Tag: 11 septembrie 2001

  • Ziua care a schimbat lumea

    Ziua care a schimbat lumea

    America şi, deopotrivă,
    comunitatea internaţională continuă, după 17 ani, să-i plângă pe morţii de pe
    11 septembrie 2001, ziua cea mai neagră din istoria
    atacurilor teroriste împotriva civilizaţiei. Trei mii de oameni au fost atunci
    ucişi de comandourile de kamikaze din Al Qaida, care au deturnat patru avioane
    pentru a le folosi ca proiectile împotriva unor clădiri emblematice pentru
    puterea economică şi militară a Statelor Unite – turnurile gemene de la World
    Trade Center şi Pentagonul. Unul dintre avioane, care ar fi vizat însăşi Casa
    Albă, s-a prăbuşit într-o pădure, după ce pasagerii au preferat să moară
    luptându-se cu teroriştii sinucigaşi.

    Numărul victimelor a continuat să crească
    în anii care au urmat, iar în 2017 a fost ridicat în memoria lor un nou monument,
    cu plăci de granit pe care sunt gravate numele celor ucişi. Pe o placă separată
    au fost gravate numele sutelor de poliţişti, pompieri, constructori şi
    voluntari care au pierit, ulterior, din cauza cenuşii şi fumului toxic pe care
    le-au inhalat. Detaliu elocvent, placa are un spaţiu gol, pe care pot fi
    gravate numele celor care ar mai putea muri din aceleaşi cauze. Circa 75
    de mii de oameni suferă, încă, de tulburări mintale şi fizice provocate de
    trauma de atunci. Majoritatea covârşitoare a
    celor morţi erau civili, originari din 90 de ţări. Între ei sunt şi cinci
    cetăţeni americani de origine română:
    Eugen Gabriel Lazăr, Corina şi Alexandru Liviu Stan, Joshua Poptean şi
    Ana Fosteris, precum şi celebrul arhitect Arkady Zaltsman, orginar din
    Republica Moldova după planurile căruia a fost
    construit Palatul Parlamentului din Chişinău.

    După
    atacurile de pe 11 septembrie 2001, a fost pentru prima dată când Alianţa Nord
    Atlantică a activat articolul 5 din Carta NATO, al cărei principiu e toţi
    pentru unul, unul pentru toţi
    . Asemenea întregii lumi civilizate,
    Bucureştiul a condamnat, atunci, categoric atentatele din Statele Unite şi s-a
    raliat din prima clipă coaliţiei antiteroriste. Legată, deja, la acea dată, de
    americani printr-un parteneriat strategic, dar încă aflată în anticamera NATO,
    România n-a ezitat să-şi trimită militarii în Afganistan, unde reţeaua Al Qaida
    se afla sub protecţia talibanilor. Conform datelor
    publicate de ministerul Apărării Naţionale, 26 de militari români au murit în
    timpul misiunilor din luptă sau de patrulare. Alţi circa 100 au fost răniţi în
    teatrul de operaţiuni afgan. Şi astăzi, după 17 ani, 625 de români sunt tot
    acolo, alături de camarazii lor americani. Desfăşurate în sud, lângă Kandahar,
    trupele române acordă consiliere pentru forţele armate şi de securitate afgane
    şi asistenţă umanitară populaţiei civile afgane şi întreprind zilnic misiuni de
    cercetare, soldate, nu de puţine ori, cu capturarea unor insurgenţi talibani.

  • Ameninţări de septembrie

    Ameninţări de septembrie

    Luna septembrie este acreditată, de mult timp, de literatură şi muzică, mai ales, cu un înalt potenţial romantic. În acest an, agenda internaţională este departe de a ne permite astfel de sentimente. În septembrie ne amintim, de mai bine de un deceniu şi jumătate, de tragedia de la World Trade Center. 9/11 este deja un simbol dramatic al resurecţiei activităţii şi mai ales a mentalităţii teroriste în mileniul pe care îl începeam în 2001. Între timp, Osama bin Laden a fost lichidat dar atunci, în 2011, la 10 ani de la atentatele care au uimit şi îngrozit omenirea, el era deja o figură a trecutului, învechită, depăşită de terorişti mai tineri, cu mentalităţi încă şi mai criminale.



    Ultimii ani, nu foarte mulţi, au aruncat lumea arabă, dar şi Europa, într-o înfiorătoare nebunie teroristă, în care orice maşină în mişcare poate deveni o armă, iar oamenii sunt asasinaţi în cele mai îngrozitoare feluri. Acum putem nota un avans semnificativ al omenirii în lupta împotriva organizaţiei auto-intitulate Statul Islamic, dar nimeni nu îndrăzneşte să spere că ea a fost înfrântă. Există, încă, un entuziasm al ralierii la demenţa teroristă, dar, de doi ani, atenţia ne este preocupată de criza refugiaţilor. În septembrie 2015, Europa a descoperit cu uimire că zeci de mii de oameni fug din zonele de război, mai ales cele revendicate de Daech, ca aşa-zis stat ce acoperă Siria şi Irak, traversează marea în condiţii de neînchipuit şi pleacă pe jos, spre Germania.



    Uniunea Europeană a fost depăşită de amploarea fenomenului, a privit eforturile individuale şi a luat notă de poziţia singulară a Germaniei şi a cancelarului său. După fix doi ani, Ungaria, Slovacia şi Polonia se văd ameninţate cu procedura de infrigement pentru că refuză să accepte cotele de imigranţi, pe care Comisia Europeană le impune. Este deja o poziţie oficială, după ce Curtea de Justiţie a Uniunii Europene a respins plângerile înaintate de către Slovacia şi Ungaria.



    În alt colţ de lume, un conflict vechi revine în actualitate, tot într-o manieră demnă de Războiul Rece. Coreea de Nord, o sinistră dictatură comunistă, aflată la a doua succesiune pe linia unei absurde dinastii, promovează o retorică şi o strategie internaţională luată dintr-un muzeu al anilor 50. Liderul absolut al statului face declaraţii belicoase dar şi lansează rachete care survolează teritorii vecine şi testează arme nucleare de mare putere. Nu mai este o bătălie verbală în care se aruncă ameninţări fără limită, ci o desfăşurare de forţe dintre cele mai distructive.



    Coreea de Nord şi comportamentul său periculos creează cele mai serioase preocupării internaţionale dar, de câteva zile, natura îşi revendică violent dreptul la maximă atenţie. Exotica zonă a golfului interior desenat de cele trei Americi, de Nord, Centrală şi de Sud, este răvăşit de catastrofe naturale care ne obligă să înregistrăm cifre incredibile pe scara forţelor dezlănţuite. După uragane din ce în ce mai puternice au venit cutremure care demonstrează că 8 nu mai este o cifră imposibilă pe logaritmica scară de magnitudine Richter. După uraganul Harvey, care a răscolit Texasul, a venit Irma, un fenomen în sine, cu forţe maxime, până acum teoretice, pe scara uraganelor, o adevărată Mamă a tuturor uraganelor, ca să folosim o celebră exprimare emfatică.



    Şi când priveam ravagiile comise în paradisul Caraibelor de mişcarea tumultoasă a aerului, a venit vestea cutremurului din Mexic, cu o incredibilă forţă 8,1 pe scara Richter. Catastrofa a venit din pământ, acolo unde oamenii, în Caraibe, se ascund de uragane. Până la urmă, natura ne-a arătat că ea este adevărata putere, imprevizibilă şi greu de stăpânit, pe Planeta noastră, crizele create de oameni fiind doar situaţii absurde şi inutile, cu un înalt potenţial autodistructiv.

  • 11 septembrie, după 12 ani

    11 septembrie, după 12 ani

    Atentatele de la 11 septembrie au fost o serie de atacuri sinucigase coordonate de Al-Qaeda împotriva SUA. 19 teroristi au deturnat patru avioane comerciale de pasageri, prăbusind două dintre ele în Turnurile Gemene ale World Trade Center din New York. Teroristii au lovit, cu un al treilea avion, clădirea Pentagonului, lângă Washington, iar al patrulea avion a cazut pe o câmpie din Pennsylvania. În total, în urma atacurilor, au murit aproape 3000 de oameni.



    Statele Unite au răspuns la aceste atacuri lansând un razboi pe toate planurile împotriva terorismului, invadând Afganistanul pentru a înlătura de la putere regimul fundamentalist taliban, care adăpostea teroristi al-Qaeda, si adoptând legea “USA Patriot”, in vigoare, pana azi; o lege ulterior contestata, care da posibilitatea Guvernului de a supraveghea orice persoană banuita ca ar putea plănui un atac terorist împotriva Americii.



    Si alte tări si-au întărit legislatia antiterorista, extinzand puterea organelor de forta si de securitate in aplicarea acestei legislatii.



    S-a spus ca, dupa 11 septembrie 2001, lumea n-a mai putut fi aceeasi. Urmarile tragediei americane au afectat miliarde de oameni. Multe economii au suferit caderi semnificative, dar cele mai mari schimbari au fost cele politice. Majoritatea liderilor lumii au condamnat atacurile, mai putin Irakul si liderul sau, Saddam Hussein. Speculatiile privind implicarea unor irakieni in atentate, au contribuit la acceptarea de către publicul american a invadarii armate a Irakului, în 2003. Multe tari au inghetat conturile bancare ale unor suspecti de terorism iar SUA au infiintat un controversat centru de detentie la baza militară din Golful Guantánamo, Cuba.



    Dupa 11 septembrie 2001, s-au schimbat aliantele si chiar ordinea mondiala. Lumea s-a divizat in rai si buni, pe “axa raului” figurand Irakul, Iranul si Corerea de Nord. Relatiile externe s-au incordat, SUA au fost acuzate ca, in numele luptei antiterorism, s-a transformat intr-un jandarm universal. Cu toate acestea, majoritatea statelor pare ca a inteles ca terorismul reprezinta un pericol la nivel mondial si, pana la urma, acest lucru e cel mai important.



    Pentru Romania, 11 septembrie 2001 a insemnat, de asemenea, o schimbare majoră, adusă de poziţionarea fermă de partea lumii civilizate şi a eforturilor acesteia de eradicare a terorismului. NATO si SUA au realizat ca aceasta tara poate reprezenta un partener strategic de nadejde in zona Marii Negre. In 2004, Bucurestiul semneaza aderarea la NATO, iar in 2007 Romania intra in UE. Pe aceasta linie de parteneriat, romanii si americanii construiesc la Deveselu construiesc un scut european antiracheta.