Academia Română a fost fondată în 1866, astfel că
sărbătoreşte, în aceste zile, un secol şi jumătate de existenţă. Iniţial s-a
numit Societatea Literară Română, dar în scurt timp a devenit Societatea
Academică Română. În martie 1879, cel mai înalt for de cultură şi ştiinţă
românesc primeşte titlul actual, Academia Română. Momentul de acum 150 de ani a
fost pregătit şi anunţat de numeroase iniţiative care au prins viaţă în toate
teritoriile locuite atunci de români. Ulterior, aceste eforturi s-au canalizat
într-o întreprindere centrală, găzduită de capitala românilor, Bucureşti.
Vizionarii care au purces la această muncă îşi propuneau să promoveze creaţia
literară şi ştiinţifică dar, mai ales, vroiau să realizeze un dicţionar complex
al limbii române. Conform actelor de înfiinţare, cei 21 de membri
fondatori erau personalităţi marcante atât din Moldova şi Ţara Românească, dar
şi din teritoriile româneşti aflate, atunci, sub stăpânirea imperiilor străine:
Transilvania, Banat, Maramureş, Bucovina şi Basarabia. Erau reprezentaţi şi
aromânii din Balcani, atunci regiune a Imperiului otoman. Mai mulţi scriitori
şi oameni de ştiinţă de origine aromână au devenit membri ai Academiei Române
dar unul dintre ei a avut un rol determinant în crearea acestei instituţii,
deşi nu a trăit să o vadă funcţionând.
La mijlocul secolului al XlX-lea,
Evanghelie Zappa era considerat un grec care, venit la nord de Dunăre, în
Muntenia, a făcut o frumoasă avere din agricultură dar era ştiut şi ca un om
generos, implicat în eforturile de dezvoltare a societăţii. La un moment dat,
discutând cu Alexandru Ioan Cuza, domnitorul care unise Moldova cu Muntenia, şi
aflând de intenţia de fondare a unei Societăţi Literare de
tip academic, a oferit imediat o sumă serioasă pentru această idee. Ulterior,
va face donaţii esenţiale atât pentru ridicarea Atheneului Român dar şi
publicarea Dicţionarului român şi a Gramaticii limbii române. De altfel, pe
coperta primei ediţii a Dicţionarului este evocată memoria fericitului
Evanghelie Zappa, care a finanţat elaborarea şi tipărirea uriaşului volum.
Generosul om de afaceri murise în 1865 iar în testament lăsase o subvenţie
anuală pentru succesul iniţiativelor academice ale românilor.
În 1867, la
inaugurarea unui nou sediu al Societăţii academice, a fost dezvelit şi un bust
al lui Evaghelie Zappa, cel care a susţinut înfiinţarea unei Academii a
românilor. O statuie a lui Evanghelie Zappa se află şi la Atena, în faţa
palatului nu întâmplător numit Zappeion. A fost ridicat din banii săi şi
aminteşte de multele iniţiative culturale şi mai ales sportive derulate în
Grecia şi pe care, de asemenea, le-a finanţat.
Trebuie subliniat că Evanghelie
Zappa este cel care a avut ideea reluării jocurilor olimpice din Antichitate
şi, cu susţinerea sa financiară totală, a reuşit să organizeze chiar întreceri
sportive olimpice, după principiile cunoscute şi practicate şi astăzi. El a
gândit întregul sistem şi a plătit totul. Sportivii se întreceau în alergări, lupte,
gimnastică şi aruncarea discului iar premiile erau constituite de cele 3
medalii, decernate şi astăzi. Primele întreceri olimpice moderne, la mii de ani
de cele antice, s-au desfăşurat, la Atena, în 1859, în timp ce baronul Pierre
de Coubertin, considerat internaţional ca fondator al jocurilor olimpice
moderne avea să se nască 4 ani mai târziu, în 1863.
Astfel, legătura între înfiinţarea, acum 150 de ani,
a Academiei Române, sub forma Societăţii literare de atunci, şi redeşteptarea
ideii olimpice este un om, Evanghelie Zappa, aromân din Epirul albanez,
pasionat al culturii greceşti, om de afaceri de succes din principatele
româneşti, generos filantrop şi mecena, cel care a urmat ideile luminoase din
istoria popoarelor în mijlocul cărora a trăit, a muncit şi a visat.