Radio România Internațional

Tag: 20 mai

  • 2019 – Jahr der Dankbarkeit gegenüber den Opponenten des Kommunismus

    2019 – Jahr der Dankbarkeit gegenüber den Opponenten des Kommunismus

    Präsident Klaus Iohannis hat per Dekret, das Denkmal für die Opfer des Kommunismus und des Widerstands in Sighet“ und den Verband “Denkmal für die Revolution vom 16. bis 22. Dezember 1989 in Timișoara“ ausgezeichnet. Die Entscheidung soll in diesem Jahr den 30. Jahrestag der rumänischen Revolution markieren, als Anerkennung und Wertschätzung für ihre wichtige Forschung zum Phänomen des Totalitarismus und zur Förderung nationaler und europäischer Werte“, sagte Iohannis. Sighet und Timișoara, Städte im Nordwesten und Westen des Landes, sind wesentliche Meilensteine auf der Karte des kommunistischen Terrors. Die Gedenkstätte in Sighet wurde unter der Schirmherrschaft des Europarates von der Dichterin und Dissidentin Ana Blandiana gegründet und befindet sich in einem ehemaligen Gefängnis, in dem Dutzende Menschen aus der Zwischenkriegszeit gefangen gehalten und getötet wurden, darunter demokratische Politiker, Generäle und Kirchenvertreter. Der Verband aus Timișoara ist, seinerseits, zum grö‎ßten Teil aus denen gebildet, die im Dezember 1989 das Feuer der Revolution entfacht haben, die zur Flucht des Diktators Nicolae Ceausescu führte.




    Präsident Klaus Iohannis hat auch angekündigt, am 20. Mai, das Jahr 2019 zum Jahr der Dankbarkeit zu erklären. An dem Tag, an dem die ersten freien Wahlen im postkommunistischen Rumänien 1990 abgehalten wurden. Klaus Iohannis: Es ist das Jahr, in dem ich möchte, dass wir unsere Dankbarkeit gegenüber jenen zum Ausdruck bringen, die den gro‎ßen Wandel im Dezember 1989 ermöglicht haben. Kritischere Stimmen haben mich gefragt, warum ich dann im Mai anfange? Es ist ganz einfach: Ich möchte 2019 zum Jahr der Dankbarkeit erklären, das im Dezember mit einer gro‎ßen Feier zu Ehren der Revolution von 1989 zu Ende geht und das dann beginnt, wann die ersten freien Wahlen in Rumänien stattgefunden haben. Das war am 20. Mai 1990.




    Die Ankündigung des Präsidenten wurde von vielen Stimmen aus Politik, Zivilgesellschaft und Medien begrü‎ßt, von wenigen auch heftig kritisiert. Da er bereits Pläne für eine zweite Amtszeit angekündigt hat, wird Präsident Iohannis vorgeworfen, die Hommage an den antikommunistischen Widerstand zu einem Wahlkampfthema zu machen. Als möglicher Rivale im Präsidentschaftswahlkampf sagt Senatsvorsitzende Calin Popescu-Tariceanu, dass die Initiative versucht, eine Reihe von emotionalen Elementen für Wahlzwecke zu nutzen, die Beseitigung des Kommunismus, das Opfer der Märtyrer und die wiedergefundene Freiheit“. Leontin Iuhas, der Sohn von Ceausescus berühmtestem Gegnerin, Doina Cornea, der selbst von der Geheimpolizei (der Securitate) verhaftet wurde, sagt, er werde nicht an den Veranstaltungen unter der Schirmherrschaft des Präsidenten teilnehmen. Viele Kommentatoren sind enttäuscht, dass kleinliche Wahlerwägungen ein tragisches Thema überschatten könnten.




    Die kommunistische Diktatur, die Ende des Zweiten Weltkriegs von den sowjetischen Besatzungstruppen eingesetzt wurde, hat in Rumänien Lager und Gefängnisse eröffnet, in denen laut Historikern innerhalb von fünfzig Jahren mindestens 600.000 Menschen interniert wurden. Im Jahr 2006 gab der frühere rumänische Präsident Traian Basescu eine offizielle Erklärung heraus, in der er das kommunistische Regime als kriminell und illegitim verurteilte.

  • Vot şi democraţie

    Vot şi democraţie

    Pentru o societate democratică, votul este esenţial. Nicio formulă electorală nu este ideală dar este
    important ca cetăţenii să aibă acces neîngrădit la procesul electoral.
    Exprimarea opiniei fiecărui membru al societăţii este un principiu elementar al
    vieţii democratice. De-a lungul istoriei nu prea îndepărtate şi în state cu
    tradiţie democratică avem exemple de limitare a dreptului de vot pe diferite
    criterii.

    Secolul XX a început cu un vot cenzitar, cel care dă drept de vot
    doar celor cu ceva brumă de avere, şi s-a încheiat cu votul universal ridicat
    la nivel de normă democratică. Necesitatea unui proces electoral corect, care
    să dea conducătorii societăţii, a apărut în România odată cu căderea
    comunismului. Chiar în seara zilei de 22
    Decembrie 1989, Consiliul Frontului Salvării Naţionale, structura eteroclită
    care a preluat conducerea României, a anunţat, pe primul loc, abandonare
    rolului conducător al unui singur partid şi statornicirea unui sistem
    democratic pluralist de guvernământ, urmat imediat de organizarea de alegeri
    libere. România ieşea, prin jertfa supremă a cetăţenilor săi, din 45 de ani de
    dictatură comunistă, sistem autoritar cu un singur partid politic, desigur cel
    comunist, care domina întreaga viaţă a societăţii.

    Primele alegeri libere
    pluripartiste din România post-comunistă au avut loc la 20 mai 1990, acum 25 de
    ani. Timp de 5 luni, societatea românească a cunoscut o evoluţie accelerată,
    descoperind şi aplicând normele şi principiile sistemului democratic cu mai
    multe partide politice, fiecare cu un program politic propriu şi, desigur, cu o
    ofertă electorală personalizată. Datorită timpului scurt şi a condiţiilor
    complicate în care se desfăşura procesul de democratizare, liderii momentului
    au decis ca mandatele câştigate la alegerile din 20 mai 1990 să fie nu de 4 ani
    ci de 2 ani, jumătate din mandatul normal care era avut în vedere pentru
    politica românească. În acest interval, românii îşi propuneau să perfecţioneze
    sistemul democratic, să consolideze sistemul de partide politice şi dezbaterea
    politică liberă, să adopte o Constituţie democratică şi toate legile de bază
    pentru o viaţă socială şi politică liberă, pluralistă. Chiar de la primele
    alegeri, la 20 mai 1990, românii au revenit la parlamentul bicameral, cu Senat
    şi Cameră a Deputaţilor, tradiţional în România dar înlocuit, pe perioada
    comunismului, de un parlament cu o singură cameră. La aceste prime alegeri
    pluraliste libere, românii au ales, prin vot direct, şi preşedintele ţării.

    Dezbaterea, viaţa politică şi chiar noile structuri oficiale au fost dominate
    de trei partide politice, unul nou-noul, Frontul Salvării Naţionale, care
    prelua vizibilitatea grupului ce a exercitat puterea în stat imediat după fuga
    dictatorilor, cuplul Elena şi Nicolae Ceauşescu. Partidul Naţional Liberal şi
    Partidul Naţional Ţărănesc Creştin-Democrat erau, în schimb, partide cu o
    istorie bogată, partide care au condus România în devenirea sa ca stat modern,
    începând cu a doua jumătate a secolului al XlX-lea sau imediat după primul
    război mondial.

    Cele trei partide au dat, în 1990, şi principalii candidaţi la
    şefia statului: Ion Iliescu, din partea FSN, Radu Câmpeanu, pentru PNL şi Ion
    Raţiu, reprezentând PNTCD. Cum, în România, nu au avut loc niciodată alegeri
    anticipate, Parlamentul s-a schimbat din 4 în 4 ani, următorul termen expirând
    în anul următor. Până în 2004, alegerile parlamentare au coincis cu cele
    prezidenţiale. Atunci, noul şef al statului a fost ales pentru un mandat de 5
    ani, decuplându-se, astfel, alegerile parlamentare de cele ale şefului
    statului.

    Din 1992, românii îşi aleg, prin vot universal, şi aleşii locali.
    Până acum, alegerile locale au avut loc în acelaşi an cu cele legislative, fără
    ca această coincidenţă să fie o regulă oficială. De asemenea, din 2009, românii
    îşi aleg trimişii în Parlamentul european, de asemenea, prin vot universal şi
    liber.