În
martie 2013, Parlamentul României
adopta legea care instituia Ziua limbii române la 31 august. În expunerea de
motive ce a însoţit lansarea proiectului, în 2011, cei 154 de deputaţi şi
senatori din toate grupurile politice de atunci ale Parlamentului subliniau
faptul că limba română reprezintă fundamentul identităţii naţionale. De altfel,
în acelaşi an, 2011, când a fost lansat proiectul legislativ, mai multe
organizaţii ale românilor din jurul graniţelor au decis să sărbătorească limba
română la 31 august.
În iniţiativa parlamentarilor de la Bucureşti se mai
aprecia că există 32 de milioane de vorbitori de limba română, dintre care 10
milioane se află în afara graniţelor de astăzi ale României. Dintre aceştia,
după cum considerau parlamentarii de la Bucureşti, 4 milioane se află în
Republica Moldova. Acolo găsim şi răspunsul la întrebarea de ce a fost aleasă
data de 31 august pentru a fi declarată Zi a limbii române. În momentul în care
parlamentarii români adoptau legea privind instituirea zilei limbii române, în
Republica Moldova, la 31 august, avea loc sărbătoarea Limba noastră. Formula echivocă era simbolul şi rezultatul
presiunilor politice din spaţiul basarabean, unde cei care se opuneau
redeşteptării naţionale se opuneau oricărei menţionări a limbii române ca limbă
vorbită de majoritatea din Republica Moldova. După perceptele sovietice, unii
susţineau că ar fi vorba de o limbă aparte, limba moldovenească. Este o dezbatere
veche, de când imperiul ţarist ocupa Basarabia românească şi această idee a
fost reactivată şi utilizată şi în timpul ocupaţiei comuniste sovietice. De
fapt, cât timp Republica Moldova s-a aflat în Uniunea Sovietică, limba sa
oficială era rusa şi nu limba vorbită de majoritatea covârşitoare a populaţiei,
indiferent cum vroia ea să se numească.
În 1989, Republica Moldova a cunoscut
minunata mişcare de redeşteptare naţională, în care populaţia majoritară,
românii moldoveni, a cerut limba română cu alfabet latin, suveranitate, drapel
şi stemă proprii. Toate aceste cerinţe au fost formulate cu vehemenţă la
impresionanta adunare populară desfăşurată la 27 august 1989. Se apreciază că
la Marea Adunarea Naţională din Chişinău din această dată istorică au participat
750 de mii de oameni, a şasea parte a populaţiei Republicii Moldova.
Evenimentele au evoluat rapid astfel că, după 3 zile, la 31 august 1989,
Parlamentul de la Chişinău, numit încă Soviet, votează adoptarea limbii române
ca limbă de stat şi trecerea ei la alfabetul latin. Anul următor, 1990, când şi
România era liberă de comunism, în Republica Moldova a început să fie
sărbătorită, la 31 august, Limba noastră cea română sau Ziua limbii române.
De altfel, Republica Moldova poate fi numită o republică a poeţilor pentru că
talentaţii scriitori de limba română de aici au fost în primele rânduri ale
mişcării de redeşteptare naţională, în acest spaţiu răpit României de către
Stalin.
În acest an, Ziua Limbii Române a fost sărbătorită peste tot în lume, la
nivel oficial sau în iniţiative care demonstrează că, într-adevăr, limba română
reprezintă fundamentul identităţii naţionale. Tot acum s-a împlinit un secol de
la publicarea poeziei Limba noastră, scrisă de Alexei Mateevici. Poet cu un
destin dramatic, Alexei Mateevici s-a născut, a trăit, a luptat şi a murit în
Basarabia. A scris Limba noastră, un adevărat imn al limbii române, la
Congresul Scriitorilor din Basarabia, în momentele dificile ale anului 1917. În
acelaşi an, poezia a fost publicată, iar poetul a murit, de tifos, la numai 29
de ani. În 1938, compozitorul Alexandru Cristea, preot
basarabean ca şi Mateevici, a scris o sensibilă partitură muzicală pentru
poezia Limba noastră. În 1995, această melodie şi versurile lui Alexei
Mateevici au devenit imnul oficial al Republicii Moldova. Nu ar mai fi de spus
decât o strofă dintre cele 12 ale poeziei Limba noastră. Deloc întâmplător,
am ales strofa a Vll-a, mai puţin cunoscută: Limba noastră îi aleasă/Să ridice
slava-n ceruri,/Să ne spuie-n hram şi-acasă/Veşnicele adevăruri.
