În ziua de 14 mai 1981, o știre laconică și
grăbită anunța că un român se află la bordul unei nave cosmice sovietice care
se grăbește să se plaseze pe orbită, în jurul Pământului. Până atunci, sistemul
media extrem de controlat al regimului comunist nu scăpase nicio informație cum
că s-ar pregăti un zbor cosmic cu participarea României. Dar cei informați ar
fi putut spune că se așteptau la o astfel de veste.
În 1978, URSS lansase programul
Intercosmos care atrăgea, în aventura spațială, unde sovieticii erau pionieri
și la concurență cu SUA, și alte state care nu ar fi avut nicio șansă să zboare
în spațiu. Prima țară participantă la acest program a fost Cehoslovacia,
cosmonautul său devenind, la 2 martie 1978, primul pilot spațial care nu era
din SUA sau URSS. Au urmat Polonia, Germania de Est, Bulgaria și Ungaria. Până
să vină rândul României, țară europeană precum cele enumerate deja aici, au
ajuns în spațiu un vietnamez, un cubanez și un mongol. După toate aceste
zboruri, a venit și rândul României, lăsată la urmă din cauza politicii sale de
independență, pe cât posibil, față de Moscova. După România, ultima țară
comunistă luată de sovietici în zborurile lor cosmice, au participat la
Intercosmos, Franța, India, Siria, Bulgaria a doua oară, Afganistan, Franța și
ea a doua oară, Japonia, chiar Marea Britanie și Austria. Acest ultim zbor
comun a avut loc în octombrie 1991, puțin înainte de 25 decembrie, când Uniunea
Sovietică dispărea oficial, prin demisia lui Mihail Gorbaciov, ultimul secretar
general al Partidului Comunist al Uniunii Sovietice.
Primul cosmonaut român
este Dumitru Prunariu, atunci în vârstă de 29 de ani. Între timp, povestea sa,
păstrată în secret acum 40 de ani, a devenit foarte cunoscută. Născut la
Brașov, în 1952, Dumitru Prunariu a absolvit Facultatea de Inginerie Aerospațială
din cadrul Universității Politehnice din București, în 1976. După numai un an,
a răspuns unei solicitări de voluntari pentru programul Intercosmos și a
parcurs toate etapele selectării și pregătirii pentru zbor, trecând prin
numeroase probe eliminatorii. Înainte de zbor, la pregătirile desfășurate în
Uniunea Sovietică participau doar doi candidați români, Dumitru Prunariu și
Dumitru Dediu, urmând ca în ultimul moment să fie ales unul dintre ei. Chiar de
ziua lui, la 12 mai, când împlinea 39 de ani, Dumitru Dediu afla că pentru zbor
fusese ales colegul lui cu 10 ani mai tânăr, Dumitru Prunariu.
În seara zilei
de 14 mai 1981, câteva secunde după ora 20, ora României, racheta ce transporta nava
cosmică Soiuz-40 decola de la celebra bază Baikonur. La bord se aflau colonelul
Leonid Popov, comandatul misiunii, care avea multă experiență în astfel de
zboruri, și Dumitru Prunariu, care devenea primul român în spațiul cosmic. După
aproape 9 minute, racheta s-a desprins, lăsând Soiuz-40 pe orbita Pământului. A
doua zi, la 15 mai, nava a făcut joncțiunea cu stația orbitală Saliut-6. Primul
care a urcat pe stație a fost cosmonautul român. Acolo se aflau deja de două
luni doi cosmonauți sovietici. Timp de o săptămână, cei patru cosmonauți de pe
stația spațială au realizat mai multe experimente și măsurători, conform
programului. În acest timp, Dumitru Prunariu a făcut 125 de rotații în jurul
pământului. Își amintește că, zilnic, în jurul orei 20, stația Saliut-6 trecea
deasupra României. Revenirea pe Pământ a avut loc, fără probleme, la 22 mai,
după aproape opt zile în spațiu.
Dumitru Prunariu a devenit cel de al 103-lea
om care zboară în spațiu și primul român care reușește această performanță.