A fost nevoie de 21 de luni de negocieri pentru ca Iranul şi grupul
‘5 plus 1’ (Statele Unite, Rusia, China, Marea Britanie, Franţa şi Germania) să
încheie un acord privind programul nuclear al Teheranului. Dacă va fi
respectat, el ar urma să risipească, treptat, temerile privind ambiţiile
nucleare militare ale Iranului şi să ridice, gradual, de pe umerii acestuia,
povara sancţiunilor internaţionale.
Un acord despre care preşedintele american,
Barack Obama, spunea, lucid, că nu este construit pe încredere, ci pe
verificare. Inspectorii – a subliniat liderul de la Casa Albă – vor avea acces
24 de ore din 24 la instalaţiile nucleare cheie ale Iranului, pentru a se
asigura că acesta nu va transfera materiale nucleare de la instalaţiile
cunoscute la instalaţiile pe care le ascunde.
O realizare istorica care, atunci
când va fi implementată, va întări securitatea internaţională, a calificat NATO
acordul de marţi.
La Bucureşti, Ministerul Afacerilor Externe a salutat, la
rândul său, înţelegerea. Esenţială – consideră MAE român – este implementarea
pe deplin a măsurilor asumate, astfel încât comunitatea internaţională să poată
conta, în permanenţă, pe garanţii incontestabile asupra naturii exclusiv
paşnice a programului nuclear iranian, în acord cu dreptul legitim al Iranului
de a utiliza paşnic energia nucleară.
Moscova a profitat abil de entuziasmul
provocat de încheierea acestui acord pentru a reveni la una din chestiunile
care îi dau frisoane: instalarea în Europa de elemente antibalistice. Ministrul
rus de Externe, Serghei Lavrov, a declarat că Rusia se aşteaptă ca Statele
Unite şi NATO să anuleze planul de instalare a elementelor antirachetă pe
continent, în noul context creat de acordul marilor puteri cu Iranul în
domeniul nuclear.
Amintim că Moscova a exprimat în mai multe rânduri preocupări
în legătură cu elementele antirachetă care vor fi instalate în România,
Polonia, Spania şi Turcia.
Recent, Nikolai Patruşev, secretarul Consiliului rus
pentru Securitatea Naţională, afirma că sistemele antibalistice ale Alianţei
Nord-Atlantice sunt îndreptate împotriva Rusiei şi Chinei. Ameninţarea
balistică la adresa NATO este în creştere. Numeroase ţări deţin sau încearcă să
dobândească tehnologie balistică.
Acordul internaţional cu Iranul nu modifică
situaţia a replicat un oficial al Alianţei, sub acoperirea anonimatului.
Potrivit acestuia, sistemul antirachetă va proteja aliaţii europeni ai NATO de
ameninţările balistice, deci este justificat atât timp cât rachetele balistice
există şi au capacitatea de a atinge partea europeană a NATO. Scopul – a
precizat el – este contracararea tuturor ameninţărilor din afara zonei
euroatlantice. Statele Unite şi NATO au afirmat, repetat, că elementele
antirachetă instalate în Europa nu sunt îndreptate împotriva Rusiei, ci au
rolul de a contracara ameninţări provenind din ţări care nu se conformează
reglementărilor internaţionale.