Tag: 60 de ani

  • Tratatul de la Roma, după 60 de ani

    Tratatul de la Roma, după 60 de ani

    Acum 60 de ani, la Roma, înalţi reprezentanţi ai Belgiei, Franţei, Germaniei, Italiei, Luxemburgului şi Olandei semnau crearea Comunităţii Economice Europene. Erau aceleaşi 6 state care , în urmă cu 7 ani, răspunseseră apelului lui Robert Schuman şi lansaseră construcţia instituţională a Europei unite. Putem spune că noua organizaţie continua această filosofie şi încheia punerea bazelor fantasticului proces al unităţii europene. Poate se ştia de la început, dar a devenit şi mai clar că organizaţia înfiinţată în 1951, Comunitatea europeană a cărbunelui şi oţelului, a fost primul pas, dar şi un test pentru planul unificator.



    De la început trebuie să recunoaştem curajul şi clarviziunea celor pe care îi numim părinţii fondatori” – creatorii filosofiei europene, semnatarii tratatelor de început sau primii lideri ai organizaţiilor europene. Ei au înţeles că numai deschiderea totală, începând cu economia, a popoarelor Europei, poate garanta evitarea războaielor atât de uşor pornite pe Vechiul Continent. Într-un ocean de naţionalism în refacere, odată cu tendinţele belicoase, aceştia au văzut şansa unui drum opus, spre bunăstare prin convieţuire şi conlucrare. Ei erau conştienţi şi de complexitatea continentului, dar bilanţul după 6-7 decenii este unul uimitor.



    Revenind la momentul istoric de acum 60 de ani, Tratatul de la Roma deschidea conlucrarea în întreaga sferă economică şi nu doar în anumite industrii strategice, legate direct de posibilitatea de a duce un război, cel puţin pe stil vechi. Mai mult decât politicile vamale comune, saltul de la Roma aducea sarcini complexe pe toată linia, odată cu lansarea politicilor comune în toate domeniile economice. De asemenea, a fost creată o organizaţie comunitară pentru energia atomică. Al Doilea Război Mondial se încheiase cu 12 ani în urmă, cu bombardamentul atomic din Japonia. Astfel, atomul era din ce în ce mai folosit ca energie a viitorului, dar devenise şi o armă nouă, ce punea în umbră orice se putea face cu oţel şi cărbune.



    Semnarea Tratatului de la Roma, la 25 martie 1957, încheia etapa punerii bazelor, adâncind integrarea prin cuprinderea tuturor domeniilor economice şi lansarea politicilor comune. În acelaşi timp, devenea posibilă extinderea teritorială a Comunităţii statelor europene care aplică politici economice comune. Tratatul de la Roma a avut aceiaşi semnatari ca Tratatul de la Paris. Cum istoria este plină de ironie, prima extindere a Comunităţilor economice europene a avut loc în 1973, printre cele 3 noi membre aflându-se şi Marea Britanie.



    Tot istoria ne aminteşte că Marea Britanie s-a ţinut de-o parte şi chiar s-a opus procesului integraţionist lansat de cei 6 de la Paris şi Roma. La 3 ani de la semnarea Tratatului de la Roma şi constituirea Comunităţii Economice Europene, în 1960, Marea Britanie şi alte 6 state europene au creat o alternativă la aceasta, Asociaţia Europeană a Liberului Schimb. Marea Britanie este prima care părăseşte această structură ce limita integrarea la crearea unei zone de liber-schimb şi prima care aderă la concurenţă, Comunităţile Economice Europene. În zilele noastre, Marea Britanie este prima ţară care părăseşte Uniunea Europeană, dar nimeni nu pare să ştie unde se va duce.



    În 60 de ani, construcţia europeană a evoluat enorm. În prezent, organizaţia comunitară este un exemplu nemaiîntâlnit de integrare interstatală, un exemplu pentru alte continente. Europa comunitară are acum un parlament comun, o monedă unică, un spaţiu unic şi multe politici şi programe care fac din Europa celor 27 de membri un spaţiu al păcii şi prosperităţii. În acelaşi timp, sunt extrem de multe pericolele care pândesc acest proces şi putem spune, fără îndoială, că la 60 de ani de la semnarea Tratatului de la Roma, Europa unită este mai în pericol ca niciodată.

  • Opera Naţională Română Iaşi – 60 de ani de existenţă

    Opera Naţională Română Iaşi – 60 de ani de existenţă

    După o lungă
    perioadă de afirmare şi consolidare a teatrului liric în capitala Moldovei şi
    după mai multe încercări de recunoaştere oficială a acestor eforturi, la 1
    ianuarie 1956 s-a înfiinţat Opera de Stat din Iaşi, prima instituţie publică de
    operă din regiunea Moldovei. Prima stagiune a debutat în seara de 3 noiembrie
    1956 cu spectacolul Tosca, de Giacomo Puccini, sub bagheta dirijorului Radu
    Botez şi în regia artistică a lui Hero Lupescu. În 2003, Opera de Stat din Iaşi
    devine Opera Naţională Română din Iaşi.


    Seria
    evenimentelor care aniversează cele şase decenii de existenţă a scenei lirice
    ieşene a debutat la 3 februarie cu spectacolul Don Giovanni, regia
    Beatrice Rancea. În pauza dintre cele două acte a fost vernisată expoziţia
    aniversară Opera Naţională Română Iaşi – 60 de ani de existenţă,
    care cuprinde fotografii din spectacole, afişe originale cu titlurile jucate
    de-a lungul anilor şi caiete-program vechi.


    Beatrice
    Rancea, manager al instituţiei începând din 2011, vorbeşte despre proiectele
    speciale, dedicate acestui an: Prima premieră din acest lanţ de evenimente va fi regina baletului – aşa
    numim noi, balerinii, spectacolul Lacul lebedelor. Pentru prima dată, Opera
    Română din Iaşi va avea o coproducţie cu Teatrul Naţional de Operă şi Balet
    Maria Bieşu din Chişinău. Vom avea două premiere la fel de importante, pe 8
    şi 10 aprilie. Sunt peste 15 ani de când nu s-a dansat Lacul lebedelor în
    Iaşi, cu atât mai mult cu cât ne dorim acest lucru şi pentru orchestră, pentru
    că muzica este sublimă. Regia şi coregrafia spectacolului vor fi realizate de
    artista emerită Ileana Iliescu. Iar la pupitru îl avem pe maestrul Traian
    Ichim, care a fost recunoscut de juriul de la Gala Premiilor Operelor Naţionale
    ca fiind cel mai bun dirijor al stagiunii trecute. Vom deschide stagiunea pe 4
    septembrie cu o nouă producţie, opereta Văduva veselă, într-o formulă
    inedită, cu un text scris, pentru această producţie, de Andrei Şerban împreună
    cu Dana Dima. Este o distribuţie extraordinară, este o citire nouă a acestui
    spectacol, cu decoruri, costume noi şi regia magistrală a lui Andrei Şerban.
    Pentru 3 noiembrie, exact când Opera împlineşte 60 de ani, pentru că acum 60 de
    ani primul spectacol pe care opera l-a prezentat publicului ieşean a fost
    Tosca, şi noi vom pregăti o producţie nouă cu spectacolul Tosca, iar ultima
    premieră-eveniment pentru aniversarea celor 60 de ani va fi Turandot. Este o
    montare grandioasă, în regia lui Alexandru Darie, un mare regizor de teatru şi
    operă, care colaborează pentru prima dată cu noi.



    Potrivit lui
    Beatrice Rancea, este pentru prima dată în 60 de ani când se cântă Turandot
    la Iaşi.


    Regizorul
    Andrei Şerban revine la Iaşi, după ce a mai montat aici Troienele, compozitor
    Compozitor Elizabeth Swados, Indiile galante de Jean-Philippe Rameau, şi
    Lucia di Lammermoor de Gaetano Donizetti. Invitarea regizorilor de teatru
    face parte din strategia managerului Beatrice Rancea: Publicul deja s-a obişnuit să creadă în poveste, să
    meargă foarte mult cu povestea. Acesta a fost şi motivul pentru care, începând
    cu anii 80, în regia mondială de spectacol de operă au fost aduşi regizorii de
    teatru ca să craescă spectacolul de operă, să fie scos din acest tipic al
    simplului spectacol reprezentat numai prin voci, spectacolul-concert. Acum
    spectacolul de operă a crescut. Este, de fapt, un teatru de cea mai bună
    calitate, care se adresează publicului prin muzică. Montările noi, în afara
    faptului că respectă foarte mult tipicul personajului descris de autor,
    necesită şi o performanţă actoricească în interpretarea rolurilor. Interpreţii
    noştri din Iaşi sunt nişte actori extraordinari. Au o condiţie fizică
    fantastică. De exemplu, în spectacolul Lucia di Lammermoor al lui Andrei
    Şerban … performanţa pe care o realizează din punct de vedere fizic, nu mai
    zic vocal, solista Lăcrămioara Hrubaru Roată, care a şi luat premiul pentru Cea
    mai bună solistă a stagiunii pentru acest rol, este incredibilă.



    Baletul Operei Naţionale Iaşi a crescut foarte mult în ultimii cinci ani,
    spune Beatrice Rancea: Practic, baletul nu exista decât în
    divertismente. Opera şi opereta nu aveau decât două spectacole în repertoriu,
    în care majoritatea reprezentaţiilor erau cu solişti de la Bucureşti. Şi atunci
    am încercat să creştem o serie nouă de balerini, am colaborat foarte bine cu
    Liceul de coregrafie – încă din clasa a noua, a zecea lucrează cu noi, fac
    parte din distribuţiile spectacolelor noastre.
    Printre coregrafii
    invitaţii să monteze aici s-au aflat deja maeştrii Ioan Tugearu şi Gigi
    Căciuleanu.


    Merită neapărat amintit că pe scena lirică ieşeană au urcat de-a lungul
    timpului nume celebre în toată lumea de artişti români. Printre aceştia,
    sopranele Viorica Cortez şi Virginia Zeani, dar şi baritonul Nicolae Herlea.
    Opera Naţională Română Iaşi îşi desfăşoară activitatea în clădirea Teatrului
    Naţional, împărţind scena cu trupa Teatrului Naţional Vasile Alecsandri Iaşi.