Dominique :
Bună ziua.
Alexandra : Bună dimineaţa.
Alexandru : Bună seara.
Ioana : Bună.
Bun venit, dragi prieteni. Ou
plutôt Bine aţi venit ! pour anticiper un peu sur le sujet de notre
nouvelle petite leçon. Car nous n’avons pas épuisé le verbe a veni – venir.
De retour, aujourd’hui, il nous offre généreusement son passé et son… avenir.
Je vous rappelle qu’en roumain le passé est
construit à l’aide des formes – un peu raccourcies, parfois – de l’auxiliaire a
avea – avoir (au présent), auxquelles on ajoute le participe passé du verbe
– en l’occurrence venit – venu. Je précise que tous les verbes roumains
se conjuguent au passé avec «avoir».
Alexandra :
Eu am venit. Je suis venu(e).
Eu am venit ieri. Je suis venu hier.
Alexandru :
Tu ai venit. Tu es venu.
Tu ai venit în week-end. Tu es venu pendant le week-end.
Ioana :
El a venit. Il est venu.
El a venit devreme. Il est venu tôt.
Ea a venit. Elle est venue.
Ea a venit târziu. Elle est venue tard.
Alexandra :
Noi am venit. Nous sommes venus.
Noi am venit
deja. Nous sommes déjà venus.
Alexandru : Voi aţi
venit. Vous êtes venus.
Voi aţi venit anul trecut. Vous êtes venus l’année dernière.
Ioana : Ei au venit. Ils sont
venus.
Ei au venit acum. Ils sont venus maintenant.
Ele au venit. Elles
sont venues.
Ele au
venit la ora 10 (zece). Elles
sont venues à 10 heures.
L’avenir
nous sourit maintenant, à travers le futur du verbe a veni. Un
futur construit comme d’habitude avec les formes spéciales du verbe a vrea (vouloir), auxquelles on ajoute
l’infinitif – c’est-à-dire le nom de l’action, en l’occurrence: veni.
Ce
temps ressemble beaucoup au futur proche du français.
Alexandra :
Eu voi
veni. Je viendrai.
Eu voi veni cu
Petru. Je viendrai avec
Petru.
Petru est son
« grand garçon » de 4 ans.
Alexandru :
Tu vei
veni. Tu viendras.
Când vei veni ? Quand viendras-tu?
Ioana : Eu voi veni curând. Je viendrai bientôt.
Alexandra :
El va
veni. Il viendra.
Unde va veni el ? Où viendra-t-il?
Alexandru : El va veni la Bucureşti. Il
viendra à Bucarest.
Ioana : Noi vom veni. Nous viendrons.
Noi
vom veni cu avionul. Nous
viendrons en avion.
Alexandra : Voi veţi veni. Vous viendrez.
Cum veţi veni ? Comment viendrez-vous ?
Alexandru : Noi vom veni cu maşina. Nous viendrons en voiture.
Ioana :
Ei vor
veni. Ils viendront.
Când vor veni? Quand viendront-ils ?
Alexandra : Ei vor
veni mâine. Ils
viendront demain.
Ioana: Tu vei veni astăzi. Tu viendras aujourd’hui.
Alexandra : Când vei veni… Quand tu viendras…
Alexandru :
Când
vei veni iar lângă mine. Quand tu viendras de nouveau auprès de moi.
C’est l’attente
magnifiquement exprimée par Aurelian Andreescu dans la chanson de la leçon.
LA REVEDERE !
Când
vei veni iar lângă mine
Când vei veni iar
lângă mine
Câmpia te va aştepta
Cu florile să ţi se-nchine
Cu apele, cu liniştea;
Iar eu în prag de
sărbătoare
Voi sta în poartă
aşteptând
Să te arăţi în
depărtare,
Ca să mă bucur mai
curând
Ca să mă bucur mai
curând.
Când vei veni iar
lângă mine,
Topi-vom umbra din
priviri
Îi noaptea unor lungi
suspine
În ziua unei regăsiri.
Am să te-nalţ către
lumină
Ca să te-ntreb apoi
încet
Dacă n-ai vrea să fii
regină
A lumii mele de poet
A lumii mele de poet.
Voi aştepta să-ţi spun
cuvântul
Ca să înalţ un cântec
nou
Ce-l va cânta întreg Pământul
Purtându-l ca pe un ecou
Ce-ţi va şopti ajuns la tine
Că eu de când ai lăcrimat
Şi ai plecat de lângă
mine
Nu-mi amintesc să fi
cântat.
Nu-mi amintesc să fi
cântat.
Și când va fi să stai
cu mine
De partea dragostei să
treci
Să uiți trecutele
suspine
Că n-am să te mai las
să pleci
Că n-am să te mai las
să pleci
Să pleci.