Tag: abilitati

  • Educaţia non-formală îi interesează tot mai mult pe tineri

    Educaţia non-formală îi interesează tot mai mult pe tineri

    În vremuri de
    criză mondială profundă, în care abilitatea tuturor de a ne adapta la nou este
    pusă la încercare, tinerii din România sunt invitaţi să se mobilizeze prin
    participarea la proiectele Asociaţiei Young Initiative. Prin acţiuni concrete
    sau, pur şi simplu, prin idei care ar putea genera o mai bună gestionare a situaţiei
    la nivel comunitar, tinerii pot contribui vizibil la bunăstarea societăţii de
    astăzi.

    Cum este posibil acest lucru? Ne explică Eliza Vaş, vicepreşedintele
    Asociaţiei Young Initiative :

    Cred că ar trebui să se uite puţin în
    jur, să vadă unde sunt problemele. În momentul acesta, sunt multe, mai ales
    cele legate de criza sanitară. Poate că, în blocul în care locuiesc, sunt
    vecini în vârstă care au nevoie de ajutor cu cumpărăturile, în această perioadă
    de carantină. Apropo, acea declaraţie pe proprie răspundere are şi un câmp
    pentru cei care aleg să facă voluntariat şi pot să bifeze acest lucru. Poate că
    sunt la şcoală şi ar dori ca orele să fie interactive şi dinamice. Ar putea
    veni cu propuneri pentru profesori, pentru a pune în practică noi metode. Poate
    că sunt la facultate şi ar putea strânge un grup de colegi pentru a organiza un
    workshop de dezvoltare a gândirii critice. Pot face atât de multe! Mai ales
    acum, când este foarte important să ne uităm la judeţele cu foarte multe
    probleme, cum este Suceava.


    Informarea
    corectă este, înainte de toate, principalul factor către înţelegerea cât mai
    profundă a realităţilor lumii în care trăim. Din informare se nasc ideile noi,
    care ar putea schimba în bine măcar alte câteva vieţi.

    Eliza Vaş: În primul rând, cred că înseamnă să te informezi, să cauţi să înţelegi
    ce se întâmplă în jurul tău. Doar cunoscând mai bine societatea din care faci
    parte poţi ajunge, ulterior, să ai şi iniţiativă. Observând ceea ce este în
    jur, poţi să vii cu o iniţiativă pe care să o implementezi şi astfel să
    contribui, într-un fel sau altul, pentru binele comunităţii respective. De
    exemplu, poţi gândi o seară de jocuri online pentru cei din blocul tău, având
    în vedere că, în această perioadă, nu se poate interacţiona în mod fizic.


    Pentru Eliza Vaş,
    implicarea este deosebit de importantă. Deşi îşi construise, deja, o un traseu
    profesional şi lucrează cu normă întreagă, Eliza a ales să facă parte şi din
    Asociaţia Young Initiative:

    Cred că nimeni nu este prea mic sau prea
    mare pentru a veni cu o iniţiativă şi cred că societatea nu s-a săturat de prea
    mult bine ce există, aşa că putem face mereu un lucru bun pentru a îmbunătăţi
    viaţa celor din jur, mai ales prin intermediul educaţiei. La nivel personal, mi
    se pare foarte bun de urmat modelul Norvegiei, unde fiecare persoană care are
    un job full-time, cum este şi cazul meu, este şi implicată într-una sau câteva
    organizaţii non-guvernamentale, astfel încât să fie conectată şi mai mult la
    ceea ce se întâmplă în comunitate şi să poată contribui din acest punct de
    vedere.


    Asociaţia Young
    Initiative propune o serie de evenimente dedicate educaţiei non-formale şi nu
    numai. În perioada de izolare impusă de pandemia cu noul tip de coronavirus,
    toate aceste activiţăţi se vor desfăşura exclusiv online.

    Am început cu un
    eveniment online pentru profesori, unde le-am arătat ce fel de instrumente
    digitale pot folosi pentru a preda online. Au participat peste o sută de
    profesori din toată România. Am continuat cu un atelier pentru oamenii din
    ONG-uri, respectiv cu un webminar de educaţie financiară. O să continuăm să mai
    organizăm astfel de webminarii gratuite şi în perioada următoare, iar temele
    sunt legate de lucrul digital cu tinerii, cum să îţi găseşti şi să te
    pregăteşti pentru un loc de muncă sau chiar viitorul educaţiei în epoca
    digitală în care ne aflăm. Fiind un ONG educaţional, Asociaţia Young
    Initiative are ca misiune împuternicirea celor tineri prin educaţie. Ne dorim
    ca, prin toate proiectele şi activităţile pe care le desfăşurăm, să venim cu
    instrumente şi cunoştinţe pentru dezvoltarea acelor abilităţi şi moduri de
    gândire necesare celei de-a patra revoluţii industriale.


    Împreună putem
    fi mai puternici
    este deviza tinerilor care aleg să se implice în societate
    prin contribuţia lor efectivă. O atitudine absolut necesară, în vremuri în care
    avem atâta nevoie unii de ceilalţi.


  • GIFTED 4 ALL, un proiect pentru copiii cu abilităţi înalte

    GIFTED 4 ALL, un proiect pentru copiii cu abilităţi înalte

    Copiii şi
    adolescenţii din noua generaţie reprezintă o categorie aparte atunci când vine
    vorba despre studiu, chiar numai datorită faptului că accesează şi asimilează
    uşor o cantitate mult mai mare de informaţie. Din punct de vedere
    psiho-emoţional, se pare că aceştia s-au adaptat cu succes vremurilor
    caracterizate de avântul tehnologic fără precedent. Iar felul lor de a percepe
    lumea şi de a învăţa a inspirat proiecte în premieră pentru România. Simona
    Mitrea este unul dintre antreprenorii care şi-au schimbat radical parcursul
    profesional pentru a veni în sprijinul generaţiei de astăzi, cu metode de
    învăţare adaptate nevoilor actuale.



    Gifted4All este
    proiectul pe care Simona Mitrea a reuşit să îl demareze în cadrul Centrului
    pentru copii cu abilităţi înalte Kleine Schule, după ce, ca tânără mamă, şi-a
    dat seama că fiul ei este unul dintre copiii cu un profil cognitiv deosebit. A
    început, astfel, să caute informaţii care să o ghideze spre ceea ce îşi
    propusese să facă pentru propriul copil, dar şi pentru alţii asemenea. Iar
    pasiunea pentru domeniul pedagogiei i-a garantat succesul. Simona Mitrea,
    fondator Gifted4All:

    Testându-l pentru prima oară, în urmă cu
    zece ani, pe băiatul meu, care acum are 18, şi aflând că are un coeficient de
    inteligenţă peste medie, am început să caut răspunsuri la ceea ce constatasem
    eu. Astfel, mi-am dat seama că este important să facem ceva pentru aceşti
    copii, despre care, în România, nu se cunosc informaţii relevante. În ceea ce
    priveşte copiii cu abilităţi înalte, noi spunem de fiecare dată că ei sunt 3
    în 1. Vorbim de diferenţa dintre vârsta biologică, vârsta cognitivă şi vârsta
    emoţională. Aşadar, raportându-ne la cele trei dimensiuni, putem spune că
    specificul lor este total diferit.


    Desigur, drumul
    spre reuşită a reprezentat pentru Simona Mitrea o poveste despre voinţă şi
    determinare. Cel mai important pas? Formarea unei echipe de profesionişti. Trainerii de care ai nevoie ulterior, pentru pregătirea copiilor,
    trebuie să fie, mai degrabă, înclinaţi spre a fi mentori, spre a fi coach
    pentru aceşti copii, dincolo de a fi buni specialişti în domeniile lor. Este un
    conglomerat de cunoştinţe, de filosofii, de cultură organizaţională. Noi numim
    asta reengineering educaţional.






    Provocarea pe
    care o lansează copiii şi adolescenţii de astăzi sistemului educaţional nu
    trebuie neglijată. Generaţia actuală are nevoie atât de cadrul potrivit pentru
    ca procesul de învăţare să decurgă fără probleme, cât şi de adulţi pregătiţi să
    le întâmpine nevoile intelectuale.

    Cu detalii, Simona Mitrea: Aceşti copii sunt foarte ancoraţi în nişte realităţi pe care
    generaţiile anterioare nu le-au avut, ca posibilităţi de informare. Ei
    accesează acum foarte uşor Internetul, însă ceea ce constatăm este faptul că
    această informaţie trebuie să se aşeze, că trebuie să le creăm această hartă
    asupra felului în care ei învaţă, să ne explicăm nouă de ce ei învaţă într-un
    anumit mod, vizual-spaţial sau secvenţial, sau chiar în ambele variante
    concomitent, astfel încât să aşezăm învăţarea cât mai aproape de modul în care
    fiecare copil în parte prelucrează pentru a învăţa.



    Organizaţia Kleine
    Schule se implică activ în proiecte de cercetare şi dezvoltare în domeniul
    educaţiei copiilor cu abilităţi înalte. Scopul este acela de a crea o reţea de
    specialişti naţionali şi internaţionali, îmbinând dezvoltarea managementului educaţional
    cu arhitectura educaţionalā, toate acestea cu sprijinul specialiştilor din
    educaţie, psihologie, neuroştiinţe, psihopedagogie sau antreprenoriat.

  • Competenţe digitale şi învăţare pe tot parcursul vieţii

    Competenţe digitale şi învăţare pe tot parcursul vieţii

    S-au dus vremurile în
    care, odată învăţată o meserie, în perioada tinereţii, ea avea să fie practictată
    toată viaţa cu foarte puţine schimbări. Astăzi, locurile de muncă şi
    abilităţile se pot modifica de mai multe ori pe parcursul existenţei unui
    adult. Iar disponibilitatea pentru schimbare precum şi competenţele digitale,
    care o fac de cele mai multe ori posibilă,
    au ajuns să conteze foarte mult pe piaţa muncii. Din păcate, date
    statistice de la nivelul UE nu par să indice o populaţie prea bine pregătită în
    acest sens. 40% din populaţia UE nu dispune de un nivel suficient de competenţe
    digitale şi doar 11% dintre adulţi au urmat programe de învăţare pe tot
    parcursul vieţii. În România, situaţia este încă şi mai dramatică: 74% dintre
    persoanele cu vârsta cuprinsă între 16 şi 74 de ani nu au competenţe digitale
    de bază în timp ce doar 1% dintre adulţi au beneficiat de educaţie profesională continuă. Situaţia a
    fost constatată şi de către sindicate care atrag atenţia şi asupra slabei
    corelări dintre conţinutul cursurilor şcolare şi cerinţele de pe piaţa muncii.

    Bogdan Hossu, Preşedintele Confederaţiei Naţionale Sindicală Cartel Alfa. Constatăm că interesul pentru competenţele digitale este foarte scăzut în
    rândul tinerilor care optează pentru învăţământul superior. Asta arată că
    formarea educaţională iniţială nu este suficientă pentru a oferi informaţii
    legate de structura pieţei şi orientările care ar trebui să dea o perspectivă
    adecvată asupra viitorului loc de muncă. Învăţământul românesc de azi
    are o anumită ineficienţă, în sensul că nu pregăteşte adecvat. Din acest punct
    de vedere, avem nişte recomandări. Una se referă la conlucrarea cu piaţa
    muncii, care ar trebui să se facă prin angajatori şi sindicat. De asemenea,
    formarea profesională continuă a adulţilor rămâne o problemă majoră, cu
    dificultăţi şi disfuncţionalităţi mari.


    În mod evident,
    una din soluţii constă într-o colaborare mai strânsă între cele două domenii
    care se intersectează în acest caz: învăţământul şi reglementarea pieţii
    muncii, după cum a constatat şi Dragoş Pâslaru, Ministrul Muncii Familiei, Protecţiei Sociale şi Persoanelor Vârstnice: Încă prevalează o politică de siloz. Cu
    alte cuvinte, sistemul de educaţie este considerat responsabil cu formarea şi
    reglementarea calificărilor. Avem o autoritate de calificări care a constituit
    şi încă mai constituie motiv de conflict între ministerul educaţiei şi
    ministerul muncii. Ceea ce e absurd. De aproximativ o lună am început să discut
    cu ministrul educaţiei care este foarte deschis în legătură cu acest aspect, al
    cooperării instituţionale. Până acum n-am reuşit să colaborăm instituţional
    corespunzător, n-am reuşit să creăm o legătură eficientă între zona
    guvernamentală şi cea privată şi n-am reuşit să facem o colaborarea destul de
    bună între central şi local. În aceste privinţe, trebuie lucrat în continuare.


    Un
    caz în care cooperarea interministerială ar trebui să funcţioneze este cel al
    aşa-numitului învăţământ dual, adică implicarea angajatorilor în învăţământul
    profesional şi tehnic. De altfel, în acest sens, Ministerul Educaţiei a făcut
    deja anumite demersuri, după cum precizează Margareta Ivan, consiliera
    ministrului de resort: Ceea ce preocupă acum Ministerul
    Educaţiei, este modelul acesta dual care a tot fost dezbătut în cursul acestui
    an şi care va ajunge, în curând, într-un punct final, prin promovarea unui pachet
    legislativ care să deschidă uşile pentru un învăţământ profesional dual cu mai
    mult accent pe pratică şi cu mai multă implicare din partea angajatorilor.


    În plus, în programa-cadru pentru
    ciclul gimnazial, recent lansată, au fost introduse încă din şcoala generală
    cursuri de informatică. Cunoştinţe elementare legate de TIC (tehnologia
    informaţiilor şi a comunicării) au devenit, de altfel, cerinţe fundamentale în
    majoritatea slujbelor, după cum aflăm de la Raluca Predoi, manager în cadrul
    unei companii multinaţionale: Este una dintre cele mai
    importante competenţe tehnice pe care o urmărim. Încă de la angajare,
    comunicarea cu potenţialul angajat se face în mediul on-line. Acest lucru se
    regăseşte, mai târziu, în toate sarcinile de serviciu ale angajatului de la
    comunicare până la introducerea rezultatelor muncii sale în sistemele proprii
    de raportare. Dar această competenţă nu ni se pare că este foarte bine
    dezvoltată în timpul şcolii. De pildă, deşi se studiază în şcoală, folosirea
    unei foi de calcul în programul Microsoft Excel nu se ridică la nivelul
    aşteptărilor noastre care, de altfel, nu sunt foarte mari.


    În ceea ce priveşte, colaborarea cu
    sistemul de învăţământ în vederea pregătirii viitorilor angajaţi, Raluca Predoi
    recunoaşte că firma pe care o conduce nu a avut probleme în acest sens: Compania pe care o reprezint are un interes atât în mediul
    academic, pentru angajaţii cu studii superioare, dar şi în învăţământul
    profesional, noi având şi o facilitate de producţie locală. În ambele cazuri,
    am colaborat foarte bine şi am încheiat parteneriate cu universităţi şi colegii
    tehnice. Există dialog cu autorităţile guvernamentale, dar încă n-a atins un
    nivel de maturitate.



    În aşteptarea
    maturizării dialogului dintre instituţiile implicate în pregătirea
    profesională, la nivel naţional, Comisia Europeană, la nivel comunitar, a
    lansat noua agendă pentru competenţe pentru a îmbunătăţi predarea abilităţilor
    necesare pe piaţa muncii şi pentru a stimula inserţia profesională.