Radio România Internațional

Tag: abuzuri

  • Un scandal, două demisii

    Un scandal, două demisii

    Nu a fost
    începutul de mandat în fruntea executivului pe care liderul social-democrat
    Marcel Ciolacu şi l-ar fi dorit. Procurorii investighează tratamentele inumane,
    degradante, la care ar fi fost supuşi vârstnici şi persoane cu dizabilităţi din
    cămine aflate într-un judeţ din proximitatea Bucureştiului. Aşa cum se întâmplă
    de fiecare dată în astfel de situaţii, autorităţile care n-ar fi trebuit să
    permită ca astfel de fapte să aibă loc s-au mobilizat la comandă politică.
    Săptămâna trecută a fost una a controalelor în centrele rezidenţiale pentru
    vârstnici, adulţi cu dizabilităţi şi copii.

    Peste 2600 de astfel de cămine au
    fost verificate, 30 fiind închise, iar 36 suspendate. Peste 200 de persoane au
    fost mutate din căminele cu probleme grave, iar câteva zeci au fost internate
    în spitale pentru tratament. Pentru aproape 100 de vârstnici din azilele din
    Ilfov, cel în care s-au descoperit abuzurile, au fost făcute expertize
    medico-legale, anchetatorii vrând să confirme dacă aceştia au fost maltrataţi.     Mai multe dosare penale au fost întocmite până acum şi au fost reţinuţi doi
    inspectori ai Agenţiei Judeţene pentru Plăţi şi Inspecţie Socială din Ilfov.


    Scandalul din aşa-numitele azile ale groazei a ajuns şi pe primele pagini ale
    presei internaţionale, care şi-a amintit de ororile din orfelinatele româneşti
    despre care a scris imediat după căderea dictaturii comuniste.


    Pe de altă
    parte, scandalul nu putea putea rămâne fără consecinţe politice. Primul care a
    demisionat a fost ministrul Muncii, Marius Budăi, personaj mai degrabă şters,
    care a deţinut funcţia şi în mandatul de premier al şefului liberal Nicolae
    Ciucă. Abia al doilea ministru nevoit să renunţe este unul cu mare greutate
    politică. Fostul titular de la Ministerul Familiei şi Egalităţii de Şanse,
    Gabriela Firea, a fost primar general al Bucureştiului şi conducea, în momentul
    izbucnirii scandalului, organizaţia PSD Bucureşti. Ea a plecat de la minister şi
    s-a suspendat din funcţiile deţinute în partid, dar a respins orice
    responsabilitate în acest dosar. Mai mult, a denunţat un atac concertat asupra
    sa, motivat politic. Câteva date lucrează, însă, în defavoarea doamnei Firea: oraşul
    Voluntari, cel care a căpătat, după descoperirea abuzurilor, o tristă
    notorietate, este administrat, de peste două decenii, de soţul ei, o soră a
    Gabrielei Firea     a condus sistemul de asistenţă
    socială din Ilfov, iar patronul azilelor i-a fost şofer între 2016 şi 2020,
    când a deţinut funcţia de primar general.

    Într-o postare pe Facebook,
    Marcel Ciolacu aprecia decizia Gabrielei Firea de a face un pas în spate, dar arăta
    că îi este foarte clar că, în calitate de ministru, colega sa de partid nu are
    nicio legătură directă cu azilele. Chiar dacă PSD trebuie să suporte, în
    prezent, costuri de imagine, analiştii consideră că Marcel Ciolacu ar ieşi, în
    plan personal, în câştig. Ciolacu se teme, potrivit analizei, de un concurent
    viguros la şefia partidului, aşa cum se anunţa Firea dacă ar fi revenit la
    primăria Bucureştiului. Sondajele o creditau cu cele mai mari şanse, dar candidatura
    ei la anul devine problematică, dacă nu improbabilă.



  • Abuzurli ditu căminili tră auşeañilli

    Abuzurli ditu căminili tră auşeañilli



    Băgatu pi ipotisi ti ma ptănu di un mesu, năulu premier român, liderlu social-dimocrat Marcel Ciolacu, ari ună ahurhită di mandat neise cama lişoru. Pi ningă problemele curenti, el lipseaşti s’kivernisească tora un babageanu căvgă judiciar, mediatic şi politic: abuzurli lăhtăroasi ditu căminili tră auşi di ningă Bucureşti. Premierlu u gri la lucru echipa executivă tru dzuua di dumănică, tră s’facă isapi catandisea ditu giudeţlu Ilfov, aclo iu procurorlli aflară parei infracţionale organizate, ţi exploata şi trăñipsea oamiñi făr di agiutoru. Şeflu a Guvernului căftă di la autorităţli cu atribuţii di control ună verificari tru tută văsilia a ţentriloru di stat şi particulari cari da asistenţă a cilimeañiloru, auşlloru şi aţiloru cu dizabilităţi. El spusi că nu faţi ca instituţiile di control să-şi arucă căbatea ună alantă.


    “Ici nu am ñilă tră nafimaţlli cari adrară aesti azili a lăhtarillei, iara faptul că aşi ţiva fu di căbili nă spuni un singur lucru: avem dininti ună problemă di sistem. Sistemlu lipseaştis’hibă alăxitu” – spusi primlu ministru.



    Declaraţiile a lui yinu după ţi procurorlli DIICOT (parchetul antimafia) nkisiră ună anchetă la trei ţentre di asistenţă ditu Voluntari şi Afumaţi (căsăbă şi, respectiv, comună satelit a Bucureştiului), tră tratamentele inumane la cari eara băgaţ beneficiarlli a alustoru. Ndauă pirsoane fură ţănuti tru dosarlu cu numa “Azilele a lăhtarillei”, inclusiv aţelu ţi ndreapsi emburlăkea – un ţi pănă tora eara nicănăscutu, neise Ştefan Godei. Uidisitu cu investigatorlli, aestu amintă di la stat pisti 3,7 milioane di lei (cama di giumitati di milion di euro) tru ma puţă di doi ani. Ună mari parti di păradz ălli hărgiuea pi droguri, putani şi căntători, tru kirolu anda auşlli eara mutriţ ca tru lagărele di concentrare: bătuţ, fuvirsiţ, foamitea pi elli, băgaţ s’lucredză cu zorea, nu avea condiţii minime di igienă. Aproapea ună sută di oameni fură priloaţi, tru dzălili ditu soni, ditu Afumaţi şi Voluntari di cătră pareili SMURD, tra s’hibă băgaţ tru spitali ică alti ţentri di tratament.



    Tru aestu kiro, opoziţia di Bucureşti caftă demisia a ministrului Familiei, Gabriela Firea, colegă tru PSD cu Ciolacu, cătră cari presa spuni că duc tuti hirili alustui dosar. Di 23 di ani, primar a căsăbălui Voluntari easti nicukirlu ali Firea, Florentin Pandile. Ună soră a ministrului cumăndusi sistemul di asistenţă socială ditu Ilfov. Atelu număsitu di jurnalişti nafimatlu Godei ălli fu şofer politicieanăllei tu kirolu căndu aesta eara primar gheneral a Bucureştiului, anamisa di 2016 şi 2020. Vărnu nu invocă responsabilităţ penale tră Firea tru dosarul “Azilele lăhtarillei”, ama multă lume easti simfună că imaginea a llei easti greu zñiipsită şi faţi slăbinţă emu a Guvernului emu a partidului. Şi tut ma pţăni minduescu că Firea va s’aibă nădii s’agiungă diznă edil ali Capitală, aşi cum avea dimăndată că ari vrearea, tru perspectiva alidzerloru locale ditu anlu yinitoru.



    Autoru: Bogdan Matei


    Armânipsearia: Taşcu Lala



  • Abuzurile din căminele pentru vârstnici

    Abuzurile din căminele pentru vârstnici

    Învestit de mai puţin de o lună, noul premier român, liderul social-democrat Marcel Ciolacu, are un început de mandat defel confortabil. Pe lângă problemele curente, el trebuie să gestioneze acum un uriaş scandal judiciar, mediatic şi politic: abuzurile înfiorătoare din căminele pentru vârstnici de lângă Bucureşti. Premierul şi-a convocat la lucru echipa executivă în zi de duminică, pentru a analiza situaţia din judeţul Ilfov, acolo unde procurorii au identificat grupări infracţionale organizate, ce exploatau şi maltratau oameni neajutoraţi. Şeful Guvernului a cerut de la autorităţile cu atribuţii de control o verificare în toată ţara a centrelor de stat şi particulare care acordă asistenţă copiilor, persoanelor vârstnice şi celor cu dizabilităţi. El a apreciat că este nepermis ca instituţiile de control să-şi paseze vina una alteia.

    Nu am nicio milă pentru ticăloşii care au creat aceste azile ale groazei, iar faptul că aşa ceva a fost posibil ne arată un singur lucru: avem de-a face cu o problemă de sistem. Sistemul trebuie schimbat – a spus primul ministru.


    Declaraţiile sale survin după ce procurorii DIICOT (parchetul antimafia) au declanşat o anchetă la trei centre de asistenţă din Voluntari şi Afumaţi (oraş şi, respectiv, comună satelit ale Bucureştiului), pentru tratamentele inumane la care erau supuşi aşa-zişii beneficiari ai acestora. Câteva persoane au fost, deja, reţinute în dosarul numit Azilele groazei, inclusiv cel care a pus la cale afacerea – un până de curând anonim Ştefan Godei. Potrivit investigatorilor, acesta a câştigat de la stat peste 3,7 milioane de lei (echivalentul a peste jumătate de milion de euro) în mai puţin de doi ani. O mare parte din bani o cheltuia pe droguri, prostituate şi lăutari, în timp ce bătrânii erau trataţi ca în lagărele de concentrare: bătuţi, insultaţi, înfometaţi, supuşi la muncă forţată, privaţi de condiţii minime de igienă. Aproape o sută de oameni au fost preluaţi, în ultimele zile, din Afumaţi şi Voluntari de către echipajele SMURD, pentru a fi transferaţi în spitale sau alte centre de tratament.


    Între timp, opoziţia de la Bucureşti cere demisia ministrului Familiei, Gabriela Firea, colegă în PSD a lui Ciolacu, către care presa afirmă că duc toate firele acestui dosar. De 23 de ani, primar al oraşului Voluntari e soţul lui Firea, Florentin Pandele. O soră a ministrului a condus sistemul de asistenţă socială din Ilfov. Cel numit de jurnalişti infamul Godei i-a fost şofer politicienei pe vremea când aceasta era primar general al Bucureştiului, între 2016 şi 2020. Nimeni nu invocă responsabilităţi penale pentru Firea în dosarul Azilele groazei, dar multă lume e de acord că imaginea ei e grav deteriorată şi face deservicii deopotrivă Guvernului şi partidului. Şi tot mai puţini cred că Firea mai are şanse să redevină edil al Capitalei, aşa cum anunţase că vrea, în perspectiva alegerilor locale de anul viitor.


  • Pedepsim abuzatorul, dar nu ne pasă de victimă

    Pedepsim abuzatorul, dar nu ne pasă de victimă

    80% dintre sesizările privind abuzurile asupra copiilor
    din perioada 2014-2020 au fost soluționate cu clasarea faptelor și renunțarea
    la urmărirea penală. Este rezultatul unui raport al Inspecției Judiciare,
    asupra căruia a atras atenția președintele executiv al organizației Salvați
    Copiii România, Gabriela Alexandrescu. Dintre cele 18.549 de sesizări făcute în această
    perioadă, 80% dintre acestea – care cuprind încălcări grave ale libertății și
    integrității sexuale a copilului – au fost închise. Când vorbim despre copiii -
    victime ale abuzurilor sexuale, statul este mai mult preocupat să pedepsească
    abuzatorul (asta dacă decide începerea urmăririi penale) și foarte puțin spre
    deloc să recupereze copilul. Am întrebat-o pe Gabriela Alexandrescu ce este
    nevoie să facem pentru a ajuta copilul-victimă a abuzului sexual, în țara
    noastră:


    «În general, în România, nu sunt conștientizate
    efectele unui abuz sexual asupra copilului. Se știe că abuzul sexual e
    subraportat în România. Numărul cazurilor de copii abuzați este mult mai mare
    decât cel al sesizărilor. Trebuie să se știe că
    abuzul sexual este o experiență puternic traumatizantă. Recuperarea nu se
    întâmplă de una singură. Crește nevoia de suport și cresc afecțiunile
    declanșate de abuz. Copilul are nevoie de mult suport și ajutor imediat. În
    lipsa acestora, efectele pe termen scurt sunt posibile, iar cele pe termen lung
    vor afecta întreaga dezvoltare a copilului.

    Din punctul nostru de vedere,
    pentru a ajuta copilul și pentru a limita aceste lucruri, este nevoie de
    introducerea educației pentru sănătate în școli, inclusiv a sănătății
    reproductive, educația sexuală, este nevoie ca mulți copii să conștientizeze riscurile,
    pericolele la care pot fi expuși. Apoi, este nevoie să avem specialiști
    pregătiți în a detecta și a discuta și a intervieva copii care cad victime
    abuzului sexual. Trebuie crescută încrederea copilului și familiei acestora în
    autorități, de aceea este important să avem profesori, judecători, psihologi,
    magistrați specializați în intervievarea, în analiza, în judecarea cazurilor de
    abuz sexual împotriva copilului, polițiști, de asemenea.

    Este foarte important
    să avem un aparat foarte bun și fin cunoscător al semnelor și modului în care
    pot ajuta un astfel de copil. Noi am deschis un prim serviciu specializat de
    tipul Barnahus, un serviciu lansat în Islanda cu mulți ani în urmă, un serviciu
    care intervievează, protejează, sprijină copilul victimă a abuzului sexual,
    astfel încât să se respecte interesul superior al copilului. Este, însă, nevoie
    ca tratamentul, tot ce ține de aceste cazuri să fie decontate de către
    stat, să fie mult mai ușor ca copilul și familia să beneficieze de servicii în
    astfel de cazuri, pentru a ajuta din punct de vedere emoțional și a evita
    retraumatizarea acestuia».



    Gabriela Alexandrescu de
    la «Salvaţi Copiii» a întocmit un portret-robot al abuzatorului și al relației
    pe care o dezvoltă acesta cu victima lui:

    «În general,
    caracteristicile copilului cu risc crescut de abuz se referă la
    vulnerabilitatea lui din punct de vedere emoțional. Copilul nu este mereu
    conștient de faptul că ceva greșit s-a întâmplat, așa că nu va vorbi
    despre acest lucru. Poate un risc crescut de abuz îl au copiii mai mici, pentru
    că e legat de nivelul lor de dezvoltare cognitivă. Copiii mici pot fi victime
    ani de zile, fără să știe. De obicei, agresorii obișnuiesc să amenințe victima
    să păstreze secretul. Acești copii pot realiza, eventual, în adolescență, când
    au informații despre viața sexuală, că ceva anormal s-a întâmplat cu ei.

    În
    general, da, copiii aceștia nu realizează că ceea ce trăiesc este anormal,
    copilul nu este în stare să ofere consimțământul clar în ceea ce privește o
    relație sexuală, e foarte ușor de manipulat de către persoana adultă. Ceea ce
    am observat din literatura de specialitate, din studiile făcute de noi aici, la
    Salvați Copiii, putem spune că este un mit faptul că abuzul sexual li se
    întâmplă doar anumitor copii. Adevărul este că abuzul sexual nu are legătură cu
    statutul socio-economic, educațional și nici cu caracteristicele unui copil, în
    general. Dar, sigur că condițiile economice și sociologice și familiale de
    genul izolare socială, divorț, relație de concubinaj, evenimente neplăcute în
    climatul familial, dificultăți economice, pot duce și pot constitui un factor
    de risc pentru copii».



    Într-adevăr, spune și Gabriela
    Alexandrescu, faptul că un copil e mai expus abuzului sexual dacă vine dintr-un
    mediu social și economic vulnerabil este doar un mit:


    «În ceea ce îi privește pe abuzatori, putem
    spune că aceștia sunt, în mare parte, membri ai familiei de origine sau ai unei
    familii extinse. Sunt persoane pe care copiii le cunosc, în care au încredere,
    de exemplu vecini, prieteni de familie, persoane care sunt într-o poziție de
    putere față de copii, de exemplu profesor, antrenor, asistent maternal, membrii
    familiei acestora. Întotdeauna agresorul încearcă să ascundă abuzul și, de obicei,
    sunt persoane bune, grijulii, pentru a păcăli părinții și a câștiga încrederea
    copilului și a familiei».



    Psihoterapeutul Elena Maria Dumitrescu atrage atenția
    asupra lipsei psihoterapiei la copilul victimă a abuzului sexual:

    «Psihoterapia dispune de metode terapeutice prin
    care se poate interveni în vederea vindecării acestor răni care afectează
    posibilitățile de adaptare ale persoanei afectate. Rezultatul depinde de o
    serie de factori printre care foarte important este acela de a stabili legătura
    de încredere cu persoane semnificative din viața copilului, care-i pot oferi în
    mod real siguranță și protecție. Când această rană este extrem de profundă și
    legătura cu acea persoană nu se poate realiza pentru a satisface nevoile
    copilului, acesta va învăța să trăiască cu această rană prin dezvoltarea anumitor
    abilități de adaptare.

    O relație părinte-copil bazată pe satisfacerea nevoilor
    emoționale ale copilului poate crea un mediu securizant, în care acesta să
    comunice deschis cu părintele său despre experiențele sale de zi cu zi. Astfel,
    părintele poate observa cu cine și în ce fel relaționează copilul în
    interacțiunile sale și poate identifica anumite aspecte nesănătoase, dacă este
    cazul. Din
    păcate, sunt situații în care, dintr-o multitudine de motive, aceste legături
    nu pot fi realizate. Abuzatorii sunt foarte buni observatori, sesizând, astfel,
    punctele vulnerabile ale victimei, vor profita de existența acestora și vor
    manipula lucrurile în direcția în care vor să se dezvolte scopurile lor
    machiavelice.



    Cum arată calea spre
    vindecare a copilului abuzat sexual ne spune în continuare psihoterapeutul
    Elena Maria Dumitrescu.


    Dincolo de
    manifestarea tabloului patologic al abuzatorului sexual, vorbim de ceea ce,
    psihologic, numim triunghiul dramatic agresor, victimă și salvator. Noi,
    oamenii, învățăm roluri. Astfel, unii vor învăța rolul agresorului,
    identificându-se cu acesta, și, astfel, vor deveni agresori, la rândul lor,
    prin diferite forme de manifestare. Alții, dimpotrivă. Vor lua rolul
    salvatorului, în relațiile pe care le au, dorind să salveze copilul din fiecare
    persoană apropiată. Iar unii vor continua să trăiască în poziția de victimă, în
    relațiile lor cu ceilalți. Vorbind despre abuzul asupra copiilor, cu cât
    intervenim mai din timp, cu atât sunt șanse mai mari ca victima să învețe
    abilități noi de adaptare și funcționalitate și chiar de vindecare. Odată
    cu vârsta adultă și definitivarea procesului de formare a personalității,
    lucrurile se stabilizează tot mai mult. Psihoterapia dispune de tehnici de
    intervenție în vederea parcurgerii procesului terapeutic al victimei, atât în
    rolul de copil, cât și în cel al adultului».

  • România, văzută de Departamentul de Stat

    România, văzută de Departamentul de Stat

    Departamentul de Stat american a dat publicității
    raportul anual privind situaţia drepturilor omului în lume. În capitolul
    dedicat României, se constată, în 2020, persistenţa unor probleme legate de
    tratamente crude, inumane sau degradante, corupţia larg răspândită, anchetarea
    deficitară a violenţei împotriva femeilor şi violenţa împotriva persoanelor
    instituţionalizate cu dizabilităţi sau a membrilor unor minorităţi etnice.
    Potrivit raportului, sistemul judiciar a făcut eforturi pentru a-i inculpa şi
    condamna oficial pe cei care au comis abuzuri, dar autorităţile nu dispun de
    mecanisme eficiente în acest sens. Unii dintre cei care au comis abuzuri
    împotriva drepturilor omului continuă să scape nepedepsiţi. Si anul trecut, se
    notează în document, au fost semnalate numeroase cazuri de corupţie a
    autorităţilor. Mita continua să fie un fenomen obişnuit în sectorul public, mai
    ales în domeniul sănătăţii.

    Direcţia Naţională Anticorupţie (DNA) a anchetat,
    în continuare, politicieni şi funcţionari din administraţie. Este amintit
    dosarul de luare de mită deschis fostului ministru al Sănătăţii şi manager de
    spital Sorina Pintea, care, în februarie 2020, a fost prinsă în flagrant de
    procurorii DNA, după ce ar fi luat mită pentru un presupus contract de construcție
    a unor săli de operație. Potrivit Raportului Departamentului de Stat, mai mulţi
    poliţişti şi jandarmi au fost exoneraţi de acuzaţii de bătăi şi alte tratamente
    crude, inumane sau degradante, iar cetăţenii români în general nu respectă
    poliţia, din cauză că o percep ca fiind coruptă şi ineficientă. Raportul mai atrage
    atenţia că, după manifestaţiile anticorupţie din 2018 din Bucureşti, deşi au
    fost 770 de plângeri de folosire excesivă a forţei împotriva protestatarilor
    paşnici, până acum, vinovaţii nu au fost pedepsiţi. Se consemnează,
    totodată, violenţa împotriva femeilor şi incoerenţa deciziilor judecătoreşti.
    Sunt amintite rapoarte ale unor organizaţii non-guvernamentale ce arată
    numeroase cazuri de poliţişti care au încercat să descurajeze victime ale
    violurilor să depună plângere, iar uneori chiar au refuzat să înregistreze
    astfel de plângeri.

    Pe de altă parte, în 2020, au avut loc, în România, acte de
    antisemitism. Documentul Departamentului de Stat menționează Institutul Elie
    Wiesel pentru Studierea Holocaustului din România, potrivit căruia că au mai
    existat cazuri de denumire a unor străzi, organizaţii, şcoli sau biblioteci
    după persoane condamnate pentru crime de război sau crime împotriva
    umanităţii. Tot conform constatărilor Institutului Elie Wiesel, pe
    internet s-au difuzat materiale de promovare a ideilor antisemite şi de
    glorificare a Legiunii, extrema dreaptă din perioada interbelică. În ceea ce
    priveşte presa, Departamentul de Stat notează că opiniile prezentate sunt
    variate, însă o serie de instituţii mass media sunt deţinute sau indirect
    controlate de persoane cu legături politice. În mod frecvent, ştirile sau
    politicile editoriale ale acestor instituţii media reflectă opiniile
    proprietarului şi ţintesc oponenţii politici ori alte canale media.


  • Legile Justiţiei trec din nou de Parlament

    Legile Justiţiei trec din nou de Parlament

    Corectate
    după recentele decizii ale Curţii Constituţionale, Legile Justiţiei privind statutul
    magistraţilor, organizarea judiciară, respectiv funcţionarea CSM au fost
    adoptate de Senatul de la București,
    care este for decizional în acest caz. Ele nu au suferit modificări de
    fond faţă de cele adoptate, anterior, şi de Camera Deputaţilor, în consecinţă majoritatea de stânga PSD-ALDE a trecut pachetul legislativ prin
    Parlament cu o rapiditate demnă de invidiat și fără a întâmpina mari probleme. Printre
    cele mai importante schimbări se numără excluderea preşedintelui României din
    procedura de numire a conducerii Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, rolul
    fiind preluat de CSM. Totodată, a fost redefinită eroarea judiciară comisă de
    magistraţi în exercitarea funcţiei, cu precizarea că Ministerul de Finanţe va
    sesiza Inspecţia Judiciară pentru a verifica dacă eroarea a fost cauzată de un
    procuror sau de un judecător cu rea-credinţă sau gravă neglijenţă.

    Opoziţia a
    susţinut că aceste Legi creează controverse, iar modificările aduse lasă loc
    abuzurilor şi pun sub semul întrebării independenţa Justiţiei. De aceea, senatorii
    PNL, USR şi PMP au votat împotrivă, acuzând din nou rapiditatea dezbaterilor, dar şi timpul insuficient
    alocat discuţiilor. Amendamentele lor au fost respinse, însă liberalii vor
    ataca, din nou, la Curtea Constituţională reexaminările celor trei Legi ale Justiţiei,
    după cum a anunţat deputatul PNL, Ioan Cupşa. Au fost modificate
    în această procedură de reexaminare texte care nu au fost declarate neconstituţionale
    de către Curte şi care nu sunt într-o legătură directă, funcţională cu
    celelalte texte şi drept urmare încalcă alte decizii ale Curţii
    Constituţionale, precum şi practica în materie

    În timpul dezbaterilor din
    plen, senatorul PSD, Şerban Nicolae, a contra-argumentat că peste 90% din
    textele adoptate provin de la asociaţiile de magistraţi. În opinia sa, Legile
    au fost elaborate cu profesionalism şi bună credinţă. Şerban Nicolae Nici până astăzi, nimeni, nici de la Bruxelles, nici de la Bucureşti,
    nici din orice alt colţ al lumii nu a putut să facă dovada care anume text din
    propunerea legislativă, din forma adoptată de Parlament cu prilejul primei
    dezbateri sau în Camera Deputaţilor, după reexaminarea cerută de decizia Curţii
    Constituţionale, ar pune sub control politic, ar afecta indepedenţa în vreun
    fel a sistemului judiciar din România. Explicaţia este foarte simplă: nu a
    putut identifica nimeni un text, pentru că el nu există.

    După votul din
    Senat, Legile Justiţiei reexaminate vor merge la preşedintele României, Klaus
    Iohannis, pentru promulgare. Unele din modificările aduse, iniţial, acestora, au
    generat ample proteste de stradă şi critici din partea unora din magistraţi    .

  • Începe campania națională „Informare acasă! Siguranță în lume!”

    Începe campania națională „Informare acasă! Siguranță în lume!”

    Ministerul pentru Românii de Pretutindeni, în parteneriat cu alte instituții publice, va începe în județul Botoșani, pe data de 9 august a.c., campania națională Informare acasă! Siguranță în lume!, destinată românilor care doresc să muncească, să studieze și să locuiască în străinătate.

    Campania își propune să informeze asupra drepturilor pe care persoanele care vor să se stabilească în afara granițelor le au în țările membre UE, precum și asupra riscurilor la care se expun odată cu decizia de a munci în străinătate. De asemenea, vor fi informați în legătură cu siguranța la locul de muncă, riscurile unor boli profesionale, protecția față de abuz și exploatarea prin muncă sau orice alt tip, susținerea accesului nediscriminatoriu al lucrătorilor români pe piața muncii, precum și numerele de urgență în caz de necesitate.

    Campania de informare începe cu un proiect pilot în județele Botoșani (9 august), Suceava (10 august) și Neamț (11 august) și va continua și-n alte regiuni ale țării.

    Această campanie va fi derulată de Ministerul pentru Românii de Pretutindeni în parteneriat cu Ministerul Muncii și Justiției Sociale, Ministerul Afacerilor Interne, Ministerul Afacerilor Externe, care au confirmat prezența atât la nivel de secretar de stat, cât și la nivel de expert, precum și autoritățile locale din fiecare județ.

    De asemenea, la eveniment sunt așteptați reprezentanți ai Corpului Diplomatic la București, îndeosebi ambasadori care provin din țări în care sunt comunități semnificative de români, precum Italia, Spania sau Marea Britanie.

  • Viaţa pe stradă, iarna

    Viaţa pe stradă, iarna

    Temperaturile scăzute
    din timpul iernii, gerul şi viscolul, în general greu de suportat, pun probleme
    suplimentare oamenilor fără adăpost, şi aşa destul de încercaţi. Asociaţii
    non-guvernamentale, precum Samusocial din Bucureşti, îi ajută în fiecare anotimp,
    evident în funcţie de condiţiile meteorologice.
    Sabina Nicolae, director executiv al Asociaţiei Samusocial: În mod deosebit, iarna împărţim
    sacii de dormit, bocancii, mănuşile, căciulile, supele şi ceaiurile calde.
    Altfel, le oferim serviciile noastre obişnuite de asistenţă socială, medicală,
    psihologică, de reinserţie profesională pe tot parcursul anului. Iarna, ca şi
    vara, încercăm să le găsim locuri de cazare sau adăposturi unde pot rămâne. În
    legătură cu sănătatea, problemele specifice sunt degerăturile. Celor care
    refuză să meargă în adăposturi li se întâmplă acest lucru. Din punctul de
    vedere al hranei, încercăm să le suplimentăm cantitatea de hrană. În plus,
    concetăţenii noştri îi ajută pe oamenii străzi, în special, dăruindu-le de
    mâncare.



    În plus, oamenii străzii sunt sprijiniţi să-şi facă
    noi acte de identitate, căci mulţi nu mai au aşa ceva, şi, mai ales, sunt
    încurajaţi să se ajute singuri după ce li se găseşte o slujbă. Cristian a fost
    unul dintre beneficiari. Are 24 de ani, a venit din Tulcea în Bucureşti la 18
    ani, în căutarea unor oportunităţi mai bune. Neavând însă rude sau cunoştinţe
    în capitală, mai întâi s-a ciocnit de latura dură a oraşului. Cristian: Până în prezent aş putea spune că jumătate
    din cei şase ani petrecuţi în Bucureşti am trăit pe stradă. Iarna e foarte greu
    pe stradă. Chiar şi acum mă gândesc la cei rămaşi pe stradă, fie pentru nu vor
    sau nu pot să muncească. Oare unde se adăpostesc? Am trăit şi experienţa de a
    trăi iarna pe stradă, doar învelit cu ceva. Seara nu-l prea simţi, dar noaptea,
    după ora 12, când se înteţeşte atunci… E foarte greu. De hrănit, reuşeam să
    mă hrănesc destul de bine. Nu duceam lipsă de mâncare, căci mai lucram cu ziua
    pe la unul şi pe la altul care-mi dădeau de mâncare.



    De la sfârşitul lui 2015 şi începutul anului 2016,
    lucrurile au început să meargă mai bine. Tot prin Samusocial, a reuşit să-şi
    refacă buletinul – care-i fusese furat de alţi oameni ai străzii -,
    certificatul de naştere şi tot prin ei s-a angajat. Cristian: Lucrez la o asociaţie de protecţie a mediului. Sunt axat pe partea de
    reciclare a hârtiei. Îmi place modul lor de a transporta hârtia pe
    cargo-biciclete. La început, nu mă vedeam dând la pedale, dar acum, după două
    luni, îmi place foarte mult. Acum locuiesc într-un apartament care aparţine tot
    unei ONG. Plătesc o chirie mică, dar care creşte treptat. Ideea e ca oamenii să
    înţeleagă că trebuie să muncească pentru a se întreţine.



    Nu
    toate poveştile persoanelor fără adăpost au finalul fericit din acest caz.
    Călin Niculaie Niculescu are 59 de ani şi de 13 ani locuieşte pe stradă. Atunci
    în urma divorţului şi-a pierdut casa. A încercat o aventură eşuată în Germania,
    apoi s-a îmbolnăvit de TBC. Este inginer metalurg, dar din cauza vârstei, a
    avut probleme la angajare, consideră el. Cum a rezistat pe stradă ? Cum am putut şi eu. În tinereţe am făcut alpinism, am mers în diverse
    tabere pe munte unde am deprins arta supravieţuirii în orice condiţii. Am
    dormit prin parcuri, am dormit într-o capelă dezafectată, am făcut naveta cu
    trenul la Videle şi dormeam în tren peste noapte. Am luat şi drumul
    cimitirelor, ca să cerşesc… Din noiembrie 2015, stau la un adăpost al
    oamenilor străzii. Dacă rămâi acolo, ai trei mese asigurate pe zi. E apă caldă,
    căldură… E bine…



    Iarna
    aceasta, pe lângă problemele specifice, i-a adus domnului Niculescu şi o slujbă
    de sezon, potrivită cu statura sa masivă şi barba grizonata: Nici nu mă aşteptam să primesc o
    ofertă ! Şi au fost mai multe. Deci am avut de unde să aleg. A fost o
    experienţă frumoasă. Am fost Moş Crăciun. Am lucrat şi pentru Coca-Cola. Mai am
    şi acum echipamentul, primit tot prin Samusocial. Eu n-am acces la internet,
    dar ei mă pot ajuta.



    Copleşiţi de lupta cu condiţiile vitrege în care
    trăiesc, resemnaţi, demotivaţi sau complăcându-se în situaţia cu care,
    vrând-nevrând, au fost nevoiţi să se obişnuiască, unii oameni ai străzii nu mai
    au putere să schimbe ceva, nici când primesc o mână de ajutor. Alina Mirea,
    asistentă socială la SAMUSOCIAL, ne explică această mecanism psihologic: Marea majoritate au o istorie plină de traume, provin din familii unde
    au suferit fel de fel de abuzuri şi unde au fost privaţi de multe lucruri. Un
    episod dificil, cum ar fi ajungerea în stradă, îi afundă şi mai mult în
    imposibilitatea de a-şi depăşi condiţia. Dar cu răbdare şi prin intermediul
    psihologilor şi al oamenilor specializaţi în asistenţă socială şi medicală, se
    poate îmbunătăţi un pic situaţia lor. Putem în felul acesta, dacă nu să
    schimbăm lumea, măcar să aducem un pic de bine în viaţa acestor oameni. Fiecare
    ia din binele acesta cât îi trebuie. Pe unii reuşim, măcar pentru o perioadă,
    să-i scoatem din stradă sau să le arătăm că viaţa poate fi şi altfel, dacă fac
    un efort. În schimb, alţii se bucură că au ce mânca astăzi sau că s-au putut
    spăla. Oamenii îşi pot schimba viaţa atât cât le stă în putinţă şi atât cât
    vor.



    De aceea, uneori, se mai întâmplă ca oameni ai
    străzii să refuze intrarea într-un adăpost sau să plece de acolo. Totuşi,
    asistenţii sociali nu renunţă şi încearcă, în continuare, să-i încurajeze pe
    aceşti oameni să facă schimbarea necesară până la capăt.