Istoria modernă a capitalei României începe odată cu a
doua jumătate a secolului al 19-lea, în jurul anului 1850, când se transformă
dintr-un oraș oriental într-unul european. Cine privește o hartă ori un desen
care înfățișează orașul de acum mai bine de 150 de ani cu greu mai poate
recunoaște locurile. Aceasta pentru că transformările au fost atât de profunde
încât actualul Centru Vechi, fost cartier comercial, și câteva biserici
medievale mai amintesc vag de vechea capitală a Munteniei. Istoria
Bucureștiului cuprinde trei mari perioade de transformări importante. Prima
este cea din timpul regelui Carol I din 1866 și până în 1914. Cea de-a doua a
fost marcată de domnia regelui Carol al II-lea din anii 1930. Iar cea de-a
treia a fost cea din timpul conducătorului comunist Nicolae Ceaușescu din anii
1980. Rezultanta celor trei perioade se vede astăzi pentru orice pieton care ia
Bucureștiul la pas.
Regele
Carol al II-lea a fost cel mai controversat suveran român din cei patru pe care
i-a avut România. Cu o puternică personalitate, inteligent dar și plin de
defecte și slăbiciuni, Carol al II-lea a reușit să transforme Bucureștiul în
conformitate cu necesitățile capitalei și cu tendințele arhitectonice din
vremea sa. Perioada domniei lui Carol al II-lea dintre 1930 și 1940 a fost una
în care au revenit marile proiecte și care amintea de cea a străbunului său
Carol I. Domnia tatălui său Ferdinand I, între 1914 și 1927, a însemnat primul
război mondial și consolidarea statului nou creat România Mare prin unirea
teritoriilor locuite de români cu România în anul 1918. Anii 1920 au fost anii
integrării și ai așezării după tumultul provocat de război. Abia din anii 1930
România a reluat marile proiecte de dezvoltare, unul dintre ele fiind
Bucureștiul. În vremea lui Carol al II-lea s-a continuat deschiderea marilor
magistrale, cea nord-sud fiind cea mai importantă, și construirea unor clădiri
ale instituțiilor de stat și de cultură.
Inginerul
constructor, profesor universitar și academician Nicolae Noica este directorul
Bibliotecii Academiei Române. El a trecut în revistă câteva clădiri
reprezentative pe care Bucureștiul de azi le datorează domniei controversatului
rege Carol al II-lea. Și lista nu putea începe cu altceva decât cu reședința
regală. Track: O primă clădire este
Palatul regal. În noaptea de 7 spre 8 decembrie 1926 a izbucnit un incendiu
care a distrus întreaga parte centrală. Consolidarea fundațiilor, structura de
rezistență la roșu a fost făcută de inginerul Pragher. După 1932 se vor
executa lucrări de construcție la nivelul corpului central iar ulterior se va
încheia un proces-verbal de recepție a Palatului regal. Eu am găsit acel
proces-verbal. Ulterior, la începutul anului 1938, vor începe lucrările și la
aripa dinspre Ateneu, lucrări care au fost continuate până în 1940. Remarcăm că
cutremurul din 1940 nu a afectat clădirea.
Proiectele
au continuat alert. Instituțiile statului dublat ca teritoriu și populație în
1918 aveau nevoie de clădiri mai mari. Nicolae Noica. O altă clădire importantă a fost noul sediu al Ministerului
de externe, azi sediul guvernului. Această clădire a fost proiectată de Duiliu
Marcu și lucrările de beton armat au fost făcute de inginerul Gheorghiu între
1937 și 1938. Acolo exista vechiul minister de externe. Palatul nou al Băncii
Naționale este făcut în perioada în care are loc un studiu de sistematizare
când Consiliul Tehnic Superior a analizat toate modificările de alinieri care
au fost făcute în zonă. Decretul regelui Carol al II-lea, pentru utilitate
publică, a expropriat zonele respective.
Regele
Carol al II-lea a rămas în istorie ca un mare sprijinitor al culturii. Nu a
fost exceptată nici Academia de la sprijinul pe care l-a acordat. Noica a
menționat chiar clădirea instituției pe care o conduce. O altă clădire impresionantă este clădirea Bibliotecii
Academiei Române. Pentru prima oară, după ce în 1931 profesorul Duiliu Marcu
prezentase un proiect Academiei pentru un corp al clădirii bilbiotecii, între
anii 1935 și 1937 este realizată remarcabila construcție de către inginerul
Ioanovici. Inaugurarea va avea loc pe 5 iunie 1937 în prezența regelui Carol al
II-lea care a insistat să fie prezent la ședința Academiei în care era primit
Lucian Blaga.
Pe unul
dintre marile bulevarde bucureștene se găsește o altă clădire ridicată pe
vremea lui Carol al II-lea, sediul Arhivelor Naționale. Iar spre vest, în
apropierea Palatului Cotroceni, sediul președinției române de azi, se înalță
Academia Militară, monument reprezentativ al stilului Bauhaus. Nicolae Noica. O altă clădire reprezentativă
este Patrimoniul Monitorului oficial, astăzi sediul Arhivelor Naționale, vizavi
de grădina Cișmigiu. Școala Superioară de Război, astăzi Academia Militară, a
fost construită între 1937-1939. Clădirea principală a Școlii Superioare de
Război este dezvoltată pe un front de 120 de metri și are o suprafață de 3650
de metri pătrați. Întreaga construcție a fost realizată în numai 2 ani.
Lucrările au fost realizate de inginerul Emil Pragher al cărui nume îl găsim în
multe locuri, o mare personalitate.
Pe lista scurtă mai pot fi amintite Institutul
de Cercetări Agronomice, Muzeul Satului, Arcul de Triumf din București,
reședința regală din localitatea Scroviștea, Castelul Foișor de la Sinaia și
catedralele ortodoxe de la Cluj, Mediaș și Timișoara.