Singurul samizdat din România comunistă care a depăşit
graniţele ei a fost Ellenpontok sau Contrapuncte. El a fost scris de un
grup de intelectuali maghiari format din profesorul de biologie din Oradea, Antal Karolyi Toth şi de soţia acestuia, de poetul Geza Szocs din Cluj şi de
filosoful Attila Ara-Kovacs, cel care a avut ideea. Ellenpontok a circulat în
afara României datorită sprijinului acordat de opoziţia anticomunistă din
Ungaria.
Csongor Janosi de la Institutul de Cercetări al
Universităţii din Bucureşti a documentat cazul samizdatului Ellenpontok. El a
afirmat că grupul format din soţii Toth, Szocs şi Ara-Kovacs a avut atât motivaţii
personale, cât şi colective pentru acţiunea lor. De ce a apărut acest samizdat la Oradea şi nu în Cluj sau
Târgu Mureş? Răspunsul, pe lângă motivaţia personală a viitorilor editori, este
strâns legat de încercarea eşuată de a înfiinţa o revistă culturală maghiară la
Oradea în vara anului 1980. Iniţiatorii acţiunii au întocmit un memoriu către
Comitetul Central al PCR şi către Uniunea Scriitorilor din Bucureşti pentru o
revistă care să aibă o redacţie proprie de tipul revistei Korund din Cluj sau
al revistei Igaz Szó din Târgu Mureş. Exista şi un plan de avarie care
propunea ca publicaţia proiectată să apară ca supliment al revistei de cultură şi
literatură de limba română Familia din Oradea.
Conform lui Janosi, acesta a fost momentul-cheie
când iniţiatorii au spus că trebuie să facă ceva ilegal dacă legal nu fusese
posibil. În vârstă de 28 de ani, Ara-Kovacs l-a convins şi pe Szocs să
participe la scrierea samizdatului, iar soţii Toth li s-au alăturat în 1982. Csongor
Janosi a vorbit despre începuturile revistei: Activitatea editorială a fost începută în februarie 1982.
Cea mai mare parte a textelor erau colectate de Ara-Kovacs, redactorii din
Oradea se ocupau de structurarea şi multiplicarea revistei şi distribuirea ei
în Oradea şi în Ungaria, iar Szocs se ocupa cu distribuirea în zona Clujului şi
în secuime. Principiul redactorilor a fost să vorbească deschis despre condiţiile
în care trăiau, Ara-Kovacs a redactat un text cu caracter general care apărea
pe coperta a doua a fiecărui număr. Prima parte a acestui text poate fi
considerată un Credo al revistei pe care îl rezum: Contrapuncte este o
revistă samizdat, apariţia ei este ocazională, vrem să facem cunoscute
încălcările drepturilor omului din Europa Centrală şi de Est şi, în cadrul lor,
a reprimării politice, economice şi culturale a maghiarilor din Ardeal.
Revista se inspira din publicaţiile maghiare şi
poloneze de samizdat, dar şi din mişcările de opoziţie din acele ţări. O treime
din articolele apărute în Ellenpontok au fost articole preluate din reviste
de samizat străine, jumătate dintre articolele originale i-au aparţinut lui
Ara-Kovacs. Csongor Janosi s-a referit la modul de tehnoredactare al revistei
precum şi la conţinutul ei. Primele
6 numere au fost multiplicate în câte 5 exemplare cu o maşină de scris adusă
clandestin de Ara-Kovacs din Ungaria. Nefiind înregistrată la Miliţie, nu putea
fi identificată pe baza literelor din text. Primele 5 numere au fost scrise de
Ara-Kovacs şi multiplicate de Ivona Toth, cel de-al 6-ea număr aparţinând lui
Antal Karolyi Toth. Numerele 7 şi 8 au fost multiplicate în 50 de exemplare de
soţii Toth în subsolul locuinţei lor folosind un multiplicator polonez.
Dimensiunile numerelor variază între 14 şi 56 de pagini. Numărul 8 a apărut în
octombrie 1982, este opera lui Antal Karolyi Toth şi conţine memorandumul şi
propunerea de program politic. Cele două documente au formulat cerinţe politice
alternative şi au criticat politicile regimurilor est-europene. Aceste
documente au devenit cunoscute deoarece prin diferite filiere au fost trimise
ambasadelor SUA, Marii Britanii, Finlandei, Franţei, RFG, Austriei. Cele două
documente au ajuns şi la şedinţa de la Madrid a Conferinţei pentru Securitate şi
Cooperare în Europa ce avea pe ordinea de zi îmbunătăţirea relaţiilor şi
implementarea Actului de la Helsinki.
În intervalul martie-octombrie 1982 au apărut 8
numere cu 65 de scrieri, în total, 293 de pagini. Ultimul număr, 9, avea 24 de
pagini. Postul de radio Europa liberă în limba maghiară a început să acorde o
atenţie sporită samizdatului şi, astfel, Securitatea a devenit mai activă în căutarea
autorilor scrierii clandestine. În scurt timp, în toamna anului 1982,
Securitatea din Cluj a reuşit să obţină informaţii care au dus la percheziţionarea
locuinţei lui Szocs şi la găsirea revistei. Apoi a urmat locuinţa familiei Toth
din Oradea şi locuinţele celor care intraseră în posesia samizdatului. Csongor
Janosi. Foarte interesant
este însă că editorii Contrapunctelor nu au fost arestaţi, ci s-au apărat în
libertate. În ianuarie, februarie, martie 1983 au fost chemaţi să dea declaraţii,
în cele din urmă, pe 17 mai 1983, cazul lor a fost închis şi ei au fost achitaţi.
Toţi cei implicaţi au fost chemaţi la sediile Securităţii din Cluj şi Oradea şi
au fost avertizaţi. Nu au fost luate măsuri penale, motivul fiiind acela că nu
servea intereselor regimului ca samizdatul să devină un caz, iar cei implicaţi
să fie martirizaţi.
Povestea eroilor
samizdatului Ellenpontok s-a încheiat, ca în atâtea cazuri, cu emigrarea. Au
plecat în Ungaria, Ara-Kovacs în 1983, soţii Toth în 1984, iar Szocs în 1986 în
Germania de Vest, după 1989 acesta din urmă revenind la Cluj.