Tag: administratie militara

  • Aputrusearea a Bucureştiului (1916-1918)

    Aputrusearea a Bucureştiului (1916-1918)

    Tru andreu 1916, Bucureştiul era aputrusit di aaskerili a Puterlor Centrale şi autorităţli române s-arifuga Iaşi. Regimlu di ocupaţie fu un sertu prit cari România era tratată ca vasilie azvimtă.Irinea anrobitoari tra România vrea s-hiba simnată tru martu 1918 Bucureşti, ama ea varnaoara nu fu ratificată di vasil’elu Ferdinand I. Ti-l’ia-haraua, dimec aputrusearea vrea s-tana până tru brumar 1918, cându protlu polim mondial va s-bitiseasca si va s-alasaă dinapoia a lui aproapea 10 miliun’I di morţa.



    Deadun cu istoricul Sorin Cristescu di la Universitatea Spiru Haret di Bucureşti featim isapi ti atea ti nsimna regimul di ocupaţie instaurat di armata germană, di anda intra Bucureşti.: “Intrarea s-feati yinindalui pri daua aradariki. Mareşalu Mackensen lo un automobil decapotabil şi agiumsi nainea a trupelor austro-ungare la Palatea vasilikeasca di Bucureşti, care al’I si deadi ca reşedinţă. El nu a ufilisi, s-aştirnu tru casa Meitany şi tru casaba s-astirnu administraţia militară. Ea vrea s-tana, zborlu a unlui hronicar a timpului, Virgiliu Drăghiceanu, 707 dzale. Easte şi una carte cu numa tamam aşi, “707 dzali sum cultura a pumnului german.”



    Ocupaţia fu sertă. Azvingătorl’i ufilisira pan di mardzina slăghinta a azvimtaloru şi bagara tru practico vrearea a lor, aşi cum spusi şi Sorin Cristescu. Ansimna una purdari organizata, fapta contra a banatorlor civil’i, cari vidzu zori s-da cantităţ mari di zahari şi aşternuturi di pat. Loara tuti grilajele şi metalele di Bucureşti, nica si niscanti clopati fura ufilisiti tra turnarea a tunurlor germane. Ocupaţia însimna restricţii di urdinari. S-minduira nica si la un fanico contra a camn’ilor di pi geadei. Ma s-hiba sa-lu pistipsim politicianlu Constantin Argetoianu şi ti angrapsi tru memoriile a lui, tuti putanili fura dunati şi dusi tru una cazarmă, Mizil. Aclo, eali fura controlate medical şi ateali landzidi fura yitripsiti pi paradzl’I a statlui. Ama germanil’i avea şi admiratori, anamisa di el’i politicienil’i conservatori Alexandru Marghiloman şi Petre P. Carp. Carp spunea că “varnaoară nu fura geadeili a Bucureştiului ahat ghini arniti. Lipsea ca nemţal’ii aeşta s-seadă nica vara 10 ani la noi s-nă facă oamini.” Ama jaflu contra a banatorlor civil’i, tra tut ti însimneadza agricultură şi petrol, avu proporţii babageani, sondele petroliere hiindalui asparti. Mackensen avea la dispoziţie 100.000 di prizonieri pi cari l’i-avea ntribata cari avea lucrata tru industria a petrolui. Cari avea lucrata aminta ndreptul srmână tru România, alanţa hiindalui pitricut tru Germania. Ase, ti 6 mesi, industria petrolieră fu bagată pi cicioare.”



    Care fu purtaticlu a alantor askeri di ocupaţie? Sorin Cristescu. Vargarl’I armasira celebri, tristă celebritate dimec, prit aputrusearea so calcarea a canascutal’ei cofetării “Capşa”, iu avea una colecţie di lichioruri fine, şi prit calcarea a Vibliotecal’ei ali Academie Române, di iu minduira s-fura nascanti manuscrisi. Momentul nai cama importantu fu tru yinar 1917 cându vargarl’I furara moaştili a mtului Dimitrie Basarabov. Tru atea iarnă greaua, li alinara tru una aftukina cari, aproapea di tritearea a Dunăl’ei, s-asparsi. Ama si s-nu s-aspardzea, mareşalu Mackensen tut vrea u anihila atea tentativă di furlaki. Istoriclu di artă Alexandru Tzigara-Samurcaş s-dusi la Mackensen, al’I exighisi situaţia şi Mackensen apruke ca vargarl’I s-hibă una s-una capturaţ şi moaştili s-hiba dati napoi. Tru atea ti mutreasti askirladzl’I turta, el’i s-harsira ti ateali dauă tunuri cari flancau statuia al Mihai Viteazul. Era dauă tunuri capturati Plevna tru 1877 di armata română pi cari armata nturtească li recupera tru una turlie “giuneascas”. Tu ti mutreaşti armatele austro-ungare nu fura problemi greali.”



    Amintarea a sudlui ali Românie şi a Bucureştiului însimna una cadealihea goadă ti u deadira Puterile Centrale, percepută ase di tuţ atel’i cari alăsara documente scrisi. Sorin Cristescu: Cara va s-ghivasim memoriile, nascanti ori ca ti hazi, a germanilor cari loara parti la campania di aputruseari ali Românie nvitam ca ea avu numa di “campania cacotlui gras”. Dimec s-aflara cantităţ babageani di mâcari. Germanii s-dusira la restaurantu şi caftara tuti meniurli, pan di mardzina. Li ltira, cadealihea, şi mâcara după vrearea a inimal’ei. Problema fu că atel’i soldaţ luyursiţ trupi di linia a doaua, ti ndaua stămâni, s-restabilira ahat ghini yiatarl’I la spusira că era buni ti linia întânia. Şi-atumtea, oamin’il’I ahurhira să-şi afla len turlii di langori. După instaurarea a aputrusearil’ei, generalu von Morgen apufusi ca cafi askirla s-pitreacă acasă, cafi mes, 12 di kiladz di alimente. “Cavai di askilra“, ngrapsea von Morgen, “cari s-toarna di acasă dit permisie avândalui tru disaga tiva macari “. Varnu nu avea izini să s-toarnă dit Germania cu mâcare cate tru Germania, smurea di foami tru kirolu a polimlui. Fără aputrusearea a sudlui ali Românie, a Bărăganlui, situaţia vrea s-hiba multu greauă. Aşi s-dimanda şi tru Germania, că România avea fută aputrusita, aca nu eara cadelihea cate dacirecuri dit ea avea dzută. Atel’I cari avea soie tru askerea di ocupaţie dit România era isihasiţ cate alumti numata s-dădea şi loa tru mesu 12 di kiladz di macari. Şi, dinaoară, tru veara a anlui 1917, habarea dzu ca kiritlu: nai puţan 10.000 di germani avea murită tru alumti ti s-deadira tru localităţ cu numi ca ti ciudie: Mărăşti, Mărăşeşti, Oituz.”



    Aputrusearea a Bucureştiului s-bitisea după aproapea doi an’i, tru brumar 1918. Tru bitisita a l’ei eara harauua ali victorie, intrarea tru normalitati şi una Românie ma mari.


    Armanipserea: Tascu Lala

  • Ocupaţia Bucureştiului (1916-1918)

    Ocupaţia Bucureştiului (1916-1918)

    În decembrie 1916, Bucureştiul era
    ocupat de armatele Puterilor Centrale şi autorităţile române se refugiau la
    Iaşi. Regimul de ocupaţie a fost unul aspru prin care România era tratată ca
    ţară învinsă. Pacea înrobitoare pentru România avea să fie semnată în martie
    1918 la Bucureşti, însă ea nu a fost ratificată niciodată de regele Ferdinand
    I. Din fericire, ocupaţia avea să dureze până în noiembrie 1918, când primul
    război mondial se va încheia lăsând în urma sa aproximativ 10 milioane de
    morţi.


    Împreună cu istoricul Sorin Cristescu
    de la Universitatea Spiru Haret din Bucureşti am analizat ce a însemnat regimul
    de ocupaţie instaurat de armata germană, de la intrarea sa în Bucureşti.: Intrarea s-a făcut venind pe
    câteva coloane. Mareşalul Mackensen a luat un automobil decapotabil şi a ajuns
    înaintea trupelor austro-ungare la Palatul regal din Bucureşti, care i-a fost
    oferit ca reşedinţă. El nu l-a folosit, s-a aşezat în casa Meitany şi în oraş
    s-a instaurat administraţia militară. Ea avea să dureze, vorba unui cronicar al
    timpului, Virgiliu Drăghiceanu, 707 zile. Este şi o carte intitulată chiar aşa,
    707 zile sub cultura pumnului german.


    Ocupaţia
    a fost dură. Învingătorii au profitat din plin de slăbiciunea învinşilor şi au
    pus în practică bunul plac, aşa cum a afirmat şi Sorin Cristescu. A însemnat un jaf organizat,
    exercitat asupra populaţiei civile, care a fost obligată să ofere cantităţi
    mari de zahăr şi aşternuturi de pat. Au fost luate toate grilajele şi metalele
    din Bucureşti, chiar şi unele clopote au fost folosite pentru turnarea
    tunurilor germane. Ocupaţia a însemnat restricţii de circulaţie. S-a încercat
    exterminarea cu armele a câinilor vagabonzi. Dacă ar fi să îl credem pe
    politicianul Constantin Argetoianu şi ce a scris în memoriile sale, toate
    prostituatele au fost strânse şi duse într-o cazarmă, la Mizil. Acolo, ele au
    fost controlate medical şi cele bolnave au fost tratate pe banii statului. Dar
    germanii aveau şi admiratori, printre ei politicienii conservatori Alexandru
    Marghiloman şi Petre P. Carp. Carp spunea că niciodată nu au fost străzile
    Bucureştiului aşa de bine măturate. Ar trebui ca nemţii ăştia să mai stea vreo
    10 ani pe la noi să ne facă oameni. Dar jaful asupra populaţiei civile, a tot
    ceea ce însemna agricultură şi petrol, a avut proporţii imense, sondele
    petroliere fiind distruse. Mackensen avea la dispoziţie 100.000 de prizonieri
    pe care i-a întrebat cine lucrase în industria petrolului. Cine lucrase a
    primit dreptul să rămână în România, ceilalţi fiind trimişi în Germania.
    Astfel, în 6 luni, industria petrolieră a fost pusă pe picioare.


    Care a
    fost comportamentul celorlalte trupe de ocupaţie? Sorin Cristescu. Bulgarii au rămas celebri,
    tristă celebritate de altfel, prin jefuirea celebrei cofetării Capşa, unde
    era o colecţie de lichioruri fine, şi prin jefuirea Bibliotecii Academiei
    Române, de unde au încercat să fure nişte manuscrise. Momentul cel mai
    important a fost în ianuarie 1917 când bulgarii au furat moaştele Sfântului
    Dimitrie Basarabov. În acea iarnă grea, le-au urcat într-o maşină care, în
    apropiere de trecerea Dunării, s-a defectat. Dar chiar dacă nu s-ar fi
    defectat, mareşalul Mackensen tot ar fi anihilat acea tentativă de furt.
    Istoricul de artă Alexandru Tzigara-Samurcaş s-a dus la Mackensen, i-a explicat
    situaţia şi Mackensen a fost de acord ca bulgarii să fie imediat capturaţi şi
    moaştele să fie restituite. În ceea ce priveşte soldaţii turci, ei s-au bucurat
    la cele două tunuri care flancau statuia lui Mihai Viteazul. Erau două tunuri
    capturate la Plevna în 1877 de armata română pe care armata turcă le-a
    recuperat în mod glorios. În ceea ce priveşte armatele austro-ungare nu au
    existat probleme deosebite.


    Cucerirea
    sudului României şi a Bucureştiului a însemnat o adevărată lovitură dată de
    Puterile Centrale, percepută astfel de toţi cei care au lăsat documente scrise.
    Sorin Cristescu.: Dacă citim
    memoriile, uneori hazoase, ale germanilor care au participat la campania de
    ocupare a României aflăm că ea s-a numit campania cocoşului gras. Adică s-au
    găsit cantităţi imense de mâncare. Germanii s-au dus la restaurant şi au
    comandat toate meniurile, în întregime. Le-au plătit, bineînţeles, şi au mâncat
    după pofta inimii. Problema a fost că acei soldaţi consideraţi trupe de linia a
    doua, în câteva săptămâni, s-au restabilit aşa de bine încât medicii le-au spus
    că erau buni de linia întâi. Şi-atunci, oamenii au început să-şi găsească tot
    felul de boli. După instaurarea ocupaţiei, generalul von Morgen a hotărât ca
    fiecare soldat să trimită acasă, lunar, 12 kilograme de alimente. Vai de
    soldatul, scria von Morgen, care se întoarce de acasă din permisie având în
    raniţă ceva de mâncare. Nimeni nu avea voie să se întoarcă din Germania cu
    mâncare deoarece în Germania, pur şi simplu, se murea de foame în timpul
    războiului. Fără cucerirea sudului României, a Bărăganului, situaţia ar fi fost
    foarte gravă. Aşa s-a şi anunţat în Germania, că România fusese cucerită, deşi
    nu era adevărat deoarece două treimi din ea căzuseră. Cei care aveau rude în
    armata de ocupaţie din România erau liniştiţi deoarece lupte nu se mai dădeau
    şi primeau lunar 12 kilograme de alimente. Şi, dintr-o dată, în
    vara anului 1917, vestea a căzut ca un trăznet: cel puţin 10.000 germani
    muriseră în lupte date în localităţi cu nume ciudate: Mărăşti, Mărăşeşti,
    Oituz.

    Ocupaţia
    Bucureştiului se încheia după aproape doi ani, în noiembrie 1918. La capătul ei
    se aflau bucuria victoriei, reintrarea în normalitate şi o Românie mai mare.