O
serie de plante fixatoare de azot au fost definite în noul Regulament aplicabil
de la 1 ianuarie 2018, pentru ca fermierii să poată să primească o subvenție
mai mare.
Astfel, pentru fermierii care dețin în
exploatație o suprafață mai mare de 15 ha, aceștia au obligația ca pe 5% din
suprafață să cultive plante fixatoare de azot. Pentru această suprafață,
fermierul primește în plus peste 50 de euro/ha.
Adrian Pintea, directorul general al
Agenției de plăți și intervenție în agricultură, a explicat această nouă procedură: Începând cu anul de cerere 2018, o
suprafață care corespunde unui procent de minimum 5% din terenul arabil al
exploatației pe care fermierul l-a declarat este zonă de interes ecologic. Care
sunt zonele declarate de interes ecologic? Sunt terasele, elementele de peisaj,
gardurile vii, fâșiile împădurite, arborii în aliniament, arborii izolați,
pâlcuri, zonele-tampon care sunt situate pe marginea apelor curgătoare sau
stătătoare și marginile de câmp. Sunt zonele cu specii forestiere cu ciclu
scurt de producție, terenurile împădurite prin măsura 2.2.1, prima împădurire a
terenurilor agricole din PNDR – submăsura 8.1, zonele cu strat vegetal, zonele
cu culturi fixatoare de azot.
În ceea ce privește culturile fixatoare
de azot, acestea sunt prevăzute într-o anexă la instrucțiunile de completare a
formularului de cerere. Aceste culturi trebuie să fie prezentate pe teren pe
toată perioada lor de vegetație, sunt considerate culturi principale și
participă la ciclul diversificării culturilor.
Reporter: Fermierii sunt nemulțumiți:
Domnule, orice cultură fixatoare de azot pun, zice (n.r. fermierul), nu trebuie
să mai tratez. Ce-i adevărat și ce nu-i adevărat în povestea aceasta?
Adrian Pintea: Acum, în
momentul în care tu iei bani pentru înverzire și, în anul 2017, au luat 57 de
euro/ha, în plus față de celălalt (n.r., nedeclarat ca zonă de interes
ecologic), da, pe aceste suprafețe, cele 5%, trebuie să le respecți.
