Radio România Internațional

Tag: aeronautica

  • Dumitru Prunariu, primul român în spațiul cosmic

    Dumitru Prunariu, primul român în spațiul cosmic

    Zborul în spațiu a
    apropiat oamenii din diferite culturi, de diferite etnii, de pe părțile opuse
    ale intereselor geopolitice. Ideal al umanității în cunoașterea frontierelor
    lumii fizice, zborul spațial a făcut ca izolaționismul și barierele să se
    topească în fața forței spirituale și fizice a omului. Generalul de aviație și inginerul
    Dumitru Prunariu este singurul român care a zburat vreodată în spațiu și acest
    lucru a fost posibil pe 14 mai 1981, în urmă cu 40 de ani. Împreună cu
    colonelul Leonid Popov, Prunariu a format echipajul navei Soiuz 40 care a
    ajuns până la complexul orbital Saliut 6 – Soiuz T-4. A fost momentul culminant
    al unei perioade lungi de pregătire, cel mai important moment din viața
    aviatorului român de 29 de ani.


    Misiunea
    lui Prunariu și a lui Popov a fost una de succes, mai ales că s-a încheiat cu
    bine pentru amândoi. Momentul de acum 40 de ani a fost marcat în media din
    România și televiziunea publică l-a avut ca invitat pe Dumitru Prunariu căruia
    i-a dedicat aproape o oră de program. Secretul succesului unei asemenea misiuni
    este compatibilitatea membrilor echipajului a spus Prunariu.

    Leonid Popov m-a luat ca pe un frate mai mic al lui, am început să
    lucrăm împreună și am constatat că ne înțelegeam foarte bine. Diferența de
    vârstă nu era așa mare între noi, vreo 7 ani. Eu cunoscând foarte bine teoria,
    el foarte bine practica ne-am combinat și ne-am completat reciproc și am reușit
    la examenele finale care au confirmat echipajul principal. Am obținut note
    maxime la toate examenele.


    În fața unui om
    care a zburat în spațiu întrebările nenumărate curg. Una dintre ele a fost
    legată de imponderabilitate.

    La început ai o stare de euforie când vezi
    că totul plutește, ai mâinile libere și plutesc. Documentația de bord e în fața
    ta și plutește. Încet-încet însă apar modificări în organism și apare o stare
    de disconfort care se accentuează în primele două zile, dureri de cap, amețeli,
    aparatul vestibular nu mai știe să-ți indice sus și jos, stânga și dreapta.
    Circulația sanguină se schimbă, tensiunea asupra articulațiilor și mușchilor
    produc stări de disconfort.



    Dincolo de
    spectaculozitatea unui asemenea moment ca acela al unui zbor în spațiu, există
    și amănuntele cât se poate de obișnuite. Unul dintre ele a fost acela al
    aducerii de către echipajul navei Soiuz 40 al unui mănunchi de ceapă verde
    pentru cei doi cosmonauți de pe complexul orbital.

    Dumitru Prunariu: Trebuie să vă spun că acești oameni care zboară în spațiul cosmic sunt
    oameni obișnuiți care au familiile lor, au nevoile lor, simt nevoia să bea
    puțin, să mânânce ceva bun. Comandantul stației spațiale Vladimir Kovalionok
    își dorea, după două luni de zile de stat în cosmos, să mănânce niște ceapă
    verde proaspătă. I-a spus la telefon soției lui, ea știa că noi vom ajunge în
    Cosmos, a dat ceapa medicului de echipaj Ivan care ne-a însoțit până la
    piciorul rachetei. Ivan a scos din trusa medicală o mână de ceapă învelită în
    ziar și ne-a zis că trebuie ca ceapa să ajungă la Volodea. Ne-am uitat unul la
    altul, Popov mi-a zis că eu aveam un buzunar gol de la o mânușă. Și eu am
    îndesat ceapa în acel buzunar care după o zi și jumătate a ajuns la Vladimir
    Kovalionov.



    În afară de ceapa
    verde, Prunariu le-a dus colegilor săi sovietici și un mic cadou, o sticluță de
    coniac românesc.

    Noi ne duceam în vizită la echipajul
    principal. Ciocăni la ușă, intri și faci niște cadouri. Tradiția la români este
    să dai ceva, o sticlă de vin, o sticluță de coniac. Ei bine, am luat o sticlă
    plată de coniac pur românesc și a fost o plăcere să le fac acest cadou
    cosmonauților. Coniacul se bea cu paiul, nu poți să-l torni în nimic pentru că
    este imponderabilitate și nu curge nimic. Colegii mei strigau unde este
    păhărelul? și mă gândeam eu, cu mintea de proaspăt inițiat în ale cosmosului,
    cu ce păhărel vor bea ei? Și au scos un furtun de la un aparat și pe el l-au
    băgat în sticlă și au băut.


    Dumitru Prunariu a
    revenit pe Pământ după 8 zile iar jurnalistul de știință Alexandru Mironov își
    amintea cum a fost primirea sa.

    Eu l-am văzut după ce s-a întors pe Pâmânt
    la o întâlnire cu noi, jurnaliștii, la Sala de marmură de la Casa Scânteii.
    Mi-a fost frică pentru el post factum. Acest copil a fost învârtit într-un
    bidon gol și dus prin spațiul cosmic. Era timid, părea mort de spaimă, dar el
    era așa numai în fața jurnaliștilor. El e construit din oțel. A venit ordin
    clar prin care ni s-a interzis să vorbim prea mult despre el fiindcă aveam
    numai doi eroi (liderul comunist din acea perioadă, Nicolae Ceauşescu şi
    soţia lui, Elena Ceauşescu – n.a.) și
    numai despre ei discutam. Efectiv, el a ieșit din atenția publicului și a mass
    media. Dar și-a înțeles rolul și a mers la mii de întâlniri cu publicul și a
    fost foarte empatic.



    Decorarea lui
    Leonid Popov și a lui Dumitru Prunariu cu decorații române și sovietice a fost
    răsplata eforturilor și a strădaniilor profesionale ale celor doi. De 40 de
    ani, Dumitru Prunariu deține cea mai importanță performanță a aeronauticii
    spațiale românești, capsula navei cu care s-a întors pe Pământ fiind exponat la
    Muzeul Militar Național din București.


  • Smaranda Brăescu, la prima donna paracadutista e pilota in Romania

    Smaranda Brăescu, la prima donna paracadutista e pilota in Romania


    L’aeronautica è stata molto popolare nella Romania degli anni 1920-1940, quando più giovani si impegnarono in club di volo, scuole, programmi, addestramenti e concorsi. Alcunni registrarono notevoli successi, paragonabili a quelli di competitori provenienti da Paesi con una lunga tradizione. Uno dei grandi piloti romeni fu Smaranda Brăescu, fatto ancora più spettacolare in quanto era un donna e non proveniva dall’elite.




    Smaranda Brăescu fu infatti la prima donna pilota, paracadutista e istruttore di piloti militari in Romania. Aveva un carattere forte e seguì con una tenacia straordinaria la propria passione. Nel 1931, a 34 anni, diventò campionessa europea di paracadutismo, dopo essersi lanciata da 6000 metri d’altezza, battendo un record europeo.




    Nel 1932 fu campionessa mondiale, si lanciò con il paracadute da 7400 metri al concorso di Sacramento, negli USA, battendo un record mondiale che resistette per ben 20 anni. Fu insignita dell’Ordine la Virtù Aeronautica, la classe Croce d’oro. Nonostante il suo hobby forte e impegnativo, la sua formazione intellettuale era una assai delicata. Aveva studiato l’arte decorativa e ceramica, presso l’Accademia di Belle Arti di Bucarest.




    Ana Maria Sireteanu è pronipote della grande campionessa e ricorda il carattere forte di Smaranda Brăescu che non ha rinunciato alla sua passione neanche dopo un incidente molto grave.




    ”A Satu Mare, dopo un lancio, fu trascinata dal paracadute e si fece male a entrambe le gambe. Fu ricoverata in ospedale per ben cinque mesi, ma un medico bravissimo la operò e riuscì a sistemarle le gambe. Dopo altri sette mesi, nonostante l’incidente subito, ottenne due nuovi record, uno europeo e uno mondiale, nel 1931 e 1932. Una prova della sua motivazione e dello straordinario desiderio di portare premi al suo Paese”, spiega Ana Maria Sireteanu.




    Informazioni sulle personalità del passato, ci sono rivelate soprattutto dalle fonti scritte. Ma forse su alcune vorremmo saperne di più, come erano nella loro vita quotidiana. Una fonte sono i diari, e quello di Smaranda Brăescu ce la rivela come una personalità molto forte.




    Dalle sue note personali, che lei voleva che non fossero pubblicate se non dopo la sua morte, risulta che Smaranda Brăescu era molto passionale come indole. Spesso rivolgeva attributi non molto cortesi a personalità dell’aeronautica che le avevano creato difficoltà. La sua attività nell’Associazione Romena di Paracadutismo ed Aeronautica è meno conosciuta. Smaranda Brăescu era però molto popolare e apprezzata da tutte le categorie di persone, non solo dai colleghi, ma anche dal pubblico entusiasta, appassionato e sostenitore dell’aviazione”, aggiunge la nostra ospite.




    Ana Maria Sireteanu ricorda anche il famoso episodio in cui Smaranda rubò l’aereo che voleva così tanto avere.




    Il Milles Hawk, costruito nel 1935 in Inghilterra, era molto leggero e performante per l’epoca, in quanto venne impiegato più legno. La carlinga era aperta, per cui quando pilotava quell’aereo aveva moltissima visibilità. Lei aveva pagato per l’aereo perché le allora autorità avevano istituito un’ottima legge, per cui chi faceva prova della propria performance otteneva un premio di quasi la metà del costo di un aereo. L’altra parte della somma fu ottenuta tramite una donazione pubblica, su iniziativa del giornale Universul che organizzò una campagna. Smaranda ordinò l’aereo e quando era quasi pronto, i responsabili della ditta costruttrice — che tra l’altro ricoda con epiteti non molto cortesi nel suo diario — non vollero consegnarglielo e pretesero più soldi, per la benzina. Allora lei rubò l’aereo, e scappò dall’Inghilterra volando sopra il Canale della Manica. Nonostante la nebbia, arrivò sana e salva in Francia e vi fu una valanga di notizie sulla stampa. Il colonello Andrei Popovici, il segretario dell’Aeroclub Romeno, le chiese scusa, ma le creò ancora difficoltà, rifiutandosi di rilasciarle il permesso di passaggio per i paesi europei. Alla fine ottenne un permesso dall’Aeroclub della Francia, lei che aveva un brevetto da pilota ottenuto negli USA nell’autunno del 1932 proprio su Roosevelt Field, l’aeroporto da dove era partito Charles Lindbergh nel suo volo transatlantico. Lì c’era una straordinaria scuola di pilotaggio”, spiega ancora Ana Maria Sireteanu.




    Durante la guerra, Smaranda operò come pilota nella famosa “squadriglia bianca” di aerei sanitari, sul fronte orientale e poi su quello occientale, in Transilvania, Ungheria e Cecoslovacchia. Firmò, assieme ad altre 11 personalità, una lettera che condannava il broglio elettorale del novembre 1946. Pedinata dalle autorità comuniste, Smaranda Brăescu scomparve. Trovò forse riparo in un monastero di monache le quali la seppellirono sotto un altro nome, il 2 febbraio 1948, quando morì, a 51 anni. (trad. Gabriela Petre)

  • Smaranda Brăescu, prima femeie-pilot şi prima femeie-paraşutist din Româ

    Smaranda Brăescu, prima femeie-pilot şi prima femeie-paraşutist din Româ


    Aeronautica a fost un domeniu foarte popular în România anilor 1920-1940. A fost o perioadă de efervescentă emulaţie în rândul tinerilor care s-au angajat în tot ce presupunea aceasta: cluburi de zbor, şcoli, programe, antrenamente, concursuri. Unii au obţinut şi performanţe întrecându-se de la egal la egal cu mari competitori din ţări cu tradiţie. Unul dintre marii performeri ai României a fost Smaranda Brăescu, cu atât mai meritoriu cu cât era femeie şi nu provenea din rândul elitelor.




    Smaranda Brăescu a fost prima femeie-pilot, femeie-paraşutist şi prima femeie-instructor de piloţi militari din România. A fost un caracter foarte puternic şi şi-a urmat pasiunea cu o tenacitate extraordinară. A fost campioană europeană la paraşutism în 1931, la vârsta de 34 de ani, când a sărit de la 6000 de metri şi a stabilit un record european, şi campioană mondială în 1932, când a sărit de la 7400 de metri în concursul de la Sacramento din SUA şi a stabilit un record mondial care a rezistat nu mai puţin de 20 de ani. A fost decorată cu Ordinul Virtutea Aeronautică, clasa Crucea de aur. Pe cât de tenace a fost în hobby-ul ei, pe atât de delicată a fost formarea ei intelectuală. Smaranda a studiat Academia de Belle-Arte din Bucureşti, secţia de artă decorativă şi ceramică.




    Ana Maria Sireteanu este strănepoata marii campioane şi ea şi-a adus aminte că tăria de caracter a Smarandei Brăescu nu a putut fi frântă nici de un accident foarte grav: ”La Satu Mare, după un salt, a fost târâtă de paraşută şi s-a accidentat la ambele picioare. Şi acesta ar putea fi un semn pentru cei care ar descoperi osemintele ei. S-ar putea vedea foarte gravul accident de la picioare. A stat 5 luni în spital şi un providenţial doctor a operat-o şi a reuşit să se refacă. După alte 7 luni, un om care a fost accidentat atât de grav a obţinut două recorduri, unul european şi altul mondial, în 1931 şi 1932. Asta pentru a vedea ce motivaţie, ce extraordinară îndârjire şi dorinţă de a aduce performanţă pentru ţara ei.”




    Despre personalităţi, mai ales cele ale trecutului, aflăm din sursele scrise. Dar unii am vrea să ştim şi cum erau aceşti oameni de excepţie şi în viaţa de zi cu zi. Ne rămân jurnalele, iar cel al Smarandei Brăescu ne-o arată ca pe o personalitate puternică. Ana Maria Sireteanu: ”Din însemnările personale despre care spunea că nu doreşte să apară în timpul vieţii, ci numai după moarte se vede Smaranda Brăescu era o fire foarte pasională, pătimaşă. De multe ori, adresează nişte atribute nu tocmai reverenţioase unor personalităţi ale aeronauticii care i-au pus tot felul de beţe-n roate. Nu i-au dat permis de trecere, când trebuia să se ducă în audienţă trebuia să aştepte, deşi era invitată. Colaborarea şi activitatea ei la Asociaţia Română de Paraşutism şi Aeronautică, şi anume partea de propagare a aeronauticii sunt mai puţin cunoscute. Însă ea fost foarte intensă deoarece Smaranda Brăescu era foarte populară şi foarte iubită de toate categoriile de oameni, nu numai de camarazii ei din aviaţie, dar şi de publicul care era foarte entuziast şi sprijinea foarte mult aviaţia.”




    Ana Maria Sireteanu şi-a amintit şi de celebrul episod în care Smaranda şi-a furat avionul pe care şi-l dorea atât de mult: ”Milles Hawk care s-a construit în 1935 în Anglia era un avion foarte uşor şi foarte performant pentru epoca aceea, se construia cu lemn mai mult. Carlinga era bineînţeles deschisă, nu era acoperită, era ca o regină în momentul în care pilota acel avion. Vedea tot, pentru că avea vizibilitate. Ea plătise avionul pentru că secretariatul de stat şi autorităţile de atunci au dat o lege foarte bună: cine dovedea că are performanţă obţinea o primă de aproape o jumătate din costul unui avion. Restul banilor l-a obţinut prin donaţie publică realizată de ziarul Universul care a organizat o campanie. A comandat avionul, care era aproape gata, dar cei care conduceau firma, în jurnalul ei au fost bine încondeiaţi de Smaranda, nu voiau să-i dea avionul pentru că mai trebuiau bani pentru benzină, pretindeau ei. Atunci, ea şi-a furat avionul şi a fugit din Anglia peste Canalul Mânecii. A zburat prin ceaţă şi a ajuns în Franţa unde a vuit întreaga presă. Colonelul Andrei Popovici, secretarul Aeroclubului Român, şi-a cerut scuze, a tot tracasat-o, nu i-a dat permisul de trecere prin ţările europene. Până la urmă a obţinut un permis de la Aeroclubul Franţei, ea care avea brevet de pilot obţinut în SUA în toamna anului 1932 tocmai pe Roosevelt Field, celebrul aeroport de unde plecase Charles Lindbergh în zborul transatlantic. Acolo era o excepţională şcoală de pilotaj.”




    În timpul războiului, Smaranda a fost activă ca pilot în celebra “escadrilă albă” de avioane sanitare, pe frontul de răsărit şi apoi pe frontul de vest în Transilvania, Ungaria şi Cehoslovacia. A semnat, alături de alte 11 personalităţi, un memoriu prin care se condamna falsificarea alegerilor din noiembrie 1946. Urmărită de autorităţile comuniste, Smaranda Brăescu a dispărut. Se pare că a fost adăpostită la o mănăstire de călugăriţe care au înmormântat-o sub un alt nume atunci când a murit, pe 2 februarie 1948, la 51 de ani.