Radio România Internațional

Tag: afine

  • Sezonul afinelor

    Sezonul afinelor

    În zonele montane din România
    a început culesul afinelor de pădure, fructe de culoare albastru închis ale
    unui mic arbust cu înălţimea de 30 … 50 de cm, pe care îl întâlnim în zonele
    umbroase. Faţă de afinele de cultură, cele din natură sunt ceva mai mici, având
    în medie un diametru de jumătate de cm, ceea ce face dificil culesul acestora.
    Locuitorii din Carpaţi folosesc un aşa-numit pieptene, de fapt o cutie din lemn
    sau metalică asemănătoare unui
    făraş, prevăzută cu un pieptene care reţine boabele de afine în interior, fără
    a distruge arbustul. Afinele conţin, între altele, tanin şi vitamina C, fiind
    recomandate celor cu diabet, dar şi celor cu probleme intestinale datorită
    proprietăţilor antibacteriene.


    Afinele pot fi consumate, aşadar, în stare proaspătă, dar
    şi transformate în dulceaţă, suc sau afinată, o băutură alcoolică preparată în
    special în Bucovina şi Transilvania şi apreciată de turiştii care vizitează aceste
    provincii (istorice româneşti). Afinata este recomandată celor cu afecţiuni la
    stomac sau intestinale, însă trebuie consumată cu moderaţie. O băutură similară
    se poate obţine, înlocuind afinele cu fragi, de fapt căpşuni sălbatice,
    întâlniţi, de asemenea, în zonele montane, dar pe suprafeţe însorite, la
    marginea pădurilor.

    După
    consumarea afinatei, fructele alcoolizate pot fi folosite la brioşe.


    Din afine se poate prepara suc şi sirop. Pentru a
    pregăti, de exemplu, sirop de afine, avem nevoie de un kg de afine şi de două
    kg de zahăr. După ce au fost spălate, afinele sunt pasate, iar sucul obţinut va
    fi amestecat cu zahărul într-un vas pe care îl punem apoi la foc mic până când
    zahărul se va topi. Din momentul în care începe să fiarbă, mai lăsăm siropul pe
    foc încă jumătate de oră, adăugăm puţină zeamă de lămâie. Turnăm apoi siropul
    în sticle pe care le astupăm bine şi le lăsăm să se răcească lent. Siropul
    poate fi consumat diluându-l cu apă plată sau apă minerală.


    Din afine se poate face şi dulceaţă, metoda de preparare
    fiind similară cu cele ale altor fructe. Dulceaţa de afine poate fi folosită ca
    umplutură pentru clătite sau pusă deasupra papanaşilor. De asemenea, dulceaţa
    de afine poate şi combinată cu orez fiert pregătind rapid un desert care poate
    poate fi servit cald
    sau rece.


    Afinele pot fi foloste şi
    la prepararea unui tort. Avem nevoie de jumătate de kg de afine, de 200 de
    grame de zahăr, de 100 de grame de făină, de 3 ouă, de jumătate de kg de
    frişcă, de 100 de grame de ciocolată rasă şi de un plic de zahăr vanilat.
    Gălbenuşurile se bat împreună cu 100 de grame de zahăr, după care se adaugă şi
    albuşurile, bătute tot împreună cu zahăr, până ce se transformă în spumă,
    precum şi făina. Se poate adăuga şi praf de copt. Turnăm compoziţia într-o
    formă de tort pe care o punem în cuptor, la foc mediu, timp de circa 30 de
    minute. După ce se răceşte se taie în două părţi egale între care punem frişca
    amestecată cu afinele, cu ciocolate rasă şi cu zahărul vanilat. Acoprim şi
    partea de sus a tortului, îl ornăm cu afine şi ciocolată rasă, după care îl
    lăsăm la frigider pentru circa 2 ore.

  • Sezonul afinelor

    Sezonul afinelor

    În zonele montane din România
    a început culesul afinelor de pădure, fructe de culoare albastru închis ale
    unui mic arbust cu înălţimea de 30 … 50 de cm, pe care îl întâlnim în zonele
    umbroase. Faţă de afinele de cultură, cele din natură sunt ceva mai mici, având
    în medie un diametru de jumătate de cm, ceea ce face dificil culesul acestora.
    Locuitorii din Carpaţi folosesc un aşa-numit pieptene, de fapt o cutie din lemn
    sau metalică asemănătoare unui
    făraş, prevăzută cu un pieptene care reţine boabele de afine în interior, fără
    a distruge arbustul. Afinele conţin, între altele, tanin şi vitamina C, fiind
    recomandate celor cu diabet, dar şi celor cu probleme intestinale datorită
    proprietăţilor antibacteriene.


    Afinele pot fi consumate, aşadar, în stare proaspătă, dar
    şi transformate în dulceaţă, suc sau afinată, o băutură alcoolică preparată în
    special în Bucovina şi Transilvania şi apreciată de turiştii care vizitează aceste
    provincii (istorice româneşti). Afinata este recomandată celor cu afecţiuni la
    stomac sau intestinale, însă trebuie consumată cu moderaţie. O băutură similară
    se poate obţine, înlocuind afinele cu fragi, de fapt căpşuni sălbatice,
    întâlniţi, de asemenea, în zonele montane, dar pe suprafeţe însorite, la
    marginea pădurilor.

    După
    consumarea afinatei, fructele alcoolizate pot fi folosite la brioşe.


    Din afine se poate prepara suc şi sirop. Pentru a
    pregăti, de exemplu, sirop de afine, avem nevoie de un kg de afine şi de două
    kg de zahăr. După ce au fost spălate, afinele sunt pasate, iar sucul obţinut va
    fi amestecat cu zahărul într-un vas pe care îl punem apoi la foc mic până când
    zahărul se va topi. Din momentul în care începe să fiarbă, mai lăsăm siropul pe
    foc încă jumătate de oră, adăugăm puţină zeamă de lămâie. Turnăm apoi siropul
    în sticle pe care le astupăm bine şi le lăsăm să se răcească lent. Siropul
    poate fi consumat diluându-l cu apă plată sau apă minerală.


    Din afine se poate face şi dulceaţă, metoda de preparare
    fiind similară cu cele ale altor fructe. Dulceaţa de afine poate fi folosită ca
    umplutură pentru clătite sau pusă deasupra papanaşilor. De asemenea, dulceaţa
    de afine poate şi combinată cu orez fiert pregătind rapid un desert care poate
    poate fi servit cald
    sau rece.


    Afinele pot fi foloste şi
    la prepararea unui tort. Avem nevoie de jumătate de kg de afine, de 200 de
    grame de zahăr, de 100 de grame de făină, de 3 ouă, de jumătate de kg de
    frişcă, de 100 de grame de ciocolată rasă şi de un plic de zahăr vanilat.
    Gălbenuşurile se bat împreună cu 100 de grame de zahăr, după care se adaugă şi
    albuşurile, bătute tot împreună cu zahăr, până ce se transformă în spumă,
    precum şi făina. Se poate adăuga şi praf de copt. Turnăm compoziţia într-o
    formă de tort pe care o punem în cuptor, la foc mediu, timp de circa 30 de
    minute. După ce se răceşte se taie în două părţi egale între care punem frişca
    amestecată cu afinele, cu ciocolate rasă şi cu zahărul vanilat. Acoprim şi
    partea de sus a tortului, îl ornăm cu afine şi ciocolată rasă, după care îl
    lăsăm la frigider pentru circa 2 ore.

  • Preparate din afine

    Preparate din afine

    Faţă de afinele de
    cultură, cele din natură sunt ceva mai mici, având în medie un diametru de
    jumătate de cm, ceea ce face dificil culesul acestora. Locuitorii din Carpaţi
    folosesc un aşa-numit pieptene, de fapt o cutie din lemn sau metalică asemănătoare unui
    făraş, prevăzută cu un pieptene care reţine boabele de afine în interior, fără
    a distruge arbustul. Afinele conţin, între altele, tanin şi vitamina C, fiind
    recomandate celor cu diabet, dar şi celor cu probleme intestinale datorită
    proprietăţilor antibacteriene.


    Afinele pot fi consumate, aşadar, în stare proaspătă, dar
    şi transformate în dulceaţă, suc sau afinată, o băutură alcoolică preparată în
    special în Bucovina şi Transilvania şi apreciată de turiştii care vizitează aceste
    provincii (istorice româneşti). Pentru a prepara afinata, avem nevoie de 2 kg
    de afine, de un kg de zahăr şi de o damigeană în care să punem afinele şi
    zahărul. Lăsăm damigeana timp de câteva zile, după care o agităm pentru ca zahărul să se amestece şi să se
    dizolve în sucul lăsat de afine. Operaţiunea trebuie repetată la interval de
    două … trei zile, însă damigeana nu trebuie închisă pentru că în interior are
    loc un proces de fermentare a fructelor. După circa două săptămâni, peste
    afinele care acum sunt acoperite de suc se toarnă alcool rafinat alimentar, iar
    damigeana trebuie închisă bine de această dată şi depozitată într-un loc
    răcoros şi întunecos. Afinata este recomandată celor cu afecţiuni la stomac sau
    intestinale, însă trebuie consumată cu moderaţie. O băutură similară se poate
    obţine, înlocuind afinele cu fragi, de fapt căpşuni sălbatice, întâlniţi, de
    asemenea, în zonele montane, dar pe suprafeţe însorite, la marginea pădurilor.


    După consumarea afinatei, fructele rămase în damigeană
    pot fi folosite la brioşe. Avem nevoie de un sfert de kg de făină, de două ouă,
    de 100 de grame de unt şi de un pahar cu lapte sau de 400 de grame de smântână,
    de 50 de grame de zahăr, echivalentul a 8 linguri, de 5 grame de praf de copt,
    un vârf de cuţit de bicarbonat de sodiu, esenţă de vanilie. Spargem ouăle şi le
    amestecăm cu zahărul şi cu untul într-un bol. În loc de unt şi lapte poate fi
    folosită numai smântână, mai fluidă, ca pentru gătit. Se adaugă făina, praful
    de copt, bicarbonatul de sodiu şi esenţa de vanilie şi se omogenizează obţinând
    un aluat ceva mai gros decât cel pentru clătite. Se adaugă afinele, se amestecă
    uşor şi apoi se pun un forme pentru brioşe după care se lasă pentru 20 de minute
    în cuptor, la foc mediu, adică la 180 de grade Celsius.


    Din afine se poate prepara suc şi sirop. Pentru a
    pregăti, de exemplu, sirop de afine, avem nevoie de un kg de afine şi de două
    kg de zahăr. După ce au fost spălate, afinele sunt pasate, iar sucul obţinut va
    fi amestecat cu zahărul într-un vas pe care îl punem apoi la foc mic până când
    zahărul se va topi. Din momentul în care începe să fiarbă, mai lăsăm siropul pe
    foc încă jumătate de oră, adăugăm puţină zeamă de lămâie. Turnăm apoi siropul
    în sticle pe care le astupăm bine şi le lăsăm să se răcească lent. Siropul
    poate fi consumat amestecându-l cu apă plată sau apă minerală.


    Din afine se poate face şi dulceaţă, metoda de preparare
    fiind similară cu cele ale altor fructe. Dulceaţa de afine poate fi folosită ca
    umplutură pentru clătite sau pusă deasupra papanaşilor.

  • Preparate din afine

    Preparate din afine

    Faţă de afinele de
    cultură, cele din natură sunt ceva mai mici, având în medie un diametru de
    jumătate de cm, ceea ce face dificil culesul acestora. Locuitorii din Carpaţi
    folosesc un aşa-numit pieptene, de fapt o cutie din lemn sau metalică asemănătoare unui
    făraş, prevăzută cu un pieptene care reţine boabele de afine în interior, fără
    a distruge arbustul. Afinele conţin, între altele, tanin şi vitamina C, fiind
    recomandate celor cu diabet, dar şi celor cu probleme intestinale datorită
    proprietăţilor antibacteriene.


    Afinele pot fi consumate, aşadar, în stare proaspătă, dar
    şi transformate în dulceaţă, suc sau afinată, o băutură alcoolică preparată în
    special în Bucovina şi Transilvania şi apreciată de turiştii care vizitează aceste
    provincii (istorice româneşti). Pentru a prepara afinata, avem nevoie de 2 kg
    de afine, de un kg de zahăr şi de o damigeană în care să punem afinele şi
    zahărul. Lăsăm damigeana timp de câteva zile, după care o agităm pentru ca zahărul să se amestece şi să se
    dizolve în sucul lăsat de afine. Operaţiunea trebuie repetată la interval de
    două … trei zile, însă damigeana nu trebuie închisă pentru că în interior are
    loc un proces de fermentare a fructelor. După circa două săptămâni, peste
    afinele care acum sunt acoperite de suc se toarnă alcool rafinat alimentar, iar
    damigeana trebuie închisă bine de această dată şi depozitată într-un loc
    răcoros şi întunecos. Afinata este recomandată celor cu afecţiuni la stomac sau
    intestinale, însă trebuie consumată cu moderaţie. O băutură similară se poate
    obţine, înlocuind afinele cu fragi, de fapt căpşuni sălbatice, întâlniţi, de
    asemenea, în zonele montane, dar pe suprafeţe însorite, la marginea pădurilor.


    După consumarea afinatei, fructele rămase în damigeană
    pot fi folosite la brioşe. Avem nevoie de un sfert de kg de făină, de două ouă,
    de 100 de grame de unt şi de un pahar cu lapte sau de 400 de grame de smântână,
    de 50 de grame de zahăr, echivalentul a 8 linguri, de 5 grame de praf de copt,
    un vârf de cuţit de bicarbonat de sodiu, esenţă de vanilie. Spargem ouăle şi le
    amestecăm cu zahărul şi cu untul într-un bol. În loc de unt şi lapte poate fi
    folosită numai smântână, mai fluidă, ca pentru gătit. Se adaugă făina, praful
    de copt, bicarbonatul de sodiu şi esenţa de vanilie şi se omogenizează obţinând
    un aluat ceva mai gros decât cel pentru clătite. Se adaugă afinele, se amestecă
    uşor şi apoi se pun un forme pentru brioşe după care se lasă pentru 20 de minute
    în cuptor, la foc mediu, adică la 180 de grade Celsius.


    Din afine se poate prepara suc şi sirop. Pentru a
    pregăti, de exemplu, sirop de afine, avem nevoie de un kg de afine şi de două
    kg de zahăr. După ce au fost spălate, afinele sunt pasate, iar sucul obţinut va
    fi amestecat cu zahărul într-un vas pe care îl punem apoi la foc mic până când
    zahărul se va topi. Din momentul în care începe să fiarbă, mai lăsăm siropul pe
    foc încă jumătate de oră, adăugăm puţină zeamă de lămâie. Turnăm apoi siropul
    în sticle pe care le astupăm bine şi le lăsăm să se răcească lent. Siropul
    poate fi consumat amestecându-l cu apă plată sau apă minerală.


    Din afine se poate face şi dulceaţă, metoda de preparare
    fiind similară cu cele ale altor fructe. Dulceaţa de afine poate fi folosită ca
    umplutură pentru clătite sau pusă deasupra papanaşilor.

  • Preparate din fructe de pădure

    Preparate din fructe de pădure

    În zonele montane din România a început culesul afinelor, fructe de culoare albastru închis ale unui mic arbust cu înălţimea de 30 … 50 de cm, pe care îl întâlnim în zone umbroase, în păduri. Faţă de afinele de cultură, cele din natură sunt ceva mai mici, având în medie un diametru de jumătate de cm, ceea ce face dificil culesul acestora. Locuitorii din Carpaţi folosesc un aşa-numit pieptene, de fapt o cutie din lemn sau metalică ca un făraş, prevăzută cu un pieptene care reţine boabele de afine în interior, fără a distruge arbustul. Afinele conţin, între altele, tanin şi vitamina C, fiind recomandate celor cu diabet, dar şi celor cu probleme intestinale datorită proprietăţilor antibacteriene.



    Afinele pot fi consumate, aşadar, în stare proaspătă, dar şi transformate în dulceaţă, suc sau afinată, o băutură alcoolică preparată în special în Bucovina şi Transilvania şi apreciată de turiştii care vizitează aceste provincii istorice (româneşti). Pentru a prepara afinata, avem nevoie de 2 kg de afine, de un kg de zahăr şi de o damigeană în care să punem afinele şi zahărul. Lăsăm damigeana timp de câteva zile, după care o agităm pentru ca zahărul să se amestece şi să se dizolve în sucul lăsat de afine. Operaţiunea trebuie repetată la interval de două … trei zile, însă damigeana nu trebuie închisă pentru că în interior are loc un proces de fermentare a fructelor. După circa două săptămâni, peste afinele care acum sunt acoperite de suc se toarnă alcool rafinat alimentar, iar damigeana trebuie închisă bine de această dată şi depozitată într-un loc răcoros şi întunecos. Afinata este recomandată celor cu afecţiuni la stomac sau intestinale, însă trebuie consumată cu moderaţie. O băutură similară se poate obţine, înlocuind afinele cu fragi, de fapt căpşuni sălbatice, întâlniţi, de asemenea, în zonele montane, dar pe suprafeţe însorite, la marginea pădurilor.



    Din afine se poate prepara suc şi sirop. Pentru a pregăti, de exemplu, sirop de afine, avem nevoie de un kg de afine şi de două kg de zahăr. După ce au fost spălate, afinele sunt pasate, iar sucul obţinut va fi amestecat cu zahărul într-un vas pe care îl punem apoi la foc mic până când zahărul se va topi. Din momentul în care începe să fiarbă, mai lăsăm siropul pe foc încă jumătate de oră, adăugăm puţină zeamă de lămâie. Turnăm apoi siropul în sticle pe care le astupăm bine şi le lăsăm să se răcească lent. Siropul poate fi consumat amestecându-l cu apă plată sau apă minerală.



    Din afine se poate face şi dulceaţă, metoda de preparare fiind similară cu cele ale altor fructe. Dulceaţa de afine poate fi folosită ca umplutură pentru clătite sau pusă deasupra papanaşilor.

  • Preparate din fructe de pădure

    Preparate din fructe de pădure

    În zonele montane din România a început culesul afinelor, fructe de culoare albastru închis ale unui mic arbust cu înălţimea de 30 … 50 de cm, pe care îl întâlnim în zone umbroase, în păduri. Faţă de afinele de cultură, cele din natură sunt ceva mai mici, având în medie un diametru de jumătate de cm, ceea ce face dificil culesul acestora. Locuitorii din Carpaţi folosesc un aşa-numit pieptene, de fapt o cutie din lemn sau metalică ca un făraş, prevăzută cu un pieptene care reţine boabele de afine în interior, fără a distruge arbustul. Afinele conţin, între altele, tanin şi vitamina C, fiind recomandate celor cu diabet, dar şi celor cu probleme intestinale datorită proprietăţilor antibacteriene.



    Afinele pot fi consumate, aşadar, în stare proaspătă, dar şi transformate în dulceaţă, suc sau afinată, o băutură alcoolică preparată în special în Bucovina şi Transilvania şi apreciată de turiştii care vizitează aceste provincii istorice (româneşti). Pentru a prepara afinata, avem nevoie de 2 kg de afine, de un kg de zahăr şi de o damigeană în care să punem afinele şi zahărul. Lăsăm damigeana timp de câteva zile, după care o agităm pentru ca zahărul să se amestece şi să se dizolve în sucul lăsat de afine. Operaţiunea trebuie repetată la interval de două … trei zile, însă damigeana nu trebuie închisă pentru că în interior are loc un proces de fermentare a fructelor. După circa două săptămâni, peste afinele care acum sunt acoperite de suc se toarnă alcool rafinat alimentar, iar damigeana trebuie închisă bine de această dată şi depozitată într-un loc răcoros şi întunecos. Afinata este recomandată celor cu afecţiuni la stomac sau intestinale, însă trebuie consumată cu moderaţie. O băutură similară se poate obţine, înlocuind afinele cu fragi, de fapt căpşuni sălbatice, întâlniţi, de asemenea, în zonele montane, dar pe suprafeţe însorite, la marginea pădurilor.



    Din afine se poate prepara suc şi sirop. Pentru a pregăti, de exemplu, sirop de afine, avem nevoie de un kg de afine şi de două kg de zahăr. După ce au fost spălate, afinele sunt pasate, iar sucul obţinut va fi amestecat cu zahărul într-un vas pe care îl punem apoi la foc mic până când zahărul se va topi. Din momentul în care începe să fiarbă, mai lăsăm siropul pe foc încă jumătate de oră, adăugăm puţină zeamă de lămâie. Turnăm apoi siropul în sticle pe care le astupăm bine şi le lăsăm să se răcească lent. Siropul poate fi consumat amestecându-l cu apă plată sau apă minerală.



    Din afine se poate face şi dulceaţă, metoda de preparare fiind similară cu cele ale altor fructe. Dulceaţa de afine poate fi folosită ca umplutură pentru clătite sau pusă deasupra papanaşilor.