Astăzi vă invităm într-o zonă deosebită, din
nord-estul ţării, mai precis într-un sat mănăstiresc: Agapia. Agapia este satul
de reședință al comunei cu același nume din județul Neamț (Moldova, România).
Aflată la o distanță de 9 km de orașul Târgu Neamț, Agapia se află amplasată în
mijlocul unei păduri.
Şi dacă obiectivul principal de vizitat aici este
Mănăstirea Agapia (construită între anii 1641-1643), putem să vă spunem că
ansamblul mănăstiresc a fost inclus pe Lista monumentelor istorice din județul
Neamț din anul 2015, având în alcătuire 7 obiective: Biserica Sf. Voievozi – datând din
secolul al XVII-lea, Paraclisul Nașterea Maicii Domnului – datând din 1864, Biserica
de lemn Sf. Ioan Bogoslov – datând din 1821, Chiliile – datând din secolele
XIX-XX, Construcțiile din incintă – datând din secolele XIX-XX, Turnul
clopotniță – datând din 1823 și Bolnița de lemn Adormirea Maicii Domnului -
datând din 1780.
Despre surpriza descoperirii unui astfel de sat,
ne-a vorbit maica Maria Giosanu: Mănăstirea Agapia, o mănăstire
veche, o mănăstire mare, cu multe călugăriţe, astăzi, dar mult mai multe în
trecut. 01.16 Agapia a fost mănăstire de bărbaţi, de călugări, până în anul
1803, în acel moment devene mănăstire de călugăriţe. În momentul în care devine
mănăstire de călugăriţe, se extinde mult şi creşte ca număr de persoane. Aici
apare în mai puţin de 100 de ani un sat mănăstiresc, cu peste 100 de case şi la
sfârşit de secol XIX, început de secol XX, se aflau aici în jur de 600 de
călugăriţe.
Agapia devine foarte cunoscută în străinătate, mai ales după
momentul Grigorescu, după ce Grigorescu pictează biserica cea mai veche. Asta
se petrece între 1858-1861. Grigorescu, în momentul în care pictează biserica,
de la mănăstirea Agapia, era un oarecare, Nicu. După ce reuşeşte să picteze
biserica Agapiei devine marele Grigorescu, Maestrul.(n.r. 15 mai 1838 – 21
iulie 1907, primul dintre fondatorii picturii române moderne). Agapia este
celebră prin pictura aceasta care atrage mulţi străini, dar are şi un mare
impact asupra turiştilor străini care atunci când coboară din autocar aici, văd
multe case. Pentru ei mănăstire înseamnă o biserică, un zid de piatră, câteva
chilii, dar iată, surpriză, aici sunt foarte multe case.
Pentru o mai bună înţelegere a ce înseamnă viaţa
într-o mănăstire, turiştii ajunşi în sat pot vizita Muzeul vivant, despre care
am aflat tot de la maica Maria Giosanu: Maica stareţă s-a gândit să
deschidă casa cea mai interesantă la vizitare, pentru ca oamenii să intre aici
şi să vadă ce înseamnă Agapia, ce înseamnă mănăstire, la modul general. De ce e
interesantă Pentru că păstreză şi chiliile de pe vremea aceea când Agapia era
mănăstire de călugări. La nivelul de jos este zidul gros din piatră, sunt două
chilii, mult mai aspre, chilia bătrânului şi a ucenicului. La nivelul de sus,
casa are patru încăperi, două chilii în care călugăriţele se odihnesc,
lucrează, se roagă şi alte două încăperi, unde este bucătăria şi unde găsim
războiul de ţesut. Casa are două vârste ca şi mănăstirea: Agapia, mănăstire de
călugări şi Agapia, mănăstire de călugăriţe. Oamenii vin aici şi văd pe viu ce
înseamnă viaţa de mănăstire, văd viaţa monahală în desfăşurare.
La toate acestea se adaugă și Casa scriitorului
Alexandru Vlahuță (scriitor român, 5 septembrie 1858- 19 noiembrie 1919), o chilie ce datează din 1885, în care locuia scriitorul
când venea în vizită la mănăstire, transformată în 1966 în muzeu memorial.
