În România
continuă criza de donatori de organe. În ultimii ani, numărul acestora a scăzut
de aproape cinci ori. Dacă în urmă cu câțiva ani se făceau sute de
operații anual, acum s-a ajuns la câteva zeci de transplanturi pe an. Se
vorbește de o lipsă de transparență în acest sistem și de multe
suspiciuni legate de traficul de organe, că unii pacienți sunt lăsați să
moară în favoarea altora. Multe transplanturi au fost făcute pentru oameni
bogați, în timp ce șansele celor săraci, care așteptau de mulţi ani la rând un
transplant, erau aproape nule. Se pare că, din acest motiv, există un interes
scăzut de a dona organe, iar cei care asteptă se sting ușor. Numai anul trecut
au murit peste 500 de oameni care nu au primit la timp un organ. În 2016
România se situa pe penultimul loc ca număr de donatori la un milion de
locuitori. Anul acesta, s-au făcut 102 transplanturi renale, 46 de ficat,
3 de plămâni şi 5 de cord, în timp ce în Ungaria s-au efectuat 60 de
transplanturi de cord de la începutul
acestui an.
Prea puţine pentru numărul mare de bolnavi, spune Anca Baculea,
director la Agenţia Naţională de Transplant: Într-adevăr,
în ultimii doi ani, s-a înregistrat o scădere destul de importantă a
numărului de transplanturi de organe la noi în ţară, ca urmare a scăderii
numărului de donatori în moarte cerebrală. Din acest motiv, am organizat întruniri cu coordonatorii intraspitaliceşti
şi cu medici anestezişti, care se ocupă de identificarea donatorilor în moarte
cerebrală, pentru a putea identifica problemele care sunt şi motivele
pentru care avem aceasta scădere. Probabil unul dintre cele mai importante
motive este lipsa acordului familiei pentru donarea de organe, probabil și în
urma mediatizărilor negative care au fost pe parcursul anilor precedenți și
atunci am considerat necesar să avem o colaborare cu media pentru a reliaza
emisiuni cu profesioniștii din domeniu pentru a putea pune la punct
opinia publică să fie informată, să înțeleaga că gestul pe care îl pot face, în
acele momente foarte dureroase, este un gest nobil și salvator pentru mulţi pacienţi.
Din cele 41 de
unităţi sanitare din România acreditate pentru a face transplanturi, doar
11 au realizat astfel de intervenţii în acest an. Directorul Agenției Naționale
de Transplant, Anca Baculea, și-a manifestat îngrijorarea că, deși anul acesta
au fost identificați 160 de donatori potenţiali, numai de la 59 au
fost prelevate organe, ceilalți nefiind eligibili sau neobținându-se
acceptul din partea aparținătorilor: Pe listele de transplant
sunt peste 5000 de pacienţi care aşteaptă transplantul. Sunt în jur de 4000 de
pacienţi care aşteaptă transplant de rinichi, peste 500 transplant de ficat şi
peste 30 transplant de cord. Avem un număr de donatori potenţiali, dar
donatorii reali sunt, în acest moment, în număr de 59 pentru care familiile
și-au dat acordul în vederea prelevării de organe. Intr-adevăr, este un număr
foarte mic față de anii trecuți când erau și 130-150 de donatori. Numarul de 59
este foarte mic, dar pot să vă dau o veste bună. După ce ne-am întâlnit la Cluj
la acele întruniri, în luna noiembrie, am înregistrat deja 12 donatori în
moarte cerebrală de la care s-au prelevat organele. Deci, 12 pacienți într-o
lună arată că vom ajunge la un număr mult mai bun de donatori și,
respectiv, de transplanturi de organe.
Specialiştii din
sănătate îndeamnă românii să se înscrie în Registrul Donatorilor Voluntari,
să-şi dea acordul, în timpul
vieții, pentru prelevarea de organe. Astfel, în momentul în care o persoană
intră în moarte cerebrală devine automat donator, fără a mai fi nevoie de
acordul familiei. Agenția Națională de Transplant mai semnalează lipsa
unei liste unice la nivel naţional, pentru fiecare organ în parte. Rezolvarea
ar putea veni odată cu noua Lege a Transplantului, aflată în acest moment la
Guvern, în care se va regăsi şi reorganizarea Agenţiei Naţionale de Transplant,
mai spune Anca Baculea: În momentul de față nu
avem liste naționale, avem liste de așteptare de transplant pe fiecare centru.
La Agenția Natională de Transplant avem aceste liste create în momentul în care
medicul introduce pacientul pe lista de așteptare, prin Registrul National de
Transplant şi se atribuie un cod cuiant – Codul Unic atribuit de Agenția Națională de Transplant – astfel îi avem și noi înregistrați. Dar pe
centre nu este o listă națională, pentru că fiecare centru are anumite criterii
specifice, în funcție de care introduc sau nu pacienții pe aceste liste de
așteptare. Deci nu există
o uniformizare la nivel național, dar ar trebui şi asta ne dorim să facem. In
acest moment, Registrul Naţional de Transplant este în plină construcție,
pentru că dorim să avem în cadrul acestui registru și un Registru al
donatorilor vii, un Registru al donatorilor în moarte cerebrală, aceste liste
de așteptare la nivel național, precum și un Registru al pacienţilor
transplantați, să stim exact care este situația lor post-transplant, să fie
monitorizați, să vedem tratamentul pe care-l iau..
Pentru că nu
avem donatori suficienţi, România nu este membru în Eurotransplant, o
organizaţie cu sediul în Olanda, din care fac parte opt ţări în care domeniul
transplantului de organe este foarte bine pus la punct. Între timp, se aşteaptă
Legea Transplantuluicare ar putea intra în vigoare până la
sfârşitul anului. Conform noului proiect legislativ se va ţine cont de
registrul unic naţional. Pacienţii vor fi selectaţi în funcţie de gravitatea
cazului, dar şi după criterii etice, adică un organ prelevat de la un copil nu
va mai ajunge la adult, dacă un alt copil are nevoie. Autorităţile vor astfel
să-i încurajeze pe oameni să-şi dea acordul pentru prelevarea de organe de la
pacienţii aflaţi în moarte cerebrală, pentru că numărul operaţiilor de
transplant să crească.
