Apărut în UE cu mai mulţi ani în urmă, conceptul de NEET (tineri care nu
sunt activi pe piaţa muncii, nu urmează nici o formă de educaţie şi nu
participă la nici un curs de formare profesională) a fost adoptat şi în
legislaţia românească. Din păcate, nici el şi nici soluţiile oferite de stat
pentru redresarea acestei categorii nu sunt bine cunoscute de cei la care se referă.
Mai mult decât atât. Nici statisticile nu sunt concludente şi tocmai de aceea
aceşti tineri au mai fost denumiţi – de către reprezentanţi ai societăţii
civile – şi Generaţia invizibilă. În 2013, Institutul Naţional de Statistică
estimat că aproximativ 440.000 de tineri până în 25 de ani s-ar afla în
situaţia de a fi NEET, adică 17% din tinerii de această vârstă, media UE fiind
de 12,5%. Pe de altă parte, la finele anului 2015, Ministerul Muncii a raportat
că doar în jur de 80.000 de tineri erau înregistraţi la Agenţia Naţională
Pentru Ocuparea Forţei de Muncă. În plus, în 2014, rata şomajului în rândul
tinerilor care au între 25 şi 29 de ani a fost de 24,6% în creştere faţă de
2007 când era doar 17,6%. Deşi cifrele
uniformizează foarte mult, tinerii cuprinşi în aceste statistici sunt diverşi,
provin din medii sociale variate şi au probleme specifice. Carolina, de pildă,
are 15 ani, a renunţat la studii la finele clasei a opta şi de atunci, lucrează
în gospodăria părinţilor în zona rurală a judeţului Galaţi. Mama nu mai poate să muncească şi
trebuie să o ajut mereu. Mai am surori şi fraţi care sunt plecaţi în
străinătate, dar au şi ei probleme, aşa că nu apelăm la ei.
Având doar 8 clase, Carolina nu a obţinut nici o calificare şi nu ar nici
vârsta necesară pentru angajare: Am încercat să-mi găsesc ceva aici la noi. Am ajutat-o pe o femeie care
nu mai putea munci, dar după vreo două luni, am renunţat ca să n-o las pe mama
singură acasă. Încerc să caut un loc de muncă şi umblu de colo-colo, dar nu
găsesc nimic deocamdată, căci nu am împlinit încă 18 ani. La Tecuci, se află o
soră de-a mea care lucrează la un bufet unde se fac mici şi s-ar putea să mă
duc acolo, dacă are nevoie de mine.
Într-o situaţie similară se află şi Cătălin. El a renunţat la liceu la
vârsta de 17 de ani. Acum are 19 şi lucrează în gospodăria părinţilor, dintr-un
sat tot din judeţul Galaţi unde locuiesc şi cele trei surori mai mici ale sale.
Iată cum se desfăşoară o zi obişnuită pentru Cătălin: Mă scol de dimineaţă pe la 7:00 – 7:30 şi
încep să le dau apă şi mâncare animalelor. Fac tot ce este necesar, tai lemne
şi orice este nevoie. Toată ziua fac treaba, nu este zi în care să fiu liber.
M-am înscris la AJOFM, dar n-am primit nici un răspuns. M-am înscris şi doar
atât. Nu am făcut nici un curs de calificare, nimic… Nu se întâmplă nimic
aici la noi în zonă. Nu am momentan nici o sursă de venit, doar oferte
ocazionale.
La şcoala a fost nevoit să renunţe pentru că transportul şi rechizitele
erau costisitoare pentru familie. Totuşi, la un moment dat Cătălin ar vrea să
se întoarcă la şcoală, să obţină o calificare şi să se angajeze:
Cel mai mult mi-aş dori un loc de muncă.
Aş face orice, numai să ştiu că muncesc şi că am bănuţul meu. Orice găsesc voi
încerca să fac.
Nu toţi tinerii NEET sunt, însă, în situaţia Carolinei şi a lui Cătălin.
Diversitatea lor a fost evidenţiată în studiul recent realizat de către
Coaliţia ONG pentru Drepturilor Tinerilor. Veronica Ştefan, reprezentanta
Coaliţiei, ne oferă câteva exemple:
Sunt cei care abandonează şcoala
timpuriu, cei care au terminat liceul fără diploma de bacalaureat, dar şi cei
care au terminat facultatea – la nivelul de licenţă sau masterat -, au diplomă,
dar nu şi-au găsit nimic de lucru. Este o categorie variată, căci în interiorul
ei se regăsesc mai multe subcategorii. Unele sunt problemele unui tânăr de 22
de ani care a terminat universitatea şi altele sunt problemele unuia de 15 ani
care a terminat 8 clase şi nu a continuat şcoala. De la început, se vede clar
că fetele constituie una din aceste categorii. 18% dintre fetele de până în 25
de ani sunt în această situaţie vulnerabilă, deci depăşesc procentajul
tinerilor NEET, luaţi împreună băieţi şi fete. Între 25 şi 29 de ani, procentul
fetelor chiar creşte până la 30%.
Pe lângă fete şi tineri din mediul rural, care nu sunt încurajaţi de
familie să-şi continue studiile, mai există şi subcategoria absolvenţilor de
studii universitare. Veronica Ştefan: De obicei, cei care-şi termină
studiile superioare aleg să rămână acasă, întreţinuţi de familie, şi preferă să
aştepte oportunităţi mai bune sau relevante pentru facultatea pe care au
absolvit-o. Asta e situaţia celor care sunt susţinuţi financiar de familie. Dar
există şi studenţi care au abandonat studiile superioare tocmai din nevoia de a
se întreţine, de a avea o locuinţă sau de a avea grijă de familie. Mai este şi
categoria tinerelor mame. Multe rămân acasă, tocmai ca să aibă grijă de copii.
Or, sistemul de susţinere a tinerelor mame este deficitar, mai ales din
perspectiva reintegrării lor pe piaţa muncii.
Pentru toate aceste categorii şi subcategorii, UE a adoptat în 2013
programul Garanţia pentru Tineret. În România, actul normativ, prin care
acest program este adaptat la situaţia locală şi prin care ar fi trebuit să se
deblocheze fondurile comunitare, este în vigoare de doi. Din păcate, nu a fost
aplicat încă, iar mulţi tineri nici n-au auzit de de el. Cum ar trebui să
funcţioneze Garanţia pentru Tineret în România aflăm tot de la Veronica
Ştefan: Un tânăr, după patru luni de inactivitate, ar trebui să se înregistreze
la AJOFM astfel încât să primească o oportunitate: de pregătire profesională,
de reintegrare în sistemul de învăţământ sau un loc de muncă. Dar, deocamdată
acest sistem nu este valabil şi nu este implementat încă în România. Este doar
propus pe hârtie şi aplicat doar la nivelul unor proiecte pilot. Garanţia
pentru Tineret ar trebui să fie un mecanism de sine-stătător permanent. Pur şi
simplu orice tânăr fie că se înregistrează el, fie că-l înregistrează
altcineva, trebuie să primească această oportunitate imediat după înregistrare.
Pe lângă aplicarea legislaţiei referitoare la
Garanţia pentru Tineret şi deblocarea liniilor de finanţare europene dedicate
celor aflaţi în situaţia NEET, organizaţiile neguvernamentale recomandă o
abordare diferenţiată a fiecărei subcategorii, în funcţie de particularităţile
sale.
