Cred că a sosit timpul ca numele actului de la 23 august 1944 să fie redat pentru bulevarde, parcuri, piaţete etc. sau unor monumente de for public pentru că acesta, judecat drept şi obiectiv, nu are nicio legătură cu comunismul, ci cu un erou si cu valorile fundamentale ale României si ale Europei, consideră deputatul iberal Alexandru Muraru. 23 august 1944, aşa cum spunea Regele, a fost cel mai falsificat act din toată istoria noastră naţională. Tot regele aprecia că acesta nu a fost o lovitură de stat, iar terminologia preferată de suveran era actul de la 23 august 1944, a scris Murau.
În istoriografia internaţională asupra conflagraţiei mondiale, ponderea actului de la 23 august 1944 a rămas redusă. Principalele cauze au decurs din valurile de manipulări şi propagandă comunistă care au slăbit semnificativ impactul lui 23 august 1944.În acelaşi timp, România a fost declarată oficial, alături de Germania şi de ceilalţi aliaţi înfrânţi ai Axei, la pacea de la Paris din februarie 1947 o naţiune învinsă, a adăugat Alexandru Muraru.
Ziua aceasta trebuie înţeleasă ca o colosală lovitură dată Germaniei şi ca un ajutor inestimabil pentru Aliaţi. Practic, odată cu ieşirea din alianţa cu naziştii, frontul a fost scurtat cu aproximativ 500 km, iar operaţiunile aliaţilor au beneficiat de o reducere cu aproape 6 luni întregului Război. După exemplul României, ultimii aliaţi ai Berlinului – Finlanda, Bulgaria şi Ungaria părăsesc tabăra naziştilor şi astfel devină aproape clară înfrângerea lui Hitler. Începând cu 23 august 1944, în următoarele 260 de zile, trupele româneşti – însumând aproape 540.000 de militari – au parcurs peste 1500 de kilometri până în podişul Boemiei, au eliberat peste 4000 de localităţi din Ungaria, Cehoslovacia, Austria; costurile au fost masive, nu mai puţin de 170.000 de militari (morţi, răniţi, dispăruţi), în vreme ce efortul financiar s-a cifrat la aproape un miliard de dolari – de patru ori bugetul României din 1938, a explicat Muraru.
Interpretarea postbelică internaţională a actului de la 23 august 1944 poate fi citită prin prisma recunoaşterii meritelor regelui de către aliaţi. Faptul că Mihai I a fost distins, la relativ scurt timp după titratul eveniment, cu cele mai importante ordine ale SUA, URSS şi Marea Britanie adaugă un unghi semnificativ de interpretare potrivit căruia marile puteri au apreciat consistent actul de la 23 august 1944, cel mai probabil datorită consecinţelor sale operaţional-militare pentru frontul de vest şi cel sudic european. Aşadar, un eveniment cardinal din istoria noastră este ocultat, marginalizat şi nevalorificat din cauza interpretării distorsionate pe care propaganda comunistă i-a conferit-o, adaugă deputatul liberal.
23 august 1944 nu a fost nici pe departe o poartă de intrare a comunismului în România aşa cum, tendenţios, s-a afirmat. Preluarea puterii de către sovietici şi comuniştii autohtoni pe fondul împărţirii sferelor de influenţă, detronarea Regelui Mihai după câţiva ani încărcaţi de conflicte cu comuniştii, fac din titratul eveniment de acum 75 de ani o încercare cu adevărat temerară şi virtuoasă pe care Suveranul a condus-o şi a înfăptuit-o în cel mai important moment al vieţii sale. Pentru toate acestea, cred că merită ca actul de la 23 august 1944 să înceapă să fie aniversat, nu comemorat şi nu evitat. Cum evidenţiază în aceste zile canalul internaţional american, History, într-un reuşit spot media, cea de-a 75-a aniversare a loviturii de stat anti naziste s-a făcut prin prisma celui mai curajos monarh al Europei în acele vremuri, scrie Alexandru Muraru.
Cred că a sosit timpul să punem acest moment remarcabil în dreptul Regelui Mihai, prin el prezervând nu doar memoria sa, dar şi maturitatea democraţiei româneşti. Cred că a sosit timpul ca numele actului de la 23 august 1944 să fie redat (pentru bulevarde, parcuri, piaţete etc) sau unor monumente de for public pentru că acesta, judecat drept şi obiectiv, nu are nicio legătură cu comunismul, ci cu un erou care a marcat pentru totdeauna soarta României şi a Europei. Prin recunoaşterea, aniversarea şi valorificarea acestui eveniment, România, ca stat membru al NATO şi UE, arată mai multă compatibilitate cu valorile europene şi euro-atlantice. Memoria noastră naţională este comună cu memoria întregului continent european pentru că ţara noastră, prin actul curajos al Regelui Mihai I, s-a alăturat Aliaţilor occidentali înaintea instaurării comunismului, conchide deputatul Alexandru Muraru.
