Alecu Marciuc. Apel la neuitare. Iuliana Marciuc şi Editura Neverland au lansat, postum, volumul La hotarele posibilului 3. OZN-uri şi întâlniri de gradul III” semnat de Alecu Marciuc, la Palatul Suțu din Bucureşti, pe 4 august 2022, când autorul ar fi împlinit 81 de ani. Invitat special: Dan Farcaş, preşedinte ASFAN – Asociaţia pentru Studiul Fenomenelor Aerospaţiale Neidentificate
Emisiunea PAUZA MARE, numai la Radio România Internațional, povestește despre lansarea extraordinară a albumului ”Dincolo de măști”, cu trupa Taylor. Noutăți muzicale cu marea artistă Geta Burlacu și trupa rock Vandaal. Aniversări: Adrian Ordean și Cătălin Tîrcolea. Jurnaliști de Radio-legendă: Paul Grigoriu și Alecu Marciuc:
Soţlu a nostru Alecu Marciuc, unu di mărilli jurnalişti Radio România, dusi la Aţelu di Analtu tru 11 di marţu 2022. Amintatu tu 4 di agustu 1941, la Cetatea Albă, Alecu Marciuc ş-ligă, practic, tută bana profesională di Radio România.
Lucră mulţă añi la Secţia Rusă şi, ma amănatu, avu unu mari contribut, tru ma marea parti la thimilliusearea Secţiillei Ucraineană Radio România Internaţional. Di numa al Alecu Marciuc s’leagă şi născănti di nai ma muşeati frăndză a postului di radio estival Radio Vacanţa, di Mamaia, ună ñică firidă di libirtati jurnalistică tru kirolu a comunismolui.
Un omu cu anami tu lucrlu cu pareia, Alecu Marciuc ş-ligă numa la Radio România Internaţional (RRI) di organizarea-a născăntoru concursuri di cultură generală, durusiti cu premii, neise ună ti anami hălati tră promovarea-a Româniillei, pritu cari ascultători RRI ditu 20 di stati a lumillei amintară excursii tru România şi agiumsiră cadealihea soţlli a văsiliillei a noastre. Ditu aesti excursii şi ditu interviurli ţi li deadiră amintătorlli alănci tomlu colectivu bilingvu, tru română şi engleză, “Dipărtărli vărnăoară nu va nă apartă”.
Cu mari miraki ti Fenomenlu OZN, Alecu Marciuc easti autorlu a tomurloru ditu şingirlu “La sinurli iu tuti suntu di căuli”, tru cari adusi dinintea a ghivăsitorloru articoli, interviuri şi materiali di arhivă, multi dit eali publicate tru presa ngrăpsită şi difuzati la radio. Alecu Marciuc fu membru şi purtătoru di zboru a Suţatăllei ti Studiulu a Fenomenilor Aerospațiali Neidintificati (ASFAN).
Om di radio di excepţie şi jurnalistu cu ahăndoasă experienţă, Alecu Marciuc thimilliusi ma multi parei şi fu un cadealihea omu di parei, cu inimă şi suflitu, di mari nica ş-ma mari, ti aţelli di ningă elu.
Nă dusi “La sinurli iu tuti suntu di căuli “, a tora, acă fudzi di ningă noi, va lli-aduţemu aminti că “Dipărtărli vărnăoară nu-ari s’n’ampartă”.
Autor: Eugen Cojocariu
Armânipsearia: Taşcu Lala
Prietenul nostru Alecu Marciuc, unul dintre marii jurnalişti Radio România, a plecat din această lume pe 11 martie 2022. Născut la 4 august 1941, la Cetatea Albă, Alecu Marciuc şi-a legat, practic, toată viaţa profesională de Radio România.
A lucrat mulţi ani la Secţia Rusă şi, ulterior, a contribuit în mare măsură la construirea Secţiei Ucrainene Radio România Internaţional. De numele lui Alecu Marciuc se leagă şi unele dintre cele mai frumoase pagini ale postului de radio estival Radio Vacanţa, de la Mamaia, o mică oază de libertate jurnalistică în perioada comunismului.
Un extraordinar om de echipă, Alecu Marciuc şi-a legat numele la Radio România Internaţional (RRI) de organizarea unor concursuri de cultură generală, dotate cu premii, un excelent mijloc de promovare a României, prin care ascultători RRI din 20 de state ale lumii au câştigat excursii în România şi au devenit prieteni adevăraţi ai ţării noastre. Din aceste excursii şi din interviurile acordate de câştigători a rezultat volumul colectiv bilingv, în română şi engleză, “Depărtările nu ne vor despărţi niciodată.
Împătimit de Fenomenul OZN, Alecu Marciuc este autorul volumelor din seria La hotarele posibilului, în care a oferit publicului articole, interviuri şi materiale de arhivă, multe dintre ele publicate în presa scrisă şi difuzate la radio. Alecu Marciuc a fost membru şi purtător de cuvânt al Asociației pentru Studiul Fenomenelor Aerospațiale Neidentificate (ASFAN).
Om de radio de excepţie şi jurnalist cu o vastă experienţă, Alecu Marciuc a construit echipe şi a fost un adevărat om de echipă, cu o inimă extrem de mare.
Ne-a dus La hotarele posibilului, iar acum, deşi a plecat dintre noi, îi amintim că “Depărtările nu ne vor despărţi niciodată.
Mai mult decât un simplu post de radio estival, Radio
Vacanţa a însemnat şi continuă să fie o adevărată şcoală de jurnalism în
direct. Scopul postului de radio este de a oferi turiştilor de la malul mării o
vacanţă perfectă, având ca arie de acoperire întreg litoralul românesc. Însă,
dacă ne întoarcem la anul 1967, anul când avea loc lansarea unui post
experimental de radio pentru turişti, iar apoi din 1968 până în 1990, vom afla
că Radio Vacanţa a însemnat mai mult. A însemnat o oază de libertate într-o
ţară plină de interdicţii.
Vă invit
să facem o călătorie virtuală, alături de câteva dintre vocile profesioniştilor
care au reuşit să aducă puţină lumină în era cenuşie a comunismului românesc.
Supranumită doamna Radio Vacanţa, Doina Caramzulescu, jurnalista cu o voce
inconfundabilă care aducea atâta bucurie pe chipurile turiştilor, ne vorbeşte
despre începuturile postului de radio. O vreme în care exista mentalitatea că Radio
Vacanţa însemna multă vacanţă şi foarte puţin radio. N-a fost chiar aşa. Vila
27, în care era sediul, era o vilă mică. Parterul şi etajul erau transformate
în studiouri de transmisie şi de înregistrare. Noi, cei de la limbile străine,
ne făceam veacul într-un garaj. Deasupra garajului, era secţia muzicală, formată din doi redactori. Unul era pentru
muzică uşoară, celălalt pentru muzică populară. S-a scris istorie atunci. Anul
1968, primul meu an acolo, a fost după părerea mea, cel mai frumos dintre toţi.
Dar şi anii care au urmat au fost foarte frumoşi. Aveam sentimentul de
libertate, care ne lipsea în Bucureşti. Mai mult decât atât, după doi ani, am
avut voie să transmitem primele buletine de ştiri în direct. Pentru mine era o
fericire să mă apropii de microfon . În primul rând eram fericită că pot să
vorbesc la microfon. Încercam întotdeauna să găsesc un cuvânt frumos pentru
toată lumea. Mi-a plăcut de la început atât de mult Radio Vacanţa încât nu m-am
limitat doar la emisiunile în limba engleză. M-am implicat în tot ce am putut
din restul emisiunilor în limba română.
Din cei 50 de ani pe
care îi aniversează Radio Vacanţa, 16 au pulsat împreună cu inima, spune o altă
voce inconfundabilă. Ioana Niţescu. Timp
de 16 veri, m-am aflat acolo, pe litoralul românesc al Mării Negre. Timp de 16
veri, am descoperit despre ce înseamnă libertatea rostirii la microfon. Să nu
uităm. Era o perioadă, înainte de ceea ce a existat înainte de momentul
decembrie 1989, în care toate emisiunile de la Radio România erau înregistrate.
Radio Vacanţa însemna momentul de libertate. Ar fi bine, totuşi, să râdem, să
ne aducem aminte cu drag de mare, de soare, de copii, de voioşie, de zâmbete,
de bucurie şi de muzică. Radio Vacanţa avea programe în cinci limbi: română,
engleză, franceză, germană şi rusă. Acolo, noi formam deja o familie. Erau
verile noastre de libertate, de muzică, de cântec şi de amintiri nemaipomenite.
Apropo de asta, trebuie să vă spun câteva lucruri foarte interesante. De
exemplu, într-un an, de Ziua Marinei, eram de serviciu în studio şi trebuia să preiau legătura de la
Doina Caramzulescu, Paul şi Rodica Grigoriu,
care se aflau în portul Constanţa pentru a face o transmisie în direct.
Era un car de reportaj, legătura nu a putut fi preluată şi, imaginaţi-vă, timp
de trei ore a trebuit să vorbesc singură la microfon, fiindcă restul colegilor
erau la Constanţa şi încercau să refacă legătura.
Rodica Grigoriu realiza
emisiunile în limba franceză. Când auzea semnalul de deschidere, simţea un gol
în stomac, urmat de o bucurie fără margini. La
radio şi TV nu se transmiteau decât discursuri şi osanale iubiţilor
conducători. Benzina era raţionalizată la câţiva litri pe lună, iar mâncarea
era pe sponci. Închipuiţi-vă un astfel de teritoriu, în care apare Radio
Vacanţa, un post care emitea pe tot parcursul verii programe în cinci limbi,
interviuri cu turişti din cele patru zări, muzică de toate genurile, emisiuni
în direct de la cluburile de turişti cu circuit închis, nemţeşti sau
franţuzeşti, unde muritorul de rând nici nu visa să pătrundă. Erau recomandări
turistice, poşte ale ascultătorilor şi multe altele care erau difuzate prin
intermediul unor difuzoare uriaşe, pe întreg litoralul românesc. Radio Vacanţa
putea fi captată pe o rază de 100 de km, ceea ce ne aducea ecouri şi din
Bulgaria, Grecia sau Turcia. Sigur că exista cenzură, dar era mai uşor de
ocolit în limbi străine. În plus, într-o ţară cenuşie, tristă, săracă, plină de
interdicţii şi de lipsuri, noi ne mutam în fiecare vară în altă lume.
A fost un vis de la
sfârşit de mai şi până la început de septembrie, spune Alecu Marciuc,
realizatorul emisiunilor în limba rusă. La
Mamaia, trăiam acest vis la Radio Vacanţa, toţi ştiind de la predecesorii
noştri că suntem unici în această parte a Europei, la mal de mare. În această
adevărată şcoală a radiofoniei româneşti, eram ca o familie, vară de vară. De
la o parte din noi, constănţenii şi turiştii români şi străini aflau ştiri de
ultimă oră din România şi de pe litoral. Erau familiarizaţi cu adevăratele
nestemate ale folclorului nostru, cu ultimele noutăţi ale muzicii uşoare din
România şi de pretutindeni. Vacanţele lor deveneau, astfel, de neuitat. Cu
Radio Vacanţa, cea care era cu ei peste tot, şi cu care îi însoţeam mereu,
culegându-le impresiile. Am fost şi voi rămâne cu voi şi al dumneavoastră,
Alecu Marciuc.
Puteţi retrăi oricând
atmosfera de vacanţă accesând www.radiovacanta.ro.
Postul emite în mediul online pe patru streamuri: Hits, Lounge, Dance şi
Nostalgic Radio Vacanţa s-a adaptat vremurilor şi a trecut în mediul online.
Motivaţia principală a fost că oamenii de pe plajă ascultă muzică pe
echipamentele proprii. În plus, copiii sunt în siguranţă pentru că Radio
Vacanţa continuă să distribuie, pe întregul litoral şi la Sulina, brăţări de
vacanţă şi hărţi de informare turistică.
Colegul nostru Alecu Marciuc, pasionat de decenii de fenomenul OZN, dar şi un excelent jurnalist, şi-a lansat vineri 4 august, de ziua de naştere, volumul La hotarele posibilului”, în care a strâns o mică parte dintre articolele, emisiunile şi interviurile pe teme de OZN şi civilizaţii extraterestre, publicate în presa scrisă sau difuzate la radio.
Dincolo de fenomenul OZN, pasiunea sa, şi de ASFAN (Asociaţia pentru Studiul Fenomenelor Aerospaţiale Neidentificate), al cărei purtător de cuvânt a fost, Alecu Marciuc şi-a legat numele de o altă mare pasiune, Radioul, mai precis de Radiovacanţa Mamaia şi de Radio România Internaţional (Secţiile Rusă şi Ucraineană).
Cartea a fost lansată între prieteni, cu prieteni, la Centrul Cultural Aurel Stroe”, din Buşteni, în prezenţa autorităţilor locale şi a numeroşi ziarişti şi cunoscuţi cercetători din România ai fenomenului OZN. Prefaţa, semnată de reputatul Horia Alexandrescu, ne aruncă o provocare din titlu, despre civilizaţiile extraterestre şi … reprezentanţii lor pe Pământ: Ei sunt aici, nu?”
Evenimentul a fost întregit de o a doua carte lansată…în familie! Vedeta de televiziune Iuliana Marciuc, fiica lui Alecu Marciuc, şi-a lansat între prietenii de la Buşteni sau veniţi special la Buşteni, volumul Zeii de mucava”, scris pe baza lucrării sale de doctorat. Autoarea îşi invită cititorii într-o incursiune imagologică în cinematografie şi media, pentru a descoperi împreună zeii de mucava, ai secolului în care trăim, inclusiv falsele vedete umflate” de televiziuni, într-o spirală continuă, care se autoalimentează, rating — senzaţional.
The station started broadcasting back in 1967 and was part of the communist regimes image building strategy. After 1989, the commercial considerations prevailed and the channel joined the competition on the local radio market.
As any identity channel, Radio Holidays used to have an unmistakable call sign. It was a more alert version of the well-known Danube Waves waltz composed by the Romanian composer Iosif Ivanovici. The station used to broadcast between 9 am and 2 pm and again between 5 pm and 7 pm in five languages: Romanian, English, French, German and Russian. Alecu Marciuc was one of the journalists who worked with Radio Holidays in its early beginnings.
Alecu Marciuc: “Radio Holidays was an experiment both for the national radio station and for the journalists working for Radio Romania International. Every summer from June to late September, reporters from RRIs foreign language sections went to work for Radio Holidays in Mamaia. It was our summer radio channel targeting Romanians and foreign tourists alike. It was the radio station where I learnt the tricks of the trade, having started there only one year after becoming a radio employee. I didn’t know before what a radio programme for foreign tourists should be like, I didn’t know what a sound recorder was. At the time we used the infamous Uher, which weighed up to 10 kilos.
According to our interlocutor, Radio Holidays used to be a breath of fresh air in terms of journalist work, a channel where political pressure wasn’t felt that much.
Alecu Marciuc: “At the time, Romania was one of the few countries in Europe to have a summer radio station. Only Monte Carlo had a similar station. Our broadcasts were also received in Odessa, and we used to receive a lot of letters from there. So the station could be reached across the Black Sea and was highly appreciated in those parts. People used to listen to Radio Holidays from morning till dawn. Working for Radio Holidays was excellent training for us. Apart from the breeze of the sea we could also feel the breeze of freedom, as far as broadcasting went. We didn’t air any political programmes, because people were there on holiday and not to be the subject of political indoctrination. We had travel and cultural slots with news and views from the region. Those of us working for the foreign language broadcasts had information programmes about the events taking place at the seaside, particularly concerts of pop and traditional music. People got their news from us. We also had correspondents based in other seaside resorts in the south of the Romanian Black Sea Coast. We worked from morning until the evening, with a break from 2 pm to 5 pm. At 5 pm, when we started broadcasting again, we used to air mostly music programmes.
Particularly in the 1970s, the Romanian seaside resorts received many foreign tourists, both from the countries in the communist bloc and the capitalist countries. This was the result of Romanias new distance from the Soviet Union and its opposition towards the invasion of Czechoslovakia by the Warsaw Pact in 1968.
Alecu Marciuc: “The station also broadcast 15 minute long programmes in a foreign language which, besides presentations of various tourist sites, also took our guests on a trip to Constanta, the citys History Museum, the famous bust of Romanias national poet Mihai Eminescu and other such sites. We gave them a tour of the city and we used the opportunity to talk about our national poet Eminescu, visit the art galleries and introduce them to Romanian contemporary painting. Our guests had the opportunity to buy souvenirs, such as works by contemporary painters and artisans from the exhibitions staged in the nearby Holiday Village with its famous cottages specific to every Romanian region. There they could try exquisite Moldovan wines or the famous plum brandy.
Radio Holidays was also known for helping parents find their children who got lost on the beach. Alecu Marciuc says the time spent working for Radio Holidays was a beautiful experience: It was something extraordinarily beautiful and that was how we spent our days. We sometimes had time for a quick dip in the sea when we got back from interviews in other resorts. It was a beautiful time in my youth. “
Radio Holidays underwent many changes after the fall of communism in 1989 but has managed to preserve its popularity. In summer, it is available on-air, while for the rest of the year it can only be reached online, at radiovacanta.ro.
Chers amis, RRI vous a invités à tenter votre chance à un nouveau jeu-concours, « Les salines de Roumanie », avec des prix à la clé, bien sûr. Vous deviez envoyer vos réponses jusqu’au 28 février 2013, le cachet de la poste faisant foi. Cette fois-ci, il était dédié à lune des principales ressources naturelles de la Roumanie – le sel, ressource économique mais aussi de santé, grâce aux propriétés curatives de lair salin.
Le jeu a suscité un grand intérêt. Aussi, avons-nous reçu 429 réponses correctes ! Nous vous remercions de votre participation et vous attendons nombreux à nos prochains jeux-concours !
Le grand prix consiste en un séjour de 10 jours (9 nuitées), en pension complète, pour deux personnes, du 15 au 24 mai 2013, dans quatre régions de Roumanie connues pour l’exploitation du sel : Slanic Prahova (comté de Prahova), Targu Ocna (comté de Bacau), Praid (comté de Harghita) et Turda (comté de Cluj).
Les sponsors de notre jeu-concours sont : SC Salina Turda Durgău SA, la Pension « Elena » et le motel « Anda » de Targu Ocna. Nos partenaires sont : le Conseil départemental Bacau, le Conseil départemental Prahova, la mairie de la ville de Ploiesti, la mairie de la ville de Turda, l’Association de développement intercommunautaire Harghita, la Métropolie orthodoxe de Cluj, Alba, Crisana et Maramures, la Société nationale du sel S.A., y compris les succursales Salina Turda, Salina Slănic Prahova, Salina Praid, l’Union des artistes plasticiens et ses filiales de Ploiesti, Bacău et Turda, le Centre culturel départemental Harghita, la Maison municipale de la culture Turda, l’Ecole populaire des arts « Tudor Jarda » de Cluj-Napoca.
En écoutant les émissions de RRI, en visitant notre siteet nos profils Facebook, Twitter et Flickr, vous avez pu découvrir les réponses à nos questions. Le concours a donc pris fin le 28 février. Avant de connaître les noms des gagnants, rappelons les questions auxquelles nous vous avons invités à répondre et les réponses correctes :
– Pendant combien de temps la Roumanie pourrait-elle satisfaire les besoins de consommation interne sur ses propres ressources de sel ? Réponse correcte : 1000 ans.
– Nommez aux moins trois salines de Roumanie. Vous pouviez choisir parmi Ocna Sibiului, Turda, Ocnele Mari, Ocna Mureş, Slănic Prahova, Târgu Ocna, Ocna Dej, Slănic Moldova, Praid, Cacica.
– Quel est le nom du traitement qui utilise les qualités curatives de l’air salin ? Réponse correcte : spéléothérapie.
– Quelles salines visiteront les gagnants des Grands prix du jeu-concours de RRI ? Réponse correcte : Slănic Prahova, Târgu Ocna, Praid, Turda.
Et maintenant ouvrons vite la liste des gagnants :
Les 30 mentions sont allées à nos auditeurs ou utilisateurs d’Internet, dont nos amis Denis Ullmann et Claude Unsinger, les deux de France.
La fortune avait souri une fois de plus à Claude Unsinger qui, rappelez-vous, avait remporté l’année dernière le Grand prix de notre jeu « Busteni, la perle des Monts Caraiman ». « Ma motivation principale pour participer à ce concours est que cet aspect de la Roumanie — les salines et les mines de sel — mest encore mal connu. En effet, malgré mes nombreux voyages en Roumanie et le passage dans les régions où les salines existent, je nai jamais visité une saline », disait M. Unsinger dans son message de participation…
Parmi les gagnants des 30 Troisième Prix se retrouvent nos amis Djefel Djilali d’Algérie et Samba Ba du Sénégal. « Grâce à vos émissions et a vos concours — nous écrit M Djefel Djilali – jai appris a connaître mais surtout à aimer la Roumanie. Et puis, mes recherches mont poussé à découvrir beaucoup de choses sur votre pays ajoutant à lémerveillement dune beauté naturelle, lexaltation de la connaissance et de la découverte. Chapeau ! Continuez sur votre lancée! » Merci beaucoup, cher ami ! A vous et à M. Samba Ba, qui nous déclare tout simplement — « J’aime beaucoup RRI. Mes sources de documentation sont seulement sur votre site et la Radio ».
Pour les 30 Deuxième Prix, le nom de M. Mohamed Goumidi d’Algérie est également sorti de l’urne. /« La raisonqui ma amené àparticiper à ce concours, cest que jetiens à découvrir les ressourceslocales en Roumanie et notamment les minesde selqui abondentdans le pays. Le sel estune richessequi peut aider la Roumanieà se développer et à soutenir son économie. De même, les minesthérapeutiquessont essentielles pour la guérison de nombreuses maladies comme lasthme et lesallergies », nous a expliqué M. Goumidi dans sa motivation.
Les 10 Premier Prix* sont allés à nos auditeurs et internautes : Clemansa Ecaterina Baciu, Roumaine d’Italie, Leokardia Bogutska — d’Ukraine, Abdel-Rahim Ait Al-Awad, du Maroc, Udo Scherbaum, d’Allemagne, Gao Junxia, de Chine, Paolo Valente, d’Italie, Alexandr Abramov, de Russie, Mogire Machuki, du Kenya (auditeur des émissions de RRI en anglais), Jacques Giraud de France et Nouari Naghmouchi d’Algérie, auditeurs des programmes de RRI en français.
« Je suis un auditeur fidèle de RRI et j’ai participé à ce jeu pour visiter les salines de Roumanie mais surtout pour voir ma belle station RRI… », nous a écrit M. Naghmouchi. Merci encore pour vos mots.
Pour sa part, M Jacques Giraud de France a voulu tenter sa chance à ce jeu « pour découvrir un mode d’exploitation du sel inconnu en France où la production de sel a lieu très majoritairement dans des marais salants. Une seule mine française est actuellement en exploitation en Lorraine. Dans mes voyages, j’apprécie le tourisme industriel et j’aimerais effectuer un voyage de découverte dans ces régions qui possèdent un micro-climat exceptionnel et faire ainsi la promotion de votre pays ». Merci beaucoup cher ami !
Les 16 Prix spéciaux ont été gagnés par nos auditeurs ou utilisateurs d’Internet :Gennadiy Reşetnik, d’Ukraine, Abdel Kader Hasan Abdel Kader, d’Egypte, Khalil Abdel-Kader, d’Algérie, Joe Leyder, du Luxembourg (auditeur des programmes de RRI en allemand), Shan Jinhai, de Chine, Antonella La Brocca, d’Italie, Claudio Alfredo Martijena, d’Argentine, José Luis Corcuera Gil, d’Espagne, Elena Kurbanova, du Turkménistan, Roman Braghin, de Russie, Tracy Marvin et James Holthus, les deux des Etats-Unis, Richard Cooke, du Royaume – Uni, Satoshi Nishimota, du Japon, Eric Mompontet et Christian Canoën, de France.
« J’ai un intérêt personnel pour les salines – jessaye den visiter dans chacun de mes voyages car je suis photographe » motivait sa participation M Eric Mompontet, qui n’a pas encore visité la Roumanie. Son compatriote, Christian Canoën, a voulu explorer grâce à ce concours « la grandeur de la Roumanie, pays d’Europe Centrale, croisement de plusieurs cultures ».
Enfin, M. Joe Leyder du Luxembourg aurait aimé remporter ce jeu parce que « Javais déjà été choisi comme gagnant il y a quelques années, mais je navais pas pu venir, car cela tombait en pleine période des cours scolaires et comme je suis professeur de lycée, je nai pas pu me libérer. Jespère que cette année sera différente… » Eh bien, ce sera sans aucun doute pour une prochaine fois, mais nous vous attendons en Roumanie, quand vous voulez…
Nous remercions tous ceux qui ont répondu aux questions de ce jeu-concours et nous ont également écrit ce qui les a poussés à y participer.
Chers amis, le moment longuement attendu est enfin arrivé ! Les gagnants du Grand Prix, qui feront un séjour en pension complète à Slănic Prahova, Târgu Ocna, Praid, Turda et leurs zones environnantes du 15 au 24 mai 2013 sont Roberta et John Selesky, du Texas — Etats-Unis. Félicitations ! Nous vous attendons en Roumanie !
En apprenant qu’ils sont les grands gagnants du jeu-concours « Les salines de Roumanie », nos deux auditeurs américains nous ont écrit — « Nous vous remercions de nous aider pour que notre rêve devienne réalité. Nous sommes ravis de visiter les mines de sel dont nous ignorions l’existence avant d’écouter RRI. »
Les prix et les mentions seront expédiés par la poste. Merci de confirmer par lettre, par fax ou par mail l’arrivée des envois postaux ainsi que leur contenu.
Merci, une fois de plus, d’avoir tenté votre chance, en répondant au jeu-concours sur les mines de sel de Roumanie. D’autres jeux-concours vous attendent ! Nous vous y attendons nombreux. (aut. : Alecu Marciuc, Eugen Cojocariu ; trad.: Dominique, Andrei Popov)