Relaţia dintre Uniunea Europeană şi Rusia pe tema
drepturilor omului este una spinoasă, mai ales din punctul de vedere al
dreptului la liberă exprimare. Lista de jurnalişti ruşi morţi în condiţii neclare
precum şi opozanţii care au murit în aceleaşi condiţii ori s-au exilat este
deja un dezacord de notorietate dintre blocul comunitar şi Rusia.
Recent, a
avut loc un nou episod al confruntării dintre Uniunea Europeană și Rusia pe
acest subiect. Șeful diplomaţiei europene Josep Borrell a solicitat
autorităţilor ruse o anchetă independentă şi transparentă privind otrăvirea
opozantului rus Aleksei Navalnâi. Uniunea Europeană condamnă cu tărie ceea ce
pare a fi un atac asupra vieţii domnului Navalnâi, a mai declarat Înaltul
Reprezentant al UE.
Împreună
cu expertul Mihai Sebe am încercat să rezumăm relația dintre Europa și Rusia pe
tema drepturilor omului.
Relația
cu Rusia din perspectiva Uniunii Europene este o relație complicată în privința
drepturilor și libertăților. De altminteri, ce apare în ultima vreme în mass
media despre cazurile recente din Rusia, și anume problema de sănătate a lui
Navalnâi cauzată de factori necunoscuți în acest moment, este de fapt o
problemă mai veche, recurentă, pe agenda europeană. Numele lui Navalnâi apare
deoseori menționat în documentele europene, fie că vorbim doar de rezoluția din
2015 a Parlamentului european care critica arestarea sa și a altor
protestatari. Aspectele privind drepturile omului sunt aspecte complicate cu
atât mai mult cu cât nu există, cel puțin în opinia mea, un dialog bine
structurat pe această tematică.
Situația din Ucraina din 2014, recentele
proteste din Belarus n-au făcut decât să accentueze o situație delicată în care
deseori actorii refuză să comunice. Am avut în ultima vreme o serie de reuniuni
la nivel european foarte importante pe acestă temă menționând doar recenta
participare pe tema Parteneriatului estic, o altă temă sensibilă a relațiilor dintre
Uniunea Europeană și Rusia. Pe de altă parte Uniunea Europeană dă dovadă de
prudență tocmai datorită să spunem mijloacelor sale mai reduse de influență
hard în regiune. Ea preferă o abordare bazată pe dialog, o abordare de tip soft
power, și pe necesitatea de a avea de fiecare dată un dialog autentic cu cât
mai mare parte a societății din regiune. Astfel că recenta escaladare a
dialogului diplomatic și a tonului nu este surprinzătoare dar nici nu ar trebui
să producă mari motive de îngrijorare pe tema relațiilor bilaterale. Este p
temă recurentă pe care din nefericire o vom dezbate în lunile și anii care vin,
în absența unor schimbări veritabile de pe teren.
L-am
întrebat pe Mihai Sebe care este menirea sancțiunilor impuse de blocul european
asupra Rusiei din cauza crizei drepturilor omului:
Sancțiunile economice funcționează în continuare și sunt un
semnal foarte important al hotărârii Uniunii Europene de a avea o atitudine
unită pe această tematică. Chiar dacă deseori în mass media au apărut diverse
știri și analize privind acțiuni bilaterale ale unor state membre ale Uniunii
Europene în ceea ce privește relația cu Uniunea Europeană, acțiuni care poate
contrazic linia oficială, totuși, când tragem linie, cel puțin la nivel formal,
toate statele Uniunii Europene se află în spatele acestor sancțiuni. Iar
prelungirea lor nu a reprezentat niciodată o adevărată problemă și n-a
necesitat o negociere consistentă.
Chiar dacă la nivel individual unii
politicieni din Uniunea Europeană au exprimat dorința relaxării sancțiunilor,
la nivel formal și oficial, regimul sancțiunilor continuă. Fie că vorbim de
sancțiuni economice fie că vorbim de sancțiuni individuale asupra unor persoane
suspectate de încălcarea drepturilor omului, ele continuă să reprezinte un
instrument democratic de control și de gestionare a situației aflate în
limitele dreptului internațional.
Uniunea
Europeană și Rusia au deja o tradiție diferită în privința raportării la
drepturile omului, o tradiție care nu se anunță deloc una ușor de gestionat.