În prima jumătate a lunii aprilie, în centrul
Capitalei, la Galeria ETAJ artist-run-space, are loc o expoziție ce prezintă
lucrări din domeniul picturii, asamblajului, instalației și artei video ale
artistului român contemporan Alex Manea – Rămășițele Zilei. Este o artă
conceptuală ce abordează subiecte socio-politice și culturale. Am stat de vorbă
cu artistul despre ce reprezintă pentru el arta conceptuală. Alex Manea:
Cred că
arta conceptuală, deși este mai puțin accesibilă publicului larg, poate
transmite mai mult decât alte forme de artă, pentru că cere un timp mai
îndelungat de studiu și de analiză. Publicul este ținut în preajma ei mai mult
timp, ca s-o înțeleagă, și astfel transmite mai bine mesajul și împinge
spectatorul spre reflecție și reacție mai bine decât celelalte forme de artă.
Ce putem vedea în
Rămășițele Zilei? De unde s-a inspirat Alex Manea, care sunt subiectele și
tehnicile abordate?
În
această expoziție prezint o serie pe care o dezvolt în mod continuu, care se
bazează pe articole de presă și de televiziune. De aici sustrag temele, pe care
eu le consider importante, care merită relatate și le transpun pe pânză sau în
instalații, artă video sau în orice altă formă de exprimare artistică. Iar
locația în care am ales să expun, și anume ETAJ artist-run-space, este foarte
potrivită, pentru că aici se prezintă numai proiecte care, cred eu, ies din
sfera banalului și transmit mesaje într-o formă contemporană. Mă bucur că am
șansa să expun și eu aici și îi mulțumesc pe această cale lui Mircea Modreanu,
care m-a găzduit și m-a lăsat să îmi prezint proiectul exact cum am vrut.
Temele sunt diverse.
O lucrare vorbește despre foametea din Somalia, alta despre
triajul făcut de către cadrele medicale în perioada pandemiei, una despre
prețul plătit de statele unde rușii dețin mine de diamante, alta despre cum
veteranii de război se ajută reciproc să treacă peste traumele cu care au rămas
și așa mai departe, adică tot ce consider eu că merită relatat și prezentat
încă o dată, în altă modalitate pe lângă cea jurnalistică. Subiectele sunt deja
acolo, în publicațiile pe care le urmăresc. Când am timp le răsfoiesc și extrag,
cum spuneam, ce cred eu că merită relatat încă o dată, dar în altă manieră.
Nu
mă feresc de nimic. Nu am de ce. Dar au fost și sunt foarte multe subiecte care
nu consider că merită relatate și nu le acord importanță. Încerc să mă axez
doar pe cele cu adevărat importante. Lucrez, cum spuneam, pe mai multe planuri
pictură, desen, instalație, asamblaj, artă video și așa mai departe, iar
subiectul determină de cele mai multe ori și tehnica de lucru, într-adevăr.
La final,
artistul ne-a mărturisit despre planurile sale de viitor.
S-ar
putea, în viitor, să existe serii și expoziții mai comprimate, care să se
bazeze pe un singur subiect, nu așa la modul general cum este cea actuală. Ce
vreau eu să transmit prin ceea ce fac este mesajul de la care pleacă lucrările,
în primul rând. Dacă spectatorul rezonează la fel cum o fac și eu cu subiectele
abordate și reflectează asupra lor, pentru mine este de ajuns. Acum, dacă mai
este atras și de execuția plastică și apreciază lucrările și din punct de
vedere vizual, atunci este perfect.