Tag: Alexandru Solomon

  • “Arsenie. Viața de apoi”, un road movie documentar de Alexandru Solomon

    “Arsenie. Viața de apoi”, un road movie documentar de Alexandru Solomon

    Lungmetrajul Arsenie. Viața de apoi, road movie documentar scris și
    regizat de Alexandru Solomon, inspirat de viața ieromonahului Arsenie Boca și
    de cultul din jurul acestuia, a ajuns recent pe marile ecrane din România. Arsenie. Viața de apoi a avut premiera
    internațională la Karlovy Vary (pelicula fiind inclusă în competiția Proxima
    a celei de-a 57-a ediții a prestigiosului eveniment) și va face parte și din
    selecția națională a Astra Film Festival în perioada 15 – 22 octombrie 2023.

    Proiectată în mai multe orașe din țară, pelicula a generat controverse și
    reacții aprinse. Două instituții publice au refuzat proiecția filmului regizat de
    Alexandru Solomon, iar Arhiepiscopia Sibiului a cerut organizatorilor Astra
    Film Festival ca proiecţia documentarului să fie interzisă. În replică, organizatorii
    Astra Film Festival au răspuns: Filmul
    documentar are această calitate unică: aduce în fața publicului probleme și
    dezbateri reale ale oamenilor, le expune și le propune spectatorilor să
    privească orice subiect din mai multe perspective.

    Un film documentar poartă
    amprenta valorilor împărtășite de către realizatorii lui și deseori atinge
    subiecte foarte sensibile față de care publicul poate să aibă reacții foarte
    diferite. Ceea ce e un câștig. Ne dorim cu toții o societate deschisă, cu
    oameni liberi din toate punctele de vedere.

    Filmul lui
    Alexandru Solomon merge pe urmele ieromonahului persecutat de regimul comunist,
    Arsenie Boca, într-un pelerinaj pus în scenă. Pelerinii și regizorul refac
    presupusele miracole atribuite părintelui, le dezbat și se confesează. Prin
    ochii credincioșilor, observați de un regizor sceptic, filmul surprinde cum se
    reflectă societatea românească în imaginea acestui om care urmează să fie
    canonizat.

    Alexandru Solomon: Mi se pare că fenomenul Arsenie Boca spune foarte mult despre felul în care
    funcționează în acest moment societatea românească. Este un fenomen, o
    construcție care s-a născut sub ochii noștri în ultimii 30 de ani. Și
    interesant este că foarte puțini monahi sau sfinți au avut așa o anvergură, o
    asemenea popularitate în secolul 21.

    Mă refer la acest cult care a luat tot mai
    mare amploare după moartea lui Arsenie Boca, în 1989. În această direcție a
    mers demersul meu, cum am mai spus, filmul nu este și nu își propune să fie o
    biografie.a lui Arsenie Boca chiar dacă reconstituie, câteva momente din viața
    lui.

    Acesta este și motivul pentru care am apelat la o formulă care este cumva
    la marginea ficțiunii, pentru că acest cult reprezintă o suită de straturi de
    ficționalizare, de legende, adăugate peste fapte reale. De fapt, nu mai poți
    deosebi ce e inventat de ce e fapt istoric. Și m-a interesat și aspectul ăsta
    de ficționalizare a unui personaj real și felul în care, până la urmă, legenda
    devine mai puternică decât istoria.



    Alexandru Solomon consideră că legenda părintelui Arsenie Boca umple,
    pentru mulți români, golul lăsat de deziluziile ultimelor decenii. Este, spune
    regizorul, un film despre felul în care se oglindește societatea românească în
    acest cult, în această construcție a unei figuri foarte populare, care oferă
    speranță și alinare în vremurile astea.

    Ceea ce am căutat eu
    să înțeleg, dincolo de influența Bisericii Ortodoxe în viața noastră, a tuturor,
    a fost baza populară a acestui tip de cult, a acestei gândiri, o gândire magică
    până la urmă, care se rupe de tradiția raționalistă, europeană. Și este vorba
    de un fenomen care nu e numai unul local, românesc. Până la urmă, dacă te uiți
    în toată lumea, există un soi de reviriment al gândiri magice, care se
    manifestă și în teoriile conspiraționiste din America, și în Turcia sau
    Polonia, și nu numai.

    Revenind la România, aici mi se pare foarte acută
    senzația asta de abandon social pe care o resimt categorii foarte largi de
    oameni, care găsesc alinare și speranță în zona asta, a credinței. Iar confuzia
    asta pe care o declar la finalul filmului este legată de constatarea mea că,
    oricât ai confrunta legendele cu faptele istorice, gândirea magică cu cea rațională,
    există între ele o barieră, un zid de netrecut. Oamenii ascultă argumentele
    raționale, citesc despre fapte, dar până la urmă asta nu le schimbă cu nimic
    convingerile. E un lucru pe care l-am înțeles făcând filmul și le respect
    oamenilor credința, evident că nu te poți atinge de credința oamenilor.

    Cred că
    e un drept al lor și dacă îi ajută e foarte bine, dar problema pe care o
    dezbate filmul este ce se întâmplă când această credință este speculată. Când
    această credință este speculată comercial, financiar, chiar și politic, și
    devine regulă generală impusă și celorlalți. Mai mult, un fel de canon pe care
    trebuie să-l respecți.



    Alexandru Solomon, regizor şi director de imagine, este cunoscut pentru
    lungmetraje documentare ca Marele jaf comunist (2004), Război pe calea
    undelor/ Cold Waves (2007), Kapitalism – reţeta noastră secretă (2010),
    România: Patru patrii (2015), și Ouăle lui Tarzan (2017). Începând cu anul
    2010, Alexandru Solomon predă la UNArte și este este președintele Asociației
    One World Romania. În 2016, a publicat monografia Reprezentări ale memoriei în
    filmul documentar.




  • Filmul „Arsenie. Viața de apoi” în cinematografe

    Filmul „Arsenie. Viața de apoi” în cinematografe


    La începutul lunii septembrie a avut loc premiera în cinematografe a filmului “Arsenie. Viața de apoi”, road movie documentar scris și regizat de Alexandru Solomon. Arsenie Boca (1910-1989) a fost un ieromonah, teolog și artist plastic muralist, stareț al Mănăstirii Brâncoveanu de la Sâmbăta de Sus (centrul României) și al Mănăstirii Prislop (vestul României), unde se află și mormântul acestuia, devenit azi un important loc de pelerinaj pentru credincioșii din România. În jurul lui Arsenie Boca s-a dezvoltat în ultimii ani un adevărat cult. Alexandru Solomon este regizor, producător, scenarist de film și director de imagine, fiind considerat una dintre marile voci ale filmului documentar românesc contemporan. Are la activ multiple premii naționale și intertnaționale, inclusiv acest ultim film, “Arsenie. Viața de apoi”, fiind nominalizat în cadrul “Proxima Competition” la Festivalul Internațional de Film de la Karlovy Vary 2023 și în competiția “Balkan Dox – Best Balkan Documentary”. Despre noul său film, am stat de vorbă cu autorul Alexandru Solomon:


    “Cred că este un subiect care ne influențează pe toți, pentru că influența Bisericii Ortodoxe în Romania ne influențează pe toți și în același timp și revirimentul acestor credințe populare care merită respectate este foarte puternic. Trebuie delimitate lucruri între credință și instituția Bisericii. Credința e un drept fundamental al omului și trebuie respectat. Dar este foarte interesant că în anii 2000 un asemenea cult s-a născut sub ochii nostri și atuncea mi s-a părut că e o temă extrem de importantă și în același timp, față de care am ținut să mă plasez cât mai transparent și onest, explicându-le oamenilor cine sunt și ce cred.”



    Despre conceptul de road movie documentar, precum un pelerinaj cinematografic și despre mitul format în jurul călugărului Arsenie Boca, regizorul Alexandru Solomon ne-a declarat:


    “Cred că e foarte important ca oamenii să proceseze singuri, să judece singuri cu capul lor lucrurile astea, pentru că e un soi de gimnastică a rațiunii și a sufletului în același timp, la care trebuie să supunem realitatea, pentru că altfel ne lăsăm foarte ușor manipulați și instrumentalizați. Am recurs la formula asta în care am organizat noi pelerinajul cu un autocar și cu un grup de oameni selectat ca lucrurile să fie mai cinematografice și, în același timp, să existe o diversitate a pelerinilor pe care îi prezentăm. Deci, nu știu dacă e un monopol sau nu, și l-am spart, dar există o grămadă de firme care fac asta oricum, în mod curent. Printr-o agenție de casting, i-am rugat să găsească oameni care au mai fost în pelerinaje, care au o relație cu părintele Arsenie Boca, pe care îi interesează sau sunt curioși de fenomenele astea religioase. Și în același timp, am căutat oameni din medii cât mai diferite, de vârste cât mai diferite, pregătire educațională cât mai diferită. Niciun mit nu este fals, atâta vreme cât oamenii cred în el. Sigur că e o construcție la care au contribuit tot felul de factori, inclusiv presa și inclusiv biserica și așa mai departe. Dar e un cult care vine din zona lui Arsenie Boca, e un cult popular de fervoare populară și care e foarte ingenuu în sine, pe care s-a grefat și toată industria asta, e adevărat. Deci sunt regiuni din Romania care trăiesc de pe urma lui Arsenie Boca. Pentru că oamenii au nevoie de ceva sigur, de ceva care le dă încredere și speranță și de un soi de plasă de siguranță pe care, din păcate, statul român nu-l oferă. Și asta se vede când te duci la spital sau când te duci la școală, sau când ai de-a face cu orice autoritate publică din Romania.”



    Este acest fenomen specific României? Cum credeți că va fi primit filmul de către public? Alexandru Solomon:


    “Nu, nu cred că e ceva specific românesc. Și oamenii, în general, în orice parte a lumii, au nevoie de niște figuri părintești, să spunem. Pe mine m-ar interesa ca oamenii să vadă întâi filmul și după aceea să mă critice, nu să mă critice înainte de a vedea filmul.”




  • “Arsenie. Viața de apoi”, în cinematografe

    “Arsenie. Viața de apoi”, în cinematografe

    Lungmetrajul Arsenie. Viața de apoi”, road movie documentar scris și regizat de Alexandru Solomon, a ajuns pe marile ecrane din România.



    Filmul lui Alexandru Solomon merge pe urmele lui Arsenie Boca, într-un pelerinaj pus în scenă. Pelerinii și regizorul refac presupusele miracole atribuite părintelui, le dezbat și se confesează. Prin ochii credincioșilor, observați de un regizor sceptic, filmul surprinde cum se reflectă societatea românească în imaginea acestui om care urmează să fie canonizat.



    Am stat de vorbă cu Alexandru Solomon, regizorul şi scenaristul filmului despre acest nou proiect cinematografic al său.






    Unul dintre producătorii filmului este Ada Solomon, cu care am discutat despre film, dar şi despre fenomentul Arsenie Boca în societatea românească actuală.






    Posterul de lansare a filmului a fost realizat de SADDO, artist contemporan de origine română, stabilit în prezent la București.



    Alexandru Solomon, regizor şi director de imagine, este cunoscut pentru lungmetraje documentare ca Marele jaf comunist” (2004), despre jaful Băncii Naţionale Române din 1959, pentru care a câştigat marele premiu la festivalul Mediawave (Ungaria), Război pe calea undelor/ Cold Waves” (2007), un film despre Radio Europa Liberă, pe tema propagandei din timpul Războiului Rece, Kapitalism – reţeta noastră” (2010), o revenire fictivă a dictatorului Nicolae Ceauşescu într-o nouă societate cu obiceiuri cunoscute ale oamenilor de afaceri, România: Patru patrii” (2015), cu scriitorii Mircea Cărtărescu, Gabriela Adameşteanu, Florin Lăzărescu şi Norman Manea, și Ouăle lui Tarzan” (2017), despre primul institut de primatologie din lume.

  • “Arsenie. Viața de apoi”, de Alexandru Solomon, în competiția Proxima de la Karlovy Vary IFF

    “Arsenie. Viața de apoi”, de Alexandru Solomon, în competiția Proxima de la Karlovy Vary IFF

    Lungmetrajul
    Arsenie. Viața de apoi, road movie documentar scris și regizat de Alexandru
    Solomon, a fost selectat în competiția Proxima a celei de-a 57-a ediții a
    Festivalului Internațional de Film de la Karlovy Vary. Evenimentul va avea loc
    între 30 iunie și 8 iulie 2023.


    Filmul
    lui Alexandru Solomon merge pe urmele lui Arsenie Boca, într-un pelerinaj pus
    în scenă. Pelerinii și regizorul refac presupusele miracole atribuite
    părintelui, le dezbat și se confesează. Prin ochii credincioșilor, observați de
    un regizor sceptic, filmul surprinde cum se reflectă societatea românească în
    imaginea acestui om care urmează să fie canonizat.


    În
    miezul frustrărilor noastre, privirea hipnotică a unui călugăr mort de mai bine
    de trei decenii ne promite o lume mai bună. O lume dezamăgită, care și-a
    pierdut încrederea în orice, așteaptă de la acest viitor sfânt miracolul unor
    schimbări care nu s-au mai petrecut. Legenda părintelui Arsenie Boca umple
    golul lăsat de deziluziile ultimilor 30 de ani. După o viață mai degrabă
    obișnuită pentru timpurile în care a trăit, Arsenie Boca se bucură de o viață
    de apoi ieșită din comun, devenind nu numai o figură salvatoare pentru milioane
    de oameni sau un brand omniprezent, ci și o icoană a timpurilor frământate pe
    care le trăim
    , spune Alexandru Solomon.


    Producătorii
    filmului sunt Ada Solomon, Diana Caravia, Adrien Chef și Paul Thiltges. Imaginea
    este semnată de Tudor Platon și Marius Beșu, montajul, de Cătălin Cristuțiu și
    Sophie Reiter, muzica originală este compusă de Alin Zăbrăuțeanu, în timp ce
    Andrei Coteț face improvizația handpan și flaut, sunet priză directă, de Mirel
    Cristea și Marin Cazacu, montajul de sunet e realizat de Dragoș Cătărău, designul
    de sunet, de Alin Zăbrăuțeanu, mixajul de sunet, de Thomas Bresson, iar editarea
    dialogului și premix, de Alexandru Dumitru.


    Arsenie. Viața de apoi este realizat cu sprijinul
    Centrului Național al Cinematografiei, Film Fund Luxembourg, Eurimages,
    Programul Europa Creativă al Uniunii Europene, în colaborare cu Televiziunea
    Română și cu susținerea Publicis Groupe Media Bucharest, Hollywood Multiplex.

    Producția
    microFilm realizată în co-producție cu Paul Thiltges Distributions și Hi Film
    Productions, va participa la festivalul din Cehia cu sprijinul Centrului
    Național al Cinematografiei, al Uniunii Cineaștilor din România, DACIN SARA,
    UPFAR ARGOA și al Institutului Cultural Român.


    Secțiunea
    Proxima, lansată în 2022, a înlocuit a doua competiție a festivalului, East of
    the West, cu scopul de a oferi spațiu noilor voci și cineaștilor consacrați
    prin eliminarea limitărilor geografice. Programul își propune să completeze
    competiția pentru Globul de Cristal prin celebrarea cinematografiei
    contemporane cu o colecție de descoperiri inovatoare. În secțiune sunt
    eligibile lungmetrajele de ficțiune și documentare prezentate în premieră mondială
    sau internațională.


    Alexandru
    Solomon, regizor şi director de imagine, este cunoscut pentru lungmetraje
    documentare ca Marele jaf comunist (2004), despre jaful Băncii Naţionale
    Române din 1959, pentru care a câştigat marele premiu la festivalul Mediawave
    (Ungaria), Război pe calea undelor/ Cold Waves (2007), un film despre Radio
    Europa Liberă, pe tema propagandei din timpul Războiului Rece, Kapitalism -
    reţeta noastră (2010), o revenire fictivă a dictatorului Nicolae Ceauşescu
    într-o nouă societate cu obiceiuri cunoscute ale oamenilor de afaceri,
    România: Patru patrii (2015), cu scriitorii Mircea Cărtărescu, Gabriela
    Adameşteanu, Florin Lăzărescu şi Norman Manea, și Ouăle lui Tarzan (2017),
    despre primul institut de primatologie din lume. Începând cu anul 2010,
    Alexandru Solomon predă la UNArte și este este președintele Asociației One
    World Romania. În 2016, a publicat monografia Reprezentări ale memoriei în
    filmul documentar.




    Teaser
    oficial: https://youtu.be/iVFjZTIDc8w

    Sursa: Comunicat ROLLERCOASTER

  •  Director Alexandru Solomon, the president of One World Romania

     Director Alexandru Solomon, the president of One World Romania

    The webpage of One World Romania, one of the first cultural events cancelled because of the coronavirus pandemic, hosts a document that makes an appeal to the Romanian Government to help the independent sector, which is very likely to be destroyed by the economic crisis that is already starting to show effects.



    Director Alexandru Solomon, the initiator of the event and president of One World Romania, has told us about the effects of this appeal, signed by some 600 organizations that run major social and cultural projects, and about the implications of rescheduling a festival of the size of One World Romania:


    “Some conditions have been created for those who work in the cultural sector, but they benefit individuals rather than organizations. Moreover, there are restrictions that are totally inappropriate for this category. People have to prove they do not have other sources of income and have not cashed in anything recently. What is important, though, is that a dialogue has started, and thats the positive side of things. As regards supporting the sector at institutional level, nothing much has been done. With One World Romania weve been lucky, in the sense that it should have taken place one week after the state of emergency was declared, and the budget had already been secured. And we are lucky because our partners have not stepped back, at least for now. On the other hand, looking ahead, this rescheduling means a lot of effort, much more than normal, and providing salaries for a period longer that initially estimated. Moreover, it entails additional efforts on the teams part, and this needs to be recompensated. We intend to move on, maintaining the same approach, and we are trying to stay in touch with the audience in various ways. This means that OWR has an online film offer and we also have other things under preparation for the coming period. We dont know when the festival will actually take place, because there are still many unknown things. There is talk of a gradual restart, but I presume public events are not to be resumed any time soon.”



    Since its first editions, One World Romania has been regarded as a platform for documentary films, an expression of civil society and human rights issues. Alexandru Solomon has told us about the concept and its 13-year long evolution:


    “Weve got to this formula in time, because we thought it was important for the festival to be centered on film as a communication vehicle between various parts of society. We thought thats what defined us and could create a place for us on the cultural market in Romania. I believe it was something that the world needed and proof of that now is that there are so many NGOs and people interested in culture, art and social involvement that have started to identify with the festival. Obviously, this epidemic is the worst thing that couldve happen, we were not ready for that, but nobody was. The situation has forced us to give up a thing that define the festival, the physical connection with the others, and pushed us towards the virtual, online world, which is the opposite of what we wanted. A film festival is about communication, communion in front of a screen and , at least at OWR, lots of debates and discussions.”



    « Acasa.My home », the debut documentary of director Radu Ciorniciuc, one of the favorites at the 2020 Sundance Film Festival, was to open the 13th One World Romania. It tells the story of a family that lived for 20 years in the Vacaresti Delta, in the wild, until the place got the status of protected area and became the first urban nature park in Romania. For four years, director Radu Ciorniciuc documented the great adventure of the Enache family, who transitioned from a life in full harmony with nature to facing lots of challenges in the big urban jungle of the capital.



    Here is director Alexandru Solomon once again :


    T”Its a film that, on the one hand, reflects our interest in the social, in combatting discrimination, and in the ethnic minorities, and this is actually the main theme of the 13th edition of the festival. It focuses on Roma issues and the discrimination of the Roma population throughout history. Moreover Acasa.My Home is a very beautiful film, from all points of view, and its extremely touching. The start was extremely promising, as it won a photography award at Sundance, and it was actually the first Romanian film to achieve such a performance.”



    The main section of this years One World Romania Festival, which should have taken place in late March, in Bucharest, is focused on the Roma minority, and this is not by chance. By screening films about this minority and holding debates on their status, OWR wants to mark a symbolical moment in the history of mentalities in Romanian society: finally, one century and a half since the abolition of slavery, those who see the Roma as their equals are larger in numbers than those who still do not accept them as their equals in society. (M.Ignatescu)

  • Le réalisateur Alexandru Solomon à la tête de l’Association One World Roumanie

    Le réalisateur Alexandru Solomon à la tête de l’Association One World Roumanie

    Initiateur du festival, le réalisateur de
    film documentaire Alexandru Solomon, à la tête de l’Association One World Roumanie,
    parle des implications qu’une telle démarche pourrait avoir et des difficultés
    de reporter un festival d’une si grande ampleur : « On
    a déjà mis en place une série de facilités à l’intention de ceux qui mènent des
    activités dans le domaine culturel, mais cela concerne plutôt des individus,
    pas des organisations. Après, il y a toute sorte de restrictions qui
    contreviennent à la façon dont on travaille normalement dans ce domaine. Par
    exemple, il faut que les artistes fournissent la preuve de ne pas bénéficier
    d’autres sources de revenu ou encore de n’avoir touché aucune paie
    dernièrement. Le côté positif, c’est que le dialogue a été lancé. En revanche,
    d’un point de vue institutionnel, les choses piétinent. Pour ce qui est du Festival
    One World Roumanie, on a eu de la chance puisqu’il a été prévu une semaine
    après la mise en place de l’état d’urgence. Cela veut dire qu’au moment de l’annulation,
    nous, on avait déjà le budget et nos partenaires n’ont pas fait marche arrière
    ou du moins, pas pour l’instant. Mais le fait de le reporter implique un
    travail supplémentaire, surtout financier vu que nous sommes tenus de rémunérer
    des personnes concernées pour une période de temps beaucoup plus longue que
    celle prévue dans un premier temps. A tout cela s’ajoute, bien évidemment,
    l’effort de notre équipe qui devra aussi être récompensée. A l’heure où l’on
    parle, on continue dans la même formule, en essayant de rester en contact avec
    notre public de différentes manières, en lui proposant, par exemple, toute
    sorte de films en ligne, à titre gratuit. Malheureusement, actuellement,
    l’incertitude est telle qu’il est impossible de prévoir une nouvelle date. On
    véhicule l’idée d’une reprise progressive des activités, mais je doute qu’une
    telle mesure concerne aussi les événements à public nombreux. »








    Conçu dès
    le départ comme une sorte de plateforme pour les films documentaires, le Festival
    One World Roumanie en est arrivé à sa 13ème édition, avec une évolution
    au long des années.






    Alexandru
    Solomon en parle : « L’actuelle formule, on l’a obtenue progressivement,
    d’une édition à l’autre, puisqu’on a pensé qu’il était important que le film
    soit placé au centre des préoccupations artistiques, comme une sorte de moyen
    de communication entre les différentes parties de la société. C’est grâce à
    cette approche que le festival a occupé sa place sur le marché culturel de
    Roumanie. La société roumaine avait grand besoin d’une telle manifestation
    artistique, comme on peut le constater si l’on recense le nombre d’ONG et de
    personnes issues du milieu culturel, artistique et social qui s’identifient
    avec le festival. Bien sûr que la pandémie qui nous a frappés est la pire des
    choses qui aurait pu nous arriver, on ne s’y attendait pas du tout. Mais, vous
    savez, cette situation est pareille pour tous les festivals du monde. Le
    contexte pandémique nous a obligés à renoncer complètement à un des principaux
    aspects qui nous caractérisaient – le lien direct avec notre public, que nous avons
    dû remplacer par un lien virtuel. Un festival de film repose avant tout sur la
    communication, sur la communion créée face à l’écran et puis, dans notre cas, il
    implique aussi des débats et des discussions. »











    Normalement, la 13e
    édition du Festival One World Roumanie aurait dû s’ouvrir par la projection du
    premier documentaire du réalisateur Radu Ciorniciuc « A la maison / My Home »,
    une des productions favorites au Festival Sundance. Le documentaire raconte
    l’histoire d’une famille qui a vécu pendant une vingtaine d’années dans le
    delta de Văcăreşti, jusqu’à ce que cette zone de la ville de Bucarest ne
    devienne aire protégée et ne se transforme en premier parc naturel urbain de
    Roumanie. Quatre ans durant, le réalisateur Radu Ciorniciuc a suivi la grande
    aventure des Enache et leur passage d’une vie en parfaite harmonie avec la
    nature à une autre, au milieu de la jungle urbaine.






    Alexandru Solomon :
    « Le film alimente ce penchant que notre festival a pour les sujets
    sociaux, renvoyant à la lutte contre la discrimination. D’ailleurs, la 13ème
    édition du festival porte sur les problèmes des minorités, notamment des Tziganes,
    et sur leur discrimination tout au long de l’histoire. Après, My Home est un
    film très beau et très émouvant de tous les points de vue. Son parcours
    international est des plus prometteurs, il a déjà à son palmarès le Prix de la
    meilleure image décroché à Sundance, devenant le premier film roumain à avoir
    enregistré une telle performance ».









    Prévue dans un
    premier temps du 20 au 29 mars, à Bucarest, la treizième édition du Festival
    One World Roumanie sera reportée. Ce n’est pas par hasard que nous avons choisi
    de la consacrer à la minorité tsigane puisque cette année, One World Roumanie
    marque un moment historique dans l’histoire des mentalités roumaines : pour
    la première fois depuis la libération des Tziganes, il y a presque 150 ans, le
    nombre des Roumains à les considérer comme leurs égaux a dépassé celui des
    autres, qui continuent à les discriminer. (Trad. Ioana Stancescu)



  • Dokufilm-Festival „One World Romania“ ausgesetzt

    Dokufilm-Festival „One World Romania“ ausgesetzt

    Die Organisatoren des Filmfestivals One World Romania“, das dieses Jahr im Zusammenhang mit der Coronavirus-Pandemie abgesagt wurde, appellieren an die Behörden in Bukarest, sie in der Initiative zu unterstützen, die Auswirkungen der aktuellen Krise im unabhängigen Kulturbereich zu bekämpfen. Der Initiative haben sich 600 Organisationen angeschlossen, die soziale und kulturelle Programme entwickeln. Ob dieser Sektor mit der Unterstützung der Behörden rechnen kann und was es bedeutet, das Programm eines derartigen Filmfestivals umzuorganisieren, erfahren wir vom Festivalintendanten, dem Dokumentarfilmregisseur Alexandru Solomon:



    Unser Hilferuf ist nicht ohne Antwort geblieben, aber die Ma‎ßnahmen, die die Auswirkungen der Corona-Krise im Kulturbereich mildern sollen, richten sich eher an einzelne Personen, die in dieser Branche Projekte entwickeln, und nicht an Organisationen. Zudem wird die Beihilfe an eine Reihe von Bedingungen geknüpft, so zum Beispiel muss man den Beweis liefern, dass man keine alternative Einkommensquelle hat und in letzter Zeit kein Geld verdient hat. Das Positive daran ist jedoch, dass es eine Art Dialog zwischen uns und den Behörden gab, aber für Institutionen, die in der Branche aktiv sind, haben die Behörden eigentlich nichts getan. Was das Festival »One World Romania« angeht, kann ich sagen, dass wir Glück hatten. Die Festspiele hätten im Monat März stattfinden sollen, besser gesagt eine Woche nachdem der Notstand ausgerufen wurde. Das Budget des Festivals gab es schon und unsere Partner haben glücklicherweise, zumindest bisher, das Projekt nicht fallen lassen. Das Ganze umzuorganisieren, hei‎ßt, natürlich mehr zu arbeiten. Unsere Mitarbeiter machen mehr für dieses Projekt und das müssen wir entsprechend vergüten. Ansonsten ist das Festival gleich geblieben und wir versuchen, mit dem Publikum ständig in Kontakt zu bleiben, jetzt natürlich online. Wann genau das Festival stattfinden wird, steht noch unter Fragezeichen. Die Corona-Ma‎ßnahmen sollen bekanntlich progressiv gelockert werden, meiner Meinung nach werden jedoch Veranstaltungen mit gro‎ßem Publikum nicht bald stattfinden.“




    Anfangs ein Ableger des tschechischen One World“-Festivals, das der ehemalige Präsident Václav Havel ins Leben gerufen hatte, ist One World Romania bald ein selbständiges Festival geworden, dessen Ziel eine wachsende Beteiligung der Zivilgesellschaft an der Gestaltung der Zukunft ist. Dementsprechend folgt jedem Film eine Debatte mit Filmemachern, Vertretern von NGO oder den Darstellern der Dokumentationen, wobei sich das Publikum mit den aktuellen Problemen dieser Welt auseinandersetzen kann und auf die Menschenrechtsverletzungen hingewiesen wird. Wie sich die Festspiele in den letzten dreizehn Jahren entwickelt haben, erläutert Alexandru Solomon:



    Zur diesjährigen Form des Festivals sind wir natürlich mit der Zeit gekommen. Wir betrachten den Dokumentarfilm als Kommunikationsmittel in der Gesellschaft. Das ist, was uns einen gewissen Platz unter anderen Kulturveranstaltungen in Rumänien sichert. Die rumänische Gesellschaft braucht solche Initiativen, deswegen gibt es auch viele NGO und Menschen, die ein starkes soziales Engagement zeigen und auch Teil unseres Projektes geworden sind. Diese Pandemie ist das Schlimmste, was in diesem Kulturbereich passieren konnte, niemand war darauf vorbereitet. Das brachte uns leider in die Situation, auf etwas zu verzichten, was uns eigentlich definierte. Es handelt sich um den Kontakt mit dem Publikum, wir sind online gegangen, was wir eigentlich nie machen wollten. Ein Festival über Menschen und Menschenrechte bedeutet Kommunikation, vor der Leinwand in einem Kinosaal zusammenzukommen und am Ende der Filmvorführung Gesprächsrunden zwischen dem Publikum und den Filmemachern, Produzenten, Darstellern zu veranstalten.“




    Der Debütfilm des Regisseurs Radu Ciornciuc Acasă, Mein Zuhause“ hätte dieses Jahr die Festspiele eröffnen sollen. Die Produktion, die auf dem Sundance-Filmfestival unter den Favoriten des Publikums stand, erzählt die Geschichte einer obdachlosen Familie, die etwa zwanzig Jahre lang im Văcăreşti-Delta am Rande der rumänischen Hauptstadt lebte, einem verwilderten Ort, der zu einem Schutzgebiet und dem ersten städtischen Naturpark Rumäniens erklärt wurde. Vier Jahre lang verfolgte der Regisseur Radu Ciorniciuc das gro‎ße Abenteuer“, das die Familie erlebt hat, ihren Weg von einem Leben in perfekter Harmonie mit der Natur zu einem Leben im Gro‎ßstadtdschungel. Alexandru Solomon kommt erneut zu Wort:



    Dieser Film entspricht unserem Interesse für den sozialen Aspekt des Lebens, für den Kampf gegen Diskriminierung und für die Rechte der Minderheiten, und das ist auch das Thema des 13. Festivals »One World Romania«. Dieses Jahr setzen wir den Fokus auf die Probleme der Roma-Minderheit. »Acasă, Mein Zuhause« ist zudem aus allen Perspektiven ein sehr schöner und berührender Film, der auch international gefeiert wurde.“

  • Regizorul Alexandru Solomon, președintele Asociației One World Romania

    Regizorul Alexandru Solomon, președintele Asociației One World Romania

    Pe pagina
    Festivalului One World Romania, unul dintre primele evenimente culturale
    anulate din cauza pandemiei de coronavirus, există un document de poziție, un
    apel către Guvern pentru a ajuta sectorul independent, care va fi distrus de
    criza economică pe care deja o resimțim.

    Despre felul în care a fost receptat
    acest apel semnat de aproape 600 de organizații care desfășoară importante programe
    sociale și culturale și despre ce implică reprogramarea unui festival de
    anvengura One World Romania, am vorbit cu regizorul de film documentar Alexandru
    Solomon, inițiatorul evenimentului și președintele Asociației One World Romania.

    S-au creat niște facilități pentru cei
    care lucrează în sectorul cultural, dar e vorba de facilități care se aplică
    mai degrabă indivizilor, nu organizațiilor. În plus, există niște restricții
    destul de nepotrivite pentru felul în care se lucrează în branșa asta. Adică
    este nevoie ca oamenii să dovedească că nu au alte surse de venit, că nu au încasat
    nimic în perioada recentă. Important este însă că a existat un soi de dialog,
    asta e partea pozitivă a lucrurilor.

    Dar instituțional, ca instrumente de
    sprijin pentru sectorul acesta, nu s-a făcut prea mult. În ceea ce privește
    OWR, pe de o parte, am avut noroc, festivalul fiind programat la nici o
    săptămână după ce s-a decretat starea de urgență. Astfel că bugetul era
    asigurat și am avut noroc că partenerii noștri nu au dat înapoi, cel puțin
    deocamdată. Pe de altă parte, în perspectivă, această reprogramare înseamnă mai
    multă muncă și acoperirea salariilor pentru echipă pe o perioadă mai lungă
    decât cea estimată inital.

    În plus, e vorba de efort suplimentar și din partea
    echipei, efort care trebuie recompensat. Noi mergem înainte în formula
    cunoscută și încercăm să păstrăm legătura cu publicul în diverse moduri, adică
    există ofertă online de filme din partea OWR și vor exista și mai multe lucruri
    în perioada imediat următoare. Dar cum și când vom reprograma festivalul nu
    știm pentru că există foarte multe necunoscute. Se vorbește despre o repornire
    graduală, dar cred că evenimentele cu public nu se vor relua prea curând.

    De la primele ediții, One World Romania a fost conceput
    ca un soi de platformă pentru film documentar, expresie a societății civile și
    a drepturilor omului. Cum a ajuns festivalul la acest concept și cum l-a
    dezvoltat în cei 13 de ani de existență, ne spune Alexandru Solomon:

    Am ajuns la această formulă în timp,
    pentru că ni s-a părut că este important ca filmul să existe în mijlocul
    festivalului ca un soi de vehicul de comunicare între diverse părți ale
    societății. Ni s-a părut că asta este ceea ce ne poate defini, ne poate crea un
    loc pe piața culturală de evenimente din România. Cred că era nevoie de așa
    ceva și dovada este că există atâtea ong-uri și oameni din sectorul acesta, de
    cultură, artă și implicare socială, care se identifică cu festivalul.

    Sigur că epidemia
    care a venit peste noi e lucrul cel mai prost care ni se putea întâmpla, nu
    eram pregătiți pentru asta, dar nici un festival din lumea asta nu era
    pregătit. Situația asta ne-a făcut să renunțăm la un lucru care definea
    festivalul, legătura asta până la urmă și fizică cu ceilalți, și ne-a împins
    într-o zonă virtuală, online, care este opusul a ceea ce ne doream. Un festival
    de film înseamnă comunicare, comuniune în fața unui ecran și apoi, cel puțin la
    OWR, dezbateri, discuții.



    Acasă, My Home,
    documentarul de debut al regizorului Radu Ciornciuc, unul dintre filmele
    favorite ale publicului la Sundance Film Festival 2020, urma să deschidă cea
    de-a 13-a ediție a festivalului One World Romania. Acasă, My Home spune
    povestea unei familii care a trăit timp de 20 de ani în sălbăticia din Delta
    Văcărești, până când locul a căpătat statutul de zonă protejată – Parcul
    Natural Văcărești – primul parc natural urban din România. Timp de patru ani,
    regizorul Radu Ciorniciuc a urmărit marea aventură prin care a trecut familia
    Enache: de la o viață în completă armonie cu natura, la traiul plin de
    provocări din marea junglă urbană a capitalei.

    Alexandru Solomon: E un film care, pe de o parte, reprezintă zona noastră de interes
    pentru social, pentru combaterea discriminării și pentru minorități, iar asta
    este și tema principală a ediției a 13-a a festivalului, există un focus pe
    problemele romilor și discriminarea lor de-a lungul istoriei. În plus, Acasă,
    My Home este un film foarte frumos din toate punctele de vedere, emoționant. Începuse
    să aibă un parcurs international foarte promițător, a luat și un premiu pentru
    imagine la Sundance, fiind, de fapt, primul film românesc care are această
    performanță.

    Secțiunea principală a
    ediției de anul acesta a festivalului One World Romania, care urma să aibă loc
    între 20 și 29 martie la București, dar va fi reprogamată, nu este întâmplător dedicată
    minorității rome. Prin proiecția filmelor de și despre romi și organizarea de
    dezbateri despre condiția lor, OWR va marca un moment simbolic în istoria
    mentalităților în societatea românească: în sfârșit, după mai bine de un secol
    și jumătate de la desființarea robiei, cei care îi consideră pe romi drept
    egalii lor i-au depășit ca pondere pe cei care încă nu îi acceptă ca egali în
    societate.

  • Jurnal românesc – 11.12.2019

    Jurnal românesc – 11.12.2019

    Institutul Cultural Român din Istanbul va acorda în premieră, pe 12 decembrie, premiile “Dimitrie Cantemir” pentru “consistentele cercetări în domeniul istoriei comune, pentru cercetările și publicațiile în domeniul muzicii cantemiriene și pentru promovarea literaturii române contemporane”. Laureaţii sunt trei specialişti în domeniul culturii de la Istanbul, dr. Mehtap Demir, conferenţiar în cadrul secției de Muzicologie a Conservatorului de Stat și membru fondator al Departamentului de Etno-muzicologie și Folclor, Mümin Yıldıztaş, scriitor, arhivist, cercetător şi director adjunct la Direcția de Cultură și Turism Istanbul şi Nermin Mollaoğlu, director al Agenției Literare Kalem din Istanbul. Reprezentanţa ICR din metropola turcă transmite că intenţionează astfel să recunoască meritele personalităților care activează în mediul academic și prin a căror strădanie sunt promovate opera lui Cantemir și cultura română.



    Teatrul Naţional “Radu Stanca” din Sibiu va reprezenta România la Festivalul Europalia cu piesa “Povestea prinţesei deocheate”, în regia lui Silviu Purcărete. Potrivit Institutului Cultural Român, reprezentaţiile vor avea loc pe 17, 18 şi 19 decembrie la centrul cultural Les Halles de Schaerbeek din Bruxelles, în Belgia. Spectacolul are la bază un scenariu semnat de Silviu Purcărete, inspirat din piesa kabuki a lui Tsuruya Nanboku al IV-lea. “Povestea prinţesei deocheate” a primit în acest an Premiul UNITER pentru cel mai bun spectacol al anului 2018 în România, Premiul UNITER pentru cea mai bună actriţă în rol principal – Ofelia Popii şi Premiul UNITER pentru cea mai bună scenografie – Dragoş Buhagiar. Piesa va fi jucată şi în 2020 la Jocurile Olimpice de Vară de la Tokyo. Reprezentaţiile de la Bruxelles au loc în cadrul celei de-a 27-a ediţii a Festivalului Europalia, care se desfăşoară până în februarie 2020, şi la care România este tară invitată de onoare.




    Expoziţia “Lumea lui Adam”, a pictorului Florin Petrachi, este găzduită de Galeria Macadam a Institutului Cultural Român din Paris până pe 31 decembrie. Manifestarea cuprinde 15 lucrări care fac referire la Grădina Raiului, realizate atât în ulei pe pânză cât și din colaje, toate zămislite în atelierul din Paris al artistului. Florin Petrachi este originar din Iași. A urmat cursurile Universităţii Naționale de Artă “George Enescu”, ale Facultăţii de teologie ortodoxă, deţine un master în pictură şi este membru al Uniunii Artiștilor Plastici, filiala Iaşi. A avut mai multe expoziții personale și colective, începând cu 2010, la București și Iași, și este laureatul Premiului pentru pictură, acordat în 2013 de UAP Iasi, și al Premiului pentru excelență în arte vizuale “Dan Hatmanu”, primit anul acesta pentru albumul de artă “Cristian Diaconescu — Zbor. Tăcere. Gol”. Expoziția din capitala Franţei este curatoriată de Maria Bilaşevschi.



    Filmul “Război pe calea undelor”, în regia lui Alexandru Solomon, va fi prezentat pe 13 decembrie la Accademia di Romania din Roma, cu ocazia împlinirii a 30 de ani de la Revoluția din decembrie 1989. Proiecţia va fi urmată de o dezbatere care îl are ca invitat special pe ambasadorul României în Germania și protagonist în cadrul filmului, Emil Hurezeanu. Documentarul, în limba română cu subtitrări în engleză, spune povestea din culisele filialei românești a Radio Europa Liberă, un critic acerb al regimului Ceauşescu. Evenimentul este organizat în colaborare cu Ambasada României în Italia şi cu reprezentanţa diplomatică a ţării noastre în Germania. Participarea este posibilă exclusiv pe bază de rezervare la adresa roma.events@mae.ro.




    Expoziţia “Instant Replay – O revoluţie cadru cu cadru”, dedicată Revoluţiei Române din decembrie 1989, este deschisă de Ambasada României la Roma în Complexul Vicolo Valdina din Camera Deputaţilor a Parlamentului Italiei. Manifestarea, realizată cu sprijinul RAI Teche şi al Televiziunii Române, prezintă imagini care au fost transmise la principalele televiziuni italiene în timpul evenimentelor din 1989 din România. Printre invitaţii ceremoniei de inaugurare se află ambasadorul României în Germania, Emil Hurezeanu, fost jurnalist la Radio Europa Liberă în acea perioadă şi ambasadorul ţării noastre în Italia, George Bologan. Expoziţia poate fi vizitată până pe 13 decembrie.

  • The One World International Documentary and Human Rights Film Festival

    The One World International Documentary and Human Rights Film Festival


    This year, One World Romania visits highly debated topics. The state of justice, modernizing education, and reconsidering the family in modern terms are subjects that are intensely covered in the media, generating heated debates in Romania and abroad. For this reason, the 11th edition of the One World Romania festival will pay particular attention to them, dedicating them special sections. Here is Alexandru Solomon, director of the festival.




    Alexandru Solomon: “These topics are currently of interest both in Romania and abroad. The topic of justice, though we may have grown tired of it, seems to be of even more acute interest. We thought that things had settled, but it seems that the idea of rule of law is still an open sore in Romania. The rights of the LGBTQ community is of more and more interest in society, especially following a number of ugly incidents in the last few months, when fundamentalist groups have tried to stop the screening of movies with such topics. As for education and its importance in Romanian society, there is much to say. It is clear that if we dont pay closer attention to education, we will be going nowhere.”





    The 11th edition of the One World festival includes a section called Film Archive Memory, in order to help bring to light historical events, in order to shed a better light on the present. In fact, one of the constant concerns of the One World Romania Association was to recover the documentaries in the collection of the former Alexandru Sahia film studios. Here is festival co-director Andrei Rus.





    Andrei Rus: “This is a wider concept. This section, Archive Memory, has several points of connection with this edition of the One World Romania, because we have paid closer attention to the ways in which the past influences the present, and implicitly the future. When we put together this section, we started off from the idea of the Centennial, but we tried to go about it avoiding sensationalism and trying to engage the public in a return to reality. Which is why the slogan of this edition is Get Real!, getting back to reality. There are several sections in which movies question various aspects of the past, and the way they influence the present. One of the biggest sections is FUTURE PAST, with 10 movies from all over the world treating various topics, starting with the influence that communism and fascism had on societies.”





    The Culture of Protest, another section of this edition of the One World Romania festival, includes 5 documentaries presenting various forms of protest through stories from all over the world: Cambodia (A Cambodian Spring), Israel (Before My Feet Touch the Ground), France (The Gathering), the US (Whose Streets?), and Romania (Megaphone). Here is festival director Alexandru Solomon once again.





    Alexandru Solomon: “Even though they have been going strong in the last two years, I believe that street protests in Romania are in an impasse, seeking a direction, a leader. I thought it would be interesting to debate this culture of protest around the world, through films, from Cambodia to this part of the world. In this edition of One World we have a Romanian movie on this topic, Megaphone. It seems important to me to look at other places too, to see where these protests led, if they managed to change the politics, or bring about another kind of discourse. To this end, we will be screening a movie from Hong Kong which talks about a street protest movement which subsequently turned into an organized political movement. In addition, we wanted to put things in historical perspective, a perspective on recent history, focusing on the year 1968, with movies about the protests of the 1960s and 70s in France, Czechoslovakia and Italy.”





    In fact, one of the sections of the festival is 1968: 50 YEARS AFTER, reminding us that we celebrate half a century since the year 1968, which saw major protests in both the East and the West, protests that led to sweeping changes in society and collective consciousness across the world. Here is Andrei Rus, co-director.





    Andrei Rus: “We will have several connected events that I care about very much. One of these is dedicated to student movements across the world 50 years ago, which were meant to change the world. With these events, we wanted to analyze the way in which these revolts managed to change society. We will be debating this topic in two discussions. One of the debates is on Saturday, at ARCUB, and the guests will be historian Lavinia Betea, Marius Deaconu, ANOSR president, and Karel Kovanda, Monika MacDonagh-Pajerova, the protagonists of the movie The Czech Student Revolt.”




    The second event, 1968. Between East and West, will take place on March 25, starting at noon at the French Institute, where the audience will be able to meet famous French journalist Bernard Guetta, who will recount his own experience of Paris in 1968, and how these events influenced the world in which we live. The 11th edition of the One World International Documentary and Human Rights Film Festival will feature 12 documentary films, produced or co-produced in Romania.


  • „Ouăle lui Tarzan”, la cel mai important festival de documentar din Rusia

    „Ouăle lui Tarzan”, la cel mai important festival de documentar din Rusia

    Documentarul Ouăle lui Tarzan”, de Alexandru Solomon, a fost selectat în competiția Russian Open Documentary Film Festival Artdocfest” 2017, care va avea loc la Moscova, în perioada 6 – 12 decembrie.



    Cel mai important festival de film documentar din Rusia selectează în competiția principală și în programul necompetițional Sreda” producții care au fost filmate în această țară sau filme vorbite în limbi ale Federației Ruse și filmate în alte părți ale lumii ori pelicule regizate de cineaști ruși, care au fost finalizate cu nu mai mult de 18 luni înainte de începerea festivalului.



    Ouăle lui Tarzan” a avut premiera mondială la Festivalul Internaţional de Film Transilvania (TIFF) şi a fost selectat în competiţia de documentare a Festivalului de Film de la Karlovy Vary. Acum, producția va concura cu șase documentare în festivalul din Rusia, care a fost fondat în 2007.



    Documentarul lui Alexandru Solomon vorbeşte despre utopii, despre primul institut de primatologie din lume, aflat la Suhumi, în Abhazia, și experimentele făcute acolo, și este o dramă metaforică în care se împletesc destinele asemănătoare ale maimuţelor şi oamenilor.



    Imaginea este semnată de Radu Gorgos, montajul a fost realizat de Sophie Reiter, iar sunetul de Marin Cazacu, Franck Rivolet și Cristinel Şirli. Producători sunt Ada Solomon, Cedric Bonin şi Pascaline Geoffroy.


  • Dokumentarfilmfestival untersucht das Thema Angst

    Dokumentarfilmfestival untersucht das Thema Angst

    Ein Normaler Autistischer Film“ — die Dokumentation des tschechischen Regisseurs Miroslav Janek, die diesen seltsamen Titel trägt, gewann den Preis des Festivals. Die aus Gymnasiasten gebildete Jury sagte in ihrer Begründung, dass der Film nicht nur die Welt autistischer Kinder anspricht, sondern die Gesellschaft insgesamt. Die Normalität sieht für jeden von uns anders aus, es gibt keine allein wahre Realität, sondern nur mehrere Interpretationen, formulierte es die Jury spitzfindig. Miroslav Janek konnte nur zum Auftakt des Festivals in Bukarest dabei sein und richtete seine Dankesbotschaft an das Publikum per Video.



    Zentrales Thema der diesjährigen Auflage von One World Romania war die Angst. Wir leben in einer globalen Welt und wollen trotzdem zurück in die Vergangenheit, wir wünschen uns neue Grenzen und wollen uns einmauern. Korrupte Politiker profitieren von unseren Schwächen und Ängsten, um an die Macht zu kommen — doch einige entschlossene Menschen leisten Widerstand und opfern alles auf, was sie haben, sagt Alexandru Solomon, Direktor von One World Romania. Die Filme erforschen die Ursprünge dieser Ängste und wie sie überwunden werden können: Die Angst stand klar im Mittelpunkt aller Themen, die mit der Politik und den Zeichen der Zeit zu tun hatten, die sich überall verschlechtert haben. Populistische, nationalistische, homophobe Bewegungen instrumentalisieren Angst. Aber es geht auch um punktuellere Dinge, wie die Defizite des Gesundheitssystems in Rumänien und in anderen Ländern — und das schafft wiederum andere Ängste“, sagt Alexandru Solomon, seinerseits Regisseur im beruflichen Alltag.




    Auch diesmal waren die Publikumsdiskussionen extrem lebhaft und interessant und es zeigt sich, dass das Festival sich gemeinsam mit der Zivilgesellschaft entwickelt — je mehr die Bürger sich mit Rechtsstaat, Korruptionsbekämpfung und Meinungsfreiheit beschäftigen, desto höher das Interesse für One World Romania, sagt Alexandru Solomon: Das Festival hat über die Jahre diese Form angenommen. Vereine und Verbände können sich jeweils einen Dokumentarfilm aneignen, der zu ihrem Auftrag passt, der also zu den Problemen etwas aussagt, mit denen sie sich beschäftigen. Das Dokumentationsfestival kann als Marktplatz der Ideen betrachtet werden, wo Filmschaffende und die Zivilgesellschaft einander treffen.“




    Die Rolle des Dokumentarfilms ist andererseits nicht, Probleme zu lösen, meint der Regisseur. Im Vergleich zu den Mainstream-Medien liefert er tiefere Einsichten aus einer empathischeren Perspektive. Dokumentarfilmer verbringen viel mehr Zeit als Journalisten mit den Menschen, über die sie erzählen; sie setzen sich eingehender mit den Themen auseinander. Und sie stehen weniger unter Zeit und Leistungsdruck. Bei One World Romania gelang es, einen Dialog zu beginnen, und es ist mit offenen Augen sichtbar, dass mit der Zeit auch das Publikum diskussionsbereiter wurde, stellt Alexandru Solomon fest.




    Sechs rumänische Produktionen wurden in diesem Jahr gezeigt. Eindrucksvoll war auch eine Vorschau auf den Dokumentarfilm Das Verfahren“, in dem Claudiu Mitcu und Ileana Bîrsan dem Fall von Mihai Moldoveanu nachspüren — dem ehemaligen Armeeoffizier wird ein Verbrechen vorgeworfen, doch er sagt, er sei unschuldig. Wir wollten sehen, ob jemand am Thema interessiert ist und wie diese Vorschau beim Publikum ankommt. Wir versuchen, so ausgeglichen wie möglich an den Fall heranzugehen. Wir wollten ein Feedback auch deshalb bekommen, weil der Film eine einzige Figur hat: den Angeklagten. Die anderen, Staatsanwälte oder Richter, wollten einfach nicht mit uns reden“, sagt die Autorin Ileana Bârsan.



    Den beiden Filmschaffenden fiel es besonders schwer, diesen Film um diese alleinige Figur herum zu drehen und dabei nicht zu interpretieren. 20 Minuten für die Vorschau zu finden und zu schneiden, war ebenfalls kompliziert, gestehen sie — denn es ging darum, Interesse zu erwecken, aber nicht zu viel zu verraten.




    Über 11 Tausend Zuschauer kamen in diesem Jahr zum Festival — und wer es verpasst hat, kann einige der Filme beim Alternativen Vertriebsprogramm KineDok finden.

  • Truth, manipulation and propaganda in documentary films

    Truth, manipulation and propaganda in documentary films

    Film critic Ileana Birsan and documentary filmmakers Alexandru Solomon, Oana Giurgiu and Claudiu Mitcu were the guests of the latest event held by the Carturesti bookshop and CINEPUB dedicated to documentary films and their public.



    A well-documented history of Romanian Jews. 133 years ago, a small community from Moinesti leaves for the Holy Land to establish one of the first Jewish settlements in Palestine. Since then, the journey of the Jews to Israel has been intertwined with the history of modern Romania in a love/hate relationship whose influences we won’t be able to assess anytime soon. The story is presented visually in Dadaist style, thus paying tribute to the initiators of this movement, Tristan Tzara and Marcel Janco, two Jews originating from Romania. This is a short summary of the 2015 documentary film called Aliyah DaDa directed by Oana Giurgiu. Asked why she chose documentary film making for a career, Oana Giurgiu said this kind of film leaves a testimony over time. She also said it was regrettable that not many documentary films were made in Romania in the 1990s. Oana Giurgiu:



    Before this film, I was involved in cinema vérité and television documentary. For me it was important to go beyond my limits. It took me one year or two to find an appropriate working formula, because I found it very hard to break out of my comfort zone. For this film I had many materials from the archives and very many photos, portrait photos, because at the time only such types of photos used to be made. And if Dadaists did it otherwise, I decided to build with the help of collages”.



    Claudiu Mitcu directed many documentaries among which “Australia” produced by HBO, which received the Romanian Filmmakers Union prize in 2010. The French Embassy in Romania granted him the Human Rights Prize for the documentaries Australia and Two of us. In the debate held on the occasion of the Week of Documentaries on CINEPUB, Claudiu Mitcu said that for him the documentary was important because it presented real-life, contemporary stories, important for society. Claudiu Mitcu:



    “Many of my films are visually ugly because on many occasions I do not direct. I am only behind the camera. But I believe that, in this way, films are more credible, and that it is more useful for the viewer to see in this way the topics and stories that I am trying to present. Even if it is not filmed in a beautiful way, even if certain things are lost through a less artistic way of filming, the message is stronger and more credible. Of the 7 documentaries, two are similar in style. Each documentary has its own style and it is actually the nature of the topic that gives its style.”



    Alexandru Solomon has written and directed over 15 documentaries including The Man with 1000 Eyes (2001), The Great Communist Robbery (2004), Cold Waves (2007), Kapitalism (2010) and Four Homelands (2015). Taking over Oana Giurgiu’s comparison between the media and documentary films, Solomon pointed out that although most of the stories a documentary can tell may appear in the media as well, that doesn’t diminish the importance of documentaries. In his opinion, the media is some sort of a fast food whereas a documentary is a slow food, giving society a chance to ponder on its problems. Solomon also went on to say the fact that the transition of the 1990s had not been depicted in a documentary was a huge loss.



    “The discussion about a documentarian’s objectivity seems old-fashioned to me. A documentarian tries to give an angle over some part of the reality. There is the possibility to choose the direction you want to depict. And the fact that you place the camera in a certain place, it means that you’ve made a choice. So, there is this conflict, between your choice and the moment you want to capture on camera.”



    Alexandru Solomon is also promoting documentaries in his capacity as director of the One World Romania International Documentary Film and Human Rights Festival, an event due over March 13th and 19th. During the festival, 60 documentaries selected out of the 13 hundred enlisted are to be screened in theatres around Bucharest. Several related events, such as debates, workshops and exhibitions are also to take place during the festival. Fear and its various outcomes is the main theme of this 10th edition of One World Romania. Corrupt politicians from around the world take advantage of our fears and weaknesses to manipulate us. The weak are being harassed daily by those in power but some of the most determined are running against the flood risking everything to beat the system. One World Romania films go back to the origins of our fears, presenting ways we can overcome them. Among the festival’s traditional themes is justice, a theme very popular both in USA and Romania. There is a festival section entitled “Fearless Justice” presenting cases of citizens from Russia, Chad, Peru and Mexico who are fighting for justice or who get together in order to combat state aggression. (Translated by C. Mateescu, L. Simion and D. Bilt)

  • Doku-Veteran Alexandru Solomon: Medien sind Fastfood, Dokumentarfilme Slowfood

    Doku-Veteran Alexandru Solomon: Medien sind Fastfood, Dokumentarfilme Slowfood

    Vor 133 Jahren machte sich eine kleine jüdische Gemeinde nach Palästina auf, um dort eine Siedlung zu gründen. Seitdem sind Menschen in Rumänien und Israel in einer Hassliebe verbunden, deren Auswirkungen kaum messbar sind. Die Filmkünstlerin Oana Giurgiu drehte dazu einen Dokumentarfilm im dadaistischen Stil — eine Hommage an Tristan Tzara und Marcel Janco, zwei aus Rumänien stammenden Juden und Urhebern dieser Stilrichtung. Bis zu diesem Film habe ich nur Ciné-Vérité oder Fernsehreportagen gedreht und es war wichtig für mich, über meinen eigenen Schatten zu springen. Es hat mehr als ein Jahr, fast zwei gedauert, bis ich eine eigene Filmsprache entwickeln konnte — ich fand es schwer, aus mir selbst herauszugehen. Doch für diesen Film hatte ich sehr viel Archivmaterial, besonders Fotos — Porträtfotos, weil andere damals kaum gemacht wurden. Und deshalb habe ich eine Collage gemacht — einen umgekehrten Dadaismus“, erzählte die Filmschaffende Oana Giurgiu.



    Ihr Kollege Claudiu Mitcu hat schon mehrere Dokumentare gedreht, davon den vom Bezahlfernsehen HBO produzierten Film Australien“, der in 2010 den Preis des rumänischen Filmverbands bekam. Und die französische Botschaft verlieh Mitcu den Menschenrechtspreis für zwei Dokumentarfilme. Der Regisseur findet es gro‎ßartig, dass er gesellschaftlich relevante, wahre Geschichten erzählen kann: Viele meiner Filme sehen hässlich aus, weil ich oft keine Regie führe, sondern einfach nur drehe. Aber die Filme sehen so glaubwürdiger aus. Und es ist für den Zuschauer besser, wenn er die Themen, die Story, die ich zu liefern versuche, so aufnimmt. Auch wenn es kein schönes Bild ist, wenn bestimmte Dinge durch eine weniger künstlerisch geführte Kamera verloren gehen — die Botschaft kommt viel stärker und glaubwürdiger rüber. Von sieben Dokumentarfilmen sehen sich zwei stilmä‎ßig ähnlich. Jeder hat seinen eigenen Stil, den die Natur des Thema vorgibt“, so Dokumentarfilmer Claudiu Mitcu



    Regisseur Alexandru Solomon ist ein Veteran mit über 15 Dokumentarfilmen — er drehte schon 2001 den Mann mit 1000 Augen“, dann u.a. 2007 Cold Waves — Krieg auf Radiowellen“ oder 2010 Kapitalismus — unser Geheimrezept“. Zum Vergleich von Presse und Dokumentarfilm zieht er eine gastronomische Analogie heran: Die Medienberichterstattung ist Fastfood, Dokumentarfilme sind Slowfood. Sie halten der Gesellschaft einen Spiegel vor, in dem sie ihre Probleme sehen kann. Dass es keinen Film gibt, der die Transformation der 1990er Jahre behandelt, findet er schade. Und Objektivität ist eine komplizierte Frage meint Alexandru Solomon.



    Die Diskussion über die Objektivität des Dokumentarfilmers scheint mir obsolet zu sein. Der Dokumentarfilmer versucht, eine Perspektive über einen Teil der Realität zu geben. Es gibt diese Möglichkeit, eine Richtungswahl zu treffen. Wenn du die Kamera an einen Punkt setzt, hast du schon eine solche Wahl getroffen“, sagt Alexandru Solomon, der heute auch andere Aufgaben wahrnimmt. Er ist Direktor des Internationalen Dokumentarfilmfestivals One World Romania“ zum Thema Menschenrechte, das am Montag in Bukarest beginnt. Über 60 Dokumentarfilme werden gezeigt, sie wurden von 1300 eingeschickten Vorschlägen gewählt. Dazu gibt es Workshops, Rundtischgespräche, Ausstellungen. Engeres Thema ist die Angst und wie sie sich in der Gesellschaft manifestiert, umso mehr als korrupte Politiker und Populisten Kapital aus Angst und Schwäche herausschlagen und sie instrumentalisieren, um an die Macht zu kommen.

  • Adevăr, manipulare şi propagandă în filmul documentar

    Adevăr, manipulare şi propagandă în filmul documentar


    Criticul de film Ileana Bîrsan şi regizorii de filme documentare Alexandru Solomon, Oana Giurgiu şi Claudiu Mitcu au vorbit în cadrul un nou eveniment Cercul – un proiect Carturesti în parteneriat cu CINEPUB – despre filmele documentare şi publicul lor. S-a întâmplat cu ocazia Săptămânii documentarului pe CINEPUB.



    O istorie bine documentată a evreilor din România. Acum 133 de ani, o comunitate mică din Moineşti pleca spre Ţara sfântă, pentru a înfiinţa una dintre primele colonii evreieşti din Palestina. De atunci şi până azi drumul evreilor către Israel se împleteşte cu istoria României moderne printr-o relaţie de iubire şi ură ale cărei influenţe nu le vom putea cuantifica prea curând. Povestea istoriei este decupată vizual în stil dadaist ca un tribut adus iniţiatorilor curentului, Tristan Tzara şi Marcel Janco, doi evrei cu rădăcini în România. Este, pe scurt, povestea filmului documentar Aliyah DaDa (2015), regizat de Oana Giurgiu. Întrebată de ce a ales să facă documentar, Oana Giurgiu a spus că filmul de acest gen lasă o mărturie peste timp. Şi că este regretabil că în anii 90, în România, a fost un moment de pauză pentru filmul documentar. Oana Giurgiu: Tot ce am făcut înainte de filmul ăsta, a fost cine verite sau reportaj la televiziune. Adică pentru mine a fost important să-mi depăşesc condiţia. A durat un an şi ceva, aproape doi, să găsesc o formulă în care să mă încadrez cumva, pentru că mi-era foarte greu să ies din ceea ce ştiam. Pentru filmul ăsta aveam foarte multe materiale de arhive şi foarte multe fotografii, fotografii portret, pentru că pe atunci nu se făcea alt tip de fotografie. Şi dacă dadaiştii făceau invers, eu am construit cu ajutorul colajelor.



    Claudiu Mitcu a regizat mai multe documentare, dintre care Australia, produs de HBO, a fost premiat de UCIN în 2010. Ambasada Franţei în România i-a acordat Premiul Drepturile omului pentru documentarele Australia şi Noi doi. În dezbaterea organizată la Saptamana documentarului pe CINEPUB, Claudiu Mitcu a spus că pentru el, importanţa documentarului vine din faptul că prezintă nişte poveşti cât se poate de reale şi actuale, poveşti importante pentru societate. Claudiu Mitcu: Multe dintre filmele mele arată urât vizual pentru că de multe ori nu regizez. Doar filmez şi atât. Dar mi se pare că în felul acesta filmele sunt mult mai credibile. Şi că este mult mai util pentru privitor să vadă în felul acesta subiectele, poveştile pe care încerc să le livrez. Chiar dacă nu este filmat frumos, chiar dacă sunt anumite lucruri pierdute printr-o filmare mai puţin artistică, mesajul este mult mai puternic şi mai credibil. Din cele 7 documentare, două seamănă ca stil. Fiecare documentar are stilul lui şi natura subiectului îţi dă stilul.



    Alexandru Solomon a scris şi regizat peste cincisprezece documentare, printre care Omul cu o mie de ochi (2001), Marele jaf comunist (2004), Cold Waves – Război pe calea undelor (2007), Kapitalism – Reţeta noastră secretă (2010), România: patru patrii (2015). Reluând comparaţia lansată de Oana Giurgiu, dintre presă şi film documentar, Alexandru Solomon a spus că multe, cele mai multe dintre poveştile pe care le poate spune un documentar apar şi în media, dar asta nu diminuează importanţa filmului documentar. În viziunea sa, presa este un soi de fast food, documentarul un fel de slow food. Documentarul îi dă şansa unei societăţi de a se reflecta cu toate problemele ei, iar faptul că toată tranziţia anilor 90 nu se regăseşte într-un astfel de film reprezintă o pierdere uriaşă, spune Alexandru Solomon: Discuţia despre obiectivitatea documentaristului mi se pare desuetă.Documentaristul încearcă să dea o perspectivă asupra unei părţi din realitate. Există posibilitatea de a alege, de a decanta în ce direcţie mergi. Faptul că plasezi camera într-un loc deja înseamnă o alegere. Or, de multe ori există acest conflict, între alegerea ta şi momentul în care trebuie să prinzi ceva.



    Alexandru Solomon se ocupă şi de promovarea filmului documentar, în calitate de director al Festivalului Internaţional de Documentar şi Drepturile Omului One World Romania, care va avea loc în perioada 13-19 martie. În perioada respectivă vor fi proiectate la Bucureşti, în cinematografele Elvire Popesco, Eforie, Union şi Studioul Horia Bernea – Cinema Muzeul Ţăranului peste 60 de filme documentare, selectate dintre cele peste 1300 înscrise. De asemenea, pe parcursul întregii săptămâni, vor fi organizate mai multe evenimente conexe – dezbateri, ateliere, expoziţii. La cea de-a 10-a ediţie a festivalului One World Romania se vorbeşte despre frică – în general – şi despre diferite manifestări ale sale în societate. Politicieni corupţi din toată lumea profită de slăbiciunile şi temerile noastre şi ajung la putere exploatându-le. Cei mai slabi dintre noi sunt hărţuiţi zi de zi de cei mai puternici. Câţiva mai hotărâţi merg împotriva curentului, sacrificând tot ce au. Filmele One World Romania explorează originile temerilor noastre şi cum putem trece peste ele.Printre temele deja tradiţionale ale festivalului se află justiţia, un subiect care, la data alcăturii programului, a devenit extrem de actual atât în Statele Unite, cât şi în România. În secţiunea numită Dreptate fără frică se regăsesc mai multe cazuri în care cetăţeni din Rusia, Ciad, Peru şi Mexic îşi caută dreptatea pe cale legală sau se coalizează pentru a răspunde agresiunii statului.