Radio România Internațional

Tag: Alina Mazilu

  • Ana Simon. Unusual Encounters

    Ana Simon. Unusual Encounters

    Reputed scholar, writer, director and translator Ana Simon left
    Romania more than 50 years ago and settled in Geneva, Switzerland, after a
    doctoral scholarship in Spain. She was born in Caras Severin county, south-western
    Romania. Few things are known about her in her native country though, but a
    first step in changing this state of affairs was taken by Alina Mazilu, Vasile
    Bogdan and Cornel Ungureanu who wrote a book entitled Ana Simon. Unusual Encounters. The book appeared at the Diacritic
    Publishing House and was launched in late September in Timisoara, western
    Romania.

    We caught up with Alina Mazilu, one of the authors who also
    coordinated the book launch:


    From my point of view the book is
    a beginning because few things are known about Ana Simon in Romania and that’s
    a pity. I wouldn’t say it’s unfair because Ana didn’t want to promote herself
    very much. Few things are known and I believe that has to change and people should
    know more about her. And that’s why we wrote the book; it’s a book about and
    with Ana… It consists of interviews and manages to reveal Ana Simon’s complex
    personality. She is the most generous human being I have ever met. We wanted
    our book not to reveal everything from the beginning but keep the suspense and
    allow readers to discover Ana Simon’s universe for themselves.


    Ana Simon is the wife of Swiss actor Francois Simon and the daughter-in-law
    of Michel Simon, one of Europe’s best actors. Ana is the author of numerous
    films and poetry volumes and has translated works by Mircea Eliade, Marin
    Sorescu and Miguel de Unamuno. The book is evoking these authors and contains
    several of her poems translated by Marin Sorescu and Jean Grosu.

    Here is Alina
    Mazilu again:


    There are several photos in the book, including one with Mario
    Vargas Llosa in Lima, long before his shot to fame. It also has letters from
    Ana’s very good friend Ion Negoitescu and a letter from Emil Cioran. There is
    also a portrait drawn by the famous German graphic artist Margarethe Krieger,
    another good friend of Ana’s. Right on the book cover there is a great portrait
    by Chilean painter Jose Venturelli, a close friend to Pablo Neruda. Various
    photos with her great love, Francois Simon, as well as with Ion Vianu.


    Ana’s entire work, literary reviews, film presentations and interviews,
    poems and translations are borne of admiration, writes Alina Mazilu in her
    book. Ana herself admitted that admiration was what enabled her to create.
    Let’s listen to an interview she gave to Radio Romania International on the
    occasion of the book launch in Timisoara:

    Everything I did came out of
    great admiration. Maybe it was my background that also counted, as I
    specialized in world and comparative literature and was always interested in
    the world of artists. Artists come from somewhere and reveal what they can from
    their world. And I did exactly that, revealing as much as I could out of this
    admiration in a film.


    The book also comprises the cover of a volume about Michel Simon and
    Francois Simon, father and son, which Ana coordinated. Alina Mazilu:


    It’s a small part from the
    complex works Ana has done in order to recover and strengthen the image of the
    two actors, Michel and Francois, father and son. Actually, upon the death of
    Francois, Ana devoted herself almost entirely to the project focusing on their
    image. She dedicated books, poems and reviews to them and she made great
    efforts so that people would recognise the value of Francois Simon, because he
    was a great French-speaking actor and founder of the Theatre de Carouge, which
    is still functional in Geneva today… Ana went to great lengths to keep his
    image alive.


    A traveller around the world,
    spending her time mostly in Geneva, Paris and Barcelona, Ana Simon returns
    home, in Romania’s Banat region, in the west, on a regular basis. What is home
    for her?

    Home… is just what home
    was for Camus. My country was my mother and this meant home. I haven’t had a
    home ever since. I had temporary homes, because, being married to Francois, he
    was involved in making films and we were together all the time. We travelled a
    lot and we returned from time to time to rest. Home was where we were together,
    and, since I’ve lost my parents, there’s no home any more. Camus used to say
    that his country was his mother. And then he no longer had a country. I have
    always had a home, because language is important, because I am linked to
    Romania through my education, and if something happened to it, I would defend
    it. I always start criticising others before I criticise Romania. It’s the
    country of my birth, the place of my spiritual education. I cannot be French or
    Swiss.


    Ana Simon. Unusual Encounters is a book that urges you to find out
    more about Ana Simon’s life. A life like a dream. Here is Alina Mazilu:


    Each of the three
    authors had totally unusual encounters with Ana Simon. Each of them related to
    her from the perspective of their first encounter. Their encounter had
    surrealistic elements, I’d say. And each of them described the encounter in
    their own manner and style. I didn’t want the book to be dry and hard to read.
    I wanted it to be read like a well-written novel. And I hope I succeeded in my
    attempt.

  • Interview-Band stellt rumänisch-schweizerische Literaturwissenschaftlerin Ana Simon vor

    Interview-Band stellt rumänisch-schweizerische Literaturwissenschaftlerin Ana Simon vor

    Ana Simon hat das Land vor 50 Jahren verlassen und sich nach einem kurzen Aufenthalt in Spanien in der Schweiz, genauer gesagt in Genf niedergelassen. Die Schriftstellerin, Regisseurin und Literaturübersetzerin ist im Landkreis Caraş-Severin geboren aber in ihrem Heimatland Rumänien ist Ana Simon wenig bekannt. Ende September erschien im Verlag Didactic in Timişoara der Band Ana Simon. Ungewöhnliche Treffen“ von Alina Mazilu, Vasile Bogdan und Cornel Ungureanu, der die Schriftstellerin dem rumänischen Publikum näher bringen soll. Alina Mazilu ist eine der drei Autoren und hat den Band koordiniert:



    Meiner Meinung nach stellt dieses Buch einen Anfang dar, man kennt kaum etwas über Ana Simon und das finde ich schade. Ungerecht würde ich nicht sagen, weil sie auch nicht bekannt werden wollte. Man kennt wenige Sachen über sie, aber man sollte mehr wissen, deswegen sehe ich diese Initiative als neuen Anfang, es handelt sich um ein Buch mit und über Ana, eigentlich um einen Interviewband. Dieses Buch bietet einen tiefen Einblick in die äu‎ßerst komplexe Persönlichkeit der Schriftstellerin und spricht über Freundschaft: Ana ist der gro‎ßzügigste Mensch den ich kennengelernt habe. Was wir uns mit diesem Buch noch wünschten, war, dass es nicht alles auf einmal blo‎ßlegt, dass die Schriftstellerin vom Geheimnis umhüllt bleibt. Das Buch ist eher eine Einladung für die Leser, Ana Simon und ihr ganzes Universum mit eigenen Augen zu entdecken, es regt trotzdem die Leser dazu an, sich vorzustellen, was sie zu sagen hat: Das Unaussprechliche.“




    Ana Simon ist mit dem schweizerischen Darsteller François Simon verheiratet und die Schwiegertochter des berühmten Schauspielers Michel Simon. Sie ist Autorin zahlreicher Filme und Gedichtbände, sie hat Werke von Mircea Eliade, Marin Sorescu und Miguel de Unamuno übersetzt. Im Buch Ana Simon. Die ungewöhnlichen Treffen“ wird Ana Simon auch durch die Augen anderer Menschen gesehen, auch einige ihrer Gedichte sind in diesem Band zu lesen, die von Marin Sorescu und Jean Grosu übersetzt wurden. Alina Mazilu dazu:



    Es gibt einige Fotos, darunter eines von Ana Simon zusammen mit Mario Vargas Llosa in Lima, lange bevor Llosa ein gro‎ßer Name der Weltliteratur wurde. Im Buch ist auch die Korrespondenz zwischen der Schriftstellerin und ihren Freunden sowie einen Brief von Emil Cioran zu lesen. Auch ein Porträt der Schriftstellerin von ihrer deutschen Freundin Margarethe Krieger sowie ein vom Maler José Venturelli gezeichnetes Porträt der Schriftstellerin sind im Buch abgebildet.“




    Bei der Buchvorstellung in Timişoara erläuterte Ana Simon in einem Interview für Radio Rumänien, wo sie ihre Inspiration findet:



    Alles, was ich für Künstler gemacht habe, war aus Bewunderung. Ich bin Literaturwissenschaftlerin von Beruf und deswegen habe ich immer ein gro‎ßes Interesse für die Welt der Künstler gezeigt. Die Künstler verraten einiges über ihre Welt, und in einem meiner Filme habe ich auch meine Bewunderung für sie und ihre Schöpfung verraten.“




    Ana Simon reist um die Welt und teilt ihr Leben zwischen Genf, Paris und Barcelona, regelmä‎ßig kehrt sie aber nach Rumänien zurück, ins Banat, wo sie geboren wurde. Was bedeutet für Ana Simon zu Hause?



    Zu Hause… genau wie für Camus — mein Land ist meine Mutter und das bedeutet für mich zu Hause. Seitdem ich meine Mutter verloren habe, hatte ich kein Zuhause mehr. Ich war mit François überall in der Welt, wo er Filme drehte, zu Hause war immer, wo wir zusammen waren, aber seitdem ich meine Eltern nicht mehr habe, habe ich auch mein Zuhause verloren. Genau wie Camus sagte, mein Land war meine Mutter. Camus hat mit seiner Mutter auch sein Land verloren, ich hingegen nicht, weil mir auch die rumänische Sprache am Herzen liegt, auch meine berufliche Ausbildung hat viel mit der rumänischen Sprache zu tun. Rumänien ist mein Heimatland, ist das Land, das meine geistige Formation bestimmt hat. Ich kann weder Französin noch Schweizerin sein.“




    Ana Simon. Die ungewöhnlichen Treffen“ regt die Leser dazu an, mehr über das Leben von Ana Simon zu erfahren. Ihr Leben sei wie ein Traum, sagt Alina Mazilu:



    Jeder der drei Autoren erzählt seine ungewöhnlichen Treffen mit Ana Simon. Für jeden der drei Autoren hatte das erste Treffen mit Ana Simon eine gro‎ße Bedeutung, weil es ihm ein erstes Image der Schriftstellerin vermittelt hat, und jeder hatte mit surrealistischen Elementen bei seinem Treffen mit Ana Simon zu tun. Jeder hat dieses Treffen im Buch erzählt. Wir wollten ein Buch schreiben, das man wie einen Roman liest, und wir haben es geschafft.“

  • Ana Simon. Neobişnuitele întâlniri

    Ana Simon. Neobişnuitele întâlniri

    A plecat din ţară în urmă cu peste 50
    de ani, stabilindu-se, după o scurtă şedere în Spania cu o bursă doctorală, în
    Elveţia, la Geneva. Ana Simon, valoros om de cultură – scriitoare, regizoare,
    traducătoare, s-a născut în Domaşnea, judeţul Caraş-Severin, dar despre ea se
    ştiu mult prea puţine lucruri, mai ales în ţara ei natală. Un prim pas în
    vederea recuperării Anei Simon în spațiul românesc îl reprezintă volumul Ana
    Simon. Neobişnuitele întâlniri    , de Alina Mazilu, Vasile Bogdan și Cornel
    Ungureanu, apărut la Editura Diacritic şi lansat la sfârşitul lunii septembrie, la Timişoara.


    Alina Mazilu, unul dintre cei trei
    autori, a coordonat apariţia cărţii:
    Din punctul meu de vedere, cartea
    este un început. Pentru că se ştiu foarte puţine lucruri despre ea şi este
    păcat. N-aş zice nedrept, pentru că nici Ana nu şi-a dorit să se promoveze
    foarte mult. Se ştiu foarte puţine lucruri şi ar trebui să se ştie mult mai
    multe. Şi atunci am dorit să fie un început, o carte cu şi despre Ana… Este
    în principal un volum de interviuri. Ce surprinde cartea? Cred că-i suprinde
    personalitatea foarte complexă, vocaţia prieteniei… este omul cel mai generos
    poate pe care l-am cunoscut vreodată… Ce-am mai vrut neapărat? Am vrut ca
    această carte să nu dezvăluie tot. Am vrut să lase o aură de mister. Să fie o
    invitaţie la descoperirea universului ei, dar, în acelaşi timp, să îl lase pe
    cititor să îşi imagineze ceea ce nu este spus. Nespusul.


    Ana Simon este soția lui François
    Simon, actor elvețian de o expresivitate și de o sensibilitate cu totul aparte,
    și nora lui Michel Simon, unul dintre monștrii sacri ai cinematografiei
    europene. E autoarea a numeroase filme și volume de poezie. A tradus, printre
    altele, opere de Mircea Eliade, Marin Sorescu și Miguel de Unamuno. În cartea
    Ana Simon. Neobişnuitele întâlniri sunt prezente evocări ale autorilor,
    câteva poezii ale Anei Simon traduse de Marin Sorescu, Jean Grosu… Alina
    Mazilu: Există câteva fotografii, printre care una cu Mario Vargas Llosa la
    Lima, cu mult înainte ca Llosa să fie cine este astăzi. Scrisori de la Ion
    Negoiţescu, prieten foarte bun al Anei, o scrisoare de la Emil Cioran. Este, de
    asemenea, un portret realizat de Margarethe Krieger, graficiană foarte specială
    din Germania, mare prietenă a Anei. Coperta cărţii se bucură de un portret care
    mi se pare minunat şi care cred că o exprimă foarte bine, în toată simplitatea
    ei, portret realizat de pictorul chilian Jose Venturelli, prieten apropiat al
    lui Pablo Neruda. Diverse fotografii cu marea ei iubire, François Simon, cu Ion
    Vianu….


    Întreaga
    operă a Anei, de la cronici literare, prezentări și interviuri la filme, poeme
    și traduceri, are ca motor admirația    , notează Alina Mazilu în carte. Lucru
    pe care îl mărturiseşte însăşi Ana Simon, prezentă la evenimentul de lansare a
    volumului la Timişoara, în interviul în exclusivitate pentru Radio România
    Internaţional: Tot ce-am făcut despre toţi artiştii este
    dintr-o mare admiraţie. Probabil şi formaţia mea literară a contat foarte mult,
    fiindcă am studiat literatura universală şi comparată şi totdeauna m-a
    interesat lumea lor. Artiştii vin de undeva şi destăinuie ce pot din lumea lor.
    Şi eu la fel, cât am putut, am destăinuit din această admiraţie într-un film.


    Tot în carte se regăseşte şi coperta
    unui volum despre Michel Simon şi François Simon, volum colectiv pe care Ana Simon l-a coordonat: Este o mică fracţiune din opera complexă pe care Ana a realizat-o în
    vederea recuperării şi a întăririi imaginii celor doi Simon, Michel şi François, tată şi fiu. Practic, după moartea
    lui François,
    Ana şi-a construit întreaga existenţă pe munca la consolidarea imaginii lor.
    Le-a dedicat cărţi, a scris poezii dedicate lui François, i-a făcut celebrări, omagii, a luptat
    pentru recunoaşterea valorii sale, pentru că este, totuşi, unul dintre cei mai
    expresivi actori de limbă franceză care au existat vreodată şi este un actor
    care a întemeiat un teatru care există şi în ziua de azi, Théâtre de Carouge, la
    Geneva… Ana a luptat cu vehemenţă, cu convingere, cu foarte mult elan şi
    avânt şi putere pentru a-i păstra imaginea vie.


    Călătoare prin lume, împărţindu-şi
    timpul în special între Geneva, Paris şi Barcelona, Ana Simon revine cu
    regularitate în România, în Banat. Ce înseamnă pentru ea acasă? Acasă… Ca şi pentru Camus. Ţara mea era mama mea şi asta însemna
    acasă. De atunci, nu am mai avut casă. Am avut casă provizoriu, pentru că,
    fiind căsătorită cu François,
    el făcea filme şi eram tot timpul împreună. Am călătorit foarte mult şi ne
    întorceam din când în când să dormim puţin. Acasă era unde eram împreună şi, de
    când nu mai am familie, pe părinţii mei, mai ales, a dispărut… Camus spunea
    că ţara lui e mama lui. Şi apoi, nu a mai avut ţară. Eu am avut tot timpul,
    pentru că limba e importantă, pentru că toată formaţia mea ţine de România şi
    sigur că o port şi, dacă i s-ar întâmpla ceva, sigur că aş apăra-o. Şi
    totdeauna îi critic întâi pe ceilalţi înainte de ţara mea. Ţara mea de naştere,
    de formare spirituală… Nu pot să fiu franţuzoaică, nici elveţiancă.

    Ana
    Simon. Neobişnuitele întâlniri     este o carte care îţi provoacă dorinţa de a
    vrea să afli mult mai mult despre viaţa Anei Simon. O viaţă ca un vis. Alina
    Mazilu : Fiecare dintre cei trei autori a avut parte de întâlniri cu totul
    neobişnuite cu Ana Simon. Fiecare s-a raportat la ea şi prin povestea primei
    întâlniri. Fiecare a avut parte de elemente, aş spune, chiar suprarealiste în
    întânirea cu ea. Şi fiecare le-a povestit în carte în maniera sa, în stilul
    său… Nu am vrut să fie o carte seacă, nu am vrut să fie o carte care să se
    citească cu noduri în gât şi greu… Am vrut să se citească aşa cum ai citi un
    roman foarte bine scris. Şi sper să fi reuşit.