În România sărbătorile de iarnă sunt marcate de tradiţii populare precum colindatul cu Ursul sau Capra, aceasta din urmă fiind numită cerb în Hunedoara, ţurca în Moldova şi Ardeal, boriţă (de la bour) în Transilvania de sud sau, în Muntenia şi Oltenia, brezaia, din cauza înfăţişării pestriţe a măştii.
Astăzi însă vorbim despre o altfel de capră ce a fost scoasă la colindat: eco-capra, un proiect-manifest de activare participativă prin artă, EcoCapra este o capră reciclată, adaptând uratul cu “capra tradiţional la realitatea prezentă, şi anume, nevoia de reciclare responsabilă a plasticului. Am vorbit despre acest proiect cu Alina Tofan, actriţă şi eco-performer: De anul trecut am încercat acest proiect numit eco-capra, este o reacţie şi un manifest împotriva consumerismului exacerbat şi a risipei produse în timpul sărbătorilor. Este făcută din material plastic şi nu numai, anul trecut a fost făcută din resturile pe care noi le aveam de ambalaje consumate…, iar anul acesta am ales să o facem din ambalaj pentru cadourile de sărbători. Cumva este un happening în sine, mergem la colindat la partenerii din proiect, am adaptat textul tradiţional al colindatului cu Capra şi l-am dus într-o zonă mult mai ecologică, ca un fel de manifest împotriva lucrurilor acestora.
“Asta-i capră reciclată, cu pet-uri înveşmântată…a fost una dintre strpgăturile ce au însoţit colindatul. Alina Tofan ne-a spus mai multe: Anul trecut am făcut şi un video-performance, l-am filmat la Marea Neagră şi a fost foarte interesant că prima zi din an eram la mare, erau foarte mulţi oameni pe faleză în Mamaia şi Constanţa şi ne-au văzut, aşa Capra în sine a devenit un manifest. Mai ales copiii au rezonat foarte mult cu ideea aceasta şi au înţeles. Spuneau: a, uite, e făcută din plastic! Cu alte cuvinte, consumăm cam mult! Iar anul acesta am mers în piaţa Obor (o piaţă mare din capitală) şi ne-am fotografiat în locuri pe care le-am considerat emblematice pentru ce înseamnă risipa şi poluarea de sărbători, adică în locurile unde se vând brazii de Crăciun, care sunt ambalaţi în plastic, ne-am mai pozat în locuri unde se vând foarte multe obiecte din plastic, pe lângă cumpărătorii care mergeau spre Mall sau în piaţă, lângă cei care aveau sacoşele pline. Şi cumva vrem să surprindem exact esenţa aceasta că noi trecem pe lângă toată risipa pe care o lăsăm în urmă fiecare dintre noi, în goana noastră după cumpărături şi nici măcar nu ne dăm seama. Şi lucrul acesta va fi surprins prin fotografie.
Ne-am întâlnit, desigur, şi cu colindătorii tradiţionali, adică cu ursul şi cu oameni îmbrăcaţi în port naţional, care urau sau colindau şi a fost foarte interesant că a fost un dialog cu mine şi colega mea care a fotografiat, Diana Păun, şi ei, care erau colindătorii folclorici. A fost un schimb aşa de uite asta e făcută din materiale de plastic, aşa e, că e cam multă risipă. Practic a fost un dialog între două tipuri de performance şi cred că a fost o întâlnire valoroasă.
În colindatul clasic al caprei aceasta moare şi cere ceva ca să învie de la cei colindaţi. EcoCapra însă cere plasticul (peturile) goale ale oamenilor ca sa învie. Practic, in timpul colindului este şi colectat plasticul de la oamenii la care ajunge căpriţa, după cum ne-a povestit interlocutoarea noastră, care ne-a spus şi cum este primit proiectul: Este apreciat şi foarte încurajat. Adică li se pare o idee inedită. De obicei suntem oprite pe stradă şi suntem întrebate dacă nu avem capră din aceasta şi la vânzare, că e mai interesat de mers la colindat cu eco-capra. Mulţi, din păcate, o consideră doar un trend. Dar e bine că ajunge cumva în conştiinţa noastră colectivă lucrul acesta că poluăm, că consumăm foarte mult şi simplul fapt că vedem că e făcută din plastic, din materiale pe care le consumăm e un semnal de alarmă care ajunge să fie integrat în vieţile tuturor.
Şi Alina Tofan a adăugat: E doar o parte dintr-un proiect mai mare pe care îl desfăşurăm eu şi Georgiana Vlahbei, colectivul nostru se numeşte Plastic art performance, funcţionăm sub Asociaţia Macaia şi, în general, ne ocupăm cu eco-performanceul, cu eco-artă, cu practici sustenabile în artă şi încercăm să ne aducem cumva contribuţia nu doar în a schimba mentalităţi, cât în a lucra puţin şi la nivelul spiritualităţii, operăm cu concepte precum eco-spiritualitatea, ecotrophy, concepte care ,din păcate, sunt mai mult în engleză, cumva acum încercăm să le traducem şi să le adaptăm spaţiului cultural românesc.
Proiectul, cofinanţat de AFCN (Administraţia Fondului Cultural Naţional) propune un dialog public și chestionează practici, reprezentări și utilizări ale plasticului, atât individuale, cât și din sfera socială.
Am selectat un fragment din urarea purtată pe străzile bucureştene de EcoCapră, pentru a nu vă lipsi de culoarea acestul manifest: “Asta-i capră-adevărată/Nu e biodegradată./Asta nu-i capră de munte,/Nu-i plac ierburile multe/Nu e capră de furaj/Mănâncă doar ambalaj./ (…)Hai căpriță să jucăm,/Alarmă lumii să dăm:/Cât plastic la tine-n casă,/Să ai bucate pe masă!
