Tag: Alma Vii

Ne îndreptăm
către centrul României, într-o zonă încărcată de istorie, tradiție și de
legende. Peisajul rural transilvănean a încântat dintotdeauna turiştii români
şi străini deopotrivă. Iar în acest cadru natural deosebit se ridică unele
dintre cele mai frumoase biserici-cetăți fortificate, vechi de sute de ani. În
Transilvania au fost identificate peste 200 de astfel de monumente. Azi vom
aminti câteva dintre cele mai frumoase și interesante, cu recomandarea de a
realiza un traseu în care să cuprindeți cât mai multe.

Prima oprire e în
într-un sat a cărui primă atestare documentare datează de acum 810 ani, din
1209 – Alma Vii. Aici se remarcă biserica ce avea să fie ridicată două secole
mai târziu. Ca să ajungeți la aceasta, veți parcurge un drum de țară. La
capătul acestuia, în vârful unei coline ușor de parcurs, se ridică acest
monument, mărturie a existenței sașilor în zonă, dar și a multiculturalității transilvănene.
De la Mihaela Turk, manager de proiect la Fundația Mihai Eminescu Trust, aflăm
că cetatea are patru turnuri restaurate în cadrul unui proiect finanțat cu
fonduri din partea Norvegiei, a statului Lichtenstein și a Islandei. Am finalizat proiectul în 2016, iar în aceste turnuri restaurate am
amenajat o expoziție care interpretează cultura tradițională locală
multietnică, specifică Transilvaniei. Noi dorim s-o punem în valoare pentru a
atrage turiști în această zonă și pentru a contribui la dezvoltarea durabilă.
Fiecare turn are o tematică. Avem Turnul cu Ceas sau Turnul Porții, Turnul
Slăninii, Turnul Gheții și Turnul Grânelor. Am încercat să redăm vechea funcție
a turnurilor prin obiectele expuse. Turnurile oferă și spații ce pot fi folosite
pentru evenimente: conferințe cu maxim 40-50 de participanți. De asemenea, pe
anumite etaje pot fi amenajate cu expoziții temporare.

Mihaela Turk ne-a
mai povestit că poate îndrepta turiștii spre case țărănești, foarte simple. Păstrează în mare parte mobilierul vechi și recondiționat sau anumite
piese de mobilier pe care le-am salvat noi. Pe jos avem preșuri țesute din
resturi. Sunt din cârpă, iar nouă ne plac foarte mult. Sunt multicolore,
vesele, așezate pe o podea din lemn, mai caldă decât cele din materiale
moderne. Sunt văruite tradițional. În cadrul recondiționărilor noi nu folosim
ciment, termopane, ci doar lemn, piatră, nisip, var. În prezent, la
biserica fortificată din Alma Vii nu se mai țin slujbe, însă comunitatea
satului se strânge aici pentru evenimentele importante. De exemplu, de Crăciun.
O perioadă minunată pentru o vizită la Alma Vii.

La 73 de km de
Alma Vii, la Cisnădioara, veți găsi cel mai vechi monument în stil romanic din
Transilvania. Cetatea e diferită de
celelalte din Transilvania şi prin faptul
că nu a suferit prea multe modificări ulterioare. Asta în ciuda
vremurilor tulburi prin care a trecut de-a lungul timpurilor, spune Carmen
Kelber, supraveghetoare şi ghid: Construită la 1180, zidurile dimprejur
au fost ridicate în anul 1241, înainte de invazia mongolă. Aproximativ 300 de
ani, aici au locuit călugări cistercieni, pentru că, la un moment dat, în anul
1223, biserica a fost donată mănăstirii cisterciene de la Cârţa. Pe parcursul
secolelor a fost folosită, bineînţeles, ca biserică la început, cetate de
arcaşi, arsenal – loc în care se ţinea armamentul, chiar şi închisoare un timp.
Acum este deschisă mai mult pentru vizitatori. Se mai ţin slujbe de trei, patru
ori pe an. Așadar, asemeni
bisericii fortificate din Alma Vii, și Cetatea de la Cisnădioara poate fi o
destinație perfectă de Crăciun.

Însă
una dintre cele mai bine conservate cetăți fortificate din Transilvania este
cea din Frauendorf Axente Sever. Livia Pelger vă invită să vedeți inclusiv
catapulta în mărime naturală și un berbec cu care se spărgeau porțile. Cetatea datează din anul 1322. Este
deosebită deoarece clopotul se află deasupra corului. Toate sunt același
corp. În Transilvania, sunt în jur de
300 de cetăți evanghelice, însă, de obicei, turnul este într-o parte, iar
biserica în alta. Lângă altar se află numele celor căzuți în al Doilea Război
Mondial, iar alături numele celor căzuți în Primul Război Mondial. Este trecut
numele și numărul de casă la care au locuit în sat. Altarul este în stil baroc,
din 1777. Din aceeași perioadă e și orga de sus. Aceasta e funcțională și se
folosește. Și biserica se folosește. O dată la două săptămâni, vine preotul de
la Mediaș, merge la satele din împrejurimi, culege câte unul, doi etnici
germani și ține slujba în limba germană.

Viscri este un
nume care a devenit cunoscut în întreaga lume după ce prinţul Charles s-a
îndrăgostit de sat şi de împrejurimile lui. Casele de aici sunt foarte vechi,
vopsite în culori palide, cu obloane la ferestre, unele având chiar de sute de
ani. Punctul central de interes rămâne biserica fortificată, un exemplu impresionant
de arhitectură defensivă transilvană.
Aici o veţi întâlni pe Gerhild Gross administratoare şi organistă, mereu
pregătită să vă ofere informaţii despre cetate. Atâtea biserici
fortificate pe o suprafaţă ca a Transilvaniei nu există nicăieri. Fireşte, nu
se mai pot vizita toate, însă cele multe, deschise publicului, au un caracter
unic. Au fost construite pentru acelaşi scop, însă fiecare are ceva aparte.
Este una dintre cele mai vechi. Prima dată a fost construită o bisericuţă şi,
de atunci, strămoşii noştri au trebuit să se gândească la o modalitate de
apărare împotriva invaziilor otomane, ale mongolilor, tătarilor, turcilor.
Biserica era punctul principal al comunităţii şi s-au gândit să ridice
fortificaţii în jurul ei pentru a fi în siguranţă. Toată populaţia din sat, în
caz de pericol, putea să se refugieze în incinta bisericii. Este o orgă foarte mică, foarte simplă,
construită în 1817 de un constructor transilvănean de orgi. Pentru mine,
reprezintă ceva special, fiindcă strămoşii mei au fost organişti. Bunicul,
unchiul, iar acum cânt eu la ea. De
mică, am fost foarte apropiată de orgă.

Administratoarea bisericii fortificate şi organista vă invită ca atunci
când vă planificaţi vizita la bisericile fortificate să nu uitaţi să aduceţi cu
dumneavoastră şi timp. Va fi singurul lucru de care veţi avea nevoie pentru a
vă bucura de autenticitatea satului şi de monumente. Căci, cu puţin răgaz, vă
veţi desprinde de cotidian şi veţi intra într-o adevărată lume de poveste.