Radio România Internațional

Tag: amenintari

  • Europa, în ecuaţia terorismului

    Europa, în ecuaţia terorismului

    Pentru a şasea oară în acest an, un atac terorist cu
    consecinţe majore a lovit, recent, Turcia, lăsând în urmă zeci de morţi şi sute
    de răniţi.

    Nu vom ceda şi vom continua să prosperăm ca o ţară puternică
    democratic şi economic,     a declarat, la Bucureşti, ambasadorul Turciei în
    România, Osman Koray Ertaş, potrivit căruia, mişcarea radicală aflată în
    spatele atacului terorist de la aeroportul Ataturk din Istanbul are ca ţintă
    valorile moderne pe care ţara le împărtăşeşte cu partenerii europeni. El a
    amintit că Turcia a fost, de-a lungul timpului, ţinta mai multor formaţiuni
    teroriste: anul trecut – a spus
    diplomatul – a fost unul dificil pentru naţiunea noastră, pentru că am fost
    ţintă pentru tot felul de grupuri teroriste care au acţionat mânate de diferite
    motivaţii. Asta include şi terorismul PKK, cu care naţiunea noastră se luptă de
    decenii şi, mai recent, şi terorismul Daesh.     Atacul arată că, de fapt,
    terorismul nu are religie, mai spune oficialul turc, amintind că majoritatea
    celor peste 40 de morţi în acest atac sunt musulmani – de aceea este greşit să
    corelăm terorismul cu o religie, expresii precum terorism islamic sau
    terorism radical islamic nefăcând altceva decât să ajute propaganda
    grupărilor radicale.

    Ceea ce s-a întâmplat la Istanbul va fi un punct de
    cotitură în lupta împotriva grupărilor teroriste – aprecia, la rândul său, la
    Ankara, preşedintele Recep Tayyip Erdogan. Ca după fiecare atentat, măsurile de
    securitate au fost sporite, iar analiştii spun că lucrul cel mai important care
    poate cu adevărat să aducă o schimbare în ceea ce priveşte evoluţia luptei
    împotriva terorismului este găsirea unor soluţii politice negociate pentru
    zonele de conflict – în primul rând Siria şi Irak.

    Invitat la Radio România,
    fostul ministru al Apărării, eurodeputatul Ioan Mircea Paşcu, explică de ce
    este Turcia expusă unor astfel de atacuri: Turcia e mult mai
    aproape, să spunem aşa, de ce se întâmplă în Siria şi mult mai aproape de
    mizele locale. Din punctul acesta de vedere, Turcia este inevitabil o ţintă,
    plus că e vorba de nişte posibilităţi probabil de acţiune mai facile pentru cei
    care vin din zonă, care altfel ar trebui să traverseze un continent întreg. Să
    nu uităm că nu e primul atentat, au mai fost câteva atentate şi toate au fost
    revendicate nu atât de kurzi, cât de extremiştii legaţi de Daesh.

    Şi în vestul Europei ameninţarea teroristă este constant prezentă, EURO 2016
    reprezentând un motiv suplimentar de teamă. Principalul semn de întrebare -
    capacitatea francezilor de a asigura securitatea celor 10 milioane de turişti
    prezenţi la turneul final.

    Aflată într-o stare de alertă totală de mai bine de
    un an, Franţa a recurs la mai multe soluţii din dorinţa de a avea o competiţie
    lipsită de evenimente tragice, atât pe stadioane cât şi pe străzi. În cifre
    este vorba despre mobilizarea a circa 100 de mii de politişti, militari şi
    firme private de securitate pentru a proteja străzile, iar forţele de ordine au
    primit puteri sporite pe durata EURO 2016. Alături de acestea, este vorba de
    toleranţă zero faţă de orice persoană sau gest suspect, controale corporale
    tratate cu foarte mare atenţie, precum şi interzicerea survolării aeriene a
    celor 10 stadioane de la EURO 2016, păzite cu o tehnologie împotriva dronelor.

    Toate acestea sunt efecte fireşti ale terorii instaurate de atentatele
    petrecute în Hexagon anul trecut. Franţa trebuie să-şi reorganizeze serviciile
    de informaţii – este concluzia unei comisii parlamentare care a anchetat timp de
    6 luni atentatele amintite. Parlamentarii francezi spun că nu oamenii din
    aceste structuri sunt vinovaţi pentru eşecul general constatat în prevenirea
    atentatelor care au făcut 147 de morţi şi peste 500 de răniţi, ci fragmentarea
    comunităţii de informaţii. Aceasta a făcut imposibilă comunicarea şi a pus
    probleme grave prevenirii şi, respectiv, combaterii actelor teroriste. În
    prezent, serviciile franceze de informaţii sunt divizate în şase entităţi
    aflate în subordinea Ministerelor Apărării, de Interne şi al Economiei, cu
    participarea unor poliţişti specializaţi, vameşi şi militari. Pentru a evita
    această fragmentare excesivă, comisia parlamentară de anchetă a propus crearea
    unui comandament unic prin înfiinţarea unei Agenţii Naţionale de luptă
    împotriva Terorismului subordonată direct primului-ministru, după modelul
    american al Centrului Naţional Antiterorist creat după 11 septembrie 2001.

    Ţările europene trebuie să dispună de o mai bună conectare şi partajare a
    informaţiilor colectate de autorităţile lor naţionale, atrăgea, de altfel,
    atenţia ministrul german de Interne, Thomas de Maiziere, după atacurile
    teroriste de la Bruxelles. Declaraţiile survin în contextul în care birourile
    de înregistrare a străinilor, autorităţile ce acordă viză, poliţia şi serviciile
    de informaţii îşi păstrează în continuare datele separat. Potrivit oficialului
    german, Europa, inclusiv Germania, reprezintă o ţintă pentru terorişti.
    Unele persoane cred că ameninţările se diminuează în contextul succeselor
    militare din Siria şi Irak, unde reţeaua Stat Islamic pierde teren. Eu nu văd
    lucrurile în acest fel. Eu consider că este vorba de un efect asimetric: dacă
    organizaţia teroristă Stat Islamic va fi slăbită, va încerca să transfere
    conflictul în străinătate    , atrage atenţia Thomas de Maiziere.

  • Dilema cartelelor telefonice preplătite

    Dilema cartelelor telefonice preplătite

    În lumina atacurilor care au răvaşit, la
    un interval de câteva luni, Parisul şi Bruxellesul, două capitale-simbol ale
    Europei, discuţia despre securitate, lupta împotriva terorismului ori despre
    măsuri preventive în domeniu a căpătat o nouă dimensiune, chiar şi în România.

    O declaraţie făcută de premierul Dacian Cioloş după atentatele de la Bruxelles
    a reaprins, după un an şi jumătate, dezbaterea privind folosirea cartelelor
    preplătite. El a afirmat că, în ultima perioadă, cartele preplătite din România
    – unul dintre puţinele state comunitare în care vânzarea acestora se face fără
    prezentarea datelor personale – ar fi fost folosite în pregătirea unor atentate
    în Uniunea Europeană. Momentul ales, imediat după atacurile care au îndoliat
    Belgia, şi faptul că nu a oferit detalii suplimentare au lăsat impresia că
    astfel de cartele ar fi fost folosite în pregătirea recentelor atentate.

    Obligat mai degrabă de
    conjunctură, Serviciul Român de Informaţii (SRI), un susţinător fervent al
    ideii că titularii cartelelor trebuie să-şi dezvăluie identitatea la achiziţie,
    a precizat că investighează, împreună cu partenerii occidentali, folosirea
    acestor cartele în zone în care activează organizaţii teroriste. De altfel,
    precizează SRI, informaţii recente indică lansarea de ameninţări la adresa unor
    infrastructuri de transport dintr-o ţară europeană de pe astfel de cartele.

    Pentru SRI, pe de altă parte, actuala dezbatere este o bună ocazie de a-şi
    satisface doleanţa pe care Curtea Constituţională i-a interzis-o în toamna lui
    2014. Atunci, Curtea a decis că legea care prevedea prezentarea datelor
    personale la cumpărarea cartelelor preplătite nu oferea suficiente garanţii că
    datele obţinute nu vor fi folosite sau stocate fără să aducă atingere dreptului
    la intimitate şi a celui referitor la secretul corespondenţei. În plus, Curtea
    menţiona şi o concluzie a Comisiei Europene, potrivit căreia, la acea vreme,
    măsura nu şi-a dovedit eficienţa în statele membre care au introdus-o.

    De
    atunci însă, vremurile s-au schimbat. Fiindcă atentatele au semănat neîncredere
    şi frică în locuri din Europa în care, până nu demult, siguranţa şi liniştea
    prinseseră rădăcini adânci. Şi, cum în vremuri excepţionale se impun măsuri
    excepţionale, experţii occidentali se aşteaptă ca terorismul să fie combătut prin
    schimbări majore, atât în legislaţia europeană, cât şi în cea la nivel
    naţional. Este de aşteptat, deci, ca obligaţia prezentării datelor personale la
    cumpărarea cartelelor preplătite să fie introdusă chiar printr-o directivă
    europeană.

  • România şi NATO

    România şi NATO

    Perfect integrată în structurile NATO cărora li s-a
    alăturat în 2004,România îşi propune să fie un furnizor de
    securitate în regiune, într-un context foarte complicat.

    Prezent, joi, la
    Bruxelles, la o reuniune a omologilor din Alianţa Nord-Atlantică, ministrul
    român al apărării, Mircea Duşa, le-a solicitat partenerilor din NATO măsuri
    concrete de consolidare a securităţii în Marea Neagră prin cooperarea statelor
    membre. El a spus că este nevoie de asigurarea prezenţei navale aliate în acest
    bazin maritim pentru
    securitatea euro-atlantică. Mircea Duşa: Am precizat că
    strategia maritimă şi în special strategia pe Marea Neagră pentru noi este
    foarte importantă, am precizat de asemenea faptul că capabilităţile de
    descurajare ale NATO nu trebuie să fie regionale ci trebuie să primească
    apărarea tuturor flancurilor, fie că este vorba de flancul estic al NATO, fie
    că este vorba de flancul sudic al NATO.

    Un subiect de actualitate pe agenda reuniunii a fost situaţia de securitate din
    Afganistan, dar mai ales cea din Siria, care
    în opinia aliaţilor, reprezintă un motiv de
    preocupare din perspectiva securităţii în regiune şi a consecinţelor umanitare. În marja reuniunii,
    Mircea Duşa a avut convorbiri cu generalul Philip Breedlove, comandantul
    forţelor aliate în Europa, despre consolidarea flancului estic al NATO. Mircea
    Duşa a prezentat stadiul construirii şi operaţionalizării celor două structuri
    de comandă şi control aliate din România şi a spus că ele vor fi finalizate
    conform calendarului.

    Tot joi, dar la Bucureşti, ministrul de
    externe, Bogdan Aurescu, şi adjunctul secretarului american de stat, Frank Rose,
    au declarat că SUA, NATO şi România se consultă în prezent pentru a se asigura
    că baza de la Deveselu este
    bine protejată de mai multe tipuri de ameninţări, inclusiv teroriste. Aceasta va deveni operaţională la sfârşitul anului, iar in
    2016 urmează a fi integrată în sistemul NATO.

    Frank Rose a precizat că scutul antirachetă, care are
    elemente inclusiv la Deveselu, este în continuare destinat să blocheze
    eventuale ameninţări iraniene, pentru că programul de rachete balistice al
    Teheranului nu a fost negociat în cadrul recentului acord nuclear.

    Aurescu a
    explicat că scutul antirachetă nu doar oferă protecţie României, dar şi
    descurajează eventuale atacuri. Bogdan Aurescu: Există un număr
    întreg de entităţi statale şi nestatale, peste 30 de astfel de cazuri, în care
    s-a identificat preocuparea pentru a obţine sau pentru a dezvolta o tehnologie balistică. Astfel de grupuri
    se găsesc inclusiv în Orientul Mijlociu. Cu atât mai mult, proiectul scutului
    antirachetă este necesar.
    Aurescu a reafirmat că sistemul antirachetă nu este o ameninţare pentru Rusia.

  • Reacţia Bucureştiului la ameninţările Moscovei

    Ping–pong-ul declaraţiilor între NATO şi Rusia continuă, asezonat cu reacţii ale României din postura de stat membru al Alianţei vizat de replicile Moscovei. Nemulţumirile Kremlinului ţin de deciziile aliate de consolidare a flancului său estic şi au fost exprimate cu vehemenţă în ultima perioadă. La fel s-a întâmplat şi joi, în cadrul unei conferinţe pe teme de securitate desfăşurată la Moscova, când şeful Statului Major al armatei ruse, generalul Valeri Gherasimov, a avertizat că ţările europene care vor găzdui sisteme antirachetă ale NATO, între care şi România, unde elemente ale scutului vor fi amplasate la baza de la Deveselu, vor fi ţinte prioritare ale Rusiei.



    Potrivit oficialului rus, Alianţa Nord-Atlantică încearcă să creeze noi surse de instabilitate la graniţele Rusiei, devenind tot mai evident interesul Washingtonului şi al partenerilor săi din NATO în crearea unor situaţii de criză în regiunile de frontieră ale Rusiei. În acest scop, ar fi utilizată inclusiv practica “revoluţiilor colorate”, scenariul unor lovituri de stat sub formă de “revoluţii portocalii” în spaţiul postsovietic fiind realizat, spune Gherasimov, în Ucraina, Georgia şi Republica Moldova. Astfel, a continuat el, au fost propulsate la putere forţe orientate mai ales spre Occident şi împotriva Rusiei. NATO a reacţionat cu promptitudine la declaraţiile Moscovei, reiterând că sistemul de apărare antirachetă al NATO nu este proiectat sau direcţionat împotriva Rusiei şi că Alianţa Nord-Atlantică îşi va apăra toate statele membre împotriva oricărei ameninţări.



    Corespondentul Radio România la Bruxelles, Cerasela Rădulescu: Geografic şi fizic, este imposibil ca aceste scuturi ale NATO, amplasate în Polonia şi România, să doboare rachetele intercontinentale ale Rusiei – afirmă purtătoarea de cuvânt a NATO ca replică la declaraţiile Moscovei. Oana Lungescu explică faptul că aceste scuturi au capacităţi limitate, iar amplasările lor sunt mult prea la sud şi prea aproape de Rusia ca să poată realiza acest lucru. NATO dezminte faptul că aliaţii au amplasat arme nucleare în estul Europei. Dimpotrivă, Rusia este cea care a început să folosească armele nucleare drept un instrument în strategia ei de intimidare. În plus, NATO susţine că bombardiere cu capacitate nucleară zboară pe lângă frontierele statelor membre. Rusia a ameninţat că va instala baze nucleare în Crimeea şi în regiunea Kaliningrad – mai susţine purtătoarea de cuvânt a Alianţei. NATO reaminteşte că este o alianţă defensivă şi că va apăra orice aliat al său.”



    La Bucureşti, premierul Victor Ponta a respins categoric ceea ce a numit “ameninţările şi criticile” venite din partea unor oficiali ruşi şi a avertizat că aceste gesturi nu intimidează şi nu vor determina schimbări de strategie din partea României.

  • Reacţii după ameninţările Rusiei

    Reacţii după ameninţările Rusiei

    La finele anului trecut, Kremlinul publica o nouă versiune a doctrinei militare a Rusiei, aprobată de preşedintele Vladimir Putin, care includea consolidarea capacităţilor militare ale NATO şi proiectul scutului antirachetă din Europa de Est printre ameninţările la adresa securităţii ţării. Nicio asigurare venită din partea nord-atlanticilor — că sistemul antirachetă nu este îndreptat împotriva Rusiei, ci are rol exclusiv defensiv — nu a putut îndepărta temerile Moscovei, care a înţeles să recurgă la ameninţări mai mult sau mai puţin voalate.



    Cele mai recente au fost făcute, la sfârşitul săptămânii trecute, de ambasadorul rus în Danemarca. Într-un articol apărut în presa de la Copenhaga, Mihail Vanin a spus că Rusia va considera ţinte legitime toate ţările care vor găzdui instalaţii antibalistice ale Alianţei Nord-Atlantice şi a ameninţat că navele militare daneze riscă să fie atacate cu rachete nucleare, dacă Danemarca se va alătura sistemului antirachetă, aşa cum intenţionează să facă. «Comentariile ambasadorului Moscovei sunt inacceptabile. S-a depăşit limita» – a reacţionat ministrul danez de externe, Martin Lidegaard.



    NATO, la rândul său, a punctat că îşi va apăra toţi aliaţii împotriva oricăror ameninţări. Şi reprezentantul diplomaţiei americane la Copenhaga a condamnat afirmaţiile diplomatului rus. Iar ministrul român de externe, Bogdan Aurescu, declarându-se solidar cu Danemarca, a subliniat că ameninţarea de a utiliza forţa împotriva unui stat al NATO este inadmisibilă. Sistemul de apărare antirachetă este numai pentru auto-apărare, aşa cum este definită de Carta ONU, şi nu are nimic de a face cu Rusia — a precizat şeful diplomaţiei române, o asigurare similară fiind reiterată şi de ministrul apărării de la Bucureşti, Mircea Duşa.



    Când a devenit parte a scutului antirachetă al Alianţei Nord-Atlantice, România a fost supusă unor presiuni foarte mari. La fel este şi Polonia sau orice altă ţară care va dori să se alăture acestui proiect defensiv — a anticipat, la Bruxelles, comandantul forţelor aliate din Europa, generalul american Philip Breedlove. Între timp, pe fondul anexării de către Rusia, anul trecut, a peninsulei ucrainene Crimeea şi al conflictului armat din estul Ucrainei, de care Moscova nu ar fi străină, atât NATO, cât şi Federaţia Rusă desfăşoară exerciţii militare de amploare.



    Numai săptămâna trecută, Alianţa a desfăşurat în Marea Neagră un exerciţiu naval la care a participat şi România. Au fost exerciţii aliate şi în vestul şi nordul Europei, în Marea Britanie, Norvegia şi Germania. Cât despre Rusia, aceasta a planificat, între altele, ample manevre militare neanunţate în regiunea sa arctică europeană. Totul la vedere, cu tabere aflate, practic, faţă în faţă!

  • Europa noastră – 14.03.2015

    Europa noastră – 14.03.2015

    Parlamentul European a adoptat miercuri, 11 martie, o rezoluţie referitoare la protejarea copiilor care utilizează Internetul în ceea ce priveşte potenţialele ameninţări cu caracter sexual sau mesajele cu conţinut obscen pe care le-ar putea primi de la persoane necunoscute cu care intră în contact pe site-urile de socializare.




  • Ameninţări cibernetice

    Ameninţări cibernetice

    Cândva privite ca un risc, dar limitat ca amploare şi potenţial distructiv, atacurile cibernetice au evoluat în ameninţări reale şi tot mai serioase. Doar anul trecut, acestea au provocat pierderi totale de 90 de miliarde de euro, potrivit preşedintelui Interpol, Mireille Ballestrazzi. Hackerii rămân anonimi şi nu cunosc limite, a precizat ea, adăugând că răspândirea metodei plăţii electronice şi a documentării electronice, precum şi dificultatea identificării infractorilor încurajează criminalitatea informatică.



    Ţările NATO, puternic dependente de comunicaţiile electronice, au devenit vulnerabile la acest nou tip de provocare de securitate şi caută în permanenţă soluţii. Una dintre acestea este înfiinţarea, încă din 2010, a unei divizii pentru riscuri de securitate emergente. În cadrul acestei divizii sunt gestionate problematicile apărării cibernetice, securităţii energetice, neproliferării armelor de distrugere în masă, ale luptei împotriva terorismului, precum şi capabilitatea de analiză strategică a Alianţei.



    Ambasadorul României la NATO, Sorin Ducaru, care din toamnă va deţine funcţia de asistent al secretarului general al Alianţei pentru riscuri de securitate emergente, a vorbit într-un interviu pentru Radio România despre incidentele din spaţiul cibernetic. Sorin Ducaru: Sigur, incidentele în spaţiul cibernetic sunt de mai multe feluri. Un nivel este cel al criminalităţii, de exemplu, cibernetice, care duce spre fraudă, efectiv furt de resurse, de bani, pe internet. Alt nivel este cel al spionajului cibernetic şi, sigur, nivelul cel mai ridicat este acela care ar putea viza infrastructuri critice din diverse ţări. Dificultatea este că în domeniul cibernetic atribuirea sau găsirea sursei cu exactitate este complexă şi durează de obicei foarte mult timp, iar în cadrul NATO suntem într-o fază în care ne organizăm priorităţile, prima fiind aceea de a asigura securitatea sistemelor proprii ale Alianţei. Mă refer la structura de comandă, la agenţiile Alianţei, la Cartierul General. Practic, la sfârşitul acestui an ar trebui să marcăm intrarea în starea de operaţionalitate deplină a protecţiei sistemelor în NATO. Fiecare stat trebuie să investească în echipamente, în tehnică, însă faptul că suntem într-o Alianţă face ca să fie şi mai eficientă apărarea şi, dacă vreţi, şi mai ieftină din punct de vedere financiar.”



    La scurt timp după evenimentele din 11 septembrie, NATO s-a pronunţat pentru îmbunătăţirea capabilităţilor sale de a se apăra împotriva atacurilor cibernetice, dar s-a concentrat în primul rând asupra punerii în aplicare a unor măsuri pasive de protecţie, care fuseseră solicitate de partea militară. Abia evenimentele din Estonia din 2007, când atacuri cibernetice au paralizat aproape întreaga infrastructură informaţională a ţării, au impulsionat NATO să-şi regândească radical politica în domeniul apărării cibernetice.



    În ianuarie 2008, Alianţa a elaborat pentru prima dată o Politică NATO privind Apărarea Cibernetică”. Unul dintre cele mai serioase atacuri de până în prezent s-a produs în acelaşi an în SUA, când, printr-un memory-stick conectat la un laptop al armatei, la o bază militară din Orientul Mijlociu, un program spion s-a raspândit nedetectat în sistemele clasificate, dar şi în cele neclasificate.



    De atunci, spionajul cibernetic a devenit o ameninţare aproape constantă, notează revista NATO apărută la Bucureşti. Publicaţia aminteşte şi influenţa pe care au avut-o atacurile cibernetice masive împotriva website-urilor şi serverelor guvernamentale georgiene în timpul conflictului cu Rusia. Se estimează că acestea au slăbit guvernul georgian în timpul unei faze de importanţă crucială a conflictului.



    În 2012, reţeaua Alianţei s-a confruntat cu “peste 2.500 de cazuri de activitate cibernetică anormală sau cu tentative de intruziune”, adică “o dată la trei ore, ziua şi noaptea, în fiecare zi a anului”, a precizat secretarul general al NATO, Anders Fogh Rasmussen. Domeniul cibernetic este legat şi de cel al terorismului. Din nou, Sorin Ducaru: Se ştie că o anumită informaţie de pe un aeroport, deplasarea unui actor pus sub urmărire sau a unui grup poate avea efect în altă ţară, dacă nu este oprită. Domeniul terorismului este legat şi cu domeniul cibernetic, pentru că în multe situaţii comunicarea se face prin sisteme informaţionale cibernetice, deci efortul, aş spune, şi provocarea este de a pune cap la cap toate aceste resurse care există la nivelul aliaţilor şi prin aceasta să genereze un răspuns mai eficient de a preveni situaţii de criză. În acest sens, de trei ani de zile, funcţionează ceea ce se numeşte Unitatea de Informaţii din cadrul alianţei, Intelligence Unit, şi unul din principalele obiective este să avem la nivelul tuturor aliaţilor ceea ce se numeşte o plajă largă de evaluare a situaţiei.”



    Odată ce există această matrice de monitorizare, mai spune Sorin Ducaru, orice mişcare într-un anumit loc poate anticipa eventuale atacuri teroriste sau eventuale incidente, care altfel nu ar putea fi anticipate.

  • Ameninţări cibernetice

    Ameninţări cibernetice

    Cândva privite ca un risc, dar limitat ca amploare şi potenţial distructiv, atacurile cibernetice au evoluat în ameninţări reale şi tot mai serioase. Doar anul trecut, acestea au provocat pierderi totale de 90 de miliarde de euro, potrivit preşedintelui Interpol, Mireille Ballestrazzi. Hackerii rămân anonimi şi nu cunosc limite, a precizat ea, adăugând că răspândirea metodei plăţii electronice şi a documentării electronice, precum şi dificultatea identificării infractorilor încurajează criminalitatea informatică.



    Ţările NATO, puternic dependente de comunicaţiile electronice, au devenit vulnerabile la acest nou tip de provocare de securitate şi caută în permanenţă soluţii. Una dintre acestea este înfiinţarea, încă din 2010, a unei divizii pentru riscuri de securitate emergente. În cadrul acestei divizii sunt gestionate problematicile apărării cibernetice, securităţii energetice, neproliferării armelor de distrugere în masă, ale luptei împotriva terorismului, precum şi capabilitatea de analiză strategică a Alianţei.



    Ambasadorul României la NATO, Sorin Ducaru, care din toamnă va deţine funcţia de asistent al secretarului general al Alianţei pentru riscuri de securitate emergente, a vorbit într-un interviu pentru Radio România despre incidentele din spaţiul cibernetic. Sorin Ducaru: Sigur, incidentele în spaţiul cibernetic sunt de mai multe feluri. Un nivel este cel al criminalităţii, de exemplu, cibernetice, care duce spre fraudă, efectiv furt de resurse, de bani, pe internet. Alt nivel este cel al spionajului cibernetic şi, sigur, nivelul cel mai ridicat este acela care ar putea viza infrastructuri critice din diverse ţări. Dificultatea este că în domeniul cibernetic atribuirea sau găsirea sursei cu exactitate este complexă şi durează de obicei foarte mult timp, iar în cadrul NATO suntem într-o fază în care ne organizăm priorităţile, prima fiind aceea de a asigura securitatea sistemelor proprii ale Alianţei. Mă refer la structura de comandă, la agenţiile Alianţei, la Cartierul General. Practic, la sfârşitul acestui an ar trebui să marcăm intrarea în starea de operaţionalitate deplină a protecţiei sistemelor în NATO. Fiecare stat trebuie să investească în echipamente, în tehnică, însă faptul că suntem într-o Alianţă face ca să fie şi mai eficientă apărarea şi, dacă vreţi, şi mai ieftină din punct de vedere financiar.”



    La scurt timp după evenimentele din 11 septembrie, NATO s-a pronunţat pentru îmbunătăţirea capabilităţilor sale de a se apăra împotriva atacurilor cibernetice, dar s-a concentrat în primul rând asupra punerii în aplicare a unor măsuri pasive de protecţie, care fuseseră solicitate de partea militară. Abia evenimentele din Estonia din 2007, când atacuri cibernetice au paralizat aproape întreaga infrastructură informaţională a ţării, au impulsionat NATO să-şi regândească radical politica în domeniul apărării cibernetice.



    În ianuarie 2008, Alianţa a elaborat pentru prima dată o Politică NATO privind Apărarea Cibernetică”. Unul dintre cele mai serioase atacuri de până în prezent s-a produs în acelaşi an în SUA, când, printr-un memory-stick conectat la un laptop al armatei, la o bază militară din Orientul Mijlociu, un program spion s-a raspândit nedetectat în sistemele clasificate, dar şi în cele neclasificate.



    De atunci, spionajul cibernetic a devenit o ameninţare aproape constantă, notează revista NATO apărută la Bucureşti. Publicaţia aminteşte şi influenţa pe care au avut-o atacurile cibernetice masive împotriva website-urilor şi serverelor guvernamentale georgiene în timpul conflictului cu Rusia. Se estimează că acestea au slăbit guvernul georgian în timpul unei faze de importanţă crucială a conflictului.



    În 2012, reţeaua Alianţei s-a confruntat cu “peste 2.500 de cazuri de activitate cibernetică anormală sau cu tentative de intruziune”, adică “o dată la trei ore, ziua şi noaptea, în fiecare zi a anului”, a precizat secretarul general al NATO, Anders Fogh Rasmussen. Domeniul cibernetic este legat şi de cel al terorismului. Din nou, Sorin Ducaru: Se ştie că o anumită informaţie de pe un aeroport, deplasarea unui actor pus sub urmărire sau a unui grup poate avea efect în altă ţară, dacă nu este oprită. Domeniul terorismului este legat şi cu domeniul cibernetic, pentru că în multe situaţii comunicarea se face prin sisteme informaţionale cibernetice, deci efortul, aş spune, şi provocarea este de a pune cap la cap toate aceste resurse care există la nivelul aliaţilor şi prin aceasta să genereze un răspuns mai eficient de a preveni situaţii de criză. În acest sens, de trei ani de zile, funcţionează ceea ce se numeşte Unitatea de Informaţii din cadrul alianţei, Intelligence Unit, şi unul din principalele obiective este să avem la nivelul tuturor aliaţilor ceea ce se numeşte o plajă largă de evaluare a situaţiei.”



    Odată ce există această matrice de monitorizare, mai spune Sorin Ducaru, orice mişcare într-un anumit loc poate anticipa eventuale atacuri teroriste sau eventuale incidente, care altfel nu ar putea fi anticipate.