Tag: Ana Calugaru

  • Români nomazi în Europa

    Români nomazi în Europa

    Peste 5,7 milioane de români se aflau cu
    acte în regulă în străinătate, potrivit datelor furnizate de Ministerul Român
    de Externe, la ultimul recensământ. Neoficial, există şi un număr mare de
    români nedeclarați, aflați la muncă în Vestul Europei. Deci fără acte! Cu o
    situație demografică aflată într-o continuă criză, România îngroașă rândul țărilor
    afectate de dificultăţile economice. Dacă pandemia i-a adus pe mulți înapoi în
    țară, situaţia economică îi trimite de unde au venit. Cu acte sau fără acte-n
    regulă, din ce în ce mai mulți români iau din nou calea autoexilului, pentru
    că, aici, salariile nu țin pasul cu inflația, iar asta se vede în calitatea
    vieții și în lipsa de perspectivă pe termen lung.


    Ce să facă un român în străinătate? Cele
    mai multe dintre țările care caută forță de muncă de la noi sunt, cumva,
    tradiționale: Germania, Olanda, Marea Britanie, Italia, Spania, dar și
    Norvegia, Suedia și Finlanda. Portalul e-jobs observă o tendință descendentă a
    intenției românilor de a pleca, raportându-se la numărul de aplicări. Ana
    Călugăru, Head of Communications la e-jobs:


    De la începutul lui ianuarie și până
    acum, numărul de aplicări pentru străinătate a scăzut. Pentru această perioadă
    am avut aproape 34.000 de aplicări pentru străinătate. Asta înseamnă 1,4% din
    numărul total de aplicări. Țările în care s-a aplicat cel mai mult au fost
    Germania, Olanda, Belgia, Franța, Irlanda, Cipru și Marea Britanie. Spania și
    Italia au scăzut destul de mult în clasament față de acum 6, 7, 8 ani, când
    erau foarte populare.



    Majoritatea candidaților caută joburi pentru care nu e necesară o
    calificare. Acest lucru
    scurtează durata de căutare a unui serviciu și, de asemenea, lărgește aria de oportunități.
    Ana Călugăru:


    Domeniile în care sunt postate cele mai
    multe joburi. Din acest punct de vedere, de la începutul anului și până acum,
    angajatorii din străinătate au postat 55.000 de joburi pentru candidații din
    România. Cele mai multe joburi sunt din Germania, Olanda, Franța Italia,
    Anglia, Spania, Belgia și Danemarca. Domeniile în care sunt cel mai mult
    căutați candidații români sunt transporturi, logistică, naval, aeronautic,
    producție, construcții, turism, servicii, industrie alimentară, retail și
    medicină (sectorul de sănătate, în general).



    În ce privește salariile, românii ar pleca
    să muncească în străinătate chiar pentru o mie de euro. În Agricultură,
    salariile variază între 8,45 și 10 euro net pe oră, ceea ce înseamnă că, la
    finalul lunii, se adună de aproximativ 1.000 de euro.


    În Spania, de exemplu, în administrație, se poate
    câștiga un salariu de 1.900 de euro brut, în Agricultură și administrație – aproape
    1.700, în artă/cultură – 1.900, în Construcții – 2.400, în Minerit/Metalurgie -
    2.300, în Sănătate – 2.000 euro. Cel mai mic salariu îl ia un culegător – 1.100
    de euro.


    În Ţătile de Jos, un salariu în agricultură
    ajunge la 2.850 de euro pe lună, dacă vrei să lucrezi în Artă și Cultură, poți
    câștiga circa 3.170 de euro, sau, dacă vrei să lucrezi ca șofer pe tir, poți să
    câștigi între 2.070 și 4.450 de euro. Salariul unui medic variază între 3.000
    și 7.100 de euro.


    În Germania, mare căutare o are personalul pentru îngrijirea
    bătrânilor. Declinul
    demografic face ca această cerere să crească. Germania îi ademenește pe românii
    cu experiență în domeniu cu salarii de 32.500 – 39.000 de euro pe an, plus alte
    beneficii, cum ar fi: ajutor la plata chiriei pentru primele luni, cursuri
    gratuite de limbă, apartamente mobilate și 30 de zile de concediu pe an.


    În Italia, un român fără calificare poate
    să câștige aproximativ 1.250 de euro pe lună, în construcții, de exemplu.


    În Danemarca, să lucrezi la o fermă nu ți
    se cere calificare. Salariul este de 1.600 de euro. Pentru un job în
    construcții sau la abator, salariile oscilează între 2.100 de euro și 2.500 de
    euro.


    Ce alte beneficii mai oferă angajatorii
    din Vestul Europei pentru românii care vor să muncească la ei ne spune Ana
    Călugăru.


    Ce beneficii oferă? Asigurare de
    sănătate, suportă costurile de cazare o lună sau două până când își găsesc
    propria cazare. Pentru anumite poziții, oferă și o primă de relocare.




    Statistic,
    cei mai mulțumiți români sunt cei care lucrează în Spania. Această țară oferă
    un echilibru job – viață foarte atrăgător pentru aceștia. Din acest motiv, tot
    mai mulți români aleg să schimbe Germania cu Spania. În orice caz, sfatul
    specialiştilor este ca
    doritorii să se gândească bine dacă vor să plece în străinătate.


  • Viertägige Arbeitswoche: Ist das machbar in Rumänien?

    Viertägige Arbeitswoche: Ist das machbar in Rumänien?





    Mehr als zwanzig Länder auf der ganzen Welt haben in letzter Zeit Pilotprojekte durchgeführt, um die Wirksamkeit der Vier-Tage-Woche zu untersuchen. Einige Länder haben sogar formell die Vier-Tage-Woche als Dauerlösung eingeführt.



    Die ersten Daten, die zur Vier-Tage-Woche erhoben wurden, sind meistens vielversprechend, da die Verkürzung der durchschnittlichen Wochenarbeitszeit den Arbeitnehmern hilft, ihre Work-Life-Balance besser zu kontrollieren, ihr Stressniveau zu reduzieren und ihre allgemeine Zufriedenheit zu verbessern. In Ländern wie Australien, Island, Belgien, Irland, Spanien, Kanada, Japan, Schweden, Dänemark, den Niederlanden, Deutschland und den USA wurde die Vier-Tage-Woche bereits erfolgreich getestet.



    Doch was bedeutet die Vier-Tage-Woche konkret? Es gibt einige Varianten, die zur Erfüllung der 40-Stunden-Norm vier Wochentage à jeweils zehn Stunden Arbeitszeit anstelle von fünf Tagen mit jeweils acht Stunden Arbeit vorschlagen. Das Experiment hat jedoch gezeigt, dass viele Arbeitnehmer mit dieser Formel sehr unzufrieden sind, weil sie ein hohes Ma‎ß an Stress mit sich bringt. Andere Optionen gehen von 38 oder 36 Stunden pro Woche statt 32 aus. Während in den meisten überprüften Varianten der Vier-Tage-Woche der Freitag zum Ruhetag wird, soll nach anderen Überlegungen der Montag ein zusätzlicher freier Tag sein. In einigen Fällen des Pilotprojekts wurde sogar ein geteilter Zeitplan verwendet, bei dem die Hälfte der Arbeitnehmer freitags und die andere Hälfte montags frei hatte.



    In Gro‎ßbritannien planen 92 % der Unternehmen, die die Arbeitswoche mit vier statt fünf Arbeitstagen getestet haben, ohne die Anzahl der täglichen Arbeitsstunden zu erhöhen, dies fortzusetzen, während 30 % sie dauerhaft einführen würden. In Rumänien würden derzeit hingegen nur 4 von 10 Unternehmen diese Arbeitsformel guthei‎ßen, wie eine aktuelle Umfrage der Personalvermittlungsplattform BestJobs ergab. Nach schwierigen Jahren, in denen der Arbeitsmarkt von Kündigungen, Arbeit im Homeoffice oder Silent Quitting geprägt war, wäre diese neue Ma‎ßnahme zu begrü‎ßen, um die Mitarbeiterbindung zu erhöhen, hei‎ßt es in den Schlussfolgerungen der Umfrage. Darüber hinaus, so die Autoren der Studie, erlauben die Bestimmungen der rumänischen Arbeitsgesetzgebung eine Umverteilung der Arbeitspensen je nach den Besonderheiten des Betriebs oder der ausgeführten Arbeit. So wäre auch eine ungleiche Aufteilung der Arbeitszeit möglich, wobei die Norm von 40 Stunden pro Woche eingehalten werden könnte.



    Laut der BestJobs-Umfrage würden 80 % der Arbeitnehmer gerne nur vier Tage pro Woche arbeiten, selbst wenn dadurch das Arbeitspensum auf zehn Stunden pro Tag erhöht werde. 40 % der Arbeitgeber befürchten jedoch, dass sich dieser Zeitplan negativ auf die Konzentrationsfähigkeit und damit auf die Produktivität der Angestellten auswirken würde. Fast 35 % der Unternehmensvorstände bangen, dass die Mitarbeiter auf lange Sicht durch die erhöhte tägliche Arbeitsbelastung erschöpft sein werden, obwohl die Ergebnisse des internationalen Experiments das Gegenteil zeigen.



    Doch ob nun der Freitag oder der Montag zum zusätzlichen freien Tag wird — was würden rumänische Arbeitnehmer am liebsten in dieser Auszeit unternehmen? Ca. 60 % der Umfrage-Teilnehmer gaben an, dass sie sich mehr in Familienaktivitäten involvieren würden; 45 % sagten, sie würden sich vermehrt um Verwaltungsaufgaben kümmern, die sie während der Arbeitszeit nicht erledigen können, und jeweils etwa 40 % würden mehr Zeit für Hobbys und Freizeitbeschäftigungen aufwenden oder sich einfach nur ausruhen. Mit anderen Worten: Der freie Tag würde zu einem ausgewogeneren Lebensstil beitragen.



    Ana Vișian, Marketing-Managerin bei BestJobs, wei‎ß, wie es zu dieser Änderung in der Einstellung zur Arbeit gekommen ist:



    So wie die Telearbeit vor der Pandemie als Ausnahme galt, scheint es jetzt die kurze Arbeitswoche zu sein. Kein Wunder, dass ein solcher Trend bei den Arbeitnehmern so gut ankommt, vor allem nach den Auswirkungen der letzten Jahre auf das psychische Wohlbefinden. Die Arbeitnehmer wünschen sich mehr freie Zeit, um vom Arbeitsdruck abzuschalten, sich der Familie und ihren Lieben zu widmen und in Aktivitäten zu investieren, die sich auf die körperliche und geistige Gesundheit auswirken, so die Schlussfolgerungen unserer Umfrage. Die Arbeitgeber sollten einer solchen Ma‎ßnahme gegenüber aufgeschlossen sein, denn sie wird mindestens so viel Wertschätzung erfahren wie die heutige Flexibilität; sie würde auch dazu beitragen, wertvolle Mitarbeiter anzuwerben und an das Unternehmen zu binden. Darüber hinaus können flexible Formeln für die Arbeitsteilung gefunden werden, die sicherstellen, dass ein Teil der Mitarbeiter an jedem Arbeitstag im Büro ist, um sich an die Zeitpläne der Kunden anzupassen.“



    Die Ergebnisse der BestJobs-Umfrage zeigen, dass vier von zehn Arbeitnehmern in einem hybriden System arbeiten, während 29 % vollständig aus der Ferne arbeiten und 28 % nur vom Büro aus. Das hybride System wird von Unternehmen zu Unternehmen unterschiedlich umgesetzt, wobei die meisten Arbeitnehmer (ca. 37 %) einen Tag im Büro und 4 Tage von zu Hause aus arbeiten. Weitere 20 % gehen an drei Tagen pro Woche ins Büro, 28 % an zwei Tagen pro Woche und 14 % arbeiten nur einen Tag von zu Hause aus.



    Ana Călugăru, Kommunikationsbeauftragte einer anderen Personalvermittlungsplattform, eJobs Group, bestätigt zum Schluss die Ergebnisse der Umfrage ihrer Kollegen, meint jedoch, dass rumänische Arbeitgeber noch eher zurückhaltend sind:



    Die Unternehmen in Rumänien begeistern sich nicht gerade für die Idee, die viertägige Arbeitswoche einzuführen. Vereinzelt wurde dieses Modell schon vor der Pandemie erprobt, aber leider hat es sich nicht als sehr effektiv erwiesen — im Gegenteil: Die Leistung der Arbeitnehmer war beeinträchtigt, weshalb man wieder zur klassischen Fünf-Tage-Woche zurückgekehrt ist. Die hiesigen Arbeitgeber schauen sicherlich auf die Ergebnisse der Unternehmen im Ausland, die diese Arbeitsformel schon eingeführt haben, vor allem wenn die Arbeitnehmer sich dieses Leistungsverhältnis tatsächlich wünschen. Doch nur die wenigsten Unternehmen hierzulande erwägen tatsächlich die Umsetzung einer solchen Ma‎ßnahme. Zumindest in naher Zukunft wird es nicht dazu kommen.“

  • Arbeitsmarktdynamik 2022: Arbeitssuchende waren im Vorteil

    Arbeitsmarktdynamik 2022: Arbeitssuchende waren im Vorteil





    Ende März 2022 waren beim Nationalen Arbeitsamt 230 300 Arbeitslose registriert, was einer Arbeitslosenquote von 2,64 % entspricht. Das war bemerkenswert wenig, wenn man bedenkt, dass die Zahl der freien Stellen praktisch von Monat zu Monat gestiegen ist. Unterdessen war die Arbeitslosenquote bis Oktober 2022 leicht auf 2,96 % gestiegen. Die Personalvermittlungsplattform ejobs zum Beispiel hat die meisten Stellen in den letzten zwanzig Jahren ausgeschrieben. Ana Călugăru, Leiterin der Kommunikationsabteilung bei ejobs, erläutert:



    Das Jahr 2022 war das bisher beste Jahr für den Arbeitsmarkt, und damit meinen wir in erster Linie die Zahl der Möglichkeiten, die sich den Bewerbern auf dem Markt boten. Es war das Jahr mit der höchsten Anzahl an Stellen in den letzten 20 Jahren, d.h. rund 420 000 Stellen wurden von Anfang des Jahres bis jetzt auf ejobs.ro ausgeschrieben. Die Bereiche mit den meisten freien Stellen sind Einzelhandel, Dienstleistungen, Lebensmittelindustrie, Tourismus, Callcenter, BPO (Business Process Outsourcing) und Transportlogistik. Die meisten Bewerber haben ihre Lebensläufe für Stellen im Einzelhandel, in Call-Centern, BPO, IT, Telekommunikation, Dienstleistungen und Banken eingereicht. Insgesamt wurden mehr als 10 Millionen Bewerbungen registriert. Die von den Arbeitgebern am stärksten nachgefragten Qualifikationen waren — mit einem recht starken Anstieg das ganze Jahr über — digitale Fähigkeiten, aber wir sprechen hier nicht von einem exklusiven Qualifikationssegment. Im Jahr 2022 wurden Bewerber aus absolut allen Berufsfeldern, auf allen Erfahrungsebenen und für alle Bereiche gesucht.“



    Es war also ein günstiges Jahr für Arbeitssuchende. Und sie haben an der Feinabstimmung des Arbeitsmarktes mitgewirkt, denn die potentiellen Arbeitnehmer waren wählerischer und hatten klare Vorstellungen von dem, was ein Arbeitgeber bieten muss. Dabei waren vielfältige Kriterien wichtig — vom Arbeitsklima über die bautechnische Sicherheit des Arbeitsplatzes bis hin zur Entfernung vom Wohnort. Folglich war nicht mehr nur das Gehalt ausschlaggebend. Die erhöhten Ansprüche der Arbeitnehmer haben somit auch die Aufgaben der Personaler und Rekrutierungsagenturen erschwert, wei‎ß Ana Călugăru von der Vermittlungsplattform ejobs:



    Es war, sagen wir mal, ein etwas schwieriges Jahr für die Personalvermittler, denn es war nicht so einfach, Bewerber für die seit 2021 und sogar seit 2020 freien Stellen zu finden, aber die Tatsache, dass so viele neue Stellen auf den Markt kamen, zeigt, dass es doch ein gutes Jahr für die Unternehmen war, denn die Geschäfte liefen auf Hochtouren.“




    Es ist interessant zu beobachten, wie sich die Dynamik des Arbeitsmarktes manchmal radikal ändert. Wir haben, so sagen es Personalvermittler, einige wirklich unerwartete Wendungen erlebt. Diese neu justierten Machtverhältnisse auf dem Arbeitsmarkt haben 2022 klare Vorteile für die Arbeitnehmer gebracht, doch Experten wie Ana Călugăru prognostizieren auch eine Umkehr dieser Entwicklung:



    Es stimmt — die Dynamik zwischen Arbeitnehmern und Arbeitgebern hat sich eindeutig verändert. Leider haben wir in den letzten zwei bis drei Jahren sehr plötzliche Umschwünge und Kreisläufe mit einer recht kurzen Umkehrzeit erlebt. Wenn der Arbeitsmarkt 2019 eher ein Bewerbermarkt war, wurde er 2020 zu einem Arbeitgebermarkt, 2021 begann die Umkehr zu einem Bewerbermarkt, und 2022 war ein Jahr, das fast nur für die Arbeitnehmer günstig war. Die Signale aus der Wirtschaft lassen vermuten, dass sich das Gleichgewicht 2023 ein wenig zugunsten der Unternehmen verschieben wird. Das sind nicht unbedingt gute Vorzeichen für den Markt, denn solche kurzzeitige Bewegungen schaffen Ungleichgewichte, die letztendlich alle Teilnehmer am Arbeitsmarkt betreffen.“




    Nach der Pandemie haben viele Unternehmen ihre Mitarbeiter ins Büro zurückbeordert. Nach den Erfahrungen mit der Fernarbeit haben nur wenige damit gerechnet. Am glücklichsten waren die Arbeitnehmer, denen es gelang, eine hybride Arbeitsweise auszuhandeln. Ana Călugăru kennt die Zahlen:



    Nach der Arbeit im Home Office während der Pandemie war 2022 tatsächlich ein Jahr, in dem die Unternehmen ihre Mitarbeiter an ihre Schreibtische zurückriefen, allerdings nicht in dem von uns erwarteten Umfang. Im Jahr 2022 waren 7,3 % der insgesamt ausgeschriebenen Stellen, d.h. konkret 30 000, immer noch in der Fernarbeit angesiedelt. Das ist immer noch eine hohe Zahl. Gleichzeitig war zu beobachten, dass gegen Ende des Jahres die Zahl der Jobs, die von zu Hause aus erledigt werden können, zu sinken begann, ein Anzeichen dafür, dass wir 2023 bereits eine massive und vielleicht sogar dauerhafte Rückkehr ins Büro erleben werden.“




    Zum Schluss noch einige Statistiken. Die Bewerber waren 2022 bei der Suche nach neuen Stellenangeboten wesentlich aktiver als 2021 und bewarben sich auf durchschnittlich 6 Stellen pro Monat, doppelt so viele wie 2021, wie Daten einer anderen Online-Vermittlungsplattform, BestJobs Romania, zeigen. Darüber hinaus war die Gesamtzahl der Bewerber im Jahr 2022 um 62 % höher als im Vorjahr. Von den Bewerbern, die ihren Lebenslauf auf dieser Plattform hinterlegten, gaben 54 % mindestens eine frühere Berufserfahrung an. 35 % von ihnen gaben an, mindestens eine Fremdsprache zu beherrschen, und 14 %, einen Führerschein zu besitzen. Fast die Hälfte (47 %) wollte von Personalvermittlern mit Stellenangeboten kontaktiert werden, auch wenn sie nicht aktiv auf Stellensuche waren, und 5 % waren bereit, für die neue Stelle umzuziehen. 98 % der Bewerber gaben an, dass sie die Höhe des Gehalts oder die Gehaltsspanne für die Stelle, auf die sie sich bewerben, im Voraus erfahren wollten, und die meisten von ihnen bewarben sich vor allem auf Stellen, bei denen die in Aussicht stehende Bezahlung offen dargelegt war.

  • Echilibristica între două sau mai multe slujbe

    Echilibristica între două sau mai multe slujbe

    După fenomenul denumit marea demisie sau marea demisioneală, prezent și
    la noi ca în alte țări, un alt episod post-pandemic se desfășoară acum în
    România: din ce în ce mai mulți români lucrează în două locuri sau au două
    slujbe. Un recent sondaj online realizat de platforma de căutare a locurilor de
    muncă eJobs confirmă acest lucru. Ana Călugăru, ofițer de comunicare, la
    eJobs detaliază.

    Contextul economic din ultimii doi ani – mă
    refer la incertitudinile pe care le-a adus pandemia și războiul, dar și la
    creșterea explozivă a inflației de anul acesta – i-a făcut pe foarte mulți
    dintre români să privească cu mare prudență ideea de carieră și ideea de
    stabilitate financiară. Deși 2022 a fost, totuși, un an în care numărul de
    angajări a atins un nivel record în ultimii 20 de ani și deși am văzut creșteri
    salariale în aproape toate domeniile de activitate, cu toate acestea, sondajul
    pe care l-am realizat pe această temă ne-a arătat că nevoia de suplimentare a
    veniturilor pe termen lung este principalul motiv pentru care și-au luat al
    doilea job 70% dintre respondenți. 8,2%, au făcut acest pas doar pentru o perioadă
    scurtă de timp, pentru că aveau nevoie de a strânge banii necesari unei
    achiziții costisitoare, pe care altfel nu și-o puteau permite la acel moment,
    iar 6,7% au răspuns că așa au lucrat toată viața, deși au lucrat permanent și
    vor continua să lucreze și de acum încolo. 10,7%, în special respondenți
    tineri, au spus că primul job nu era suficient de solicitant și atunci timpul
    le-a permis să mai facă o angajare, iar 5% vor să facă o schimbare de carieră.
    Cei din urmă, din prudență, au decis să aibă două slujbe concomitent, pentru o
    anumită perioadă de timp, până când se vor convinge care este cel potrivit
    pentru pentru ei.



    Un element oarecum surprinzător din acest
    sondaj este procentul mare al celor aflați la mijlocul vieții, dispuși să
    lucreze în mai multe locuri. Tinerii între 19 și 25 ani reprezintă doar 7,4%
    din totalul respondenților, cea mai mare parte dintre cei cu două joburi
    simultane sunt persoane între 36 și 45 de ani – aproape 29% – în timp ce aproape 22% au între 46 și 55 de
    ani. Așadar, cei care au familii, copii și un volum de cheltuieli lunare destul
    de ridicat sunt și cei care resimt nevoia unei alte surse de venituri. Dar
    tocmai pentru că e vorba de familiști, cât timp mai rămâne pentru a fi dedicat
    celor apropiați? Ana Călugăru. Întrebați ce li se pare cel mai greu
    atunci când ai două joburi, șase din zece au menționat păstrarea unui echilibru
    între viața personală și profesională. Ne referim la timpul pe care trebuie să
    îl dedice jobului și la faptul că apare o uzură atât fizică, cât și emoțională,
    care nu are cum să nu își pună amprenta asupra lor și care îi fac să nu mai
    poată funcționa la capacitate maximă. Pentru un sfert dintre participanții la
    studiu este foarte dificil să își gestioneze timpul dedicat muncii, iar 10% spun
    că este foarte complicat să performeze în ambele locuri de muncă. Nu este, de
    altfel, nicio surpriză asta, căci 40% dintre cei chestionați declară că în
    momentul în care unul dintre cele două locuri de muncă le-ar aduce un salariu
    suficient pentru nevoile lor financiare lunare, ar renunța la cel de-al doilea
    job.


    Deși majoritatea respondenților la
    sondaj își doresc ca angajarea la două slujbe să fie temporară, există situații
    în care ea poate dura ani întregi, cum este cazul Silviei redactor la o revistă
    culturală și în același timp consultant artistic la un teatru important din
    București. Să o ascultăm pe Silvia. Întotdeauna am avut colaborări. Nu știu
    dacă pot fi considerate slujbe propriu-zise. Acest al doilea job, cel de la
    teatru, îl am de șase ani, deci practic de șase ani am două job-uri propriu
    zise. Între acestea, până să mă angajez la teatru, aproape tot timpul am făcut
    și alte lucruri. Am lucrat la diferite festivaluri de teatru, am tradus cărți,
    am lucrat pe partea de redactare și corectură la edituri. Este evident că
    aspectul financiar este cel problematic în presa culturală. Aici salariile sunt
    destul de mici și, când ești mai tânăr, ai diverse nevoi. Apar tot felul de
    probleme conexe și lipsa unui venit cât de cât satisfăcător îți afectează cumva
    și creativitatea. Nu poți să stai în turnul tău de fildeș și să creezi sau să
    te gândești la idei poetice, artistice când ți se strâng facturile pe masă. Dar
    nu doar aspectul financiar a fost motivul. Mie mi-a plăcut tot timpul să învăț
    lucruri noi. Iar presa culturală m-a ajutat foarte mult să descopăr diferite
    domenii, să cunosc foarte mulți oameni.



    Cu unii din ei Silvia s-a împrietenit și,
    pentru că au programe de lucru similare, pot petrece timpul liber împreună. De
    altfel, având un program de lucru flexibil la revistă, a putut jongla între
    cele două slujbe fără prea multe dificultăți până de curând. De ce? Ne explică
    Silvia. La început era mult mai interesant și mult
    mai frumos și mi s-a părut că gestionez mai bine viața. În prezent pot spune că
    este destul de greu. Există foarte puțin timp pentru viața personală, tocmai
    pentru că această activitate teatrală se concentrează pe partea a doua a zilei,
    chiar seara. Când ajungi acasă, nu mai rămâne mult timp pentru tine, vezi un
    film, te culci și a doua zi o iei de la capăt. Singura parte bună, care cumva
    echilibrează această discrepanță, este că, vrând-nevrând, prietenii tăi sunt
    tot din același domeniu și atunci, având același ritm de viață, același flux, poți
    să petreci un timp cu ei când termini treaba de la teatru, ieși undeva, bei
    ceva. Dacă prietenii mei ar lucra în alte domenii, practic aș avea o viață
    socială zero.



    Darcum
    stau lucrurile în prezent, în această perioadă marcată de o inflație galopantă ?
    Ne răspunde tot Silvia. Până anul trecut sau poate până în
    pandemie puteam să spun mult mai clar că aspectul financiar este evident
    îmbunătățit. Cred că lucrurile s-au deteriorat în ultimul an, odată cu
    creșterea prețurilor, în toate sferele vieții noastre. Salariile au rămas
    aceleași și practic, acum chiar simt că sunt la limită. Al treilea job nu mi-l
    mai permit. Și deja devine cumva frustrant când îți dai seama că practic faci
    tot ce ține de tine ca să îți asiguri o existență decent și tot la limită
    ajungi, din punct de vedere financiar. (…) Inițial mi-am dorit să am un al
    doilea job tocmai ca să nu mai trăiesc de la salariu la salariu. Adică, dacă se
    întâmplă o situație neprevăzută, să nu mă dereglez și să am un mic fond de
    economii. Dar, din ceea ce câștig în acest moment pot să trăiesc de la lună la
    lună în condițiile în care nu apare ceva neprevăzut.


    Potrivit platformei de recrutare
    eJobs, majoritatea participanților la sondajul despre cel de-al doilea job sunt
    angajați în sfera privată.


  • Les craintes des employeurs

    Les craintes des employeurs


    Nous visons des temps compliqués. Nos vies basculent et
    la prédictibilité n’existe presque plus. Une crise en provoque une autre, puis
    une autre et ainsi de suite. Depuis trois ans, notre quotidien se décline en
    mauvaises nouvelles : pandémie, crise énergétique, guerre, inflation et la
    liste pourrait continuer. La situation demeure aussi imprévisible sur le marché
    de l’emploi. Après la Grande Démission, parue en 2021, aux Etats-Unis, un autre
    phénomène fait irruption : la Démission silencieuse (Silent quiting). La
    tendance, née sur TikTok, vise à en faire moins dans le cadre professionnel,
    afin de préserver sa santé mentale. Sur un marché du travail très tendu dans la
    plupart des secteurs, les salariés sont en position de force pour imposer leur
    vision aux employeurs. Ainsi, ils démissionnent rapidement au moindre
    inconvénient. Mis en place et privilégié durant les années de pandémie, le
    travail à distance se perpétue. Même si les employeurs réclament le retour de
    leurs salariés sur place, ces derniers ne se laissent pas faire et insistent pour
    travailler à domicile. De plus en plus d’entreprises se voient contraintes de
    respecter les doléances de leurs employés, de peur que ces derniers ne
    démissionnent. Ana Călugăru, responsable de la Communication chez la
    plate-forme de recrutement e-jobs, constate une recrudescence impressionnante
    du nombre de recherches d’emplois en ligne, parallèlement à la hausse des
    prétentions formulées par les candidats :




    « Rien qu’en
    septembre, nous avons recensé un nombre record de recherches menées en ligne,
    soit 130.000, mais aussi un nombre accru d’emplois permettant le télétravail.
    Cela signifie que nous avons à faire à un nombre croissant de candidats qui
    s’intéressent à ce type de travail, mais aussi que les entreprises sont très
    attentives aux critères qui pourraient attirer de potentiels salariés. Voilà
    pourquoi les employeurs restent souples et ouverts à l’idée de permettre le
    travail à domicile. Il est pourtant vrai qu’à long terme, la plupart des
    sociétés souhaiteraient mettre en place un style de travail hybride, avec un
    certain nombre d’heures travaillées sur place et d’autres à distance. Les
    employeurs ont besoin que leurs salariés se déplacent au travail pour des
    moments-clé, telles des conférences, des réunions, etc. Comme vous le voyez,
    nous n’en avons pas terminé avec la mode du travail à distance ou isolé, pas du
    tout. Les chiffres sont très parlants. D’ailleurs, d’ici la fin de l’année, on
    s’attend à ce que ce type de travail soit davantage répandu, tout comme le
    nombre de ceux qui le réclament
    ».




    Sur l’ensemble des principaux domaines de recrutement, ce
    sont les secteurs de la vente, des services clients et des technologies de l’information
    qui ont le vent en poupe. Ana Călugăru nous en dit plus :






    « Le
    mois de septembre nous a clairement montré que sur l’ensemble des secteurs
    professionnels, ceux qui suscitent le plus l’intérêt des candidats sont la
    vente, les services, les centres d’appel et les technologies de l’information.
    Tous ces domaines sont très convoités, d’abord parce qu’ils offrent toute une
    panoplie d’emplois, ce qui augmente les opportunités de recrutement. Ensuite, parce
    qu’ils s’adressent, ne serait-ce que les trois premiers domaines que je viens
    de mentionner, à un panel très large de candidats, aussi bien à des jeunes sans
    expérience qu’à des personnes expérimentées. Quant aux technologies de l’information,
    ce secteur met pas mal de bénéfices sur la table, notamment la promesse de plus
    gros salaires sur le marché ».




    Aux dires d’Ana Călugăru, on constate dernièrement une
    tendance de plus en plus pointue chez les entreprises à privilégier les
    critères de sélection des candidats avant leur savoir-faire ou leurs habilités
    techniques.




    « Les
    employeurs qui sont persuadés que les compétences professionnelles s’apprennent
    aussi sur place se font de plus en plus nombreux. C’est pourquoi ils sont prêts
    à fermer les yeux devant les potentielles lacunes techniques des candidats,
    tout en restant vigilants à d’autres critères : ils ne tolèrent pas les
    blasés, ceux qui n’ont pas la curiosité d’apprendre, qui refusent le travail en
    équipe. Les employeurs sont devenus très attentifs à ce que les Américains
    appellent les « soft skills », c’est-à-dire aux compétences douces ou
    personnelles, aux capacités de fonctionner en équipe, à l’attitude positive, au
    désir d’apprendre. A l’heure où l’on parle, toutes ces qualités sont devenues
    précieuses pour les employeurs et passent avant le niveau de carrière ou
    d’expérience du candidat »




    L’année dernière, le monde occidental a été frappé par la
    Grande Démission, un phénomène suite auquel les paramètres du rapport
    employeur-employé ont changé. Las de gagner difficilement leurs vies et en
    quête de conditions de travail plus souples, d’une meilleure rémunération et de
    meilleurs avantages sociaux, les gens ont commencé à démissionner en masse.
    C’est ce qui a entraîné, bien évidemment, une crise de la main d’œuvre. Cette
    année, un autre phénomène semble s’emparer du marché du travail, et effrayer
    les entreprises : celui de Démission silencieuse. Que signifie ce syntagme
    et pourquoi est-il source d’inquiétude ? Ana Călugăru, directrice de Communication
    chez e-job, explique :




    « On parle de moins en moins de la Grande
    Démission, notamment parce que son impact est plus réduit que l’année dernière.
    En revanche, c’est le phénomène de la Démission silencieuse qui nous inquiète
    actuellement puisqu’il touche une masse salariale qui décide de ne faire que le
    strict minimum afin de ne pas se faire licencier. Cela vient d’une sorte de
    frustration cumulée depuis des années, mais aussi du désir des gens de trouver
    un équilibre entre leurs vies professionnelle et privée. On n’observe plus de
    démissions en masse, peut-être aussi en raison d’un contexte économique marqué
    par les incertitudes. On constate que la situation économique est loin d’être
    facile et du coup, on préfère attendre et éviter les mouvements brusques sur le
    marché de l’emploi.
    » a conclu Ana Călugăru, directrice de
    Communication chez e-job.




    (Trad : Ioana Stancescu)