Tag: Ana Žuravliova

  • Ana Žuravliova aus Litauen: „Ich wünsche mir mehr Zusammenhalt in Rumänien“

    Ana Žuravliova aus Litauen: „Ich wünsche mir mehr Zusammenhalt in Rumänien“

    Ana Žuravliova ist Vizepräsidentin des Internationalen Frauenverbands in Bukarest. In ihrer Wahlheimat hat sie eine Familie gegründet, sie hat sich in Rumänien schnell eingelebt und spricht auch die Sprache sehr gut. Rumänien war jedoch keine persönliche Wahl und am Anfang gefiel ihr das Leben hier nicht. Wie Rumänien ihr zweites Zuhause geworden ist, erzählt sie selbst:



    Ich bin 2012 in Bukarest angekommen, ich kann mich sogar an den genauen Tag erinnern: Es war der 28. September. Nach Bukarest bin mit der Arbeit gekommen, ich hatte keine Absicht, nach Rumänien zu kommen, und ehrlich gesagt, es gefiel mir auch nicht, aber mit der Zeit, als ich Leute getroffen habe und ich begann, die Stadt zu entdecken und Welt um mich herum zu sehen, habe ich die Situation als solche akzeptiert. Zwei Jahre später beendete ich das Projekt in Rumänien, aber zu dem Zeitpunkt lernte ich meinen Mann kennen und so bin ich in Rumänien geblieben. Das ist mehr als acht Jahre her, dass ich nach Rumänien kam und Bukarest mein Zuhause geworden ist.“




    Ana spricht mehrere Fremdsprachen und lernte sehr schnell auch Rumänisch. Sie konnte sich nicht einmal vorstellen, dass eine berufliche Veränderung ihr ganzes Leben verändern könnte. Jetzt ist sie zu Hause in Bukarest, einer Stadt, die ihr anfangs nicht gefallen hat. Wir haben Ana Žuravliova gefragt, wie sie die rumänische Hauptstadt sah, als sie hierher kam, und was sie dazu bewogen hat, ihre Meinung zu ändern:



    Vor acht Jahren war es jene Zeit, als es viele Hunde auf der Stra‎ße gab. Ich habe keine Probleme mit den Hunden, aber ich hatte Angst, zur Arbeit zu gehen und so viele Hunde auf der Stra‎ße zu sehen, die mich anbellten und mir nachliefen, und ich wusste nicht, wie ich mit streunenden Hunden umgehen soll. Zuerst dachte ich, die Stadt sei schmutzig, ich wohnte genau im Zentrum, in der Siegessstra‎ße, und ging zur Arbeit durch die Gassen in der Gegend, wo es so viele hängende Kabel gab. Die Stadt erschien mir unordentlich, aber mit der Zeit hat sich das offensichtlich geändert. Jetzt ist sie anders und auch viel sauberer.



    Mit der Zeit habe ich auch die Parks in Bukarest entdeckt, die sehr schön und ordentlich sind, und ich kann sagen, dass ich solche Parks in vielen anderen Ländern nicht gesehen habe, das hat mich total erobert. Und vor allem von dem Moment an, als ich meinen Mann kennenlernte, sah ich die Dinge anders, denn er begann, mir auch andere Orte und das ganze Land zu zeigen, das absolut wunderschön ist. Meiner Meinung nach ist Rumänien ein so reiches und schönes Land, es gibt so viele Dinge zu sehen, und ich wei‎ß nicht, ob wir genug Zeit dafür haben werden. Einer der Orte, der mich erobert hat und an den ich gerne zurückkehren möchte, ist die Maramureș, eine Gegend wie ein Märchen.



    Ich liebe die Natur und deshalb verbringen wir gewöhnlich viel Zeit in den Bergen und am Meer. Nicht unbedingt in überfüllten Ferienorten, wo es viele Touristen gibt, nein, wir ziehen es vor, einfach die Natur zu genie‎ßen. In Bukarest mag ich kleine Cafés, mein Liebliegscafé ist Infinitea, das sich in der Nähe des Romniceanu-Parks befindet. Es ist ein kleines Café mit einem absolut schönen Garten, eigentlich ein Teehaus, wo ich gerne etwas mit meinen Freunden trinke, aber ich gehe auch sehr oft mit einem Buch hin und ich trinke einen sehr guten Tee. Es ist ein Ort, an dem ich mich vor dem Wahnsinn um mich herum, vor dem Lärm verstecken kann.“




    Ana Žuravliova ist mit ihrer Familie und ihren Freunden viel durch Rumänien gereist. Acht Jahre lang hat sie gelernt, was es bedeutet, hier zu leben und sich für die Probleme der Gesellschaft zu engagieren. Sie hat jetzt die rumänische Staatsbürgerschaft und damit auch Rechte und Pflichten wie jeder andere rumänische Bürger. Wir haben sie gefragt, was für eine Verbesserung sie sich für Rumänien wünscht:



    Eine Sache, die mich störte und verletzte: Ich würde mir wünschen, dass die Rumänen ein bisschen mehr Zusammenhalt zeigten. In diesem Jahr hatte ich zum ersten Mal die Gelegenheit, zu wählen, und ich fand es sehr traurig, dass ich als ausländischer Staatsbürger, der sich hier niedergelassen hat, zur Wahl ging, während viele Rumänen es nicht gemacht haben und hinterher trotzdem sagen, sie seien nicht zufrieden — das erscheint mir ein wenig seltsam. Wenn man eine Veränderung will, muss man etwas tun, und das Wichtigste ist aus meiner Sicht, vereint zu sein, Zusammenhalt zu zeigen, Sachen gemeinsam zu tun.“

  • Ana Žuravliova

    Ana Žuravliova

    Ana Žuravliova vine din Lituania, din
    orașul Kaunas și se află în România de opt ani. Este vicepreședintă în cadrul
    International Women’s Association in
    Bucharest. Și-a întemeiat o familie, vorbește românește și de opt ani țara
    noastră i-a devenit casă. România nu a fost, însă, o alegere personală și la
    început nu i-a plăcut viața aici. Cum a ajuns să o transforme în acasă aflăm în minutele care urmează:


    Am ajuns în
    București în 2012, pot să zic chiar și ziua: 28 septembrie. Am venit în
    legătură cu serviciul, și vă zic foarte sincer, eu nu am vrut, nu am avut
    intenția să vin în România și în prima perioadă chiar nu mi-a plăcut. Însă, în
    timp, când am început să cunosc oamenii, am început să mă plimb prin oraș și am
    început să văd lumea din jur, am acceptat-o și am și rămas. Doi ani mai târziu,
    am terminat proiectul la care lucram și, în momentul respectiv, l-am cunoscut
    pe soțul meu și am rămas. Și iată că astăzi sunt deja mai mult de opt ani de
    când mă aflu în România și Bucureștiul a devenit casa mea.



    Ana vorbește mai multe limbi străine
    și a învățat românește foarte repede. Nici nu-și imagina că schimbarea pe plan
    profesional urma să îi modifice tot parcursul vieții. Acum este acasă la București,
    un oraș care la început a speriat-o. Am întrebat-o pe Ana Žuravliova cum vedea
    ea capitala atunci când a ajuns aici și ce a determinat-o să-și schimbe
    părerea:


    Acum opt
    ani era acea perioadă în care erau foarte mulți câini pe stradă. Eu nu am probleme
    cu câinii, însă mă speria, de exemplu, să mă duc la serviciu și să văd atâția
    câini pe stradă care lătrau la mine, alergau după mine și nu știam cum va
    reacționa un câine de stradă. La început mi s-a părut murdar orașul, dar eram
    și un pic limitată de zonă. Stăteam chiar în centru, pe Calea Victoriei și
    mergeam la serviciu pe străduțele mici, unde vedeam toate cablurile. Mi s-a
    părut neîngrijit orașul, dar cu timpul acest lucru, evident, s-a schimbat. Acum
    este mult mai îngrijit, este mult mai curat.

    În timp am văzut nu doar acele
    străzi, ci și parcuri, care sunt extrem de frumoase și îngrijite și pot să zic
    că n-am văzut astfel de parcuri în multe alte țări, iar acest lucru m-a
    cucerit. Și mai ales din momentul în care a apărut în viața mea și soțul meu,
    am văzut lucrurile altfel, pentru că el a început să mă ducă în alte locuri,
    să-mi arate nu doar Bucureștiul, ci și România, care este absolut superbă. După
    părerea mea, România este o țară atât de bogată și atât de frumoasă, sunt
    atâtea lucruri de văzut, încât nu știu dacă vom avea suficient timp să facem
    acest lucru. Unul dintre locurile care m-au cucerit și unde aș vrea să mă
    întorc este Maramureșul, o zonă care mi s-a părut ca din povești.

    Îmi place
    foarte mult Sibiul ca oraș, dar prefer natura și de aceea de obicei petrecem -
    sau petreceam în perioada mai normală, să spunem așa – la munte, la mare. Nu
    neapărat în stațiunile aglomerate, unde sunt mulți turiști, nu, noi preferăm să
    mergem undeva în munți, la plimbări solitare și pur și simplu să ne bucurăm de
    natură. În București îmi plac micile cafenele, preferata mea este Infinitea,
    care este situată în scetorul 5, în zona Parcului Romniceanu. E o mică cafenea
    cu o grădină absolut superbă, este de fapt o ceainărie și e locul unde mă duc
    cu mare drag și cu prietenii, dar și foarte des mă duc cu o carte, iau un ceai
    foarte bun și pur și simplu dispar în mijlocul orașului. Este un loc unde pot
    să mă ascund de nebunia din jur, de zgomot.



    Ana Žuravliova a călătorit mult în
    România, împreună cu familia și prietenii. De opt ani a învățat ce înseamnă să
    trăiești aici și să te implici în problemele societății. Acum are cetățenie
    română și drepturi și responsabilități ca orice alt cetățean român. Am
    întrebat-o ce ar vrea să vadă îmbunătățit în România:


    Un lucru
    care m-a deranjat și m-a durut: aș vrea ca românii să fie un pic mai uniți.
    Anul acesta am avut prima mea ocazie de a vota și mi s-a părut foarte trist că
    eu, ca cetățean străin care s-a stabilit aici, m-am dus și am făcut toate
    eforturile ca să ajung la vot, iar mulți români n-au făcut acest lucru. Au ales
    să tacă și să spună după aceea că nu sunt mulțumiți, asta mi se pare un pic
    ciudat. Dacă tu vrei o schimbare, trebuie să faci ceva și cel mai important
    lucru din punctul meu de vedere este să fiți uniți, să fiți împreună, să faceți
    lucruri împreună. Este singurul lucru care în momentul de față nu se conectează
    cu viziunea mea.