Războiul din Ucraina, între fake news și ajutorarea refugiaților. Interviuri cu Alina Bârgăoanu, decan al Facultății de Comunicare și Relații Publice (SNSPA), Cristian Pârvulescu, analist politic, decan al Facultății de Științe Politice (SNSPA), Anastasia Staicu (reprezentanta Asociației Seneca, ajută voluntar refugiații din Ucraina):
Pe lângă evidentele probleme medicale,
pandemia din 2020 a acutizat – iar, pe locuri chiar a și creat – unele drame
sociale, cele mai multe dintre ele referindu-se la persoanele singure,
vârstnice, fără adăpost, măcinate de diverse boli cronice și adicții. O parte
din acești oameni sunt ajutați din 2011 de Asociația Carusel care, pe bază de
voluntariat, oferă servicii sociale și
medicale celor aflați în situații de vulnerabilitate extremă. Cum a fost 2020
pentru Carusel și beneficiarii săi, aflăm de la directorul executiv, Marian
Ursan.
A fost un an îngrozitor. Oamenii
s-au confruntat cu o accentuare a lipsurilor materiale. E vorba de persoane
care reușeau cumva să supraviețuiască în orașele mari tocmai pentru că aici
activitatea era în toi, sunt multe restaurante și magazine deschise, iar unii
oamenii aveau posibilitatea să-și îndrepte privirea și către ei ca să-i ajute
sau să le lase niște bani. În plus, oamenii au simțit și un fel de abandon. Pe
de o parte, pentru că s-au închis spitalele, iar mulți dintre cei la care ne
referim suferă și de alte boli cronice: hepatite, TBC, HIV. Spitalele limitând
accesul în interiorul lor, ei n-au mai putut să se trateze. Serviciile medicale
s-au concentrat mai mult pe pandemie și toate celelalte activități n-au fost
neapărat neglijate, dar au fost lăsate în plan secund. Pe de altă parte, noi
ne-am continuat acțiunile. Încă din primele faze ale pandemiei, am decis cu
toții că nu e cazul să tragem obloanele și am fost în stradă în toată această
perioadă. Împreună cu voluntarii noștri noi am distribuit ceaiuri calde,
mâncare, dezinfectanți, medicamente, pături și saci de dormit, adică tot ce-am
crezut noi că este necesar pentru ca oamenilor să le fie mai puțin greu.
Unele dintre proiectele caritabile ale
Asociației Carusel n-au putut, însă, continua în această perioadă. E vorba de
Dușul mobil și Adăpostul de Noapte Odessa. Dușul mobil, o furgonetă care
străbătea Bucureștiul pentru a oferi servicii elementare de igienă oamenilor
străzii, a fost oprit, căci aburii care se formau în interior constituiau un
vector de propagare a noului coronavirus. Iar adăpostul a fost închis pentru că
nu se putea garanta păstrarea distanțării sociale. Totuși, pentru cazarea pe
timp de iarnă a celor fără adăpost, s-a găsit altă soluție intermediată de
Asociația Carusel. S-a decis, împreună cu administrația locală, să fie
închiriate camere de hotel pentru adăpostirea pe timp de noapte a oamenilor
străzii.
O altă problemă o constituie, evident,
incidența cazurilor de COVID 19 printre beneficiarii obișnuiți ai Asociației
Carusel, incidență despre care Marian Ursan întreabă retoric. Dar cine-și îndreaptă atenția către această categorie de oameni? Sigur,
că există cazuri, noi le și bănuim. Dar am senzația că este doar un vârf la
aisbergului. Dintre autorități, știți cine-i întreabă de viață și, mai ales, de
acte ca să le dea amenzi? Poliția. E singura instituție a statului prezentă
constant în viețile acestor oameni.
Cu toate acestea, în 2020, multe
organizații non-guvernamentale au încercat să fie prezențe constante în viața
oamenilor nevoiași. Printre ele, se numără Asociația Seneca prin proiectul
Bunicii Noștri care, de la declanșarea stării de urgență din luna martie,
livrează pachete de produse de strictă necesitate vârstnicilor singuri sau
izolați în case. În timp, numărul beneficiarilor a crescut, iar acum voluntarii
de la Bunicii Noștri acoperă 50 de localități din toată România, mai ales
zonele rurale.
Doar în decembrie au fost livrate 600 de pachete cu alimente și
produse de igienă, constituite pe baza donațiilor care, înmulțindu-se, ne-au
copleșit, dar ne-au și dat de lucru, după cum spune Anastasia Staicu,
reprezentanta asociației, care-și amintește cum a început totul: La început ne-am gândit să-i ajutăm pe oamenii vârstnici care n-aveau
voie să iasă din casă. Dar, pe teren, am descoperit că există multe persoane
care pur și simplu n-au pe nimeni. Sau dacă au voie să iasă, uneori n-au
posibilități financiare să-și facă cumpărăturile. De la început ne-am
concentrat pe locuri unde nu ajunge toată lumea și i-am luat în adopție pe
aceși bunici izolați. Iar voluntarii noștri se ocupă de ei din luna martie.
Dar
aceși bunici au și nevoi… nemateriale, ne spune Anastasia Staicu: Nevoile sufletești sunt aceleași ca în cazul nostru, al tuturora. Teama
cea mai mare, pe care poate nu o recunoște chiar fiecare, este teama de
singurătate. Iar pandemia a acutizat această teamă. Nu cred că există vreo
persoană care să nu fi suferit de lipsa căldurii umane sau de vreo îmbrățișare
în plus. Dar, să știți, că în această perioadă mulți oameni au devenit mai
darnici, mai deschiși și din cauza aceasta, proiectul Bunicii Noștri se va
schimba puțin. În 2021, împreună cu MNAC (Muzeul Național de Artă Contemporană)
ne-am gândit la un proiect. Cei de la muzeu fac diverse ateliere pentru copii,
iar unii dintre copii n-au bunici. Din cauza asta, ei și-au exprimat intenția
să adopte niște bunici. Iar înainte de Crăciun chiar am dus primele scrisori de
la ei către bunici și o să vedem care dintre acești vârstnici vor dori să
corespondeze cu cei mici. Drept urmare, în pachete, pe lângă cele ale gurii și
produsele de igienă, se vor mai găsi și niște scrisori.
Indiferent de situația
actuală a pandemiei, atât Asociația Carusel, cât și programul Bunicii Noștri
vor continua și în 2021 să le facă viața mai ușoară celor aflați în stare de
vulnerabilitate extremă.