Jurist de formaţie, judecător în epoca sovietică şi preşedinte al
Consiliului Suprem al Magistraturii după proclamarea, în 1991, a independenţei
Chişinăului faţă de Moscova, sexagenarul Nicolae Timofti a depus jurământul ca
preşedinte pe 23 martie 2012.
Bilanţul preşedinţiei sale e, constată analiştii,
unul mai degrabă amestecat. Ei susţin, că, având în vedere conjunctura internă
şi internaţională, preşedintele şi-a respectat mandatul şi prerogativele şi a
evitat să provoce crize politice, reuşind şi să promoveze interesele
Chişinăului peste hotare. Declarat pro-occidentale, echipele executive care au
guvernat republica în timpul lui Timofti au jucat cartea integrării europene şi
au obţinut, în 2014, semnarea acordurilor de asociere şi liber-schimb cu
Bruxellesul. Pe de altă parte, însă, la adăpostul retoricii europene, reformele
esenţiale au stagnat, iar administraţia a fost cariată de corupţie. Un miliard
de dolari, echivalentul a 15 procente din PIB, a dispărut, în circumstanţe
oneroase, din sistemul bancar al republicii, scandal care a discreditat partidele din coaliţia guvernamentală, a
provocat protestele masive ale societăţii civile şi a alimentat intenţiile de
vot pentru formaţiunile pro-ruse.
Ales de deputaţi, Timofti a fost o soluţie de
compromis şi puterea sa a depins, în mod constant, de jocurile politice ale
partidelor – consideră analistul Iulian Chifu, specialist în spaţiul
ex-sovietic şi fost consilier prezidenţial la Bucureşti. Iulian Chifu Din
punctul meu de vedere, a fost un preşedinte de centru, un preşedinte care şi-a
respectat mandatul, care a avut un rol important în momentul deciziei pentru
ultima formulă de guvern, în pragul unor alegeri anticipate ce ar fi putut
declanşa instabilitatea în Republica Moldova, deci şi-a asumat un rol direct. În
egală măsură, cred că poziţia sa de preşedinte a fost subutilizată de către
partidele politice.
De la Chişinău, analistul politic Anatol Ţăranu
remarcă acţiunile lui Timofti în domeniul politicii externe, mai ales apărarea
intereselor Republicii Moldova în raport cu Moscova şi relaţiile excelente cu
omologii săi din România vecină, Traian Băsescu şi Klaus Iohannis. Ţăranu le-a
declarat corespondenţilor Radio România Timofti nu a ezitat să apere
Republica Moldova şi nu s-a sfiit să facă aceasta în faţa preşedintelui Putin.
În acelaşi timp, prin măsurile de politică externă, preşedintele Timofti în
permanenţă a subliniat ataşamentul Republicii Moldova faţă de valorile
europene, dar şi faţă de valorile româneşti.
Potrivit Constituţiei,
Timofti va continua să-şi exercite prerogativele până la depunerea jurământului
de către viitorul preşedinte. Conform deciziei Parlamentului, validată de
Curtea Constituţională, noul şef al statului va fi ales prin vot direct al
tuturor cetăţenilor Republicii Moldova, iar scrutinul ar urma să se desfăşoare
pe parcursul acestui an.