Radio România Internațional

Tag: Andreea Novac

  • Caleido Multicultural Performing Arts Festival

    Caleido Multicultural Performing Arts Festival

    The
    4th Caleido Performing Arts Festival was held between the 21st and the 25th of
    May and included 20 independent theatre, dance and performance productions, 7
    of which own productions, and 4 premieres. The fourth edition of the festival
    was aimed at extending interdisciplinary, intercultural and inter-ethnic
    dialogue as part of the series Caleido Talks. There were also podcast talks that
    approached the theme of the festival: society seen multilaterally, through the
    filter of stereotypes, relations, women, communities and recent history. This year,
    the artistic director of the festival was Andreea Novac, an independent artist,
    choreographer and performer.




    It’s the first edition in which I’m involved from
    this perspective, of the person that does the artistic selection. The previous
    editions were held under the same theme of diversity and multiculturality and,
    from what I learnt from the initiators and organizers, the festival started out
    of a need, the need to bring together, in the same space and context, extremely
    diverse performances. The idea was for these shows to be presented in the same
    place, for the audience to be able to create connections and to observe the phenomena
    that the artists focus on, and therefore have various perspectives on the same
    thing. I am a choreographer, and in 2019 the Caleido Festival produced a show
    that I worked on together with actor István Téglás. And because
    those who organized the festival two years ago liked the performance, they
    promised that at this edition I would develop the event in the dance and
    performance area. I accepted because I liked the idea very much, especially since
    I don’t believe that art must be specialized, to be just dance or theater.
    I believe that a show can be a mix of arts and from this point of view, Caleido
    was the right platform, the platform that helped me work with various means and
    options.




    Andreea
    Novac also told us about the four productions of the Caleido festival, one of
    the goals of which was to draw an alarm signal on the uncertain and unstable
    situation of independent theatre and performing arts in general:




    I
    also worked with the organizers’ proposals and I launched two open-calls for projects
    for this edition. One for shows guests to the festival, and another one for
    shows to be produced during the festival, which is extremely important for
    Caleido. Caleido produced in 2020 four shows, which is a lot for a festival and
    for a year as difficult as 2020 was, and this year we have the premieres. As for
    the call for projects, I wanted very much to bring to the festival performances
    from outside Bucharest as well. There
    are many independent artists in the country, with very strong proposals and I
    wanted to know their intentions and, if possible, to bring them to the festival
    and produce these four shows. In brief, I gave a free hand to Paul Dunca/Paula
    Dunker, a Queer activist who established a team that made a show titled Adoration
    for Radical Performance. It’s a show about the Voguing movement (a type of
    dance typical of the Harlem ballrooms in the 1980s.) From what I know, it’s one
    of the very few shows in our country that approaches this phenomenon quite deeply,
    accessing its many layers. There is a personal level in the show, but also lots
    of information about Voguing, which in our country is not known. It’s a
    performance worth watching, which fills you with energy, extremely beautiful
    visually and easy to welcome by the audience. This year’s edition of Caleido
    has also presented Bildungswoman, directed by Elena Morar, a project presented
    as part of our call for projects. It’s a show that looks extremely well but is also very profound, in terms of content. It talks about women and growing
    up. I wouldn’t call it a feminist manifesto, but it does have a clear feminist dimension.
    Another production presented at Caleido was Libretto Impostura, directed by Matei
    Lucaci-Grunberg, the second part of a trilogy. A show that speaks with humor
    and irony, and in a very health way, about imposture. (MI)

  • Le Festival des arts performatifs Caleido

    Le Festival des arts performatifs Caleido

    Déroulée du 21 au 25 mai, la 4e édition du Festival des arts performatifs Caleido a proposé au public une vingtaine de productions artistiques indépendantes, dont quatre premières. Avec pour but de renforcer le dialogue interdisciplinaire, interculturel et interethnique, l’événement s’est penché sur des thèmes tels la stéréotypie sociale, le féminisme ou encore l’histoire récente. Cette année, la direction artistique du festival a été assurée par la chorégraphe et artiste indépendante Andreea Novac. « C’est pour la première fois dans l’histoire de ce festival que j’ai procédé à la sélection artistique. Les précédentes éditions ont fonctionné, elles aussi, dans la même direction de la diversité et de la multiculturalité. Aux dires des organisateurs et des initiateurs de Caleido, ce festival a démarré pour combler un besoin. Le besoin de réunir sous la même ombrelle des spectacles extrêmement différents. Et quand je dis différent, je pense aussi bien à la thématique qu’à l’approche esthétique et au discours sur lequel ils reposent. A la base, ce festival s’est proposé de réunir au même endroit des spectacles divers afin que le public présent sur place puisse faire des connexions et avoir plusieurs perspectives sur la même chose. Moi, je suis chorégraphe et en 2019, le Festival Caleido a inclus un spectacle que j’ai réalisé avec le comédien István Téglás et qui a beaucoup plu aux organisateurs de l’époque. Voilà pourquoi ils ont décidé de me proposer cette année de faire une édition autour de la danse et des arts performatifs. Et comme l’idée m’a beaucoup plu, j’ai accepté sur le coup, surtout que personnellement, je ne crois pas en cette classification des spectacles en spectacles de danse ou de théâtre. Je me dis qu’un spectacle peut tout simplement mélanger différents arts et de ce point de vue, Caleido s’est avéré la plateforme idéale pour me laisser déployer mes options ».

    En charge de la direction artistique du festival de cette année, Andreea Novac nous présente les quatre productions portant le label Caleido et qui se proposent de tirer la sonnette d’alarme sur la situation fragile et instable du théâtre indépendant et des arts performatifs en général. « J’ai pris en compte les propositions des organisateurs aussi, et du coup, pour l’édition de cette année, on a mis en place deux appels à projets. Le premier pour faire inscrire à l’affiche du festival des spectacles déjà existants et le second pour produire des spectacles pendant toute la période de cet événement. En 2020, Caleido a produit quatre spectacles, ce qui n’est pas mal pour une seule édition, surtout pour une édition si difficile comme celle de l’année dernière. Les quatre productions sont sorties en 2021. En ce qui concerne les appels aux projets, moi, j’ai insisté à coopter au sein du festival des spectacles produits en dehors de Bucarest aussi. Il y a beaucoup d’artistes indépendants à travers la Roumanie et j’ai tenu à faire connaître leurs visions au public. Pour vous donner un exemple, j’ai accordé toute la liberté à Paul Duncă, ou Paula Dunker, comme il/elle se présente au sein du mouvement queer dont il/elle fait partie. Avec son équipe, cet artiste a réalisé un spectacle intitulé « l’Adoration de la Performance radicale », où il est question du Voguing (ou Vogue en français), un style de danse urbaine né dans les années 1980 sur les scènes des bals fréquentés par des homosexuels et transgenres afro-américains, essentiellement à New York. A ma connaissance, il s’agit d’un des rares spectacles de Roumanie qui traite de ce sujet et en plus, d’une façon profonde, à plusieurs niveaux. Bien sûr qu’il y a dans cette production une dimension personnelle, mais il y a aussi beaucoup d’information sur la culture Voguing, plutôt méconnue en Roumanie. Ce n’est qu’une raison de plus de voir ce spectacle, aussi bien pour son côté éducationnel que pour la manière dont il arrive à nous remplir d’énergie et pour sa beauté visuelle qui le rend accessible au public large. L’édition de cette année de Caleido a présenté aussi « Bildungswoman » d’Elena Morar, un spectacle qui nous est parvenu suite à un appel à projets. C’est un acte artistique aussi bien visuel que riche en contenu, qui traite des femmes et de leur processus de mûrissement. Je me méfie à employer le terme de manifeste féministe pour décrire ce spectacle, quoique son côté féministe soit très prononcé. Un autre spectacle produit dans le cadre de notre festival est « Mademoiselle Iulia », mis en scène par Andreea et Andrei Grosu, d’après un texte classique écrit à la fin du XIXème siècle, et qui demeure de très grande actualité. Enfin, la dernière production s’appelle « Libretto Impostura », de Matei Lucaci-Grünberg. Deuxième partie d’une trilogie, ce spectacle traite avec beaucoup d’humour et d’ironie du sujet de l’imposture », a conclu Andreea Novac, directrice artistique de la 4e édition du Festival des arts performatifs Caleido. (Trad. Ioana Stancescu)

  • Caleido, festival multicultural de arte performative

    Caleido, festival multicultural de arte performative

    Festivalul de arte performative Caleido, ajuns la ediția a IV-a, s-a
    desfășurat în perioada 21-25 mai și a inclus 20 de producții independente de
    teatru, dans și performance, șapte dintre acestea fiind producții proprii, iar
    patru prezentate în premieră. Cea de-a IV-a ediție a festivalului și-a propus
    să extindă dialogul interdisciplinar, intercultural și interetnic în seria
    Caleido Talks. Au fost discuții sub forma de podcasturi care au abordat, la
    rândul lor, tema festivalului: societatea văzută multilateral, prin filtrul
    stereotipurilor, relațiilor, femeilor, comunităților și al istoriei recente. Anul
    acesta, directorul artistic al festivalului a fost Andreea Novac, artist independent,
    coregraf și performer.

    Este prima ediție în care eu sunt
    implicată din perspectiva asta, a omului care face selecția artistică. Edițiile
    anterioare au funcționat în aceeași linie a diversității și multiculturalității
    și -din ce am înțeles de la inițiatori și organizatori- festivalul a pornit
    dintr-o nevoie. Din nevoia de a aduce laolaltă, în același spațiu și context,
    spectacole extrem de diverse.

    Și când spun diverse mă refer atât la tematică, modalitate
    estetică și discurs. Iar ideea, așa cum spuneam, a fost ca aceste spectacole să
    fie prezentate în același loc, astfel încât publicul să poată să creeze
    conexiuni și să observe fenomenele pe care artiștii le urmăresc, să aibă mai
    multe perspective asupra aceluiași lucru. Eu sunt coregrafă, iar în 2019 Festivalul
    Caleido a produs un spectacol pe care l-am făcut împreună cu actorul István
    Téglás.

    Și pentru că celor care au organizat în urmă cu doi ani festivalul le-a
    plăcut spectacolul respectiv, mi-au propus ca la această ediție să dezvolt
    evenimentul în zona dansului și a performance-ului. Am acceptat pentru că mi-a
    plăcut mult ideea, mai ales că eu nu consider că spectacolele trebuie să fie
    specializate, să fie spectacole exclusiv de dans sau de teatru. Consider că un
    spectacol poate fi un mixt de arte și din acest punct de vedere Caleido a fost
    exact platforma de care aveam nevoie, o platformă care m-a ajutat să-mi
    desfășor opțiunile.



    Andreea Novac, directorul artistic al festivalului, ne-a prezentat și cele
    patru producții ale festivalului Caleido, eveniment care și-a propus să tragă
    un semnal de alarmă asupra situației incerte și instabile a teatrului
    independent și a artelor performative în general.

    Am lucrat și cu
    propunerile organizatorilor și am făcut pentru ediția aceasta două open call-uri,
    două apeluri la proiecte. Un apel pentru spectacole pe care să le invităm în
    festival și un apel pentru spectacole pe care să le producem pe perioada
    festivalului, aspect foarte important al Caleido. Caleido a produs în 2020
    patru spectacole, ceea ce e foarte mult pentru un festival și pentru un an atât
    de dificil ca 2020, iar anul acesta au ieșit respectivele premiere. În legătură
    cu apelul de proiecte, eu mi-am dorit foarte mult să ajungă la noi și să
    includem în festival și spectacole din afara Bucureștiului. Sunt foarte mulți
    artiști independenți în țară cu propuneri foarte puternice și am ținut să le
    cunosc intențiile și, în măsura în care am putut să fac asta, să-i aduc în
    festival și să producem aceste patru spectacole.

    Ca să povestesc pe scurt, i-am
    acordat libertate deplină lui Paul Duncă/Paula Dunker, activistă/a a grupului
    queer, care și-a creat o echipă cu care a scos un spectacol intitulat Adorație
    Performance-ului Radical. Este un spectacol despre mișcarea Voguing (tip de
    dans care a evoluat pe scenele de ballroom dance din Harlem în anii ’80). Din
    ce știu, este printre puținele spectacole de la noi din țară care tratează
    acest fenomen și îl tratează într-un mod profund, urmărind mai multe straturi.
    Există un nivel personal dar există în spectacol și multă informație despre
    cultura Voguing, care la noi în țară nu este foarte cunoscută. Cu atât mai mult
    merită văzut spectacolul pentru dimensiunea aceasta educațională foarte accentuată,
    este un spectacol care te umple de energie, foarte frumos vizual și ușor de
    primit de către public.

    Ediția aceasta Caleido a prezentat și Bildungswoman, în
    regia Elenei Morar, un spectacol care vine pe filiera apelului de proiecte.
    Bildungswoman este un spectacol care arată extrem de bine dar este și în
    același timp și un spectacol de conținut. Este spectacol care vorbește despre
    femei și despre maturizare. Mă feresc să-l numesc manifest feminist, dar în mod
    clar spectacolul are o dimensiune feministă foarte pronunțată. O altă producție
    Caleido a fost Domnișoara Iulia, o producție în regia Andreei și a lui Andrei
    Grosu. Domnișoara Iulia este un text scris la final de secol XIX, dar foarte
    actual. Iar ultima producție Caleido a fost Libretto Impostura, regia Matei
    Lucaci-Grünberg, a doua parte dintr-o trilogie. Un spectacol care vorbește cu
    umor și ironie și într-un fel foarte sănătos, în sensul că păstrează o distanță,
    despre impostură.






  • Festivalul LIKE CNDB 2018 – „Tu faci contextul”

    Festivalul LIKE CNDB 2018 – „Tu faci contextul”

    Între 15
    şi 27 aprilie se desfăşoară la Bucureşti a cincea ediţie a Festivalului LIKE
    CNDB – You are the context/ Tu faci contextul. Organizat de Centrul Naţional
    al Dansului Bucureşti (CNDB), festivalul are anul acesta un program şi o
    structură mai speciale. În primul rând, este cea mai comprimată dintre ediţiile
    de până acum, dar are, cu toate acestea, o secţiune internaţională. Coregrafa
    Vava Ştefănescu, managerul CNDB Prima ediţie a durat o lună. Am pornit de la
    o situaţie precară, dar îmi amintesc de publicul care revenea la Centru după
    ani de absenţă a Centrului în peisajul cultural al Bucureştiului. După
    discuţiile de după spectacol, lumea pleca spunând Ce seară frumoasă! De mult
    nu am mai trăit aşa ceva!. Între timp, am mai crescut. S-a mai născut o sală.
    E un festival de iarnă şi a fost conceput, în principal, foarte local. Deci
    este un festival al dansului din Bucureşti, dar întins pe o lună, o lună şi
    jumătate. Anul acesta, contextul ne-a obligat să îl restrângem foarte mult. Şi
    atunci am profitat de parteneriatul cu Aerowaves, o reţea foarte mare, un fel
    de platformă de difuzare şi de promovare a tinerilor coregrafi. Am profitat de
    intrarea în această reţea şi am putut să programăm trei spectacole străine.
    Ohne Nix, din Austria/ Marea Britanie a fost chiar în deschiderea
    festivalului. Homo Furens, care vine din Franţa şi, pe 21, Dans, for Satan,
    din Danemarca.


    Spectacolul Ohne Nix, creat şi
    performat de artiştii Luke Baio şi Dominik Grünbühel, foloseşte arta
    digitală şi experimentează cu proiecţia corpului, cu trucuri morfice şi cu
    umorul. În cu totul altă direcţie, spectacolul Homo Furens, al coregrafului
    francez Filipe Lourenço, foloseşte doar corpurile celor cinci dansatori pentru
    a interoga modul în care gândim mişcarea. Aparent, artiştii efectuează, pe
    scenă, exerciţii militare. Rémy Leblanc-Messager şi Stéphane Couturas sunt doi
    dintre dansatorii din Homo Furens: Spectacolul
    vorbeşte despre solidaritate, cât de departe poate merge o echipă din punct de
    vedere fizic, cât de mult putem avea grijă unul de celălalt, cum se pot alătura
    în spaţiu corpurile noastre, cum putem crea ceva bazându-ne pe acele mişcări
    militare, în cea mai mare parte, şi cum reuşim asta ca echipă. Deci, este
    despre umanitate, despre fraternitate.(Stéphane): Un mod simplu de a descrie acest spectacol
    ar fi că încercăm să ne atingem limitele psihologice prin intermediul limitelor
    noastre fizice. Deci, tehnicile nu contează cu adevărat. Coregraful a ales
    mişcări care seamănă cu cele militare, dar puteau fi şi altele. Ideea este că
    iei cinci oameni care nu se cunosc între ei, le ceri să facă nişte mişcări
    fizice foarte dure, astfel încât vor ajunge la limitele lor fizice şi, de
    acolo, imediat, la limitele lor psihologice. Solidaritatea şi tot ce a spus
    Remy înainte pot creşte în aceste condiţii. Aceasta este ideea de bază a
    spectacolului.


    Perioada
    cea mai importantă din festivalul LIKE CNDB rămâne, însă, cea dedicată dansului
    românesc. Vava Ştefănescu Secţiunea
    românească se constituie în trei zile de Focus LIKE CNDB 2018. Sunt programate
    pe sistem de showcase, avem chiar şi trei spectacole pe zi. Şi asta pentru că,
    în perspectiva deschiderii sezonului cultural româno-francez, vom avea invitaţi
    directori de festivaluri, directori de teatre de dans contemporan, din spaţii
    de rezidenţe, care vor veni să vadă cele mai rezistente producţii româneşti.
    Sunt spectacolele relevante. Şi acele spectacole care formează contextul, care
    vorbesc despre context, care generează anumite idei la care nu te gândeşti de
    obicei. Idei pe care le abordează dintr-o perspectivă care deschide spre
    gândire, idei care sunt bine structurate în compoziţia spectacolului. Nu numai
    ideea contează, ci şi modul în care ele sunt puse în acest mecanism.


    Unul dintre aceste spectacole
    considerate relevante este 37 Minutes of Make Believe/ 37 de minute care te
    fac să crezi, creat şi performat de Andreea Novac Am pornit de la un
    lucru care mă preocupă în toate spectacolele mele – întâlnirea dintre mine şi
    public. Doar că, de data asta, am hotărât ca această întâlnire să se producă la
    nivelul imaginaţiei. Şi atunci, spectacolul 37 de minute … lucrează cu
    imaginaţia mea şi cu imaginaţia
    spectatorului şi cu ce se întâmplă la întâlnirea dintre ele. Are foarte mult
    umor şi este un fel de a arăta spectatorului modalităţile prin care ceea ce fac
    eu pe scenă se poate întâlni cu ceea ce îşi imaginează el că fac pe scenă şi,
    în felul acesta, devine un schimb. Lucrez cu trei lucruri simple. Cuvântul,
    care îmi deschide sau îmi închide posibilităţi. Lucrez cu ideea că o mişcare
    poate să fie exact ceea ce vreau eu să fie sau, dimpotrivă, o mişcare poate
    avea toate semnificaţiile din lume. Şi, în final, pentru că imaginaţia
    funcţionează cu lucruri pe care noi le cunoaştem, dar reorganizate,
    repoziţionate în aşa fel încât să apară lucruri noi, există un moment în care
    fac asta cu publicul în mod direct.


    A
    cincea ediţie a Festivalului LIKE CNDB – Tu faci contextul se desfăşoară în
    contextul pregătirilor pentru un moment important: mutarea CNDB în noul spaţiu,
    Sala Omnia, asociată cu începerea unei noi etape în activitatea Centrului.
    Inaugurarea spaţiului va avea loc în anul 2020. De aceea, CNDB le propune
    artiştilor din comunitatea locală, echipei, publicului şi autorităţilor să
    încerce să ofere răspunsuri performative la întrebarea Cum va arăta CNDB în
    2020. Astfel că, în programul festivalului, timp de trei zile, se desfăşoară
    evenimentul Răspunsuri performative. Vava Ştefănescu Vor fi mai multe
    intervenţii în fiecare seară. De exemplu, Dan Perjovschi o să fie în
    transmisiune directă de la Sala Omnia cu un performance. Se pare că vor veni şi
    Ada Solomon, Alexandru Solomon… lume care a fost în conjuncţie cu Centrul,
    care a beneficiat de Centru sau lume, pur şi simplu, din public. Cred că e
    foarte important de făcut acest exerciţiu de imaginaţie şi de proiecţie, pentru
    că, în vremurile de schimbare, trebuie să-ţi apropriezi spaţiul şi
    proprietatea. Dansul contemporan şi tot ce înseamnă el – spiritul de întâlnire
    cu alte domenii artistice, cu alte domenii culturale, nu neapărat artistice -
    întotdeauna au fost caracteristica CNDB. Cumva, va fi supus unui alt statut atunci. Cred că e bun exerciţiul, pentru a deveni al nostru. Şi al publicului,
    şi al artiştilor, şi al celor care lucrează.

  • Like CNDB #1 – das Festival für Zeitgenössischen Tanz und Performance

    Like CNDB #1 – das Festival für Zeitgenössischen Tanz und Performance

    Es ist mehr als eine Genugtuung, dass es einen so gro‎ßen Erfolg hat! Auf allen Ebenen: organisatorisch, wirtschaftlich, qualitativ — die Qualität des Publikums, die Qualität der Aufführungen. Es tut sehr gut, die Bestätigung dafür zu bekommen, dass man gute Entscheidungen getroffen hat und dass der zeitgenössische Tanz einem so breiten und sich darauf spezialisierendem Publikum präsentiert werden kann.“



    Das waren die Gedanken der Choreographin Vava Ştefănescu, Interimsdirektorin des Nationalen Tanzzentrums Bukarest, am Ende des 1. Festivals für Zeitgenössischen Tanz und Performance Like CNDB“. Veranstalter war selbstverständlich das Tanzzentrum selbst, die einzige öffentliche Kulturinstitution, die den zeitgenössischen Tanz in Rumänien entwickelt und fördert.



    Für das Festival konnte ein unerwartet zahlreiches Publikum begeistert werden, darunter auch viele neue Zuschauer, die für eine sehr angenehme und freundliche Stimmung sorgten, die man in einem Konzertsaal nur selten vorfindet. Laut eigenen Angaben habe das Organisationsteam des Zentrums für das Festival bewusst originelle, überraschende, unterhaltende und extravagante Aufführungen gewählt, von denen einige heute erwähnt werden sollen.



    Im Jahr 2010 hatte der Künstler Mihai Mihalcea die Kulturszene mit einem Projekt gestürmt, in der die eigene Biographie zur Fiktion wurde: Er selbst verwandelte sich in Farid Fairuz und lancierte durch seine Aufführungen Fragen und Überlegungen zu Themen wie Kulturproduktion, Kapitalismus, Sexualität und Religion. Mihai Mihalcea bzw. Farid Fairuz war selbst Direktor des Nationalen Tanzzentrums zwischen 2006 und 2013 — beim Festival Like CNDB“ präsentierte er die Aufführung Realia (București-Beirut)“.




    Es ist eine Aufführung, in der ich den Zuschauer vermutlich voll und ganz betören möchte, durch die Überlappung der zwei Charaktere — so dass man nicht mehr wei‎ß, wo Farid aufhört und Mihalcea beginnt. Es ist eine Aufführung, in der ich unterschiedlichste autobiographische Geschichten zur Diskussion stelle, aber gleichzeitig knüpfe ich an viele Dinge aus der heutigen Welt an, die mich bewegen — an den Bürgerkrieg in Beirut zum Beispiel und viele andere Geschehnisse, die meine Aufmerksamkeit im Laufe der Zeit geweckt und in mir eine Spannung erzeugt haben.“



    Für den Soundtrack wählte der Künstler Stücke von Dhafer Youssef, Brent Lewis, Tschaikowski und Margareta Pâslaru, die dieses gemeinsame Erleben einer doppelten Identität vervollständigen.



    Für einen besonderen Moment beim Like-Festival sorgte die Choreographin Mădălina Dan, die eine Langzeit-Performance aufführte: das achtstündige Hematopoesis“, bei dem die Zuschauer im Rahmen von zwei einstündigen Zeitfenstern selbst zu Performern werden konnten. Wir fragten Mădălina Dan, was sie motiviert hat, einen solchen Versuch zu wagen.



    Ich hatte eine recht ernste Motivation, genauer gesagt war es die Krankheit. Ich wäre sonst bislang nicht auf die Idee gekommen, einen Bewegungsmarathon zu veranstalten, aber ich hatte eben ein recht schwieriges Jahr hinter mir: Ich musste mich einer Behandlung unterziehen, habe erfahren, wie physischer und psychischer Schmerz sich anfühlen und wie es ist, wenn der eigene Körper nicht mehr richtig funktioniert. Ich habe mir überlegt, dass dieser Zustand durch Vitalität kompensiert werden muss. Und dann dachte ich, einen achtstündigen Marathon auf die Beine zu stellen. Ich glaube, dass mich dieser Bereich der physischen Erschöpfung interessiert, in dem man einen Zeitraum mit dem Publikum teilt, der über die gewöhnliche Dauer einer Aufführung hinausgeht. Die Tanzaufführungen dauern in der Regel eine Stunde. Ich wäre an einem Ablauf interessiert, bei dem die Menschen einen Vorgang ohne Skript, ohne Dramaturgie verfolgen. Ich habe das als offene Dramaturgie bezeichnet, im Sinne, dass Sie auch weniger interessante Momente mitverfolgen werden, denn es handelt sich dabei um eine Improvisation und, an manchen Stellen, um Komposition in Echtzeit. Es gibt einen Transformationsprozess, den die Zuschauer miterleben, und ich glaube, dass diese Betrachtung interessant ist.“




    Die erste Ausgabe des Festivals für Zeitgenössischen Tanz und Performance, Like CNDB“, ist am 27. Februar mit zwei Aufführungen der Choreographin Andreea Novac zu Ende gegangen. Dabei geht es um zwei Solo-Vorstellungen, Dance a playful body“ mit dem Schauspieler Istvan Teglas und Despre tandreţe“ (Über die Zärtlichkeit“), in der Andreea Novac auch Hauptdarstellerin ist. Dance a playful body“ wurde bereits 2008 geschaffen, dennoch zieht es auch heute noch ein zahlreiches Publikum an, wie die Künstlerin selbst erzählt.



    Es ist eine Aufführung, in der ich mit dem Körperkonzept spiele — der Darstellung des Körpers und dem Körper im Alltag. Beides ist in ein und derselben Person enthalten. Denn was mir an Istvan sehr gut gefallen hat und ich stets in der Aufführung versucht habe zu vermitteln, ist sein Vermögen, sehr schnell von einem Gemütszustand zum anderen überzugehen. Er ist ein Chamäleon des Körpers und ein chamäleonischer Darsteller. Und das macht diese Aufführung auch: Sie wechselt von unterschiedlichen Etappen, in denen wir den Körper als Darstellung haben und er entpersonifiziert ist, zu Zuständen, in denen der Körper in seiner Verletzlichkeit erscheint und es dann Istvan, der Mensch, ist. Es ist ein Spaziergang durch die Zustände, Emotionen, Formen.“



    Über die Zärtlichkeit“ wurde vor zwei Jahren geschaffen. Wie Andreea Novac selbst gesteht, war der Ausgangspunkt rein persönlicher Natur — dann begann sie über die Zärtlichkeit der künstlerischen Tätigkeit zu sprechen:



    Ich schwanke ständig zwischen der Realität und der Fiktion, zwischen ehrlich und verstellt, eine Gratwanderung, die ich selbst nicht vollständig beherrsche.“



    Audiobeitrag hören: