Tag: Andreea Rasuceanu

  • Une forme de vie inconnue, d’Andreea Răsuceanu

    Une forme de vie inconnue, d’Andreea Răsuceanu

    Sorti en mai 2023 aux Editions Le Nouvel Attila, le roman « Une
    forme de vie inconnue » de l’écrivaine roumaine, Andreea Răsuceanu,
    traduit en français par Florica Courriol ne passe pas pour inaperçu. Avec une
    structure narrative qui alterne trois fils, le roman nous invite à une
    incursion inédite dans les rues et l’histoire de Bucarest, tout comme dans la
    vie intérieure des personnages. Un roman complexe, avec une construction très
    solide qui a poussé Mathieu Fabre, libraire à Kyralina, d’en faire son coup de
    cœur.

  • “Das Buch der Städte”, der Band, der Städte zu Figuren macht

    “Das Buch der Städte”, der Band, der Städte zu Figuren macht

    Die Schriftstellerin und Literaturkritikerin Andreea Răsuceanu hat kürzlich den Band “Das Buch der Städte” koordiniert und damit andere dazu angeregt, Orte zu Figuren zu machen. Die Anthologie wurde im Verlag Humanitas veröffentlicht und enthält die Texte von 16 zeitgenössischen Autorinnen und Autoren über ihre Heimatstädte. Einzelheiten haben wir von Andreea Răsuceanu bekommen: Ich beschäftige mich seit langem mit diesem Thema, diesmal wollte ich aber den umgekehrten Weg gehen, nicht von der Literatur zu den Autoren, sondern von den Autoren zur Fiktion, die sie auf der Grundlage ihrer Heimat- oder Wahlstädte oder der Städte, die im Allgemeinen einen Referezpunkt auf ihrer persönlichen Landkarte darstellen, schreiben könnten. Ich stellte schnell fest, dass es ein gutes Thema ist, das man erforschen kann, und ein Thema, das auch Orte hervorhebt, die das literarische Potenzial anderer Städte als Bukarest zeigen.



    Aber das Buch bietet dem Leser auch eine Art Panorama der heutigen rumänischen Literatur, geschrieben von jungen und nicht mehr ganz so jungen Autoren mit einer gro‎ßen stilistischen Vielfalt und vielen Erzählformeln. Ich hatte zwei Dinge im Sinn, als ich mir eine Anthologie ausdachte: einerseits eine echte Übung in literarischer Geografie zu sein und andererseits der Öffentlichkeit das Potenzial junger Menschen und Autoren zu zeigen, die heute rumänische Literatur schreiben.” Zu den Autoren, die im “Buch der Städte” schreiben, gehören Corina Sabău mit der Stadt Câmpulung Muscel, Adrian G. Romila mit Piatra Neamț, Marius Chivu mit Râmnicu-Vâlcea, Viorica Răduță mit Ploiești oder Angelo Mitchievici mit Constanța.



    Was Andreea Răsuceanu über ihre Zusammenarbeit mit diesen Schriftstellern sagt, erfahren wir jetzt: Ich habe sie gebeten, einen Roman zu schreiben, in dem die Stadt eine wichtige Rolle spielt, eine zentrale Rolle, entweder als Schauplatz oder fast wie eine Figur. Jeder konnte die eigene Wahl treffen, aber einen fiktiven Text verfassen. Natürlich haben viele der Texte auch autobiografische Elemente, denn sie handeln in der Regel von den Heimatstädten der Autoren, vielleicht haben sie auch essayistische Züge. Bei einigen Texten handelt es sich um eine Art erzählerische Beschreibung von Städten, vielleicht mit weniger fiktionalen Elementen, aber im Allgemeinen müssen wir die Beiträge der Autoren als Kurzgeschichten betrachten.”



    Die Koordinatorin wiederum hat ihre eigene Fiktion ihrer Heimatstadt Bukarest gewidmet. Andreea Răsuceanu sagte über den eigenen Beitrag zum Band: Es handelt sich um eine Handlung, die in Bukarest spielt, was für mich als Ort in meiner Prosa wichtig ist. Es ist in der Tat ein Fragment, das ein wenig angepasst wurde, damit es zu einem eigenständigen Roman werden kann, an dem ich gerade arbeite. Es geht um ein doppeltes Bild von Bukarest: ein Bukarest der Zwischenkriegszeit mit Schwerpunkt auf dem Dâmbovița-Viertel, dem Unirii-Platz und dem ehemaligen Uranus-Viertel und ein noch älteres Bukarest, zu dem auch die zentralgelegene Siegesstra‎ße (Calea Victoriei) gehört. Generell ist das für mich ein Bereich, der auch in den ersten beiden Romanen, die ich geschrieben habe, vorkommt. Letztlich können all diese Texte eine weitere Möglichkeit sein, eine Stadt kennenzulernen, aber auch ihre Vergangenheit zu erforschen oder sich ihr durch Kunst zu nähern”, sagte Andreea Răsuceanu.





  • Cultura română acasă şi în lume 03.02.2022

    Cultura română acasă şi în lume 03.02.2022

    Despre Cartea orașelor”, antologia recentă publicată de Editura Humanitas – cu coordonatoarea Andreea Răsuceanu şi criticul literar Marius Miheț; Interviu cu Nicoleta Roman, istoric și contribuitor la volumul Lux, modă și alte bagatele politicești în Europa de Sud-Est, în secolele XVI–XIX”; Interviu cu Bogdan Iancu, lector universitar la SNSPA, coordonatorul volumului Ipostaze și etnografii ale carantinei în pandemie”:



  • „Cartea orașelor” sau cum își văd scriitorii locurile natale

    „Cartea orașelor” sau cum își văd scriitorii locurile natale

    Cunoscută publicului larg și
    specialiștilor drept o autoare a Bucureștiului, atât prin studiile sale de
    geografie literară, cât și prin proza sa de ficțiune, Andreea Răsuceanu a
    coordonat recent volumul Cartea orașelor, astfel stimulându-i și pe alții să
    transforme locuri în personaje. Antologia a apărut, recent, la editura
    Humanitas și cuprinde textele a 16 autori contemporani. În ce scop? Ne răspunde
    Andreea Răsuceanu.

    De multă vreme mă ocup de tema asta și în
    cărțile mele de critică sau de non-ficțiune, dar și în romanele mele. Iar de
    data asta m-am gândit să pornesc invers, nu dinspre literatură spre autori, ci
    dinspre autori spre textele de ficțiune pe care le-ar putea scrie ei pornind de
    la orașele lor natale sau de la orașele de adopție sau de la orașele care
    reprezintă în general un punct de reper pe harta lor personal. Mi-am dat seama
    că e o temă bună de exploatat și o temă care pune în valoare și locurile pentru
    a arăta potențialul literar și al altor orașe în afară de București. Dar cartea
    oferă cititorului poate și un fel de panoramă a literaturii române care se
    scrie astăzi de către autori tineri și mai puțin tineri cu foarte mare
    diversitate stilistică și multe formule narative. Am avut aceste două lucruri
    în minte când m-am gândit la o antologie:
    pe de o parte să fie într-adevăr un exercițiu de geografie literară și
    pe de altă parte să arătăm publicului care este potențialul tinerilor și
    autorilor care scriu astăzi literatură română.



    Printre autorii care scriu în Cartea orașelor se
    numără Corina Sabău cu orașul Câmpulung Muscel, Adrian G.Romila cu Piatra
    Neamț, Marius Chivu cu Râmnicu-Vâlcea, Viorica Răduță cu Ploiești sau Angelo
    Mitchievici cu Constanța. Ce spune Andreea Răsuceanu despre colaborarea cu
    acești scriitori aflăm acum. Le-am cerut texte de ficțiune în care orașul
    să joace un rol important, să aibă un rol central, să fie ori un cadru ori un
    pur și simplu un décor, să fie aproape un personaj. Au avut toată libertatea să
    se raporteze la temă așa cum doresc, dar să vină cu un text de ficțiune.
    Bineînțeles că multe dintre texte au și elemente autobiografice pentru că, în
    general, e vorba de orașele natale ale autorilor, poate au și elemente de
    eseistică. Unele texte sunt un fel de descrieri narative ale orașelor, poate cu
    mai puține elemente ficționale, dar în general, trebuie să ne să ne raportăm la
    volum ca la unul de proze scurte.



    La
    rândul ei, coordonatoarea a dedicat propria ficțiune orașului său natal,
    București. Andreea Răsuceanu. E un text care are drept cadru
    Bucureștiul, important pentru mine ca loc și în proza mea, nu doar în studiile
    geo-critică pe care l-am scris până acum. E, de fapt, un fragment puțin
    adaptat, în așa fel încât să se constituie într-o proză de sine stătătoare, din
    romanul la care lucrez acum. E o dublă imagine a Bucureștiului: un București
    interbelic cu un focus acolo pe zona Dâmboviței, a Pieței Unirii și a fostului
    cartier Uranus și un București și mai vechi care cuprinde și Calea Victoriei.
    În general o zonă de referință pentru mine care apare și în primele două romane
    pe care le-am scris
    .



    În final, toate aceste texte pot constitui o altă
    modalitate de a cunoaște un oraș, dar și de a-i explora trecutul sau de a ți-l apropia
    prin intermediul artei.


  • Club Cultura 27.05.2021

    Club Cultura 27.05.2021

    O nouă carte pentru tineri semnată Călin Torsan, Prieten cu umbra”, publicată de editura Polirom; FestivalYA, discuții online între autori străini și tinerii cititori români de romane Young Adult; Redactorii revistei de cultură ieșene editată de liceeni și studenți, Alecart, în dialog cu autoarea Andreea Răsuceanu:



  • Bucarest literario. Seis posibles lecturas de la ciudad

    Bucarest literario. Seis posibles lecturas de la ciudad

    El libro de Andreea Răsuceanu, “Bucarest literario. Seis posibles lecturas de la ciudad, es un libro-experimento sobre las relaciones infinitas que se están creando entre la ciudad y su proyección literaria, entre la mirada del autor y la mirada del lector, entre los distintos mapas interiores de los personajes y las variadas modalidades de “leer el paisaje urbano. Andreea Răsuceanu, destacada crítica literaria, propone una imagen de Bucarest tal como resulta de la relectura de una serie de novelas firmadas por los autores más importantes de la actualidad literaria rumana. Este libro representa una iniciativa importante porque propone un nuevo método de investigación: la geocrítica, dice Cornel Ungureanu. La crítica Andreea Răsuceanu.




    Lo que a mí me interesa es la idea de ciudad. La ciudad como construcción, como objeto fascinante, la ciudad como nuestro segundo cuerpo, del cual no podemos hacer abstracción, al cual no podemos dejar de lado. La idea de geografía literaria me ha interesado desde el principio. Tal como comento en la presentación del libro yo me propuse dos cosas. Por una parte, hacer que los aficionados a la literatura contemporánea vean la ciudad de otra forma, que tengan otra mirada sobre la ciudad, una mirada mediada por estos textos. Por otra parte querría convencer a los aficionados a la historia de su ciudad o a la ciudad en que vivimos, que lean las obras de escritores no canónicos, escritores contemporáneos. Mi objetivo ha sido proponer esta doble lectura: una lectura de la ciudad a través de la literatura y un paseo por la literatura a través de estas ciudades literarias.




    “Bucarest literaria. Seis lecturas posibles de la ciudad habla sobre la imagen de la ciudad tal como aparece en las obras de seis escritores de generaciones diferentes: Bucarest es la protagonista de libros escritos por Mircea Cărtărescu, Gabriela Adameşteanu, Stelian Tănase, Simona Sora, Filip Florian o Ioana Pârvulescu. Todos los capítulos vienen acompañados por una entrevista a cada autor, una confesión directa que enfatiza las semejanzas y las diferencias entre la perspectiva exterior, del crítico, y la manera en que el autor esta viviendo su relación con la ciudad. Andreea Răsuceanu.




    Me pareció interesante esta relación entre el escritor y el espacio que está describiendo, el espacio contemporáneo, en el que se está moviendo día a día y el espacio de una época pasada. He visto en los libros de Gabriela Adameşteanu descripciones muy amplias del Bucarest anterior al año 1989, descripciones que podrían constituir un material de estudio para los antropólogos, para los que desean ver cómo era Bucarest en la década de los 70 o de los 80. He descubierto en las novelas de Gabriela Adameşteanu, una ciudad muy sensorial, reconstituida a través de una multitud de sugerencias visuales, sonoras y táctiles. Es una escritora que presenta sus personajes perfectamente conectados al ritmo de la ciudad, a su velocidad, proyectando en el exterior lo que está pasando en su interior. Pero también al revés, el paisaje urbano tiene un impacto muy grande sobre la vida interior de los personajes.




    El novelista rumano Mircea Cărtărescu ha conseguido imponer una determinada imagen de Bucarest, una imagen inconfundible porque es el escritor rumano más interesado en la imagen de la ciudad. En cualquier presentación del Bucarest literario deberían aparecer en primer lugar las frases emblemáticas de la prosa de Cartarescu, sobre la ciudad alter ego, la ciudad cuerpo, o la ciudad como espacio intuido, descubierto, explorado con la ayuda de los sentidos, una ciudad de las direcciones míticas, dice Andreea Răsuceanu.




    He dedicado la mayor parte del libro a Mircea Cărtărescu, pero fue sin premeditarlo. Su última novela, El Solenoide, apareció en un momento en que estaba a punto de acabar mi libro y fue algo imprevisto. Leí el libro y me dí cuenta de que era allí donde quedaba completada su última imagen de la ciudad de Bucarest tal como aparece en su novela Orbitor (La Ceguera). El peso de la ciudad en la obra de Mircea Cărtărescu es decisivo. Encontramos en sus novelas un Bucarest muy espectacular, hay una gran variedad de imágenes de la ciudad. Es la ciudad cuerpo, una prolongación del cuerpo del narrador, una composición anatómica. La extirpación de cualquier edificio de la ciudad equivale a la extirpación de un órgano vital. Por otra parte una imagen completamente original es la imagen de la ciudad alter ego. Es una metáfora extraordinaria, que abre la novela Orbitor, con el pequeño Mircea en su famoso apartamento de la calle Ştefan cel Mare que ve su reflexión en la ventana, reflexión que se sobrepone sobre la imagen de la ciudad. Es una imagen que Mircea Cărtărescu prolonga en todo el libro y la recompone en distintas formas. La ciudad es un texto que el narrador está escribiendo en aquel mismo momento.



    Los seis capítulos del libro consiguen poner a Bucarest en el mapa de las grandes ciudades postmodernas. Se convierte en una ciudad legible, se nos entrega con pasión, es digna de amar, un personaje capturado en las vivencias de otros personajes escribe Tania Radu sobre Bucarest literario. Seis lecturas posibles de la ciudad.


  • Topographie der Literatur: das Wörterbuch der literarischen Orte in Bukarest

    Topographie der Literatur: das Wörterbuch der literarischen Orte in Bukarest

    Das Wörterbuch der literarischen Orte in Bukarest erzählt 167 Geschichten über das literarische Bukarest. Ursprünglich hatten die Autorinnen Andreea Răsuceanu und Corina Ciocârlie über fast zweitausend Orte und urbane Legenden recherchiert, die mit Figuren aus der rumänischen Literatur, mit der realen und literarischen Geographie der Hauptstadt verbunden sind. Ob Realität oder Fiktion, verzweigen sich die Boulevards, Stra‎ßen und Gassen der rumänischen Hauptstadt und kommen wieder zusammen, was Geschichten entstehen lässt, die ineinander flie‎ßen. Dieser literarische Spaziergang auf den Spuren der Figuren führt uns manchmal zum Römer-Platz (Piaţa Romană) und zum Amzei-Markt, manchmal zum Athenäum oder zum öffentlichen Garten Herăstrău, zum Stadtteil Cotroceni oder Dudeşti. Am Ende entsteht eine Art virtueller Karte von Bukarest, die es dem Leser ermöglicht, sich in der Stadt und ihren Büchern zurechtzufinden“, schreiben die Autorinnen des Wörterbuchs der literarischen Orte in Bukarest, Andreea Răsuceanu und Corina Ciocârlie. Dazu die Schriftstellerin und Literaturkritikerin Andreea Răsuceanu:



    Gleich zu Beginn hatten wir einen kleinen Moment der Panik angesichts der eher beängstigenden Aussicht, den grö‎ßten Teil der literarischen Schriften erneut lesen zu müssen, was wir übrigens auch taten. Wir haben also die rumänische Literatur des 19. Jahrhunderts erneut gelesen, dann haben wir uns die Schriftsteller der Zwischenkriegszeit angesehen — über die Auswahl haben wir lange verhandelt — und dann sind wir zu den zeitgenössischen Autoren gekommen. Da ich bereits über einige der letzteren geschrieben hatte, versuchte ich, die zuvor genannten Namen nicht noch einmal zu erwähnen. Corina Ciocârlie war eine au‎ßergewöhnliche Arbeitspartnerin. Wir teilten die gleiche Begeisterung und vor allem eine gro‎ße Leidenschaft für die Stadt Bukarest und ihre Geschichten. Das ist, glaube ich, das Geheimnis dieses Buches. Au‎ßerdem ergänzten wir uns auf natürliche Weise, denn diesmal wollte ich die Vororte erkunden, während Corina innerhalb der Grenzen der zentralen Gebiete bleiben wollte. Ich wollte über das bunte Bukarest schreiben, das Bukarest der Elendsviertel am Stadtrand, über die Cuţarida-Grube, benannt nach dem Ingenieur Nicolae Cuţarida, die dem 1957 geschriebenen Roman »Die Grube« von Eugen Barbu ihren Namen verliehen hat. Ich habe auch über das Elendsviertel Filantropia geschrieben, über die Stra‎ße Calea Griviţei, über dieses Gebiet, das noch unerforscht ist, ein wei‎ßer Fleck auf der Landkarte, wo man die städtische Entwicklung nachvollziehen und förmlich sehen kann, wie die Stadt emporkommt.“




    Das Wörterbuch der literarischen Orte von Bukarest soll eine Rache für das verstümmelte, belästigte, verschwundene Bukarest“ sein. Die Literaturkritikerin Corina Ciocârlie kommt zu Wort:



    In den Seiten des Wörterbuchs ist das Uranus-Viertel noch nicht abgerissen worden, das Pressehaus »Casa Scânteii« hat das Băneasa-Hippodrom noch nicht ersetzt, die Sala Dalles hat noch ihre modernistische Fassade aus den 1930er Jahren und hinter dem Lido-Hotel hört man noch immer das verführerische Rauschen des berühmten Wellenbades. Eine kleine Übung für Phantasie: Wenn wir aus den Fenstern der Buchhandlung Humanitas Cişmigiu, die uns heute Abend empfängt, schauen würden, würden wir diesen schönen Boulevard Regina Elisabeta (Königin Elisabeth) sehen. Eine ganze Show würde sich vor unseren Augen entfalten: mehrfarbige Plakate, exzentrische Outfits und Frisuren, mit leidenschaftlichen Liebesaffären, Ehebruch und Verrat, wie man sie im Film sieht. Auf den Bürgersteigen des Boulevards, zwischen dem Park Cişmigiu und der Gambrinus-Brauerei einerseits und dem Kino Capitol und dem Offizierscasino andererseits, ziehen die schönen Menschen der Belle Époque vorbei. Es ist nicht überraschend, auf die eine oder andere Figur aus einem Roman zu sto‎ßen: Nory Baldovin (Protagonistin des Romans »Rădăcini« (»Wurzeln«), geschrieben von Hortensia Papadat-Bengescu und veröffentlicht 1938), Emilia Răchitaru oder Madame T. (Figuren aus dem Roman »Patul lui Procust«, »Das Bett des Prokrustes«, veröffentlicht von Camil Petrescu 1933). Nichts wäre langweilig: keine heruntergekommenen Fassaden, keine geschlossenen Kinos. Und dann würde die Heldin des Romans »Fontana di Trevi« der Schriftstellerin Gabriela Adameşteanu, Letiţia Branea, die kürzlich aus Paris zurückgekehrt ist, es nicht bedauern, dass der Boulevard Elisabeta zu einer trostlosen Landschaft geworden ist.“




    Abgesehen von den Hinweisen zu berühmten Stra‎ßen und ihren Geschichten ist das Wörterbuch der literarischen Orte in Bukarest ein wertvolles Verzeichnis von Denkmälern, Bahnhöfen, Kreuzungen, Parks, Plätzen, Märkten, Bistros, Cafés, Hotels, Kinos und sogar Buchläden und Zeitungsständen.

  • Dicţionar de locuri literare bucureştene

    Dicţionar de locuri literare bucureştene

    Dicţionarul de locuri literare bucureştene, volumul
    semnat de Andreea Răsuceanu şi Corina Ciocârlie, spune 167 de poveşti despre
    Bucureştiul literar. Iniţial, cele două autoare au inventariat două mii de
    locuri şi legende urbane relevante pentru personajele literaturii române,
    pentru geografia reală şi literară a oraşului. Reale ori fictive, străzile,
    aleile, bulevardele se bifurcă şi îşi răspund, dând naştere la o serie de
    povești interconectate: din Amzei în Romană, de la Ateneu până în Herăstrău,
    din Cotroceni până în Dudeşti, traiectoriile personajelor desenează o hartă
    virtuală a Bucureștiului, cu ajutorul căreia cititorul se poate orienta în
    preumblările sale urbane şi romaneşti, scriu cele două autoare ale Dicţionarul
    de locuri literare bucureştene, Andreea Răsuceanu şi Corina Ciocârlie. Calea Victoriei,
    Strada Mântuleasa, Parcul Ioanid, Parcul Cişmigiu, Hanul lui Manuc, Şoseaua
    Virtuţii, Calea Văcăreşti, Casa din Strada Sirenelor, Hotel Universal, Gara de
    Est sunt câteva dintre locurile inventariate în Dicţionar.

    Andreea Răsuceanu, scriitoare
    şi critic literar. A fost un moment de panică la început, a fost o perspectivă destul de
    înspăimântătoare că trebuie să trecem din nou prin mare parte din literatura
    română şi aşa s-a şi întâmplat, aşa am început, am recitit mulţi autori români.
    Ne-am hotărât să începem de la câteva nuclee, am trecut prin secolul al XIX-lea,
    ne-am oprit asupra scriitorilor interbelici pentru care am negociat destul de
    mult, am ajuns, evident, şi la autorii contemporani despre care eu am mai
    scris, dar am încercat să nu revin asupra scriitorilor despre care am scris
    deja în cărţile mele anterioare.

    Corina Ciocârlie a fost un partener
    extraordinar, cu un entuziasm care s-a întâlnit cu entuziasmul meu. Cred că
    aici este secretul acestei cărţi, amândouă avem o pasiune extraordinară pentru
    Bucureşti şi poveştile lui. În plus, ne-am completat natural, pentru că, de
    data asta, eu am dorit să explorez şi periferia bucureşteană, în timp ce Corina
    a rămas mai degrabă în zona selectă. Am vrut să scriu şi despre Bucureştiul
    pitoresc, despre Bucureştiul mahalalelor, de la marginea oraşului, despre Groapa
    Cuţarida (loc care şi-a luat numele după inginerul Nicolae Cuţarida, prezent în
    romanul Groapa, apărut în 1957, scris de Eugen Barbu) despre Buzeştii (zonă
    situată în jurul Pieţei/Căii Buzeşti) cu cârciumile extraordinare, care te fac
    să deschizi ochii asupra vieţii, aşa cum spune un personaj. Am scris şi
    despre mahalaua Filantropia, despre Calea Griviţei, despre zona aceea care este
    încă necartografiată, un teritoriu vid, în care poţi vedea de fapt evoluţia
    urbanistică, poţi vedeacum se ridică oraşul.

    Dicţionarul de locuri literare
    bucureştene şi-a propus să fie un fel de revanşă a Bucureştiului mutilat,
    agresat, dispărut, o lectură răzbunătoare şi răscumpărătoare a unui oraş
    îndrăgit spune Corina Ciocârlie, critic literar şi doctor în ştiinţe filologice. În
    paginile Dicţionarului, cartierul Uranus n-a fost încă demolat, Casa Scânteii
    n-a luat locul Hipodromului Băneasa, Sala Dalles şi-a păstrat faţada modernistă
    din anii 30, iar în spatele hotelului Lido se mai aude încă forfota
    ademenitoare a faimosului bazin cu valuri. Chiar şi din această librărie, unde
    suntem în seara aceasta, librăria Humanitas Cişmigiu, dacă am privi pe fereastra
    ficţiunii, am vedea un Bulevard Regina Elisabeta extraordinar. Un spectacol
    permanent cu afişe colorate, cu reclame luminoase, cu toalete şi coafuri
    excentrice, cu pasiuni amoroase, cu adulteruri şi trădări ca în filme.

    Între Parcul
    Cişmigiu şi berăria Gambrinus de-o parte, cinematograful Capitol şi Cercul
    Militar de cealaltă, ar defila în seara asta, dacă am privi prin feresastra
    ficţiunii, toată lumea bună a romanului interbelic, începând cu Nory Baldovin
    (protagonista romanului Rădăcini, publicat de Hortensia Papadat Bengescu în
    1938), continuând cu Emilia Răchitaru (personaj din romanul Patul lui Procust,
    publicat de Camil Petrescu în 1933) şi terminând cu inevitabila doamnă T. (personaj
    principal din acelaşi roman, Patul lui Procust, de Camil Petrescu). Oricum,
    nimic n-ar fi tern sau plicticos, faţadele clădirilor n-ar fi scorojite, sălile
    de cinematograf nu s-ar fi închis. Iar Letiţia Branea, eroina Gabrielei
    Adameşteanu, abia sosită la Bucureşti de la Paris în romanul Fontana di Trevi
    (care închide trilogia deschisă de Drumul egal al fiecărei zile și continuată
    de Provizorat) n-ar mai deplînge faptul că Bulevardul Elisabeta a devenit un
    peisaj dezolant, cu clădiri jupuite şi cornişe derăpănate, unde singurul punct
    luminos e librăria Humanitas Cişmigiu, la doi paşi de berăria Gambrinus micşorată,
    dar restaurată.

    Dincolo
    de nomenclatorul străzilor, în Dicţionarul de locuri literare bucureştene sunt
    repertoriate monumente, gări, intersecţii, parcuri, pieţe, cafenele, cârciumi,
    hoteluri, cinematografe, ba chiar tarabe de anticari ori chioşcuri de ziare -
    fiecare dintre ele reprezentând un reper, un nod în reţeaua simbolică a
    oraşului

  • Gala der jungen Schriftsteller: viele Anwärter auf Preis für Dichtung

    Gala der jungen Schriftsteller: viele Anwärter auf Preis für Dichtung

    Die Gala der jungen Schriftsteller ist eine der Veranstaltungen, die aus Anlass des 10. Tages der rumänischen Kultur stattfindet. Dieses Jahr jährt sich der Geburtstag des Dichters Mihai Eminescu zum 170. Mal. Der Preis Gedichtband des Jahres 2019“ geht an Soldat. Umbre ale trecutului pe câmpul de luptă“ (Der Soldat. Schatten der Vergangenheit auf dem Kampffeld“) und Jurnal scris în a treia parte a zilei“ (Tagebuch, das im dritten Teil des Tages geschrieben wurde“) von Angela Marcovici Marinescu, erschienen im Verlag frACTalia in Bukarest. In der Sektion Junge Dichter des Jahres 2019“ wurden die Dichterinnen und Dichter Jesica Baciu, Timotei Drob, Anastasia Gavrilovici, Artiom Oleacu, Vlad Sibechi und Krista Szöcs nominiert, in der Sektion Der beste Schriftsteller des Jahres 2019“ wurden Diana Bădica, Iulian Bocai, Valentin Covaciu, Valentina Şcerbani und Cristina Vremeş nominiert.



    Die zehnte Gala der Jungen Schriftsteller bzw. die Wahl des Gedichtbandes des Jahres 2019 findet am 15. Januar im Nationalen Literaturmuseum in Bukarest statt. Organisatoren der Veranstaltung sind auch dieses Jahr das Nationale Literaturmuseum zusammen mit dem Kulturverband Euro Culturart“, mit der Unterstützung des Rumänischen Verlagsvereins und der Gesellschaft zur Verwaltung der Urheberrechte. Die Literaturkritikerin und Schriftstellerin Andreea Răsuceanu ist Jurymitglied:



    Dieses Jahr fiel die Entscheidung schwer. Es ist schwer, wenn die Auswahl nicht vielfältig ist, aber auch, wenn man aus einem gro‎ßen Angebot auswählen soll. Meiner Meinung nach war 2019 ein Jahr der Gedichte, ein Jahr der jungen Dichterinnen und Dichter, daher gibt es auf dieser Gala die grö‎ßte Zahl der Nominierungen für den Gedichtpreis. Eine ähnliche Situation gibt es in der Sektion »Prosa«, wo fünf Titel nominiert wurden. In der Sektion »Junge Literaturkritiker« gibt es leider keine Nominierung. Meiner Meinung nach sind solche Veranstaltungen bedeutsam, ich sitze bereits zum vierten Mal in der Jury, ich bin selber auch Preisträgerin des Jahres 2013 für den Band »Das Bukarest Mircea Eliades«.“



    Die Literaturkritikerin Andreea Răsuceanu empfiehlt, sich den Klassikern mit einem frischen Blick zu nähern:



    Eminescu sollte man sozusagen mit eigenen Augen lesen und verstehen, jenseits der Schablonen und Vorurteile. Ich liebe seine Prosa, die ich jedes Mal neu entdecke. Mit jeder Lektüre erinnere ich mich, dass meiner erster Kontakt mit seinem Werk voller Vorurteile war. Seine Werke sollten jedes Mal mit einem frischen Blick wiederentdeckt werden. Bei Treffen mit Gymnasialschülern habe ich auch offene Lehrer kennengelernt, die wussten, wie man die Gedichte von Eminescu den Kindern jenseits der Klischees näher bringen kann.“

  • Gala tinerilor scriitori şi Cartea de poezie a anului 2019, de Ziua Culturii Naţionale

    Gala tinerilor scriitori şi Cartea de poezie a anului 2019, de Ziua Culturii Naţionale

    Gala tinerilor scriitori/Cartea de poezie a anului 2019 este unul dintre evenimentele organizate cu ocazia celei de-a zecea ediţii a Zilei Culturii Naţionale, care ne aminteşte, anul acesta, că se împlinesc 170 de ani de la naşterea poetului naţional Mihai Eminescu. Cartea de Poezie a anului 2019 se acordă volumului “Soldat. Umbre ale trecutului pe câmpul de luptă” & “Jurnal scris în a treia parte a zilei” de Angela Marcovici (Marinescu), carte apărută la editura frACTalia din București. Pentru secțiunea Premiul Tânărul poet al anului 2019 sunt nominalizate cărți semnate de Jesica Baciu, Timotei Drob, Anastasia Gavrilovici, Artiom Oleacu, Vlad Sibechi și Krista Szöcs. Pentru secțiunea Premiul Tânărul prozator al anului 2019 sunt nominalizate cărți semnate de Diana Bădica, Iulian Bocai, Valentin Covaciu, Valentina Șcerbani și Cristina Vremeș.



    Cea de-a X-a ediție a Galei Tinerilor Scriitori / Cartea de Poezie a anului 2019 se desfăşoară la Muzeul Naţional al Literaturii Române din Bucureşti, principal organizator al evenimentului, alături de Asociaţia EURO CULTURART, cu sprijinul APLER (Asociația Publicațiilor Literare și Editurilor din România) și Opera Scrisă.ro – societate de gestiune a drepturilor de autor. Andreea Răsuceanu, critic literar şi scriitoare, face parte din juriul Galei şi ne-a vorbit despre importanţa evenimentului şi despre cărţile nominalizate: “Anul acesta nu ne-a fost uşor să facem selecţia. Este complicat când nu sunt suficiente titluri, dar şi atunci când sunt foarte multe titluri bune şi este foarte greu de ales. Aş spune că 2019 a fost mai degrabă a fost un an al poeziei şi al poeziei tinere, prin urmare avem cel mai mare număr de nominalizări la premiul pentru poezie, şase titluri ale unor tineri autori, până în 35 de ani.


    Dar nici la capitolul proză nu stăm rău, sunt cinci titluri nominalizate. În schimb, nu avem nici un tânăr critic până în 35 de ani, aşa cum menţionează regulamentul Galei. Eu cred că astfel de evenimente sunt vitale, de aceea am şi acceptat să particip, să fiu parte din juriu. Pentru mine este al patrulea an de când jurizez, am fost la rândul meu premiată, am luat premiul pentru tânărul critic al anului 2013 cu volumul Bucureştiul lui Mircea Eliade. Elemente de geografie literară. Pot spune că mă bucur să fac parte din acest juriul pentru că pot depune mărturie din interior că lucrurile se întâmplă exact aşa cum ar trebui să se întâmple în orice juriul literar, se votează, se punctează, se adună punctele şi nu este loc negocieri care să presupună criterii extraliterare.”



    Scriitoarea şi criticul Andreea Răsuceanu ne oferă câteva sugestii de lectură, declarându-se o admiratoare a prozei eminesciene. “Ar trebui să-l citim, oricum, mai puţin prin intermediul şabloanelor şi comentariilor literare care par neschimbate de zeci de ani în manualele şcolare. Cred că Mihai Eminescu trebuie citit cu foarte multă libertate şi cu lipsa oricăror prejudecăţi. Eu, personal, revin mereu la proza lui, care-mi place foarte mult şi descopăr câte prejudecăţi aveam când l-am citit pentru prima dată, în gimnaziu şi liceu. Aşa cred că ar trebui citit, cu o privire proaspătă şi eliberându-ne de tot ce s-a spus până acum despre el. Din fericire, am întâlnit – când am fost invitată la diverse întâlniri cu liceeni – şi profesori foarte deschişi la minte, care ştiu să-i facă pe copii să se apropie de literatura lui Eminescu şi altfel, evitând clişeele şi vorbindu-le despre Eminescu nu doar ca despre poetul naţional.”



  • Bucarest littéraire. Six lectures possibles de la ville.

    Bucarest littéraire. Six lectures possibles de la ville.

    Le nouveau volume signé Andreea Rasuceanu, « Bucarest littéraire. Six lectures possibles de la ville » est un livre-expérimentation sur les inépuisables relations qui se créent entre la ville et sa projection littéraire, entre la vision de lauteur et celle du lecteur, entre les différents plans intérieurs de la ville et les différentes manières de décrypter le paysage urbain. « Remarquable critique littéraire, Andreea Rasuceanu propose une image de Bucarest résultant de la lecture dune série de romans signés par des auteurs représentatifs pour la littérature roumaine daujourdhui. Les lectures proposées par ce livre constituent une initiative importante qui ouvre la voie dune nouvelle méthode de recherche : la géocritique », affirme lécrivain, critique et historien de la littérature Cornel Ungureanu.



    La critique littéraire Andreea Rasuceanu explique lidée de son livre: « Ce qui ma intéressée, cétait lidée même de ville. La ville en tant que construction, la ville en tant quobjet fascinant, la ville en tant que notre deuxième corps que nous ne pouvons pas ignorer. Ce fut lidée à la base de notre recherche, cest pourquoi lidée de géographie littéraire ma intéressée dès le début. Et je me suis proposé daccomplir deux objectifs, que jai mentionnés dans lintroduction de ce livre. Dun côté, faire découvrir aux passionnés de littérature contemporaine lobjet détude de ce livre, à savoir la ville, pour quils puissent avoir un autre regard sur Bucarest, par lintermédiaire notamment de ces textes. Par ailleurs, il y a ceux qui sont passionnés uniquement par lhistoire de la ville et par la ville que nous habitons en général, et que je souhaite les introduire aux œuvres de ces écrivains contemporains qui ne sont pas encore des vedettes. Mon but a été de réaliser cette double lecture : une lecture de la ville par le biais de la littérature, ainsi quune randonnée à travers ces villes littéraires ».





    « Bucarest littéraire. Six lectures possibles de la ville » parle de limage de la ville telle quelle apparaît dans les œuvres de six écrivains de générations différentes : Mircea Cărtărescu, Gabriela Adameşteanu, Stelian Tănase, Simona Sora, Filip Florian et Ioana Pârvulescu. Dans leurs livres, Bucarest devient un véritable personnage. Chaque chapitre est accompagné dune interview, un témoignage direct qui souligne les similarités et les différences entre la perspective extérieure du critique et la manière dont lauteur vit la relation avec la ville.




    Andreea Rasuceanu : « Ce rapport de lécrivain avec lespace quil décrit ma également paru intéressant. Il sagit non seulement de lespace contemporain où lon vit quotidiennement, que lon voit chaque jour, mais aussi de lespace des temps passés. Jai remarqué quil existe dans le cas de Gabriela Adamesteanu une série de descriptions tellement amples de la ville de Bucarest davant 1989, descriptions qui pourraient constituer une matière détude pour les anthropologues, pour ceux qui souhaitent voir comment on vivait à Bucarest dans les années 70 et 80. Ce sont des images très amples, minutieusement reconstruites. Jai découvert dans la prose de Gabriela Adamesteanu une ville très sensorielle, reconstituée à partir de toute sorte de suggestions visuelles, sonores, tactiles. Elle surprend ses personnages branchés au rythme de la ville, à sa vitesse, à ce qui se passe à lextérieur, projetant sur lextérieur les actions de lintérieur. Par ailleurs, le paysage urbain a également un impact important sur la vie intérieure. »



    Quand on dit Bucarest littéraire, on dit Mircea Cartarescu. Il a réussi à imposer une certaine image de Bucarest, impossible à confondre, il est probablement lécrivain roumain le plus préoccupé par limage de la ville. Sur tout emblème du Bucarest littéraire devraient figurer dabord les phrases emblématiques de sa prose, des citations sur la ville alter-ego sur la ville corps et sur la ville en tant quespace que lon découvre à laide des sens, une ville des adresses mythiques, affirme Andreea Rasuceanu.



    Andreea Rasuceanu : « Jai accordé à Mircea Cartarescu lespace le plus ample du livre, sans que cela soit prémédité. Son roman « Solenoid » est apparu dans un moment où je mapprêtais à mettre fin à mon livre et quelque chose dimprévu est passé. Jai lu le livre et je me suis rendu compte quil complète, quil accomplit limage de Bucarest telle quelle apparait dans son précédent roman Orbitor. Dans le cas de Mircea Cartarescu, le poids quoccupe la ville est le plus important, nous rencontrons la ville la plus spectaculaire, le plus grand nombre dimages de la ville. Cest une ville corps, une sorte de prolongement du corps du narrateur, une constitution anatomique. Lextirpation de tout bâtiment de la ville équivaut à lextirpation dun organe vital. Par ailleurs, une image tout à fait originelle est cette image de la ville alter-ego. Et cest une métaphore extraordinaire, qui ouvre le volume Orbitor, avec le personnage principal, le petit Mircea dans son fameux appartement de lavenue Stefan cel Mare qui voit sa propre réflexion dans la fenêtre, réflexion qui se superpose à limage de la ville. Cest une image que Mircea Cartarescu prolonge dans tout son livre et reprend de différentes manières. Ce qui plus est, la ville est un texte, un texte que le narrateur écrit sur place. »



    Les six chapitres du livre réalisent la performance de pousser Bucarest dans « la galerie des grandes villes postmodernes ». Du coup, la ville est décryptable, elle soffre aux lecteurs de cette manière anthropomorphisée, comme si elle était écrite sur un palimpseste, personnage indépendant ou capturé de manière subjective par les expériences des autres personnages », écrivait également la critique Tania Radi sur le livre « Bucarest littéraire. Six lectures possibles de la ville ». (Trad. Alex Diaconescu)

  • Geokritik: Bukarest durch die Augen von Schriftstellern erkundet

    Geokritik: Bukarest durch die Augen von Schriftstellern erkundet

    Andreea Răsuceanu leistet sich eigentlich ein Buchexperiment über die unerschöpflichen Wechselwirkungen zwischen der Stadt und ihrer literarischen Projektion. Sie pendelt dabei zwischen dem Blick des Autors und jenem des Lesers, zwischen den verschiedenen Deutungswelten. Als Geokritik bezeichneten Kollegen Răsuceanus diesen in Rumänien neuartigen Ansatz. Worum es ihr dabei ging, erläuterte die Kritikerin selbst: Mich hat die eigentliche Idee der Stadt interessiert — die Stadt als Konstruktion, als faszinierendes Objekt, als ein zweiter Körper, den wir nicht ignorieren können“, sagt Andreea Răsuceanu. Im Vorwort schreibt sie, dass sie bei dieser Literaturgeografie eine Doppelschiene verfolgt hat: Sie wolle einerseits den Lesern, die von zeitgenössischer Literatur begeistert sind, mithilfe der Texte der sechs Autoren einen neuen Blick auf die Stadt vermitteln. Andererseits war ihr Anliegen, Menschen, die an der Stadt und ihrer Geschichte interessiert sind, die sechs Autoren näher zu bringen.



    Das Buch thematisiert das Bild der Stadt Bukarest im Werk von sechs zeitgenössischen Autoren aus verschiedenen Generationen: Mircea Cărtărescu, Gabriela Adameşteanu, Stelian Tănase, Simona Sora, Filip Florian und Ioana Pârvulescu. Bukarest wird so zur literarischen Figur. Jedem Kapitel geht eine Diskussion der Kritikerin mit den Autoren voran — darin setzen sie sich mit der Betrachtungsweise auseinander, mit der Art und Weise, in der die Autoren ihr Verhältnis mit der Stadt ausleben: Auch dieses Verhältnis des Autors mit dem beschriebenen Raum schien mir interessant zu sein — es ist der Raum, den er täglich wahrnimmt und durch den er sich bewegt, oder der Raum der Vergangenheit. Bei Gabriela Adameşteanu gibt es so ausführliche Beschreibungen von Bukarest vor 1989, dass sie Studienmaterial für Anthropologen sein könnten“, glaubt Andreea Răsuceanu.



    Der Autorin Gabriela Adameşteanu, Jahrgang 1942, gelingen sehr detailreich rekonstruierte Bilder; ihr Werk ist voller Sinnesreize: visuelle, akustische, taktile Anhaltspunkte. Ihre Romanfiguren agieren perfekt im Takt der Stadt, sie reagieren auf die Au‎ßenwelt, auf die sie ihr Innenleben projizieren. Und umgekehrt wirkt die Stadt auf ihr inneres Universum ein. Einer der Autoren, in dessen Werk Bukarest eine vordergründige Rolle einnimmt, ist Mircea Cărtărescu. Er prägte in seiner Prosa, zuletzt im Roman Solenoid“ ein unverkennbares Bild der Stadt: Bukarest als Alter Ego, als Körper, als intuitiv wahrgenommener, entdeckter, mit allen Sinnen erforschter Raum: Mircea Cărtărescu nimmt — von mir unbeabsichtigt — den grö‎ßten Anteil des Buches ein. »Solenoid« erschien zu einem Zeitpunkt, als ich mich für den Schlussstrich meines Buches vorbereitete. Es war völlig unvorhersehbar, ich habe den Roman gelesen und erkannt, dass das Bild von Bukarest darin vervollkommnet wird“, führt die Kritikerin aus.



    In den Romanen von Mircea Cărtărescu erscheint die Stadt am spektakulärsten. Sie ist eine Verlängerung des eigenen Körpers, ein anatomisches Gebilde — verliert sie ein Gebäude, entspricht das einer Amputation vitaler Organe. Die Stadt nimmt dann die Rolle des Alter Egos ein: Am Anfang des ersten Teil des Romans Orbitor“, im Deutschen unter dem Titel Die Wissenden“ erschienen, sieht der kleine Mircea im Fenster der Plattenbauwohnung sein eigenes Spiegelbild, das sich über das Bild der Stadt einblendet. Diese Metapher wird zum Leitmotiv des gesamten Romans.



    Die Kritikerin Tania Radu meint über das Buch ihrer Kollegin Răsuceanu, dass es Bukarest in die Galerie der gro‎ßen postmodernen Städte stellt. Bukarest werde auf der Stelle les- und erschlie‎ßbar. Und liebenswert. Die Stadt erscheint im Menschenbilde, dessen magischer Kern unter überlagerten Schichten erforscht wird. Als Romanfigur per se oder als subjektiv von anderen Figuren erlebt“, schrieb Tania Radu in ihrer Rezension.

  • Bucharest in Literature. Six Possible Readings of the City

    Bucharest in Literature. Six Possible Readings of the City

    Andreea Rasuceanu’s new book, “Bucharest in Literature. Six Possible Readings of the City” is a sort of experiment on the many forms of relation between the city and its literary projection, between the perception of the author and that of the reader, between the various interior maps and the different ways of reading the urban landscape. According to writer and literary critic Cornel Ungureanu, “Andreea Rasuceanu offers an image of Bucharest that formed as a result of the reading of several novels written by authors that define the current Romanian type of writing.



    The readings proposed by this book anticipate in fact a new research method, that of geocriticism”. Here is critic Andreea Rasuceanu herself: “What I focused on in my book was the idea of the city itself. The city as a construction, the city as a fascinating object, the city as our second body that cannot be ignored. This is what I started from, so the idea of literary geography captivated me from the very beginning. As I mentioned in the book’s foreword, I started off having two goals in mind. On the one hand, to make the readers who are passionate about contemporary literature, which I have been focusing on lately, to actually see the city and have a different perspective on it, filtered with the help of these texts. On the other hand, I wanted to familiarize the readers who are passionate only about the history of this city, with the writings of these contemporary writers. So this was my intention, to offer a 2-type reading of the city, one via literature and one that is in fact a journey through literature via these literary cities.”



    “Bucharest in Literature. Six Possible Readings of the City” speaks about the image of the city as it appears in the works of 6 writers from different generations. In the books of Mircea Cărtărescu, Gabriela Adameşteanu, Stelian Tănase, Simona Sora, Filip Florian and Ioana Pârvulescu, Bucharest becomes a character. Each chapter includes an interview, which is uncontested evidence pointing to the similarities and differences between the critic’s outer perspective and the way in which the writer experiences his or her relation with the city.



    Here is Andreea Răsuceanu at the microphone with more: “I also found this relation interesting, between writers and the space they describe. They describe the contemporary space, the space that they are living in, which they see and experience every day or the space of past ages. I noticed that Gabriela Adameşteanu makes very ample descriptions of Bucharest as it was before 1989, and her descriptions could be good study material for anthropologists, for those who want to see what Bucharest was like back in the 1970s or 1980s. Her descriptions of Bucharest are very detailed. I discovered in Gabriela Adameşteanu’s prose a very sensory city, reconstituted through all sorts of visual, sound and tactile clues. Her characters are perfectly connected to the rhythm of the city, to its speed, to what’s going on outside, which is a projection of what’s going on inside. Likewise, the urban landscape has a very big impact on the inner life of characters.”



    “If you say literary Bucharest you say Mircea Cartarescu. He managed to impose a certain image of Bucharest, an unmistakable one, as he is the Romanian writer most concerned about the image of this city. Any literary emblem of the literary Bucharest should first and foremost contain emblematic phrases of Cartarescu’s prose about the alter-ego city, the body-city or the city as an inferred space, discovered, tapped by means of senses, a city of mythical addresses”, as Andreea Rasuceanu put it.



    “I have allotted the largest space in the book to Mircea Cartarescu but without premeditating it. ‘Solenoid’ appeared at a moment when I was preparing to complete the book, so it just happened. I read the book and I realized that it completed that image of Bucharest, which first appeared in another book by Cartarescu, ‘Orbitor’ (Blinding). The city has been given immense coverage in his books; we have the most spectacular city here where various facets of this city are presented; it’s an extension of the narrator’s body, an anatomic structure where the demolition of a building is tantamount to removing a vital organ. On the other hand, an entirely original image is the image of the alter-ego city. It’s an extraordinary metaphor that begins the book ‘Blinding’, with little Mircea in his now famous apartment on ‘Stefan cel Mare’ street who sees his reflection in the window, a reflection that is juxtaposed to the image of the city. This image is used by Mircea Cartarescu throughout the book in different guises. The city becomes a text, one that is written by the narrator at that very moment.”



    “The six chapters of the book turn Bucharest into one of the great post-modern cities. It becomes readable and reveals itself to us as a passionate city, deserving of our love. It comes to us in an anthropomorphic guise and we are able to explore its magic core through a palimpsest, as a character that takes shape through the subjective feelings of other characters” — this is how Tania Radu describes the book “Bucharest in Literature. Six Possible Readings of the City”.


  • Bucureştiul literar. Şase lecturi posibile ale oraşului

    Bucureştiul literar. Şase lecturi posibile ale oraşului

    Noua carte a Andreei Răsuceanu, “Bucureştiul literar. Şase lecturi posibile ale oraşului”, este o carte-experiment despre inepuizabilele relaţii care se creează între oraş şi proiecţia sa literară, între privirea autorului şi cea a cititorului, între diferitele hărţi interioare şi diferitele moduri de a citi peisajul urban. Remarcabil critic literar, Andreea Răsuceanu propune o imagine a Bucureştilor rezultată din recitirea unui şir de romane semnate de autori definitorii pentru actualitatea scrisului românesc. Lecturile propuse de această carte reprezintă o iniţiativă importantă, ce vine în întâmpinarea unei noi metode de cercetare: geocritica“, spune Cornel Ungureanu.



    Criticul Andreea Răsuceanu: Ce m-a interesat pe mine aici a fost însăşi ideea de oraş. Oraşul ca o construcţie, oraşul ca obiect fascinant, oraşul ca un al doilea corp al nostru pe care nu-l putem ignora, de care nu putem face abstracţie. Asta a fost ideea de la care am pornit, aşa că ideea de geografie literară m-a interesat de la început. Şi mi-am propus două lucruri, aşa cum am specificat în introducerea acestei cărţi. Pe de o parte, să-i fac pe cei care sunt pasionaţi de literatura contemporană –acesta fiind obiectul meu de studiu din această ultimă carte- să vadă oraşul, să aibă o altă privire asupra oraşului, privire intermediată de aceste texte. Pe de altă parte, pe cei pasionaţi doar de istoria oraşului sau de oraşul în care trăim, să-i fac să ajungă la operele acestor scriitori contemporani care încă nu sunt canonizaţi. Acesta a fost scopul meu, să realizez această dublă lectură: o lectură a oraşului prin intermediul literaturii şi o plimbare prin literatură prin intermediul acestor oraşe literare.”



    “Bucureştiul literar Şase lecturi posibile ale oraşului” vorbeşte despre imaginea oraşului aşa cum apare în operele a şase scriitori din generaţii diferite: în cărţile scrise de Mircea Cărtărescu, Gabriela Adameşteanu, Stelian Tănase, Simona Sora, Filip Florian şi Ioana Pârvulescu, Bucureştiul devine personaj. Fiecare capitol e însoţit de un interviu — o mărturie nemijlocită care subliniază asemănările ori deosebirile dintre perspectiva exterioară, a criticului, şi modul în care autorul trăieşte relaţia cu oraşul.



    Andreea Răsuceanu: ”Mi s-a părut interesant şi acest raport, al scriitorului cu spaţiul pe care îl descrie, care este cel contemporan, cel trăit, spaţiul pe care îl vede şi prin care se mişcă în fiecare zi sau spaţiul unor epoci trecute. Am remarcat că există în cazul Gabrielei Adameşteanu nişte descrieri atât de ample ale Bucureştiului dinainte de 1989, descrieri care ar putea constitui material de studiu pentru antropologi, pentru cei care doresc să vadă cum era în anii 70 sau 80 în Bucureşti. Au rămas astfel de imagini foarte ample, foarte detaliat reconstituite. Am descoperit, în proza Gabrielei Adameşteanu, un oraş foarte senzorial, reconstituit din tot felul de sugestii vizuale, sonore, tactile. Ea îşi surprinde personajele perfect racordate la ritmul oraşului, la viteza lui, la ceea ce se întâmplă în exterior, evident proiectând asupra exteriorului ceea ce se întâmplă în interior. Dar şi invers, peisajul urban are asupra vieţii interioare a personajelor un impact foarte mare.”




    Spui Bucureştiul literar, spui Mircea Cărtărescu. El a reuşit să impună o anumită imagine a Bucureştiului, una inconfundabilă, e poate scriitorul român cel mai preocupat de imaginea oraşului. Pe orice emblemă a Bucureştiului literar ar trebui să stea în primul rând frazele emblematice din proza cărtăresciană, despre oraşul-alter ego, oraşul-corp sau oraşul ca spaţiu intuit, descoperit, tatonat cu ajutorul simţurilor, un oraş al adreselor ”mitice” spune Andreea Răsuceanu:



    ”I-am acordat cel mai amplu spaţiu din carte lui Mircea Cărtărescu fără să premeditez acest lucru. Solenoid-ul a apărut într-un moment în care mă pregăteam să închei cartea şi a fost ceva cu totul neprevăzut, am citit cartea şi mi-am dat seama că abia acolo se completează, se desăvârşeşte imaginea Bucureştiului din Orbitor. La Mircea Cărtărescu, ponderea oraşului este cea mai puternică, întâlnim cel mai spectaculos oraş, cele mai multe tipuri de imagini ale oraşului. Este un oraş corp, o prelungire a propriului corp al naratorului, o alcătuire anatomică, extirparea oricărei clădiri din oraş echivalează cu extirparea unui organ vital. Pe de altă parte o imagine cu totul originială este imaginea aceasta a oraşului alter ego. Şi este o metaforă extraordinară, care deschide volumul Orbitor, cu micul Mircea în celebrul apartament de pe Ştefan cel Mare care îşi vede propria reflexie în tripticul ferestrei, reflexie care se suprapune peste imaginea oraşului. Este o imagine pe care Mircea Cărtărescu o prelungeşte în întreaga carte şi o reia în diferite moduri. De asemenea, oraşul este un text, un text scris chiar atunci de narator.”



    Cele şase capitole ale cărţii izbutesc performanţa de a împinge Bucureştiul în “galeria marilor oraşe postmoderne“. E dintr-odată citibil şi ni se livrează pătimaş, demn de iubit, aşa cum îl vedem aici antropomorfizat, sondat prin palimpsest spre miezul magic, personaj în sine ori capturat subiectiv de trăirile altor personaje“ scrie Tania Radu despre “Bucureştiul literar. Şase lecturi posibile ale oraşului”.