Radio România Internațional

Tag: Andrei Rus

Arhiva Activă-Filme din Arhiva UNATC

Proiectul
Arhiva Activă a fost început de UNATC (Universitatea Naţională de Artă
Teatrală şi Cinematografică I.L. Caragiale din București) în anul
2020, cu ocazia împlinirii a 70 de ani de la înființarea instituției. Programul cuprinde, până la acest moment, cincisprezece
filme scurte din perioada 1966-1971, realizate de prima generație de studenți
la Regie și la Operatorie după o pauză de un deceniu. Unele dintre aceste filme
sunt realizate de cineaști ce aveau să confirme ulterior (Radu Gabrea, Ada
Pistiner, Felicia Cernăianu, Iosif Demian, Timotei Ursu, Vivi Drăgan Vasile,
Dan Pița, Mircea Veroiu, Nicolae Mărgineanu) și au în distribuție actori
deveniți faimoși (Toma Caragiu, Mitică Popescu, Cornel Coman, Ilarion Ciobanu).

Critic de film, universitar și director
artistic al Festivalului de Film Documentar One World Romania, Andrei Rus este
curatorul programului de filme din arhiva UNATC.

Proiectul Arhiva Activă s-a născut dintr-o pasiune și preocupare mai
veche pe care o am pentru arhive, dar și din interesul câtorva oameni din
conducerea UNATC. În 2020, UNATC a împlinit 70 de ani de la înființare și
Arhiva Activă a fost unul dintre proiectele gândite împreună cu rectorul actual
al UNATC, Liviu Lucaci, care încearcă tot felul de proiecte pentru a revigora
instituția. A fost și un moment în care ne-am pus întrebarea cât știm despre
istoria acestei instituții. Pentru că n-a existat niciodată o preocupare reală
de a face cercetare legată de trecutul UNATC, care se numea la înființare
Institutul de Artă Teatrală și Cinematografică. Iar aceasta este instituția
care a generat majoritatea profesioniștilor din domeniu atât în teatru cât și
în film, cel puțin până în anii ’90, și care a marcat, până la urmă, norma.
Adică anumite principii de a face teatru și cinema și anumite norme stilistice au
provenit din această perioadă de studiu.

Eu am început să vizionez în ordine
cronologică filmele studențești începând cu anii 60 , iar anul trecut am
prezentat la TIFF (Festivalul Internațional de Fillm Transilvania) o colecţie
de nouă scurtmetraje din arhiva Universităţii Naţionale de Artă Teatrală şi
Cinematografică. Când a venit invitația de la TIFF văzusem vreo 200 de
scurtmetraje dintre 1966 și 1971. Și am avut o surpriză extraordinară de a descoperi filme
aproape experimentale, filme care nu seamănă prea mult cu lungmetrajele
românești din acea perioadă. Astfel că am făcut o selecție cu filme care ies
din normă, filme care, cred eu, pot să reîmprospăteze curiozitatea pentru
cinema-ul marginal românesc. Și în momentul actual filmele studențești sunt
marginalizate față de cinema-ul oficial de ficțiune, singurul cât de cât disponibil
pe diverse canale TV.

La fel, filmele documentare sau de animație sunt foarte
puțin accesibile. Vreau să spun că, de fapt, nu există un singur tip de a face
cinema în România, există, ca să spun așa, cinematografii românești. Și este foarte
important să începem să explorăm toate aceste cinematografii marginale, iar
esențial, înainte de a le explora, este să le conservăm, să avem grijă de ele,
să le digitalizăm și apoi să le facem accesibile pentru cercetare. Una dintre
constatări, văzând filmele din arhivă, a fost că mare parte din avangarda din
România se afla în singura instituție unde se studia teatru și film în perioada
comunistă, ceea ce pot spune că a fost o descoperire pentru mine.

În următorii ani, Arhiva Activă va revizita și va
demara un amplu proces de digitalizare și de restaurare a întregii arhive de
filme studențești pe suport de 16 și 35mm, cuprinzând aproximativ 2000 de
titluri. Proiectul își propune, de altfel, să identifice și să accesibilizeze
mai multe tipuri de materiale de arhivă aflate în patrimoniul UNATC:
fotografii, schițe de scenografie, lucrări de licență sau disertații, materiale
care documentează spectacolele studențești realizate de-a lungul celor șapte
decenii de existență, precum și documente administrative ce reflectă evoluția
pedagogică în domeniile artelor spectacolului și ale cinematografiei.

Andrei
Rus, curatorul programului de filme din arhiva UNATC: Scurtmetrajul e un
tip de cinema mai putin costisitor decât lungmetrajul, de aceea se realizau mult
mai multe scurtmetraje. Chiar și în anii ’70, ani foate buni pentru
cinematografia românească, nu se făceau anual mai mult de 20 lungmetraje, în
timp ce doar scurmetrajele de la Studioul cinematografic Sahia-Film treceau de
200. De asemenea, exista studioul Animafilm, unde se făceau filme de animație,
din păcate mai deloc disponibile. Existau și câteva sute de cinecluburi și sunt
sigur că printre filmele realizate în cadrul lor trebuie să fi existat multe experimente,
dar, din păcate, acele filme nu ajungeau la publicul larg.

Sper ca acum, în
acest nou context de la UNATC, în care departamentul de cercetare se coagulează
și există un mare interes pentru zona de arhive, să redeșteptăm interesul
oamenilor, să reușim să atragem inclusiv arhive personale. Asta e o problemă foarte
mare a culturii din România, nu doar a cinema-ului sau a teatrului. Se întâmplă
foarte des ca artiștii să nu aibă cui să-și lase arhivele personale. Multe
dintre aceste arhive ajung la moștenitori sau la diverși prieteni din domeniu,
dar ele nu sunt accesibile, nu sunt neapărat deshise cercetării. Și este foarte
important să existe centre care să se ocupe de aceste arhive, sunt atâtea
exemple de muzee sau instituții de învățământ superior celebre care explorează
arhivele.

6 February 2021
Festivalul Internațional de Film Documentar și Drepturile Omului “One World Romania”

Filmul este realizat de regizorul algerian Hassen Ferhani, premiat anul trecut la Locarno IFF şi RIDM Montreal International Documentary Festival.

Publicul a desemnat câştigător documentarul francez Nici să nu vă gândiţi că urlu/ Ne croyez surtout pas que je hurle, semnat de Frank Beauvais. Acelaşi film a primit o menţiune specială din partea juriului liceenilor. Cea de-a treisprezecea ediție a Festivalului Internațional de Film Documentar și Drepturile Omului One World Romania s-a desfășurat cu sprijinul Institutului Cultural Român, între 21 și 30 august, în București, dar și online. A fost o ediție dedicată omului fără o identitate clară în mentalul majorității – străinul, minoritarul, marginea, periferia și tot ceea ce nu e inclus în acea majoritate. El poate fi asociat, în funcție de context, cu o persoană de etnie romă sau homosexuală, cu o persoană săracă sau cu un refugiat sau imigrant.

Andrei Rus, director artistic al festivalului: Recent a apărut un sondaj comandat de Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării, relevant pentru stadiul de rasism, xenofobie și homofobie în societatea românească. Acest sondaj a fost realizat în 2018 și în cadrul lui au fost adresate întrebări de tipul: Ați acccepta ca o persoană de etnie romă să vă fie rudă, prieten, coleg de muncă, vecin? Interesant este că pentru prima dată în ultimii treizeci de ani rezultatele au fost mai degrabă încurajatoare.

Sigur că suntem departe de a fi caracterizați drept o societate incluzivă, care să accepte diversitatea în proporție de 100%, dar pentru prima dată, la toate aceste întrebări, peste 50% dintre cei întrebați au răspuns afirmativ. Acesta a fost punctul nostru de plecare, pentru că OWR este un festival de film documentar și drepturile omului, iar când vorbim despre drepturile omului vorbim, în general, despre activism și implicare. Vreau să spun că documentarele selecționate în festival atrag atenția asupra unor probleme, asupra unor aspecte care nu funcționează.

De asemenea, ne-am gândit că poate n-ar fi rău să avem o atitudine mai degrabă pozitivă realizând ediția din acest an. Adică pornind de la acest fapt – marginalizarea anumitor categorii – să arătăm totuși că ne aflăm într-un fel de victorie de etapă, ca s-o numim așa. Cred că este important să marchezi și micile victorii într-o luptă de lungă durată. Însă în această perioadă de pandemie anumite discursuri au devenit radicale sau exagerate, au fost căutate motive pentru extindererea pandemiei și, ca întotdeauna, și nu doar în România, tot marginalii au fost cei blamați de o parte importantă a mass-media.

Așa că revenind la sondajul de care vorbeam, nu știu dacă rezultatele respective mai sunt valabile acum. Să ne gândim numai la faptul că romii sau oamenii care s-au întors de la muncă din străinătate, în general oameni mai săraci, au fost găsiți drept țapi ispășitori în multe reportaje care vorbeau despre extinderea pandemiei.

Secțiunea principală a ediției de anul acesta a festivalului a fost intitulată Habar n-ai tu cât te iubesc și dedicată minorității rome. Cele douăsprezece filme din această secțiune au fost proiectate la Verde Stop Arena, iar fiecare seară s-a încheiat cu un eveniment special.

Andrei Rus, directorul artistic al festivalului OWR, ne-a vorbit despre filmele incluse în secțiunea principală și ne-a făcut câteva recomandări:

Am făcut o selecție de 12 filme din toate timpurile, documentare despre romi. În această categorie am inclus și filme biografice, unul dintre ele ar fi despre celebrul muzician Django Reinhardt. Un alt film biografic vorbește despre biografia Katarinei Taikon, un fel de Martin Luther King în variantă feminină, care a trăit în anii ’60 în Suedia, o înfocată activistă pentru drepturile civile ale romilor.

Dacă vorbim despre această secțiune, vorbim de filme care sunt realizate din anii 50 până în prezent, dar și despre filme care au fost realizate în foste țări comuniste, ca Cetățeanul Gyuri, capodopera lui Pál Schiffer (Ungaria) sau Înainte de căderea frunzelor /Before the leaves fall de Władysław Ślesicki (Polonia). Dar am avut și filme foarte recente, de exemplu, filmul Acasă-My Home de Radu Ciorniciuc, care a deschis festivalul și spune povestea unei familii de etnie romă care trăia în Delta Văcărești până la trasformarea lui în Parc Natural, totodată prima arie protejată urbană din țară. Sau A Lua Platz, un film francez, o poveste despre români de etnie romă care încearcă să-și găsească de lucru în Franța. Așa că secțiunea asta a inclus filme realizate între 1957 și 2020.

Filmele, dezbaterile și evenimentele care au avut loc pe parcursul celor zece zile de festival s-au desfășurat la Verde Stop Arena, Cinema Elvire Popesco, Institutul Balassi – Institutul Maghiar din București, Cinema Muzeul Țăranului, Mercato Kultur, BRD Scena 9 și Manasia Hub.

12 September 2020
Jurnal românesc – 27.01.2020

Ambasadorul României în Republica Moldova, Daniel Ioniţă, a participat la ceremoniile organizate la Chişinău cu ocazia Zilei Unirii Principatelor Române. Diplomatul a subliniat relaţiile deosebite dintre România şi Republica Moldova şi a rememorat importanţa evenimentului de acum 161 de ani. “E un moment definitoriu în istoria poporului român, în istoria României. Decizia de acum 161 de ani a fost la vremea ei una vizionară. Astfel s-au creat bazele României moderne”, a afirmat ambasadorul. La manifestările dedicate Unirii Principatelor Române au participat istorici, oameni de cultură şi elevi, care s-au adunat în faţa monumentului lui Alexandru Ioan Cuza, de pe Bulevardul Cuza Voda din Chişinău, au depus flori şi au interpretat cântece patriotice. Potrivit Radio Chişinău, Daniel Ioniţă a făcut referire şi la o eventuală unire a României cu Republica Moldova. “Unirea, dacă vreţi, o faceţi dumneavoastră! Noi, în România, nu avem o problemă cu asta. Dumneavoastră aici trebuie să vă lămuriţi ce anume vreţi”, a afirmat ambasadorul. El a precizat că ţara noastră a fost, este şi va fi alături de Republica Moldova şi o va susţine pe calea europeană.

Unul dintre directorii festivalului One World Romania, Andrei Rus, participă la Festivalul Internațional de Film Documentar de la Budapesta, care are loc între 27 ianuarie și 2 februarie, la Cinema City Arena. Românul este invitat în calitate de membru al juriului alături de personalități marcante din lumea artei internaționale și din Ungaria. Manifestarea de la Budapesta prezintă unele dintre cele mai bune filme documentare şi pune la dispoziţia creatorilor o platformă pentru dialog cu publicul. Festivalul acordă premii substanțiale pentru producţiile încadrate în patru secțiuni tematice de filme documentare de lung metraj și patru categorii de scurtmetraje realizate de tineri cineaști. Reprezentanţa Institutului Cultural Român în capitala ungară este partenerul acestei a 6-a ediții a Festivalului Internațional de Film Documentar.

Alianţa pentru Unirea Românilor, o entitate politică înfiinţată la 1 decembrie 2019 de fostul preşedinte al Platformei Unioniste “Acţiunea 2012”, George Simion, anunţă că s-a lansat şi în Italia, ţară care găzduieşte cea mai mare comunitate de români din diaspora, oficial peste 1,2 milioane. Reprezentanţii formaţiunii transmit că îşi propun să candideze la alegerile locale din Italia. Alianţa are deja filiale în regiunile Emilia-Romagna, Lombardia, Lazio, Marche, Piemont, Sicilia şi Toscana şi lucrează la constituirea de filiale în alte 13 regiuni ale Italiei. “Ne propunem să schimbăm politica pentru generaţiile viitoare (…) Avem o ţară de crescut, de reîntregit, de dezvoltat în aşa fel încât să fim toţi mândri de ea”, a declarat coordonatorul A.U.R. Italia, Victoria Grosu-Vremeş. Copreşedintele A.U.R., George Simion, a precizat că au fost înfiinţate filiale şi în Marea Britanie şi Spania şi că urmeză să fie constituite reprezentanţe în Germania, Elveţia şi Franţa.

Regizorul de televiziune Lucia Hossu-Longin, creatoarea proiectului “Memorialul Durerii”, este invitat special al conferinţei “România dincolo de granițe”, care se desfăşoară la Bruxelles, pe 28 ianuarie. Cunoscuta autoare îşi va lansa cartea “Oameni mari care au făcut România Mare”, dedicată personalităţilor care au contribuit la Marea Unire din 1918. Evenimentul, organizat de European Centre for Romanian Unity în parteneriat cu Europanova și Liga Studenților Români în Străinătate, filiala Belgia, are loc la sediul Parlamentului European. În cadrul manifestării, jurnaliștii și activiștii basarabeni Alina Panico și Alexandru Rotaru vor discuta despre modalităţi prin care pot fi apărate la nivelul Uniunii Europene drepturile românilor de peste Prut și din regiunile istorice. Totodată, la sediul Europanova va avea loc premiera europeană a filmului documentar “Ambasadorul Vasile Stoica în America – slujind Unirea”, realizat de Lucia Hossu-Longin. Proiecţia va fi urmată de întrebări și discuții cu publicul.

Relaţiile transfrontaliere dintre România şi regiunea ucraineană Transcarpatia s-au îmbunătăţit în ultima perioadă datorită desfăşurării unor proiecte sprijinite de Consulatul României de la Solotvino, care urmăresc îmbunătăţirea calităţii vieţii în zonă. Este vorba despre proiecte sociale, a precizat consulul României la Solotvino, Florin Pârvu, în principal pentru dezvoltarea şi modernizarea infrastructurii rutiere în zona de frontieră, de protecţie a mediului pe râul Tisa şi de modernizare a unităţilor medicale din Sighetu Marmaţiei şi Transcarpatia. Demnitarul român a declarat că a încurajat mediul asociativ şi organizaţiile neguvernamentale, Consiliul Local şi instituţiile publice din România să participe la accesarea de fonduri europene şi a apreciat că toate iniţiativele aduc “un plus valoare” vieţii întregii comunităţi din Transcarpatia.

27 January 2020
Festivalul Internațional de Documentar și Drepturile Omului One World Romania

Cea
de-a 12-a ediție a Festivalului Internațional de Documentar și Drepturile
Omului One World Romania se desfăşoară la Bucureşti în perioada 15 și 24
martie. Anul acesta, OWR sărbătorește 30 de ani de la Revoluție și de la căderea
Zidului Berlinului, precum și de la primele alegeri libere din Cehoslovacia și
Polonia. Filmele selectate pentru această ediție explorează teme precum totalitarismul,
postsocialismul și tranziția la democrație. Cele aproximativ 80 de documentare
selectate pentru ediţia din 2019 a One World Romania sunt împărţite în mai
multe secţiuni tematice, în completarea temei principale. Filme din întreaga
lume despre justiţie, refugiaţi, migranţi, familii ‘netradiţionale’, drepturile
femeilor, ale persoanelor cu dizabilităţi sau despre condiţiile de muncă ale
lucrătorilor din întreaga lume.

Festivalul Internațional de Documentar și
Drepturile Omului One World Romania are şi la această ediţie retrospective
dedicate unor renumiţi cineaşti internaţionali: austriaca Ruth Beckermann,
israelianul Avi Mograbi şi palestinianul Michel Khleifi. Cei trei realizatori de documentare vor fi prezenţi la Bucureşti pentru a
discuta cu publicul român, la sfârşitul fiecărei proiecţii, despre miza temelor
tratate şi impactul social şi istoric al filmelor lor.Vanina Vignal, regizoare de origine franceză,
care a realizat selecția filmelor ediției actuale a Festivalului Internațional
de Documentar și Drepturile Omului One World Romania alături de criticul Andrei
Rus, ne-a vorbit despre filmul din deschidere.

Este
vorba de filmul regizorului chinez Wan Bing, de fapt cel mai recent documentar
al lui, de opt ore şi jumătate, Suflete moarte/Dead Souls. Wang Bing realizează
un nou film despre represiunea declanșată în China de Mao Zedong în anii ’50,
când acesta i-a aruncat în închisori pe toţi cei consideraţi de dreapta, mai
ales pe tineri și profesori – definiți ca intelectuali. Cei mai mulţi dintre
aceştia au murit în centrele de reeducare aflate în deșertul Gobi, care s-au
dovedit veritabile centre ale morții. Un film care ne aduce aminte de situaţia
anilor 50 din România, după instalarea regimului stalinist în fruntea căruia
s-a aflat Gheorghe Gheorghiu-Dej, care trimitea dușmanii de clasă la Canal.
Am ales acest film în deschiderea festivalului gândindu-mă că, de obicei,
filmele de deschidere din festivaluri sunt mai degrabă uşurele, nu sunt gândite
pentru nişte fani ai cinema-ului, ci pentru marele public. Aşa că,
raportându-mă la experienţa mea de spectator, eu ocolesc mai întotdeauna acest
filme de deschidere. Şi vorbesc şi din experienţa mea de cineast, la una din
proiecţiile în Franţa cu filmele mele documentare, a venit la mine un ţăran de
90 de ani, care nu văzuse prea multe filme în viaţa lui, dar a fost foarte
mişcat de filmul meu şi l-a înţeles perfect. Şi de atunci mi-am dat seama că
oamenii sunt foarte inteligenţi şi că ar fi păcat să-i subestimezi şi să nu le
dai filme inteligente.

11
proiecte documentare realizate în România în ultimii doi ani vor fi prezentate
în cadrul festivalului Internațional de Documentar și Drepturile Omului
One World Romania. Filmul Adinei Pintilie Touch Me
Not, distins anul trecut cu Ursul de Aur la Berlinală, va fi lansat oficial în
cinematografele din România în cadrul festivalului One World Romania. Lansarea
va fi însoţită şi de o serie de evenimente speciale legate de acest film
neconvenţional, la graniţa fluidă dintre realitate şi ficţiune, care invită
privitorul să-şi pună sub semnul întrebării ideile preconcepute despre
intimitate, sexualitate, corp. Tot în cadrul acestei ediţii One World Romania,
va fi proiectat şi un fragment din filmul la care lucrează Andrei Ujică -
Things We Said Today. Proiectul lui Ujică reconstituie weekendul 13-15 august
1965, în New York, când The Beatles au dat primul lor concert pe Shea Stadium,
în timp ce la Los Angeles avea loc revolta din cartierul de culoare Watts.

Festivalul prezintă în 2019 şi filme ale unor realizatori aflaţi la început de
carieră. Unul dintre aceştia este Victor Bulat, cu proiectul Casa noastră, povestea
unei familii din Bălţi, Republica Moldova. Victor Bulat Am început să exersez filmând
oameni în diverse contexte pentru că la UNATC aveam de făcut un astfel de
exerciţiu. Era vorba de nişte filmări pe care noi le numeam observaţionale. Aşa
am ajuns să filmez şi acasă, pentru că mi-era cel mai la îndemână, nu riscam să
mă tragă cineva la răspundere când mă vedea cu camera. Am filmat timp de doi
ani, dar filmul acesta la care încă mai am de lucru este făcut din material
filmat în vacanţa de iarnă 2016-2017. După ce am revăzut materialul, mi s-a
părut că poate ieşi ceva, şi atunci am început să montez şi să-i caut o
structură. În cazul acestui film, pentru mine au fost foarte importante
reacţiile familiei, aşa că i-am întrebat dacă sunt de acord să arăt ce am
filmat şi altora, dacă sunt de acord să trimit ce am filmat în festivaluri. Au
fost de acord, dar mă tot întrebau ce e atât de interesant în cazul lor. Dar
acum, recent, am vorbit cu sora mea mai mare, care apare şi ea în documentar.
Şi-a adus aminte cum mă ironiza când filmam, dar acum mi-a spus că îi place să
vadă filmul, cu toate momentele pe care le-am surprins.

Evenimentele din cadrul
festivalului vor avea loc în cinci locaţii principale – Cinema Elvire Popesco -
Institutul Francez, ARCUB, Cinemateca Eforie, POINT şi #Pavilion 32 -
Goethe-Institut Bucureşti şi POINT, care va fi locaţia principală şi locul unde
vor avea loc întâlnirile informale de dimineaţă cu cineaştii, dezbaterile pe
tema principală a ediţiei, workshop-uri şi proiecţii. (

16 March 2019
La Roumanie dans le jury de la Semaine de la critique – Cannes 2014 …

Dernière ligne droite au Festival de Cannes 2014. Une présence roumaine très soutenue, cette année, sur la Croisette. Dune part, des productions du pays des Carpates sont présentées en et hors compétition, dautre part, la Roumanie est à nouveau présente dans lun des jurys. Après Cristian Mungiu parmi les juges de la sélection officielle de Cannes 2013, cette année, le critique Andrei Rus est un des jurés du Prix Révélation France 4, une des sections de la Semaine de la critique.

22 May 2014
Das internationale Filmfestival NexT 2014

Der Kurzfilm kann mehr als ein Geschichtebuch oder eine Zeitung sagen“, erklärte die Direktorin des Internationalen Filmfestivals NexT, Ada Solomon. Das Festival wurde mit dem Spielfilm des Regisseurs Basil da Cunha La capătul nopţii“ / Até Ver a Luz“, der mit der Trophäe NexT 2013 ausgezeichnet wurde, eröffnet. Das achte Internationale Filmfestival NexT fand Anfang April im Bukarester Kinosaal Studio statt. Ich bin der Meinung, dass man dem Publikum Respekt entgegenbringen muss, und das ist eine der wichtigsten Regeln für einen Filmemacher: Man muss versuchen, dem Publikum mehr zu bieten. NexT spricht über das, was folgt, NexT bedeutet Frische, Jugend, Mut, Herausforderung, jeder nächste Schritt ist eine Herausforderung für uns alle. Deswegen versuchen wir verschiedene Varianten zu bieten“, erklärte weiter Ada Solomon.

Es ist zugleich ein Bekenntnis zum Egoismus. Für mich persönlich ist das Festival eine Energiequelle. Der Wunsch der Cineasten und der Jugendlichen, die daran teilnehmen, etwas mit Professionalismus zu schaffen, scheint mir wunderbar. Meiner Meinung nach geht es um ein Filmfestival, das dir hilft, besser zu sehen, was in deiner Nähe passiert. Eine Neuigkeit waren der Projektmarkt für Kurzfilme und die Treffen für Koproduktion, die zum ersten Mal organisiert wurden. Es wurden 14 Projekte vorgestellt. Wir haben mit »The Pitch« begonnen, das von Shorts TV organisiert wurde. 15 Cineasten haben ihre Projekte präsentiert. Sie haben ganz kurze Filme, sogenannte Pitches produziert. Das Publikum wurde eingeladen, abzustimmen. Eine Jury hat am Ende beschlossen, wer der Gewinner ist und die 5000 Euro bekommt. Davon ausgehend haben wir einen Projektmarkt organisiert. Wir haben Produzenten aus Europa eingeladen, um mit den Autoren der Projekte zusammenzukommen. Und wir hatten die Gelegenheit, an einem Sonntagmorgen vor ein zahlreiches Publikum aufzutreten und 14 Cineasten kennenzulernen, die ihre Projekte kreativ und überzeugend vorgestellt haben. Das hat mir bewiesen, dass die Sachen in der Kinobranche gut laufen. Und wenn ich sage, dass wir dem Publikum mehr geben wollen, dachte ich nicht an etwas Zugängliches oder Einfaches. Wir versuchen, etwas in der allgemeinen Wahrnehmung von Kino zu verändern, so dass die Zuschauer begeistert werden und nicht nur einen Unterhaltungsmoment erleben.“

Die beiden Ko-Juroren Irina Trocan und Andrei Rus haben von den 1000 eingeschriebenen Filmen die besten Kurzfilme ausgewählt so, dass die Zuschauer unterschiedliche Visionen, Geschichten aus der ganzen Welt zu sehen bekam, aus Gro‎ßbritannien, Frankreich, sogar aus Argentinien und Kirgistan. Ada Solomon, Direktorin des Internationalen Filmfestivals NexT, dazu:

Seit ein paar Jahren werden uns mehr als 1000 Filme zugeschickt. Es ist sehr bedeutend, was für Filme es sind und wer an dem NexT Festival teilnehmen will. Viele eingeschriebene Filme beteiligten sich auch an internationalen Wettbewerben. Wenn es für sie bedeutend ist, von uns ausgewählt zu werden, dann hei‎ßt es, NexT spielt eine wichtige Rolle, hat einen guten Ruf, und die Menschen wollen Teil dieses Ereignisses sein. Beim diesjährigen Festival gab es noch eine Neuigkeit, über die ich begeistert bin. Wir haben zusammen mit den Kritikern Andrei Rus und Irina Trocan einen nationalen Wettbewerb organisiert. Das Niveau war sehr hoch. Von 100 rumänischen Filmen wurden 14 ausgewählt. Einige sind Schulfilme oder Streifen, die vom Nationalen Zentrum für Filmförderung finanziert werden, während andere vollständig mit eigenen Finanzierungsmitteln produziert wurden. Es ist interessant, dass in diesem Showcase sowohl bereits etablierte Regisseure wie Adrian Sitaru und Igor Cobileanski als auch junge Absolventen der Filmakademie zusammenkamen.“

Hören wir nun, was der Filmkritiker Andrei Rus über die ausgewählten Filme sagte:

Die Filme sind sehr unterschiedlich, eben weil wir uns das vorgenommen haben. Durch unsere Auswahl wollten wir dem Publikum zeigen, dass die Filmkunst komplex funktionieren und in mehrere Richtungen laufen kann. Wir haben Filmemacher ausgewählt, die ihren Weg noch suchen, und keine Künstler, die alles wissen. Die Filme können nicht sehr einfach einem bestimmten Stil oder Genre zugeordnet werden. Das hängt mehr von meiner und Irina Trocans Wahl ab. Ich werde immer einen Film bevorzugen, der nicht leicht in eine Klasse eingeordnet werden kann. Hingegen werden korrekte und weniger ehrgeizige Streifen kaum meine Zustimmung finden. Kurzum: Ich ziehe Filme vor, die man erneut sehen möchte, und nicht Streifen, die sich nach der ersten Vorführung offenlegen.“

Einige der besten Kurzfilme des vergangenen Jahres konnten beim Internationalen Filmfestival NexT innerhalb der zwei populärsten Sektionen gesehen werden: Short Matters!“ und Semaine de la Critique“. NexT brachte nach Bukarest zehn Kurzfilme, die im vergangenen Jahr bei Semaine de la Critique“, der parallelen Abteilung des Festivals von Cannes, präsentiert wurden, einschlie‎ßlich des Gewinners des Discovery Awards, Come and Play“ von Daria Belova. Der Schwarz-Wei‎ß-Film stellt das Abenteuer eines Jungen vor, der mit einer Pistole im Wald spielt und in eine andere Realität übergeht. Die Trophäe NexT 2014 ging an die aserbaidschanisch-deutsche Koproduktion The Swing of the Coffin Make“ (Die Schaukel des Sargmachers“) des Regisseurs Elmar Imanov. Der Film bringt eine Geschichte voller Lokalkolorit, die eine universelle Botschaft sendet. Der Streifen strahlt Wärme, Menschlichkeit und Vertraulichkeit aus“, hie‎ß es in der Begründung der Jury.

Audiobeitrag hören:

10 May 2014