Tag: Angela Apostolovska

  • Angela Apostolovska aus Nordmazedonien: „Rumänien bot mir einmalige Chancen“

    Angela Apostolovska aus Nordmazedonien: „Rumänien bot mir einmalige Chancen“





    Nach ihrem Studium an der Nationalen Theater- und Filmuniversität (UNATC) in Bukarest hat Angela Apostolovska ebenda ein Masterstudium belegt. Danach kehrte sie nach Skopje, in die Hauptstadt ihrer Heimat, zurück. Doch die Verbindung zu Rumänien ist dadurch nicht verloren gegangen, die junge Schauspielerin ist ständiges Mitglied in zwei Theatertruppen und spielt regelmä‎ßig auf der Bühne des unabhängigen Theaters Del Arte“ in ihrer Heimatstadt Bitola und jener des Theaters Perform ART“ in Bukarest. Darüber hinaus hat Angela Apostolovska einen Dokumentarfilm über die Aromunen in Rumänien gedreht — das Projekt nannte sich Autobahn des Erfolgs“ und wurde vom Au‎ßenministerium der Republik Nordmazedonien finanziert. Dabei führte sie Regie und war zugleich Sprecherin und Produzentin. Und seit kurzem spielt sie auch in einer mazedonischen Komödienserie namens Prespav“ mit, deren Handlung im Dreiländereck von Nordmazedonien, Albanien und Griechenland angesiedelt ist. Die Produzenten binden Schauspieler aus Serbien, Bulgarien, Albanien und Nordmazedonien ein, und die Serie ist in all diesen Ländern gleicherma‎ßen beliebt.




    Während ihres Studiums in Rumänien und danach heimste sie mehrere Preise für Schauspielkunst ein, darunter die Auszeichnung Beste Darstellerin“ beim Internationalen Theaterfestival in Hermannstadt 2019. Im Folgenden erzählt Angela Apostolovska, wie sie sich entschieden hat, in Rumänien zu studieren:



    Die Entscheidung fiel ziemlich im letzten Augenblick, denn ich hatte von dieser Chance recht spät erfahren und fand kaum Zeit, die notwendigen Dokumente zusammen zu tragen und übersetzen zu lassen. Bei uns in Nordmazedonien gibt es einen Verein der aromunischen Volksgruppe, der jungen Leuten hilft, die im Ausland studieren möchten. Ich hatte die Wahl zwischen Rumänien, Russland und Japan. Als rationaler Mensch sagte ich mir: Von Russland kenne ich zu wenig, in Japan ist die Sprache schwierig, au‎ßerdem gibt es dort eine völlig andere Theatertradition, in die man sich als Ausländer nur schwerlich integrieren kann. Also dachte ich mir, die beste Option sei Rumänien — und ich bereue diese Entscheidung bis heute nicht. In den drei Studienjahren wurden mir auch die Vorteile bewusst, an der Theater- und Filmuniversität in Bukarest zu studieren: Die Hochschule ist über die Landesgrenzen bekannt, man lernt sein Metier ordentlich, all die Jahre waren eine Bereicherung. So dass ich mich nach den drei Preisen, die ich erhalten hatte, entschloss, weiter zu machen und auch ein Masterstudium in Bukarest zu belegen. Nun habe ich es hinter mich gebracht und denke auch ein Doktoratsstudium, aber vorerst habe ich mir ein Sabbatjahr genehmigt, um meine Gedanken und Pläne zu ordnen. In meiner Heimat spiele ich allerdings in einer Serie mit, die von der Europäischen Union finanziert wird, und dort habe ich auch die Gelegenheit, mit Jugendlichen zu arbeiten. Dabei wende ich die sogenannte Stanislawski-Methode an und beobachte die Unterschiede zu Bukarest. Die Jugendlichen lernen an der Kunstfakultät in Mazedonien zwar dieselben Dinge, doch gibt es nicht die Tiefe, die man in Rumänien vermittelt bekommt. Was ich also in Rumänien gelernt habe, möchte ich auch an die jungen Generationen in Mazedonien weitergeben. Ich werde sicherlich irgendwann nach Rumänien zurückkehren und möchte auch dort mit Jugendlichen arbeiten, aber vorerst will ich hier bleiben und meine Arbeit mit mazedonischen Jugendlichen fortsetzen, denn es gibt noch viel zu tun.“




    Angela Apostolovska kam mit 18 Jahren nach Rumänien, ohne die Sprache zu kennen oder Bekannte und Freunde zu haben, die sie hätten unterstützen können. Doch sie fand schnell Anschluss an Land und Leute, so dass der sechsjährige Aufenthalt im neuen Land für sie ziemlich erlebnisreich und bereichernd war:



    Ich bin überall mit offenen Armen aufgenommen worden — bei Castings, auf Filmsets, auch bei einem kleinen und nur scheinbar weniger wichtigen Theaterensemble durfte ich mitmachen, das mir wichtige Rollen anbot und sogar auf Tourneen ging. In meiner Heimat werde ich immer von Rumänien schwärmen und von den Chancen erzählen, die ich dort erhielt. Inzwischen bin ich zur Vorsitzenden des Vereins der Aromunen in Mazedonien geworden und ich möchte auch den kommenden Generationen so helfen, wie mir geholfen wurde. Meine Erfahrung in Rumänien war überwältigend, und ich möchte all meinen Professoren, Kommilitonen und all den Menschen danken, die mir das Gefühl gegeben haben, in Rumänien zu Hause zu sein. Heute kann ich sogar sagen: Ich bin auch eine Rumänin!“




    Angela Apostolovska lebt derzeit in der mazedonischen Hauptstadt Skopje. Doch ihr innigster Wunsch ist es, so bald wie möglich nach Rumänien zurückzukehren. Sie vermisst die warmherzigen Menschen hier, sagt sie, und die Vorteile für ihren beruflichen Werdegang:



    Abgesehen von innigen Freundschaften, die ich in Rumänien knüpfen konnte, fehlt mir die rumänische Kultur schlechthin. Es mag zwar wie ein Klischee klingen, aber ich hatte wirklich die Chance, in Rumänien etwas anderes kennenzulernen und wie man mit Jugendlichen schauspielerisch arbeitet. Beispielsweise gibt es in Nordmazedonien nicht einmal ein Kunstgymnasium. In Rumänien ist man sich gegenteilig nicht dessen bewusst, was man alles hat. Natürlich ist nicht alles rosig in Rumänien, es gibt vieles, das verbesserungsbedürftig ist, doch kulturell ist das Niveau generell höher als in Mazedonien, und dabei meine ich nicht allein die Theater- und Filmszene, sondern die Kunstszene im Allgemeinen.“

  • Angela Apostolovska

    Angela Apostolovska

    Angela Apostolovska este o tănără actriță aromâncă de 24 de ani care vine din Macedonia de Nord. S-a născut în orașul Bitola și și-a făcut studiile la București, la Universitatea Națională de Artă Teatrală și Cinematografică I. L. Caragiale, pe scurt UNATC. Tot aici a făcut și un masterat, iar acum s-a întors în Macedonia de Nord și locuiește la Skopje. Este membră permanentă în două trupe de teatru, Teatrul Independent Del Arte din orașul natal, Bitola și Teatrul Perform ART din București. A realizat un documentar despre aromânii din România, “Autostrada succesului”, un proiect finanțat de Ministerul Afacerilor Externe din Macedonia de Nord, proiect în care a deținut mai multe roluri: regizoare, producătoare și naratoare. Recent s-a alăturat echipei de actori care joacă în cel mai mare proiect cinematografic al Macedoniei de Nord, serialul “Prespav”, care include actori din Serbia, Bulgaria, Albania și Macedonia de Nord și care este foarte popular în aceste țări.



    În 2019, atunci când a absolvit Facultatea de Teatru, Angela a jucat în piesa de teatru “Yom Kippur”, unde a interpretat rolul “Fanny”, pentru care a fost răsplătită cu premiul pentru cea mai bună actriță în rol secundar la Gala Absolvenților UNATC și la secțiunea teatru studențesc, la Festivalul de teatru Okaua, ediția a 7-a. Tot în 2019 a obținut și premiul pentru cea mai bună actriță la Festivalul Internațional de Teatru de la Sibiu. Ne povestește cum a ajuns în România și de ce a ales să facă aici studiile:



    “În primul rând, eu m-am hotărât să vin în România destul de târziu. Am aflat despre șansa aceasta care mi s-a oferit foarte târziu și nu prea aveam timp să-mi fac toate actele, toate traducerile. La noi există o asociație care se ocupă de studenții aromâni, care vor să studieze în România. Eu am avut trei variante, puteam să aleg între România, Rusia și Japonia. Rațională fiind, mi-am spus că nu am cum să mă duc în Rusia, neavând nicio bază teatrală, în Japonia nu puteam să învăț limba sau cumva să fac parte din teatrul japonez, care este un alt tip de teatru. Atunci mi-am zis că cea mai bună opțiune pentru mine ar fi România și nu m-am înșelat. După trei ani, în momentul în care am absolvit, am aflat care erau beneficiile și că universitatea aceasta este foarte cunoscută. Studiile pe care le poți face acolo, tot ce poți câștiga și tot ce poți “fura” cumva de la UNATC au constituit o bogăție pentru mine. Astfel încât, după cele trei premii pe care le-am luat, am hotărât să rămân în România, acolo sunt niște oameni care apreciază ce fac, care m-au ajutat să cresc și voiam să cresc alături de ei și mai departe. M-am înscris la masterat, am terminat și aceste studii și acum mă gândesc să mă înscriu și la doctorat, dar anul acesta am luat o pauză, pentru a vedea unde sunt, ce vreau să fac mai departe, să mă găsesc pe mine. Mai fac parte dintr-un serial care este finanțat de Uniunea Europeană, cu niște copii și acolo chiar aplic metoda lui Stanislavski și tot ce am învățat și îi corectez, pentru că ei sunt la Facultatea de Arte aici în Macedonia de Nord și se văd diferențele. Chiar dacă și ei învață aceleași lucruri, nu intră în profunzimea lor și eu sunt în poziția în care, metaforic vorbind, am furat ceva din România și am adus aici și le dau generațiilor următoare. Mă voi întoarce în România și vreau să fac același lucru și cu copiii din România, dar aici cred că am mai mult de lucrat cu copii aceștia.”



    Angela a venit în România când avea 18 ani, fără să cunoască limba și fără prieteni sau oameni care să o ajute. Cu toate acestea, ea și-a făcut foarte repede prieteni și s-a adaptat rapid la noua țară în care a locuit aproape șase ani. Spune că s-a schimbat foarte mullt aici și am întrebat-o ce altceva i-a mai oferit România:



    “Am fost primită cu brațele deschise la toate filmările, la toate castingurile, așadar mi s-au oferite șanse mai multe, chiar să fac parte și din trupa unui teatru mai mic, dar cu roluri foarte mari și cu turnee. Voi vorbi și despre români și despre relațiile pe care le-am construit acolo. Eu chiar mă simt un om bogat. Am devenit și președinta Asociației Aromânilor și ajut generațiile următoare. Experiența mea a fost una foarte plăcută și le mulțumesc tuturor profesorilor, colegilor și tuturor oamenilor care m-au ajutat să mă simt chiar ca o româncă. Eu așa zic acum: eu sunt o româncă. M-am schimbat radical: fiind o persoană comunicativă, vorbesc foarte mult, iar în România am învățat că uneori să taci e foarte bine. Am devenit mult mai serioasă, am muncit foarte mult.”



    Pentru moment, Angela locuiește la Skopje, însă își dorește să se întoarcă în România cât de curând posibil. Îi e dor de oamenii de aici și se gândește la oportunitățile pe care le poate fructifica în țara noastră Am întrebat-o ce își dorește să fi putut lua cu ea în Macedonia de Nord:



    “În afară de anumite prietenii pe care le-am construit și de oamenii pe care vreau să îi am aici, aș zice cultura română. Poate pentru români va suna ca un clișeu, dar eu am fost norocoasă să am ocazia aceasta de a vedea cum trăiește poporul român și educația care li se oferă copiilor. Spre exemplu, în Macedonia de Nord nici măcar nu există un liceu de artă. Aș vrea să fur toate aceste lucruri care țin de cultură. Cred că românii nu prea pun accent pe acest lucru și nu sunt conștienți de ceea ce au. Așadar, cultura română aș vrea să o duc mai departe. Nu zic că totul este perfect, că totul este roz, sunt foarte multe reforme care trebuie făcute, dar nivelul de cultură este mult mai ridicat decât cel din Macedonia de Nord, când vorbim de artă, nu doar de teatru sau de film, ci de artă în general.”