Allan Bourgeais este un tânăr care locuiește în România de opt ani. Vine din
vestul Franței, s-a născut în Angers, apoi a urmat un liceu în localitatea
Laval și Facultatea de Sociologie la Universitatea din Nantes. În Franța nu s-a
aventurat prea departe de casă, așa cum îi place să glumească chiar Allan, însă
la un moment dat s-a ivit ocazia de a veni în România cu un proiect european de
voluntariat, într-o localitate din zona Iașiului. Allan are o experiență de
lucru și în cadrul Muzeului Civilizației Populare Tradiționale Astra din Sibiu
și așa se face că a rămas să trăiască în România pe termen mai lung.
Am venit
acum opt ani în România, într-o vacanță, pentru două săptămâni de voluntariat
undeva între Iași și Roman. Mi-a plăcut atât de mult, încât am decis să rămân
încă puțin. Am organizat mai multe workshopuri de restaurare de monument și,
după trei luni, am făcut o mică pauză la București. Ulterior, am găsit
posibilitatea unui contract cu diverse asociații și am putut pleca pe perioada
iernii în Moldova. A fost o experiență interesantă, pentru primul an în România
n-am prevăzut că va fi așa de frig și atât de greu de trăit într-un sat așa de
mic, dar a fost o experiență plăcută. Am avut noroc să am un contract cu
Uniunea Europeană și să lucrez cu Muzeul Astra, unde m-am ocupat foarte mult de
coordonarea voluntarilor. În timpul liber, îmi făceam și eu un pic de lucru
acolo, ajutam cu ce puteam, dar în general mă ocupam de voluntari, de oamenii
specializați în arhitectură care veneau acolo, francezii care erau interesați,
care ajungeau pentru două săptămâni, la fel cum venisem eu în România. A fost
interesant, am lucrat și la Cârțișoara, unde e o asociație care a făcut nu un
muzeu al satului, ci o zonă de expresie culturală, un proiect fascinant cu care
am colaborat.
După aceste proiecte, Allan a decis
să se mute în România și a căutat de lucru, în special la multinaționalele cu
sediul în București. A avut în această perioadă mai multe joburi în domeniul
relațiilor cu clienții și IT-ului. A învățat repede românește, viața i s-a
schimbat și Allan nu a mai vrut să revină în Franța natală. Ce l-a determinat
de a lua hotărârea de a rămâne în România?
Sunt mai
mulți factori. Primul e că mi s-a părut mai ușor de găsit de lucru decât în
Franța. Îmi plăcea și limba și cultura și în general experiența pe care am
trăit-o aici timp de un an m-a marcat și am decis să rămân aici, să văd un pic
mai mult ce am descoperit: solidaritatea oamenilor și multe alte lucruri care
sunt interesante în România. Pentru muncă, într-adevăr, situația din Franța e
un pic mai grea. E mai dificil de găsit un job un pic mai confortabil, la birou.
A fost interesant cum am învățat limba, nu prin cursuri, ci ascultând oamenii. Am
fost foarte atent și m-am prins destul de repede, dar am fost și prins personal
de faptul că credeam că înțelegeam ceva, și de fapt înțelegeam greșit. Totul
s-a schimbat foarte mult când am început să folosesc limba. La muncă, de
exemplu, după un an de stat la țară, am învățat cât de cât, ce puteam,
ascultând oamenii și încercând să vorbesc. La muncă, însă, nu am zis nimic când
am ajuns în București și a surprins și apoi a fost mai ușoară comunicarea cu
oamenii și în afara jobului, la magazin. Oriunde, e mult mai ușor dacă înveți
limba română, decât atunci când rămâi cu limba ta sau comunici în engleză.
Allan nu s-a aventurat prea departe
de casa lui atunci când locuia în Franța, însă, odată ajuns în România, a bătut
țara în lung și în lat. A mers la Sibiu, Timișoara, Baia Mare, Deva, Iași, a
urcat pe munte și a făcut plajă pe litoralul românesc. Spune că i-au mai rămas
multe locuri de văzut, încă, și că i-ar plăcea să ajungă la Suceava, la Galați
și la Craiova. Ce apreciază cel mai mult în România?
Ce mi-a
plăcut și m-a ajutat e faptul că am stat șase luni aproape la Muzeul Satului
din Sibiu și că acolo am văzut cât de diversificată poate fi cultura română și
cum se mai găsesc, încă, prin case un pic de cultură care e destul de veche și
care s-a păstrat și prin faptul că a trecut prin comunism și prin vremuri grele.
S-a păstrat un fel de tradiție care s-a pierdut în Franța. E mai autentic aici
decât ce avem în Franța acum. A fost autentic și acolo, dar acum mi se pare că
e mai păstrat caracterul original aici decât în Franța.
Pentru că îi
place mult să călătorească în România și a ajuns să cunoască destul de bine
țara, l-am întrebat pe Allan ce ar schimba în România dacă ar putea și cum ar
îndemna turiștii străini să vină aici:
Pentru vacanțe, România e perfectă, are infrastructuri
destul de bine dezvoltate și destul de ieftine pentru oamenii din Vest. Munții
sunt superbi – din păcate ce se întâmplă cu lemnul nu ajută-, însă există peste
tot patrimoniu prezervat, adică locuri ca Sibiu, Hunedoara, Viscri. Sunt multe locuri de văzut în România.
Dacă aș avea un pic de putere să schimb ceva, aș schimba multe, dacă pot să-mi
permit să zic asta. Îmi place foarte mult ce e aici, însă aș vrea un pic mai
multă comunicare, infrastructuri mai bine făcute, să nu ne întoarcem de trei
ori la același lucru. Asta e pentru București, nu știu cum e în afară, dar
chestii care se termină când sunt începute, asta mi-aș dori pentru România: o
comunicare mai bună între oameni, să nu se refacă lucrurile de trei ori.
Care este lucrul pe care ar vrea
Allan să-l păstreze aici cât de mult posibil?
Ce aș vrea să păstrez, dacă aș putea, e căldura oamenilor
din România. E ceva de păastrat. Și, cum am zis mai devreme, cultura și
tradițiile.
