Radio România Internațional

Tag: animale salbatice

  • Vacanță la munte, în Zărnești

    Vacanță la munte, în Zărnești

    Majoritatea turiștilor vin în Zărnești pentru viața sălbatică și pentru observarea animalelor din pădure. Sunt atrași de bogăția de carnivore mari din zonă. Există câteva agenții specializate, care organizează tururi ghidate pentru observarea animalelor. Însă aici veți găsi și un muzeu al Parcului Național Piatra Craiului, o biserică ridicată acum mai bine de cinci secole, un parc de aventură și o rezervație de urși, de 70 de hectare, unică în România.

     

     

    Andreea Maria Nuță este ghid montan. De șase ani s-a mutat în Zărnești, unde a înființat o companie prin intermediul căreia promovează zona și îndrumă toți turiștii spre cele mai interesante locuri. Zărnești este un oraș mic, spune invitata noastră, o așezare care a fost industrială, deoarece, în trecut, acolo au funcționat câteva fabrici. În prezent, este cunoscut, în special pentru natura surprinzătoare și pentru vacanțele deosebite care se pot organiza aici.

    „Ca așezare și ca sentiment se compară cu marile stațiuni din Alpi, cum ar fi Chamonix, dar și cu stațiuni din Munții Tatra, cum ar fi Zakopane, în Polonia, deci, cumva este exact locul de plecare către, poate, cele mai frumoase trasee din România. Este așezat aproape de curbura Carpaților, la capătul faimosului culoar Rucăr-Bran, care face trecerea din sudul României către Transilvania către nord-vestul României, înconjurat de munți. Amplasarea lui este chiar lângă Castelul Bran, un pic scos în afara axei principale a drumului, pentru un pic mai multă liniște, la poalele Munților Piatra Craiului și nu numai. Deci, ca așezare geografică este cred că poate cel mai frumos poziționat orășel din România.”

     

     

    Din Zărnești, se poate pleca în zeci de trasee către cele mai importante, frumoase și înalte masive muntoase din România. Mai mult decât atât, așezarea are foarte multe caracteristici din arhitectura săsească reprezentativă pentru sudul Transilvaniei de secol XIII, continuă Andreea Maria Nuță, ghid montan.

    „Casele și toată arhitectura locului duc cu gândul la casele săsești, diferite de cele întâlnite în mod obișnuit în România. Cele mai cele mai apropiate trasee sunt cele din Piatra Craiului. Piatra Craiului este parc național. Îmi place să spun să spun că este mica bijuterie din Carpații românești, pentru că nu este un munte foarte întins, dar este din calcar. Pe lângă foarte multe formațiuni, chei, avere, peșteri, grote și arcade și tot felul de formațiuni stâncoase care fac să te îndrăgostești de Piața Craiului, ne putem bucura și de o lumină deosebită în funcție de momentele zilei. De exemplu, la apus pereții de calcar devin roz, la răsărit sunt alb strălucitor. Este deosebit de frumos. Deci, orice transfer din Piața Craiului în funcție de nivelul de pregătire îl recomand toată deschiderea pentru un turist cu pregătire medie.”

     

     

    Toate traseele care duc la cabanele din Piatra Craiului sunt trasee de drumeție pe potecă, foarte frumoase, prin păduri de fag, de molid sau de mesteceni. Mai mult decât atât, cine ajunge în Piatra Craiului trebuie să mănânce renumita plăcintă de mere cu răvaș. Răvașele sunt, de regulă, citate referitoare la munte, foarte frumoase. Iar, mai sus de cabane, traseul e mai greu. Cunoscătorii îl numesc „scrambling”. T

    „Este o combinație între drumeție și, cumva, alpinism. Sunt pasaje amenajate cu lanțuri în zone de grohotiș. Sunt zone expuse, unde este nevoie să ne ajutăm și cu mâna pentru a avansa. Cel mai spectaculos traseu din Piatra Craiului este evident traseul de creastă. În totalitatea lui, are 23 de km, dar traversarea crestei presupune o condiție fizică bună, presupune zone expuse, unde turiștii ar trebui să fie bine pregătiți fizic pentru perspectivă. Sunt zone foarte înguste pe care se calcă, așa că cea mai bună recomandare pentru un turist care nu a mai fost niciodată în Piatra Craiului, dar ar vrea să vadă și ce se întâmplă mai sus de pădure, ar fi Piatra Mică. Piatra Mică este un vârf individualizat în Piatra Craiului. Este o avanpremieră cu absolut toate elementele pe care munții ăștia le au de oferit, respectiv are păduri dese. Se trece și pe la cabana Curmătura, se urcă în creasta Pietrei Mici a Craiului, care are zone cu lanțuri. Vârful Piatra Mică, care este puțin sub 1.900 m, oferă o panoramă de vis, de 360 de grade, către toată zona înconjurătoare.”

     

     

    Zărnești este în așa-numita Țară a Bârsei, denumire dată de râurile care traversează toată zona, spune ghidul nostru montan, Andreea Maria Nuță. Această Țară a Bârsei este împrejmuită de Piatra Craiului, de Masivul Făgăraș, cei mai înalți munți din România, de Munții Bucegi, leagănul alpinismului românesc și de Carpații de Curbură, toți acești munți fiind, cumva, diferiți între ei. Astfel, Zărnești poate fi destinația perfectă pentru orice traseu montan. Inclusiv pentru o tură de observare a vieții sălbatice.

    „Aceasta trebuie făcută cu ghid specializat care să știe să caute, să urmărească, să interpreteze urmele pe care animale le lasă nu numai pe potecă, ci și pe arbori și în tot ce se întâmplă prin pădure. Dar, pentru oricine, cea mai bună recomandare este sanctuarul de urși de la Zărnești, Libearty. Este un loc deosebit de optimist. Într-adevăr, acolo ajung urși care nu mai pot fi întorși în sălbăticie din diverse motive, dar nu sunt ținuți în cuști sau tratați ca la grădina zoologică. Este un loc deosebit de vast, urșii au țarcuri foarte mari. Deși în clipa asta sanctuarul găzduiește 127 de urși, există posibilitatea ca aceia care intră să nu vadă decât câțiva urși, pentru că locul este foarte întins, iar urșii acolo trăiesc ca în mediul lor natural. Tururile cu turiști sunt doar două pe zi, în limba română și în limba engleză, pentru a limita accesul și interacțiunea urșilor cu oamenii.”

     

     

     

    Însă cu ce impresie pleacă turiștii? „Am interacționat cu turiști străini, chiar cu foarte mulți. Evident, ce-i impresionează cel mai mult la noi în România, mai ales pentru cei care vin din vestul Europei, este viața sălbatică. Avem în continuare absolut toate animalele care trebuie să trăiască în tipul acesta de climă și de vegetație. Avem urși, lupi, vulpi, râși, pisici sălbatice, castori, deci, toate animalele. Apoi, încă mai avem păduri virgine și seculare și o varietate mare de floră. Cea mai mare bogăție a noastră rămâne resursa naturală, flora și fauna pe care încă le avem aici. Turiștii pleacă impresionați, neștiind că România este o țară atât de frumoasă și cu atât de multe lucruri de oferit. Unii se întorc și pentru alte ture.”

     

     

    Nu există un sezon anume la care ar trebui să vă gândiți, dacă v-am convins să vizitați zona. Puteți ajunge în orice perioadă a anului. Veți găsi pensiuni de două, dar și de 4 margarete. Prețul pentru șase nopți de cazare fără mese incluse, în luna iulie, de exemplu, variază de la 300 de euro la două margarete, până la 1000 de euro la patru margarete.

     

     

  • Vacanță la munte în România

    Vacanță la munte în România


    Dedicăm această ediție a rubricii noastre iubitorilor muntelui. Carpații românești sunt foarte ofertanți pentru cei care-și doresc o vacanță de relaxare sau o vacanță activă. Atât începătorii cât și cei avansați, pot practica sporturi montane diverse, în timp ce familiile pot descoperi potecile pentru drumeție. Mai mult decât atât, vacanța la munte poate însemna și o incursiune în lumea fascinantă a mediului rural. În satele răsfirate pe coline, se păstrează tradiții străvechi, iar masa se umple de bucate gătite după rețete din străbuni.



    Marius Adrian Coviltir este membru al Asociației Montane Carpați din 2008, încă de la înființare, vicepreședinte al acesteia de peste zece ani și salvator montan și șef de formație în cadrul Serviciului Salvamont Vrancea. “Munții României sunt foarte ofertanți printr-o multitudine de posibilități de petrecere a timpului liber atât pentru persoanele bine instruite, care doresc zone mai dificile, expuse, mai înalte, cât și pentru turiștii care nu sunt atât de bine pregătiți fizic sau din punct de vedere al experienței sau nivelului de echipare. Astfel, putem recomanda diverse zone. Recomandarea mea are legătură și cu cel mai important proiect al Asociației Montane Carpați, care se desfășoară în această perioadă. Este vorba despre un refugiu de altitudine din Munții Făgăraș. Făgărașul este și principalul masiv al Carpaților românești. Are cea mai mare suprafață și aici întâlnim primele șapte vârfuri de peste 2.500 de metri din România. Avem o creastă principală care este foarte atrăgătoare și unde eu am întâlnit cei mai mulți dintre turiștii din arealul montan românesc.”




    O vacanță în Carpații românești poate însemna și o apropiere de lumea rurală. Îi putem cunoaște pe locuitorii din sate, tradițiilor lor. Vom descoperi un univers străvechi, însă și divers. Marius Adrian Coviltir. “Astfel, pot menționa Munții Vrancei, dar și alte zone mai îndepărtate de noi, la extremitatea vestică. Este vorba despre zona Banatului montan care cuprinde niște regiuni mai puțin cunoscute și care au păstrat foarte bine tradiții, unele autentic românești, altele influențate de minoritățile naționale. În munții Banatului, avem cehi, germani și maghiari. Acolo întâlnim această combinație de trei, patru culturi.”



    La munte e locul perfect pentru o vacanță activă. Apele repezi îmbie la rafting, iar crestele înalte la escaladă. Escalada este, de altfel, un sport des întâlnit, spune Marius Adrian Coviltir, vicepreședintele Asociației Montane Carpați. “Avem multe zone în care sunt amenajate trasee în acest sens. Cele mai multe se află în centrul României, în munții Bucegi, Piatra Craiului. Roca din acea zonă se pretează mai mult la astfel de activități sportive. Aici contează și accesul. Aflându-se în centrul țării sunt zone mai ușor accesibile cu infrastructură de cazare bine pusă la punct. Există și concursuri. E drept că, în ultimii ani, acestea au fost mai puține din cauza pandemiei care ne-a afectat pe toți, însă, din acest an, toate aceste concursuri vor fi reluate. Cele mai multe sunt maratoanele montane și concursurile de alergare sau de escaladă. Majoritatea se desfășoară în Munții Bucegi, Piatra Craiului, Ciucaș. Există acolo niște maratoane bine cunoscute, iar pe internet se găsesc toate informațiile despre aceste evenimente.



    Carpații românești sunt recunoscuți și pentru sălbăticia locurilor, pentru zonele nealterate de intervenția omului. Aici, putem observa flora și fauna. Marius Adrian Coviltir. “Avem o bogăție care este destul de puțin pusă în valoare. Totuși, în ariile protejate, în parcurile naturale și naționale sunt frecvent organizate astfel de activități, adresate publicului larg. Acestea promovează flora, fauna, cu respectarea tuturor regulilor, astfel efectele asupra mediului să fie minime sau inexistente. Acolo putem observa plantele și arborii din zonă, dar mai ales animalele. Turiștii sunt atrași de animale, fiindcă sunt mai greu de observat. Este vorba, în special, de urs și de lup. Sunt construite diverse observatoare, iar toate informațiile pot fi găsite pe site-urile parcurilor.”



    Sălbăticia locurilor i-a impresionat și pe turiștii străini, continuă Marius Adrian Coviltir vicepreședintele Asociației Montane Carpați. “Am întâlnit foarte mulți turiști, în special turiști de origine germană, dar și mulți din Europa de est: Ungaria, Polonia, Cehia. Sunt foarte atrași de oferta munților noștri. Pe de altă parte, unii au spus că obiectivele naturale puteau fi mai bine puse în valoare, accesul fiind mai dificil în unele zone. În ultimii ani, astfel de probleme au apărut ceva mai rar. Infrastructura turistică formată din trasee turistice marcate, poteci, dar și refugiile turistice au fost destul de mult îmbunătățite. La fel, și căile rutiere de acces. Astfel, predomină impresiile bune. Este foarte apreciată sălbăticia locurilor, care nu se mai poate vedea în Occident. De exemplu, Alpii au fost foarte antropizați.”



    Marius Adrian Coviltir recomandă pentru vacanță Munții Vrancei. “Nu sunt atât de bine promovați, într-un fel pe bună dreptate, fiindcă până în 2010, 2012, starea traseelor nu era cea mai bună. Între timp, înființându-se Serviciul Salvamont Vrancea, lucrurile s-au schimbat. Potecile au fost refăcute treptat și, practic, turismul montan din Munții Vrancei a renăscut. Și Asociația pe care o reprezint a fost implicată, în perioada 2011-2013 fiind marcați aproximativ 250 de km de poteci. Acești mulți sunt destul de sălbatici. Nu știu dacă sunt cei mai sălbatici din România, dar, cu siguranță, sunt în top. Intervenția omului a fost relativ limitată. Munții Vrancei n-au o altitudine mare, cea maximă fiind 1775 de metri prin Vârful Goru. Avem 20 de trasee turistice care acoperă 300 de km de poteci.”



    Iată așadar o ofertă bogată, diversă, de a vă petrece o vacanță departe de zgomotul și căldura orașului, însă aproape de bogăția naturală a României.






  • Fără animale la circ

    Fără animale la circ


    După incendiul din luna ianuarie de la Circul Globus din capitală, în urma căruia 11 animale au murit, s-a pus problema interzicerii utilizării animalelor sălbatice în aceste spectacole. Mai precis, acest accident nefericit a împărtit oamenii în două tabere. Prima tabară susţine interzicerea spectacolelor în care sunt folosite animale, deoarece este afectată demnitatea acestora, locul lor fiind în sălbăticie. Alţii susţin că toate aceste spectacole au un scop educativ pentru copii, iar interzicerea lor ar duce la dispariţia circului. In special, organizaţiile de protectie a animalelor au luat atitudine şi cer ca România să se alinieze ţărilor civilizate, care nu mai folosesc animalele sălbatice în spectacolele de circ. Potrivit reprezentantului WWF România, Magor Csibi, animalele din captivitate sunt condamnate la o suferinţă continuă, din cauza lipsei spaţiului şi al relelor tratamente în perioada în care sunt dresate.



    De exemplu, un leu în sălbăticie are peste 400 km pătraţi spaţiu de mişcare, în circuri are la dispoziţie doar câţiva metri pătraţi: “Având în vedere că au nevoie de spaţii foarte mari, de vegetaţie, de nevoi speciale, aceste animale nu pot fi ţinute în captivitate. In foarte puţine cazuri, grădinile zoologice pot satisface aceste nevoi, însă în nici un caz un circ nu poate să satisfacă aceste cerinţe. De exemplu, tigrul nu trebuie să fie ţinut în cuşcă cu alţi tigri, pentru că ei pot deveni agresivi, se pot răni. In plus, tigrul are nevoie de multă apă, iar circul nu-i oferă aşa ceva. Apoi, 94% din timpul lor se petrece în cuşti, în restul timpului animale fac antrenament, asta înseamnă show, să fie prezent la spectacole. In aceste condiţii, ne dăm seama că în majoritatea timpului aceste animale suferă”.



    Nu este încă bine cunoscut numărul animalelor sălbatice din circurile din România, din cauză că cele mai multe circuri sunt ambulante. Dar se cunoaşte faptul că aceste animale provin atât din crescătorii speciale, cât şi din sălbăticie. Magor Csibi spune că atâta vreme cât este legal să dresezi tigri şi să faci profit din asta, cererea pe piaţă va exista, un alt element care se adaugă la presiunile asupra populaţiei sălbatice “In acest moment, avem undeva la 2000 de tigri în sălbăticie, însă numărul lor în captivitate este de trei ori mai mare.Apoi diferite specii de maimuţe sunt folosite în show-urile de circ. Principala ameninţare pentru aceste specii, pe lângă tăierea pădurilor, este comerţul. Toate aceste lucruri contribuie în mod decisiv la dispariţia speciilor. De exemplu, echipa noastră, acum 6 ani, a reuşit să captureze în Thailanda, un transport de 12 pui de tigri. Asta se întâmplă din cauza circurilor, a grădinilor zoologice sau a acelor oameni care vor să aibă tigri în proprietatea privată. Absolut toate subspeciile tigrului sunt ameninţate cu dispariţia, aşa că atâta vreme cât există cerere, ameninţarea şi presiunea pe aceste animale va creşte”.



    Organizaţiile de protecţie a animalelor mai adaugă că instinctele de vânătoare şi alergare ale animalelor din circuri sunt complet reprimate, ele sunt obligate la tot felul de trucuri care sunt neconforme naturii lor. Magor Csibi: “In momentul în care felinele se tem în mod instinctual foarte puternic de foc, iar tu convingi o pisică să treacă printr-un cerc de foc, nu este deajuns motivarea pozitivă, adică prin recompensă.Un animal sălbatic ca să poată trece peste instincte are nevoie de convingere mult mai puternică. Aşa că sunt tot felul de pedepse, de metode de terorizare a animalului. Copiii pot învăţa despre animale, dar nu aşa. Suntem într-o eră a tehologiei, avem documentare bine realizate, filme 3D, în curând vom face şi realitate virtuală ca orice copil care vrea să vadă animalesălbatice în habitalul lor, să poată să-şi pună casca şi să vadă aproape ca în realitate aceste animale. Dacă vrem să vedem aceste aniamle, nu trebuie să le vedem chinuite în cuştui, ele se comportă total diferit faţă de cele din sălbăticie şi nici nu am vrea să creăm această idee că animalele de la circ sunt prietenii noştri, că ne putem apropia de ele. Pentru că nu ăsta este adevarul. Nu poţi să-ţi pui capul în gura unui leu sau tigru şi nu poţi să stai alături de un urs, pentru că ele sunt animale sălbătice şi nu sunt obişnuite cu omul. Cu siguranţă nu am vedea în padure un urs mergând pe bicicletă sau un tigru să se apropie de foc. Ele nu ar face niciodată în mod natural aceste lucruri ».



    Organizaţiile de mediu cer o lege care să interzică în România practica folosirii animalelor sălbatice în circuri. Iată citeva iniţiative de a opri aceste practici. Magor Csibi “S-a modificat în Consiliul General al Municipiului Bucureşti, Regulamentul de funcţionare a Circului Globus, aici nu mai este permis să se folosească animale sălbatice în cadrul spectacolelor. O a doua Hotărâre, în acest moment, este în atenţia Consiliului General care propune ca pe teritoriul Municipiului Bucureşti să se interzică toate spectacolele cu animale sălbatice. In al treilea rând, în Parlamentul României este deja din legislatura trecută o lege care propune interzicerea pe teritoriul României a acestor spectacole. S-au depus amendamente la această lege şi, cu puţin noroc, putem vedea, până în primăvară, un vot pe această lege. Dacă cumva nu reuşim să facem în acest fel, atunci vom căuta deputaţi pentru a depune o nouă lege. Si vom merge până la capăt, până când vom vedea că aceste practici dispar din România, având în vedere că sunt deja 14 ţări din UE care interzic complet astfel de spectacole şi 19 ţări care interzic parţial ».



    WWF România a iniţiat şi o petiţie online de interzicere a folosirii animalelor în circuri, semnată până în prezent, de mai bine de 30000 de oameni. La Circul Globus din Capitală a avut loc, duminică seară, ultimul spectacol la care au participat animale sălbatice.


  • Delta din oraş

    Delta din oraş

    Cunoscut pentru clădiri monumentale, biserici, străzi încărcate de parfum de epocă din zonele vechi, clubbing, dar şi o viaţă culturală plină, Bucureştiul ar putea deveni renumit şi ca oraş în care s-a dezvoltat o arie naturală protejată. Iar asta pentru că natura are căi de a cuceri asfaltul şi de a da viaţă zonelor în paragină.


    Şi mă gândesc aici la aria naturală protejată Parcul Văcăreşti, zonă creată prin infiltrarea apei în cuveta a ceea ce se voia a fi Lacul Văcăreşti, proiect de mult abandonat. Aşa a ajuns să se formeze un ecosistem acvatic cu întinderi de mlaştini, stufăriş, ochiuri de apă, crânguri de sălcii în care trăiesc numeroase mamifere, amfibieni, reptile şi păsări.



    Dan Bărbulescu, directorul Asociaţiei Parcul Natural Văcăreşti, ne-a spus de unde a venit această idee: “E mai mult decât o idee, e o realitate, Parcul Natural Văcăreşti, pentru că vorbim de o zonă naturală aurentică. Şi acolo trăiesc nişte specii, mai ales de păsări, dar tot ecosistemul Văcăreşti obligă autorităţile române la instituirea regimului de arie naturală protejată. Sigur că a fost şi o ide şi se fac fac trei ani de când iniţiatorii acestui proiect au publicat în revista National Geografic un dosar conţinând fotografii şi date ştiinţifice despre “Delta dintre blocuri, cum o numim noi, pentru că este de fapt o zonă umedă, nu o deltă şi va fi un parc natural Văcăreşti, adică o arie protejată urbană, prima de acest fel din România.



    Cum a evoluat acest ecosistem şi care sunt particularităţile lui azi, aflăm tot de la Dan Bărbulescu: “În 1989, când proiectul de construire a unui lac, lacul Văcăreşti, a fost abandonat, pe locul unde acum este acest ecosistem minunat, nu era nimic: un şantier fără pic de vegetaţie. În 25 de ani, natura a explodat şi acum în fiecare an, la Văcăreşti vin apoximativ o sută de specii de păsări, în mare parte de apă, specii din care în jur de 45 sunt protejate de legile româneşti şi de legile europene: raţe sălbatice, gâşte, raţa roşie, specii de stârci, egrete, lebede, păsări de noapte, păsări răpitoare, avem o familie de erete de stuf, care vine în fiecare an şi şi-a făcut cuib aici. Vorbim de păsări foarte sensibile, care dacă ar fi simţit gălăgie n-ar fi venit la Văcăreşti. Au hrană, se simt în siguranţă şi iată că şi-au făcut cuib în mijlocul oraşului, ele venind în mare parte, de la Comana, de la adevărata deltă a Neajlovului, la 35-40 km de Bucureşti. Pe lângă păsări, mai avem vidră, o specie de mamifer, protejată. Vidra e foarte sensibilă şi arată calitatea zonei. Dacă avem vidră, înseamnă că vorbim de un ecosistem curat. Vidra se hrăneşte cu mult peşte şi în bălţile din Văcăreşti, adânci de până la patru metri e peşte, cel puţin suficient pentru o familie de vidră. Mai avem vulpe, nevăstuică, specii de reptile. E un ecosistem interesant, autentic şi de valoare, recunoscut ca atare de Academia Română.



    Într-adevăr, Academia Română recunoştea în 2013 valoarea “deltei din oraş. Iar anul acesta, la sfârşitul lunii trecute, proiectul Parcului Natural Văcăreşti a primit aprobarea autorităţilor locale. Ce înseamnă aceste recunoaşteri ne spune Dan Bărbulescu: “Iniţierea regimului de protecţie va determina existenţa pazei în zonă. Pe lângă oamenii care trec din curiozitate mai sunt şi oamenii care trec să arunce deşeuri, să dea foc, să braconeze etc. Lucrul acesta sigur că are impact, pentru că vorbim de atâtea specii sensibile, după înfiinţarea propriu-zisă a ariei, lucrurile acestea pot fi mai uşor de controlat. Anticipăm că, fără niciun fel de intervenţie la nivel de infrastructură de vizitare, un prim efect al instituirii zonei de protecţie va fi că natura se va dezvolta mai bine. Adică arborii nu vor mai fi tăiaţi pentru lemne de foc, în zonă nu se vor mai arunca gunoaie, nu vor mai fi incendii, şi lucrul ăsta se va vedea: se va schimba aspectul, vor fi mai mulţi arbori şi vor veni mai multe păsări. Pentru că păsările se vor simţi mai în siguranţă şi numărul acestora va creşte cu 50% cel puţin. Va fi o izbândă a naturii, într-un oraş care nu e foarte prieten cu natura. Ca orice arie protejată, va avea o administraţie şi un custode care va organiza protecţia şi conservarea speciilor şi habitatelor înainte. Pentru că vorbim de un parc natural care are şi o funcţie educativă şi de vizitare, va exista o structură de vizitare, prin care locuitorii oraşului vor putea să aibă acces la ce înseamnă Parcul natural Văcăreşti.



    L-am întrebat pe Dan Bărbulescu ce se poate face în Parcul Natural Văcăreşti. “Sigur că vor fi observatoare ornitologice, locuri speciale pentru observarea faunei, peisajului, pentru fotografi, va deveni în puţin timp, un muzeu viu, un loc unde un pulblic foarte larg, de la elevi, studenţi, fotografi sau oameni obişnuiţi pot veni să vadă natura în adevărata ei splendoare, să aibă acces la ce înseamnă această forţă extraordinară, natura, care pe un teren viran şi părăsit, a reuşit să facă nu în foarte mult timp. Să nu ne imaginăm acum un loc cu alei, cu băncuţe, cu terase, nu e cazul; va fi un parc special, un parc unde va prima protejarea şi conservarea speciilor şi habitatelor.



    O sugestie pentru acei ce doresc să surprindă mai mult spectacolul păsărilor, este să vină dimineaţa, când păsările se hrănesc şi sunt mai curajoase. De asemenea, vizitatorii ar trebui să nu fie îmbrăcaţi foarte ţipător şi să nu fie daţi cu parfum, ca în orice zonă sălbatică, naturală, ce se vrea explorată.