Tag: antreprenor

  • Un elev le propune colegilor săi alternativa la fast-food

    Un elev le propune colegilor săi alternativa la fast-food

    Ștefan Alexoaie are 16 ani și
    este elev la Colegiul Economic Octav Onicescu din Botoșani. Este pasionat de
    antreprenoriat, de educație juridică și de activismul civic, motiv pentru care
    toate preocupările lui extrașcolare au legătură cu aceste domenii. Spiritul lui
    de observație și nevoia de a se implica în rezolvarea problemelor cotidiene pe care
    le identifică în preajma sa l-au și determinat pe Ștefan să demareze primele
    proiecte personale.

    Eu, fiind pasionat de antreprenoriat, am
    această abilitate de a căuta problemele din societate și de a găsi soluții
    pentru ele. Sunt pasionat și de educație juridică, am găsit această
    oportunitate și pentru mine, de a avea o întreagă echipă pe care să o gestionez
    în cadrul Consiliului Școlar, care se va naște pe viitor, și de a identifica
    anumite probleme în legătură cu drepturile elevilor și de a organiza anumite
    activități extrașcolare. Cred că cele mai mari probleme sunt cele legate de
    necunoașterea legii. Sunt foarte mulți elevi care nu cunosc statutul elevului,
    nu știu ce obligații au și, în momentul în care li se încalcă un drept, au
    impresia că totul este al lor, că ei au numai drepturi, dar ei nu sunt la fel
    de bine informați și în legătură cu obligațiile lor. Din această cauză, nu
    discută destul de mult cu un consilier școlar în legătură cu conflictele cu
    profesorii și ajung în situații în care depun plângeri fiindcă nu apelează la
    oameni pregătiți în domeniul legislativ.


    Ștefan nu lasă să treacă
    neobservate nici problemele cu care se confruntă colegii lui în afara orelor de
    curs. Alimentele nu foarte potrivite din punct de vedere nutritiv, pe care le
    aleg cei mai mulți dintre liceeni, i-au dat o altă idee, aceea de a le propune
    alternativa la fast-food, simplă și gustoasă.

    Această idee
    mi-a venit în momentul în care mi-am văzut majoritatea colegilor și a
    prietenilor din liceu mergând la fast-food-urile din zonă în timpul pauzelor
    pentru a-și potoli foamea. Aici, am observat câteva probleme pe care ei le au,
    și anume timpul limitat și alimentația dezechilibrată. Noi am venit cu această
    soluție, cu budincile din fulgi de ovăz. Printr-un sistem foarte bine pus la
    punct, se pot prepara rapid, astfel încât elevii să nu aștepte mult timp, exact
    ca la un restaurant de tip fast-food. Ingredientele din care sunt făcute
    budincile sunt 100% naturale și nu îi afectează pe cei care le consumă pe
    termen lung. Deocamdată, încercăm să ne axăm pe cât mai multe clase din liceu
    și să le dăm produsele spre testare. Ne-am gândit că avem nevoie înainte de
    părerea lor, pentru a vedea toate rețetele și a ști ce să le oferim.


    În ceea ce privește
    antreprenoriatul, Ștefan Alexoaie a reușit deja să se afirme în domeniul
    planurilor de afaceri. A câștigat un concurs important, pentru care s-a
    pregătit intensiv timp de mai multe luni.

    Anul trecut, m-am
    înscris la un concurs de antreprenoriat,
    Early Innovators Business Plan Contest,
    finanțat de BCR. Concursul a constat în construirea unui plan de afaceri pe
    timp de patru luni, timp în care am muncit foarte mult la acel plan. La final,
    am câștigat premiul pentru cel mai inovativ plan de afaceri. La acel concurs au
    participat aproximativ 600 de elevi din toată țara.



    Care crede Ștefan că sunt cele mai importante lucruri
    de avut în vedere pentru un
    tânăr care își dorește să aducă o schimbare în societate prin ideile lui de
    afacere?

    Pur și simplu consider că ar trebui să se implice în cât mai
    multe activități. Unde simte frică sau anxietate, acolo să se implice direct,
    pentru că doar așa se poate motiva pentru mai departe. Prin micile succese,
    poate prinde curajul să continue și cu alte lucruri. Consider că, dacă nu
    găsește persoanele cu care să pornească la drum, o poate face foarte bine și
    singur.


    Ștefan Alexoaie este, în prezent, președinte în cadrul Consiliului Școlar din
    liceul în care studiază, a participat la o tabără de educație juridică și este
    membru și voluntar în mai multe ONG-uri. De asemenea, este participant la
    proiectul Tineri. Voce și reprezentare organizat de către Consiliul
    Tineretului din România, în colaborare cu Ambasada Franței în România.


  • Emanuele Musa

    Emanuele Musa

    Emanuele Musa este antreprenor social
    și vine din Italia, mai exact din Sardinia. A studiat inginerie electronică la
    Politehnica din Torino, apoi a urmat o serie de masterate europene în business
    management. Are experiență în managementul inovației și în consultanță pentru
    start-up-uri. Este, de asemenea, co-autor al unei cărți de specialitate pentru
    crowdsourcing sau găsirea unor resurse financiare în domeniul schimbării
    sociale. În 2013 a fondat împreună cu soția sa româncă o firmă pe care o
    conduce și acum, o companie specializată în consultanță pentru managementul
    afacerii. Locuiește din 2014 la București, vorbește românește, iar România a
    devenit a doua lui casă. Ne povestește cum a ajuns aici și ce l-a determinat să
    rămână:

    Eu și soția mea lucram în Paris și la un
    moment dat am decis să creăm o întreprindere socială. Ar fi fost mai complicat
    să facem acest lucru într-un loc unde nu aveam niciun membru de familie sau
    rude și ne-am zis: hai să plecăm sau în Sardinia- de unde vin eu din Italia,
    sau plecăm în București, în România- de unde vine ea. Obiectivul era să fim
    într-un loc unde să avem mai multe posibilități să acoperim costurile de cazare
    la început, când trebuia să investim și în firma respectivă, iar în Paris ar fi
    fost mult mai greu.

    După ce renunți la job și nu mai primești un salariu bun,
    să acoperi costul de viață din Paris și să investești și într-o firmă ar fi
    fost mult mai greu. Și atunci ne-am hotărât să plecăm în România, pentru că
    Sardinia e foarte frumoasă, dar doar dacă vrei să faci un business cu brânză și
    cașcaval. Să fii în Sardinia e periferic și pentru Italia și e strategic doar
    dacă vrei să lucrezi în turism. Atunci ne-am mutat în România și am început să
    creăm firma respectivă, cu obiectivul de a ne întoarce în Franța după un an.
    Dar chiar mi-a plăcut foarte mult atmosfera pe care am găsit-o și oamenii
    foarte cosmopoliți și stilul de viață pe care l-am creat odată cu înființarea
    acestei firme. Atunci ne-am îndrăgostit, practic, de stilul de viață pe care ni
    l-am putut crea și de faptul că aveam libertate să dezvoltăm un proiect care
    era foarte aproape de sufletul nostru.


    Așadar, Emanuele a rămas la București
    și împreună cu soția sa a dezvoltat această firmă de consultanță în
    managementul afacerii. Înainte de a veni aici, Emanuele a locuit în câteva țări
    din toată lumea și l-am întrebat dacă România e acasă:


    Da, mă simt
    acasă. Mi se pare că, dacă n-aș fi vrut să locuiesc aici, n-aș fi învățat limba
    și nu m-aș fi integrat atât de bine. Așadar da, mă simt acasă. Am locuit în
    foarte multe țări și România este acasă, așa cum Franța este acasă, cum Anglia
    și Belgia și Brazilia sunt acasă. În oricare din aceste țări mi se pare că am
    lăsat ceva din mine și că am luat ceva de la țara respectivă și am făcut la fel
    și în cazul României. Acum România a devenit țara în care am trăit cel mai mult
    în viața mea, după Italia.


    Au trecut șapte ani de când Emanuele
    locuiește la București. Este înconjurat de prieteni, atât români, cât și
    străini, iar stilul de viață de aici l-a cucerit. Oamenii și calitatea lor l-au
    determinat pe Emanuele să nu mai plece de aici. L-am întrebat ce anume crede că
    i-a oferit România ca țară:


    Primul
    lucru pe care mi l-a oferit România a fost o casă. Părinții soției mele ne-au
    propus un apartament în București, iar acesta a fost începutul aventurii
    noastre de aici. Ne-am îndrăgostit de casa noastră, de vecini și mai ales de
    faptul că aveam o stabilitate pe care, când ești la început pe drumul
    antreprenoriatului, chiar o apreciezi. Apoi am început să apreciem din ce în ce
    mai mult în spațiile de co-working în care lucram oamenii care sunt tot în
    domeniul antreprenoriatului și freelancerii. Ne-am dat seama că oamenii pe care
    îi întâlneam erau cosmopoliți, foarte plăcuți și ne-am făcut o mulțime de
    prieteni în foarte scurt timp.


    Ca peste tot, există și la noi probleme,
    lucruri care nu funcționează într-un mod ideal. L-am întrebat pe Emanuele ce
    și-ar dori să vadă schimbat în România:


    Problema pe
    care o am eu cu România e că nu este o țară pentru 99% dintre oameni. Cine are
    bani în București se duce la rețelele private de sănătate, pentru că toți cei
    care au niște venituri mai bune nu vor să se ducă în sistemul public de
    sănătate. Și același lucru mi se pare că se întâmplă și în alte domenii. Ce mi
    se pare nedrept este că oamenii, dacă au resurse, se duc către anumite servicii
    care sunt un privilegiu pentru cei care își pot permite acest lucru. Iar toți
    ceilalți se descurcă cum pot. Mi se pare că e păcat că devenim o societate în
    care foarte multe lucruri care trebuiau să fie de calitate mai bună din punct
    de vedere public se privatizează.


    Lui Emanuele îi place foarte mult
    zona Lacului Sfânta Ana și și-ar dori să poată petrece mai mult timp acolo,
    fiindcă i se pare un loc superb. L-am întrebat dacă îi lipsește ceva din
    Sardinia natală:


    Anghinarea
    sau sparanghelul și marea din Sardinia, desigur. Dar pot să mă duc oricând
    vreau cu un zbor direct în Sardinia și am și flexibilitatea să lucrez de acolo.
    Și atunci nu pot spune că îmi lipsește teribil să mă duc sau să trăiesc acolo.


    În final, l-am rugat pe Emanuele să
    ofere un sfat cuiva care ar dori să investească în România într-o afacere sau
    să lanseze un start-up și l-am întrebat dacă țara noastră e atractivă din acest
    punct de vedere:


    Depinde
    foarte mult de domeniu. Cu siguranță România e foarte interesantă, pentru că e
    un paradis fiscal pentru programatori, ceea ce face să vină aici mulți
    programatori din străinătate. În plus, sunt foarte mulți absolvenți de
    programare de la Politehnică și e foarte ușor să găsești aici programatori buni
    și competitivi pentru afaceri pe partea de software. Mi se pare că toate marile
    orașe se dezvoltă foarte bine din punctul de vedere al susținerii pentru
    antreprenori, de la Cluj-Napoca până la Oradea. Există o mișcare foarte
    interesantă în acest sens, așadar da, aș recomanda România fără nicio problemă.



  • Educație și training, cu Alexandru Marin, antreprenor

    Educație și training, cu Alexandru Marin, antreprenor

    Dornic să se perfecționeze
    continuu și să acumuleze cunoștințe, atât teoretice cât și practice, din cât
    mai multe domenii, Alexandru se descrie ca un idealist pragmatic.

    Îmi place să mă definesc ca un idealist pragmatic. Când spun idealist,
    mă refer la faptul că îmi place să fiu o persoană autonomă, un gânditor
    independent, care se bazează pe două principii de bază, libertate și
    responsabilitate. Pe lângă asta, adaug termenul pragmatic, pentru că îmi dau
    seama că, într-o lume postmodernistă și dominată de capitalism, trebuie să ai
    și niște abilități practice, care să poată să fie monetizate. Prin urmare, o
    parte din identitatea mea este preocupată de zona de antreprenoriat
    educațional, training și coaching și, de asemenea, sunt investitor la bursă. Ca
    să rezum, sunt un expert generalist, o persoană căreia îi place să vadă
    oportunități, foarte multe și pe care să le valorifice.


    Alexandru a
    crescut și s-a dezvoltat într-un mediu intelectual care i-a oferit șansa de a
    urma același drum. A optat pentru științele politice, relațiile internaționale
    și comunicare.

    Cred că m-am expus, încă de când eram foarte
    mic, la un bufet suedez cultural, provenind dintr-o familie în care
    majoritatea membrilor sunt profesori de liceu sau universitari. Prin urmare,
    asta a fost consecința firească și organică a dezvoltării mele, iar alegerile
    pe care le-am făcut în zona educațională, mai exact, la licență, au fost
    științele politice și relațiile internaționale, pentru a înțelege ce se
    întâmplă cu societățile și cum sunt ele guvernate sau cum unele dintre ele se
    pot autoguverna. Mai târziu, la master, am studiat comunicare și afaceri
    europene, ulterior urmând ca, în toamna acestui an, să încep un doctorat în
    științele comunicării. Acesta este scurtul meu istoric recent.


    Alexandru Marin a
    studiat în mai multe state, prin stagii de bursă, căutând să afle cât mai multe
    despre culturi și civilizații de care se simțea atras.

    Am început cu o bursă
    Erasmus în Turcia, pentru că eram foarte pasionat de Orientul Mijlociu și mi-am
    dorit să ajung acolo și să aflu ce se întâmplă. Am mers la o universitate
    privată din Istanbul, timp de aproape șase luni. Am înțeles contextul acelui spațiu,
    apoi am avut oportunitatea să călătoresc în Egipt. Am mers la o altă
    universitate privată, din Cairo, cu o bursă de aproximativ două săptămâni.
    Ulterior, am studiat alte patru luni prin alt Erasmus, la Bruxelles, într-un
    stagiu de plasament.

    Am avut ocazia să lucrez la Asociația Europeană pentru
    Biomasă, care se concentrează pe zona de energie regenerabilă și oferă
    certificare tuturor furnizorilor. Am făcut acolo marketing și comunicare, dar
    și analiză de date. Cea de-a treia experiență pe care am avut-o a fost la o
    universitate din Madrid, unde am studiat, la distanță, economie și
    macroeconomie.


    Ce sfat ar oferi
    Alexandru Marin unui tânăr aflat la început de drum în domeniul
    antreprenoriatului?

    Din punctul meu de vedere, un tânăr ar
    trebui să fie exact ca un dansator, care ar trebui să se afle atât în ring, în
    momentul în care trebuie să își facă numărul, dar mi-aș dori ca el să privească
    și de la balcon, în momentul în care dansează ceilalți, astfel încât să aibă o
    viziune de ansamblu asupra a ceea ce se întâmplă în piață. Când spun piață, mă
    refer atât la piața antreprenorială, cât și la piața muncii, care va fi din ce
    în ce mai provocatoare în viitorul foarte apropiat.

    Prin urmare, îl sfătuiesc
    să fie atât generalist, să observe oportunitățile și să aibă o viziune, și
    totodată specific, să aibă o strategie. Pentru că, altfel, dacă nu ai o
    strategie în ceea ce îți dorești să faci, dacă nu știi unde te afli și unde
    vrei să ajungi, vei fi doar un tactician nu foarte bine pregătit.

    De asemenea,
    să se conecteze la tendințele care sunt din ce în ce mai dinamice. Mă refer la
    ceea ce s-a întâmplat în anul 2020, când nomadismul digital, filantropia,
    dezvoltarea SDG-urilor promovate de către ONU, antreprenoriatul dezvoltat prin
    campanii de crowdfunding au funcționat foarte bine. Să aleagă ceea ce este mai
    potrivit pentru el.



    Mai multe detalii despre activitățile lui Alexandru
    Marin puteți afla de pe site-urile web leadermindset.ro și dialectica.ro


  • Antreprenori romi din Sighișoara au deschis afaceri pe bani europeni

    Antreprenori romi din Sighișoara au deschis afaceri pe bani europeni

    Șase
    antreprenori de etnie romă, selectați din 50 de aplicanți, au primit subvenții
    europene de câte 25.000 de euro, pentru dezvoltarea afacerilor.


    Din aceste sume, întreprinzătorii au putut
    să-și achiziționeze echipamente și materiale de lucru și, timp de un an de
    zile, au fost ajutați pentru ca investițiile să-și arate roadele.


    Cei
    selectați au fost formați în cadrul proiectului strategic Mainstream
    Sighișoara – investiție europeană pentru incluziunea socială.


    Proiectul
    strategic s-a adresat unui număr de 600 de persoane aflate în risc de sărăcie
    și excluziune socială, din 8 zone marginale în care există populație aparținând
    minorității rome. Programul a cuprins acțiuni complexe în domeniul
    serviciilor socio-medicale, în zona de antreprenoriat și educație, dar și acțiuni
    antidiscriminare.


    Proiectul a fost
    implementat în Municipiul Sighișoara, pe o perioadă de 36 de luni, începând din
    august 2017, dispunând de un buget total de 12,6 milioane de lei, asigurat din
    Fondul Social European, prin Programul Operațional Capital Uman 2014 – 2020.


    În cadrul acestui amplu proiect au fost organizate și cursuri de
    antreprenoriat de către Centrul de
    Resurse pentru Comunitățile de Romi din Cluj.


    Dintre cei 50 de participanți la
    cursurile de instruire antreprenorială au elaborat și depus planuri de afaceri
    concrete 25 de cursanți. Aceștia au
    participat la un interviu în fața unei comisii de analiză, iar 6 au fost
    selectați pentru primirea unei subvenții individuale de 25.000 de euro cu
    ajutorul cărora au dezvoltat mici afaceri.


    Coordonatorul
    activităților de antreprenoriat din cadrul Centrului de Resurse pentru
    Comunitățile de Romi din Cluj, Gabor Adam:




    Avem un salon de coafor, o rulotă de tip fast food cu clătite, avem o
    salaterie, avem un fotograf care și-a pus pe picioare un atelier foto, un
    instalator de apă și canalizare, și avem și un loc de joacă pentru copii, unde
    se pot organiza evenimente.








    Afacerile
    demarate în cadrul proiectului strategic Mainstream Sighișoara – investiție
    europeană pentru incluziunea socială
    intră acum într-o nouă etapă. Dacă până
    acum au fost finanțați din bani europeni, cei 6 antreprenori vor trebui să
    funcționeze pe propriile lor picioare plătind toate cheltuielile din venituri
    proprii.


    În
    plus, ei vor trebui să mențină viabile aceste afaceri cel puțin 6 luni de zile
    și nu vor avea dreptul de a înstrăina bunurile și echipamentele achiziționate
    în cadrul proiectului.


    Mai
    merită reținut că rezultatele cumulate pe parcursul celor 36 de luni de
    implementare vor fi incluse, sub formă de recomandări, în viitoarea Strategie
    Locală Antidiscriminare, ca parte a Strategiei de Dezvoltare Locală a
    Municipiului Sighișoara.










  • „Promovează-te ca tânăr antreprenor!” – eveniment online în format „world café”

    „Promovează-te ca tânăr antreprenor!” – eveniment online în format „world café”

    În data de 30 iunie, Centrul de
    Informare Europe Direct București a organizat evenimentul în format world
    café intitulat Promovează-te ca tânăr antreprenor!, premiera
    fiind faptul că, din cauza situației actuale, evenimentul s-a desfășurat
    online, prin intermediul platformei Zoom.

    Abordând o temă de actualitate, și
    anume antreprenoriatul în rândul tinerilor, Centrul Europe Direct a avut
    alături parteneri de seamă, cum ar fi: Rețeaua Enterprise Europe Network
    România și filiala acesteia din Constanța din cadrul Camerei de Comerț,
    Industrie, Navigație și Agricultură Constanța (CCINA), Agenția de Dezvoltare
    Regională București-Ilfov, Societatea Antreprenorială Studențească din cadrul
    ASE București – Facultatea de Administrarea Afacerilor și USH Pro Business din
    cadrul Universității Spiru Haret din București.


    Scopul acestui eveniment online a fost
    acela de a avea o interacțiune dintre facilitatori și tinerii studenți, viitori
    sau actuali antreprenori, pentru a afla care sunt instrumentele pe care tinerii
    le au la dispoziție pentru a deveni antreprenori și pentru a-și crește
    afacerea, sub forma unor ateliere de lucru. Astfel, tinerii au aflat mai multe
    despre dezvoltarea antreprenorială de la idee la exemplu de succes.


    Evenimentele în format world café vor
    continua cu o altă ediție luna viitoare, tot online, prin intermediul
    platformei Zoom.

    Pentru mai multe detalii, vă rugăm accesați site-ul Europe Direct București.


    (Loredana Licuța, coordonator Centrul Europe Direct
    București)

  • Hugo Pillegand, un antreprenor francez stabilit la București

    Hugo Pillegand, un antreprenor francez stabilit la București

    Acolo, în timpul liceului, l-a cunoscut
    pe Arthur Bergeret, care a devenit cel mai bun prieten și împreună cu care avea
    să se mute peste ani în România, pentru a deschide o nouă afacere. De doi ani,
    cei doi tineri au pus bazele unui spațiu de co-living
    și co-working, un concept nou pentru România care promovează
    ideea de comunitate în una din casele vechi ale Bucurestiului. Hugo a terminat studii economice, însă marea sa pasiune este
    arhitectura, un capitol la care Bucureștiul este foarte ofertant. De ce a ales
    România și Bucureștiul ne spune chiar el:


    Bună
    ziua și mulțumesc mult pentru invitație. Sunt în România de aproape doi ani. Am
    venit mai întâi cu niște prieteni pentru o scurtă vacanță de zece zile. Am fost
    atunci în Transilvania și am stat aproape o săptămână la București și mi-a
    plăcut mult. În acea perioadă mă gândeam la ce mi-aș dori să fac în anul
    următor. Îmi doream să încep un proiect pe cont propriu și nu știam unde. Mai
    fusesem în zona balcanică și mi-a plăcut, m-a atras foarte mult. Așa am decis
    să mă întorc și am revenit la București cu un prieten din copilărie, Arthur
    Bergeret, și amândoi am început afacerea, inițial cu un spațiu de co-living, de
    co-working și de evenimente. Conceptul acesta a apărut în Statele Unite în urmă
    cu zece ani. Ideea exista de mult, dar proiectul pe care îl facem noi acum este
    nou, pentru că răspundem unei nevoi a noii generații de millennials, care este
    din ce în ce mai solitară, pentru că lucrează tot mai mult pe cont propriu sau
    în sistemul de work from home, însă care are nevoie de socializare. Acest
    concept nu a dispărut, dar suntem cu toții din ce în ce mai izolați. Proiectul
    nostru este o oportunitate de a cunoaște oameni noi în permanență și de a locui
    într-o comunitate de profesioniști.



    Hugo și Arthur au ales să deschidă această
    afacere la București și l-am întrebat pe Hugo ce l-a atras în capitala României
    și cum a fost experiența de antreprenoriat pentru doi tineri francezi, aflați
    la început de drum:







    Mi-a plăcut
    Bucureștiul foarte mult încă de la început. Înainte să vin aici, aveam o anumită
    imagine despre București. Prima oară credeam că era un amestec de Paris și de
    Berlin. Pare amuzant acum, însă pentru mine așa era, era muzica și arhitectura
    franceză și atmosfera specială din Micul Paris, dar și un pic de Berlin, pentru
    că auzisem că era un oraș cu o viață artistică foarte dezvoltată, erau multe
    evenimente și grădini de vară și o atmosferă plăcută. Toate acestea m-au atras,
    în plus, admir arhitectura din București, din cartiere.


    Din punctul de
    vedere al antreprenorului, pot să zic că am fost foarte norocos, am cunoscut o
    grămadă de oameni care m-au ajutat foarte mult cu acest proiect, am avut și
    parteneri de afaceri stabili. Ne mândrim că lucrăm cu produse locale și
    artizanale. Tot aici vom deschide o cafenea de specialitate, AM. Specialty
    coffee shop. Nu toți românii știu acest lucru, dar Bucureștiul este o capitală
    a cafenelelor de specialitate, una din cele mai mari din Europa și este un oraș
    foarte cunoscut pentru asta. Aveți mai mult de 50, poate chiar 100 de cafenele
    de specialitate în oraș, aveți și furnizor de servicii de prăjire și
    distribuitori de produse de bună calitate. Iar aceasta este, cred, o parte nouă
    a istoriei voastre.

    Ce aducem noi nou cu proiectul nostru este faptul că ne
    aflăm în zona Parcului Carol, unde nu există multe cafenele de specialitate. De
    asemenea, nu sunt numeroase produse locale. Noi lucrăm pe partea de cafenea cu
    un prăjitor român, care face cafea de calitate foarte bună și cu un producător
    de bere artizanală, avem deja un partener la Buzău care face o bere bună. În
    viitor ne propunem să colaborăm cu mai mulți parteneri locali. Deschidem
    această cafenea la începutul lunii iulie.



    Împreună cu Arthur, Hugo a muncit enorm
    pentru a reda comunității o casă de pe strada Constantin Bosianu din București,
    într-un cartier plin de case frumoase, vechi și care așteaptă să fie restaurate.
    În final ne spune ce și-ar dori să vadă schimbat în București și care sunt
    locurile lui preferate din oraș:


    Îmi place foarte
    mult arhitectura, este o pasiune pot să zic. Acum, odată cu acest proiect,
    împreună cu Arthur, am făcut noi multă parte din toată munca de renovare în
    această casă, care are 1000 metri pătrați, e o casă foarte mare și mereu
    trebuie întreținută. Acest lucru presupune o muncă enormă, e o slujbă în sine
    pentru amândoi. Admir la București arhitectura interesantă, dar o problemă foarte
    mare este că mulți oameni nu au grijă de casa lor. Mă gândesc că într-un
    proiect ca acesta, unde se face un bar, un restaurant sau chiar într-un proiect
    ca al nostru ar trebui să avem grijă de locul respectiv, de fațadă și de
    interior.

    Am văzut că la București, pentru că guvernanții nu încurajează
    oamenii să își renoveze casele, există multe grădini, restaurante și baruri
    care sunt într-o stare generală foarte rea. Cât despre locurile preferate,
    aceasta e o întrebare grea, pentru că îmi place enorm să mă plimb prin
    București. În fiecare săptămână mă duc într-un loc nou. Am două cartiere
    preferate, primul este Armenească, un loc care mi-a plăcut de la bun început,
    iar al doilea cartier care îmi place mult este Cotroceni. Este foarte aproape
    de casa noastră, suntem și noi în sectorul 4, și îmi place acest cartier plin
    de inspirație pentru istoria lui foarte interesantă și pentru arhitectura pe
    care nu am văzut-o în altă parte.

  • Tinerii antreprenori oferă sfaturi utile

    Tinerii antreprenori oferă sfaturi utile

    Nu sta în banca
    ta este deviza pe care Mark Lukacs o aplică de când se ştie. Energic şi dornic
    de a aduce împreună oameni şi idei, Mark a devenit, după terminarea studiilor,
    fondatorul Good Life Performers, un concept antreprenorial pe care îl conduce,
    deşi este încă foarte tânăr:

    Dorinţa mea de a întreprinde lucruri cred că
    a pornit după clasa a opta, când îmi dădeam seama că aveam colegi foarte
    interesanţi, care aveau note mari. Mi-am spus că eu nu pot concura cu ei din
    acest punct de vedere, dar că pot concura cu ei prin a face lucruri, prin a
    pune lucrurile împreună. Să aduc oameni împreună, să aduc resurse împreună. Am
    pornit cu o serie de activităţi de voluntariat, de reprezentare în Consiliul
    Naţional al Elevilor. Apoi, am crescut cu iniţiativele antreprenoriale.


    Pentru Mark
    Lukacs, experienţa de lucru în diferite sectoare de activitate nu a făcut decât
    să îi clarifice percepţiile şi să îi confirme, de nenumărate ori, faptul că
    oamenii nu pot reuşi decât împreună:

    Am reuşit să îmi fac o imagine de
    ansamblu. Mă refer aici la partea de mediu privat, de mediu non-guvernamental,
    dar şi la cel de stat. Am avut colaborări în toate cele trei sectoare. Aceste
    discuţii referitoare la cine aduce cele mai multe beneficii sau munca cui
    valorează mai mult mi s-au echilibrat, cumva, în minte. De fapt, am învăţat că
    avem nevoie unii de ceilalţi. Toate proiectele la care lucrez acum despre acest
    lucru vorbesc: trebuie să colaborăm.


    Criză sanitară
    majoră pe care o traversează întreaga lume ar putea schimba definitiv modul de
    raportare la ideea de business. Mark Lukacs crede că, mai mult decât oricând,
    este nevoie ca oamenii să-şi mute eforturile profesionale dinspre competiţie
    înspre munca în echipă:

    Cea mai importantă recomandare sau lecţie pe
    care o putem învăţa în acest moment este importanţa colaborării, mai ales în
    sectorul antreprenorial. Dacă, în organizaţii, regula numărul unu era
    competiţia, atunci această competiţie trebuie să fie acum, cu siguranţă,
    înlocuită de colaborare. Că vrem sau nu, trebuie să găsim soluţii împreună, ca
    să meargă lucrurile cât mai echitabil. Cred că pandemia va schimba pentru
    totdeauna modul în care ne raportăm la aceste aspecte. Da, este nevoie de
    competiţie, dar într-un context de echipă. Cred că o vom învăţa cu toţii acum:
    cum putem să ne găsim locul fără neapărat a călca pe cadavre, cum se vorbea mai
    demult.


    Care sunt
    valorile pe care le promovează Good Life Performers, conceptul pus la punct de
    către Mark Lukacs?

    Echitatea, înainte de toate, pentru că, în
    majoritatea proiectelor pe care le-am avut ca voluntar, am încercat să pun în
    valoare un motto: orice ai face, fă-o bine. Noi, în ziua de astăzi, trăim
    foarte mult în funcţie de tendinţe. Asta nu înseamnă că, dacă nu suntem în acea
    tendinţă, nu suntem valoroşi sau munca noastră nu poate fi valoroasă. Am
    încercat tot timpul să îi determin pe oameni să se gândească mai mult la drumul
    lor, şi nu la ceea ce este în acel moment la modă. Cred că cei care sunt aşa,
    adică cei care s-au axat pe ideea de a crea valoare într-un domeniu în care
    sunt şi buni, au de câştigat şi astăzi.


    Orice tânăr care
    porneşte într-o carieră ar trebui să analizeze, încă dinainte de a opta pentru
    ocupaţia respectivă, motivele pentru care se simte atras de un anumit sector de
    activitate sau de un anumit domeniu.

    Mark Lukacs: Să nu devină
    antreprenor pentru că a auzit că este frumos să fii antreprenor. Să încerce să
    se descopere pe el însuşi cât mai mult, pentru că este mai uşor să ne implicăm
    în tot mai multe acţiuni şi să adunăm activităţi la care am participat, dar
    este mai greu să ne explicăm de ce am ales să facem anumite lucruri. Ulterior, va
    avea timp să găsească şi formatul, fie că este un freelancer, un antreprenor, fie
    că fondează un ONG sau că este, pur şi simplu, un angajat.



    Mai multe despre
    activităţile lui Mark Lukacs puteţi afla de pe pagina de Facebook a proiectului
    Good Life Performers.


  • O carieră de succes se poate construi pe…eșecuri

    O carieră de succes se poate construi pe…eșecuri

    Vlad Mocanu are 24
    de ani, este din Oradea, iar povestea lui de succes s-a conturat, practic, în
    urma unui… eşec. Entuziast şi implicat, Vlad nu s-a dat bătut şi a căutat să
    devină din ce în ce mai bun, până când şi-a văzut împlinit visul de a profesa
    liber, ca antreprenor. Cum se simte în această postură?

    Vlad Mocanu: Este fain. Mie îmi place foarte mult să mă implic în societate, practic
    şi antreprenoriatul social. Consider că toţi ar trebui să oferim, să dăm mai
    departe sprijinul nostru către cei care au nevoie. Partea de antreprenoriat
    care are ca scop finanţarea de profit îmi place foarte mult pentru că pot să
    fac lucrurile în stilul meu. Consider că aceasta este principala mea dorinţă,
    să dezvolt concepte, produse pe care să le cresc eu, de la A la Z.


    Vlad Mocanu este
    coordonatorul volumului Eşecuri de succes. Dedicată tuturor celor care îşi
    doresc să îşi încerce puterile în mediul de business, lucrarea aceasta a pornit
    de la o experienţă personală nu prea fericită, peste care Vlad a reuşit să
    treacă pentru a-şi atinge, ulterior, scopul propus.

    Vlad Mocanu: Povestea a început după terminarea liceului, în momentul în care mi-am
    dat seama că eram total nepregătit pentru viaţă. A fost momentul în care am
    început să văd cam ce aş putea să fac.
    Aşa am făcut primul pas către
    dezvoltarea mea personală şi profesională, anume voluntariatul, în cadrul
    căruia am început să văd la ce sunt bun, la ce nu sunt bun.

    Mi-am dat seama că
    îmi place libertatea şi că îmi place să fac lucrurile în stilul meu propriu.
    Odată cu venirea fostului meu partener, am început să coordonăm împreună firma
    pe care el o înfiinţase, o firmă de IT. Practic, după un an şi ceva de
    voluntariat, am intrat în domeniul antreprenoriatului, în primă instanţă în
    calitate de intraprenor.

    Ulterior, am ajuns să achiziţionăm şi o cafenea,
    coordonând firmele în paralel. Am ajuns şi în momentul în care nu am mai putut
    să continuăm cu afacerile respective. A trebuit să le închidem. Aşa că acela a
    fost momentul în care am început pe cont propriu.



    Astfel a apărut
    Eşecuri de succes, ghidul pe care Vlad Mocanu îl propune viitorilor şi
    tinerilor antreprenori. Vlad nu s-a oprit, însă, la teorie, ci a ales să se
    implice inclusiv în antreprenoriatul social. Pasionat de domeniul educaţiei,
    şi-a propus să aducă un suflu nou în oraşul din care provine şi chiar în
    liceele din întregul judeţ.

    A fost şi este în continuare o experienţă
    foarte frumoasă. Este vorba despre ONG-ul înfiinţat de bunul meu prieten şi
    fost coleg de clasă, Mark Lukacs, în cadrul căruia am dezvoltat mai multe
    proiecte în Oradea şi în judeţul Bihor, proiecte de educaţie non-formală,
    finanţate printr-un grant local, al Fundaţiei Comunitare Oradea. Chiar în 2016
    am avut un proiect pe educaţie financiară, cu un buget de aproximativ 12 mii de
    lei.

    Pentru vârsta noastră şi pentru vremea respectivă, era un proiect cu un
    buget destul de mare. Am făcut cursuri cu traineri din Bucureşti, pe educaţie
    pentru tinerii din zece licee din judeţul Bihor. A fost o experienţă din care
    eu am învăţat ce înseamnă să gestionezi un proiect, un buget, ce înseamnă să
    îţi asumi nişte sarcini şi nişte deadline-uri.



    Mentoratul este, în
    opinia lui Vlad Mocanu, deosebit de important, atunci când cineva îşi propune
    să pornească o afacere pe cont propriu. Ce sfat ar oferi Vlad unui potenţial
    antreprenor?

    Un prim pas ar fi să îşi găsească mentori,
    oameni în jurul său care au făcut ceea ce ar vrea şi el să facă, de la care să
    înveţe foarte mult şi să primească feedback-uri acreditate. Este foarte
    important să primim un feedback acreditat. I-aş recomanda să folosească
    Internetul în favoarea sa, să se conecteze la nivel naţional cu oameni, cu
    grupuri de profil, cum ar fi cel al antreprenorilor din România, să se dezvolte
    continuu. Este nevoie de adaptabilitate continuă în business. Şi să nu îi fie
    frică de eşec. Bineînţeles, eşecul, chiar dacă doare, este un profesor foarte
    bun, care, dacă ai mentalitatea potrivită, te poate duce acolo unde îţi
    doreşti.



    Vlad Mocanu nu se
    opreşte aici. În prezent, lucrează la continuarea volumului Eşecuri de
    succes, care s-a bucurat de un ecou internaţional. Vlad Mocanu : În momentul acesta, dezvolt volumul al doilea al cărţii Eşecuri de
    succes. Este un proiect pe doi ani şi jumătate, în care îmi doresc să ating un
    palier mai larg de cititori. Voi merge foarte mult şi către românii din diaspora.
    Primul volum a fost foarte primit de către ei, în urma lansărilor pe care le-am
    organizat în străinătate. Îmi doresc ca această carte să fie o continuare a
    ceea ce s-a născut deja şi să reuşesc să transmit mesajul eşecului cât mai
    multor români.



    Pe Vlad îl puteţi
    găsi la adresa web www.vladmocanu.ro, dar şi pe blogul cu acelaşi nume.


  • Proiect în domeniul panificaţiei, la Turda

    Proiect în domeniul panificaţiei, la Turda

    Solicitanţii de fonduri europene e bine să fie specializaţi, cât de cât, în domeniul pe care vor să-l abordeze. Astfel a procedat un tânăr clujean, care, după ani de experienţa în morărit şi panificaţie, s-a întors acasă şi a întocmit un proiect pentru o fabrică de pâine la Turda.

    Daniel Baicu: Am lucrat la unul dintre cei mai mari producători de morărit-panificaţie din ţară şi la cel mai mare producător de patiserie din Bulgaria. Având un anumit know-how în domeniu, am decis să iau calea antreprenoriatului şi am accesat un proiect de tip start-up, de 200.000 lei. Este un program al Guvernului României, finanţat 50-50 din fonduri europene. Documentaţia mi-a întocmit-o o firmă de consultanţă clujeană, contra sumei de 8.000 lei, deductibilă integral din valoarea proiectului.

    Prima etapă necesară a fost întocmirea planului de afaceri. Trebuie să ştii clar ce doreşti să faci şi de ce ai nevoie. Foarte importantă este partea de logistică, spaţiile unde vei lucra, avizate de către Agenţia Naţională Sanitar-Veterinară şi pentru controlul Alimentelor. Urmează utilajele necesare şi fluxul tehnologic, care trebuie creat.

    Etapa a doua este depunerea proiectului. În funcţie de punctajul obţinut după analiza fezabilităţii lui, se aprobă sau nu.

    Mie mi s-a aprobat, deci am trecut la etapa a treia, semnarea acordului de finanţare de principiu. În acest moment, ai două variante: decontarea din fonduri proprii, sau credit de la una din băncile partenere. Am ales creditarea, iar decontările s-au făcut în două etape, cea de-a doua cuprinzând salariile şi comisioanele bancare trecute în proiect. Practic, tu achiţi salariie din banii tăi, iar banca ţi-i va deconta pe baza statelor de plată. Specialiştii băncii mi-au vizitat fabrica pentru a verifica amănunţit utilajele cumpărate şi a certifica faptul că sunt noi.

    În momentul de faţă mă aflu în faza de monitorizare: doi ani la angajaţi şi trei ani la echipamente.

    Celor care doresc să devină antreprenori, eu le recomand răbdare şi perseverenţă.


  • Arthur Bergeret (Franţa)

    Arthur Bergeret (Franţa)

    Arthur Bergeret
    locuieşte în România de aproape
    doi ani, timp în care viaţa sa a luat o turnură foarte interesantă. A ajuns să
    facă ceea ce şi-a dorit dintotdeauna, iar Bucureştiul este un tip de oraş pe
    care l-a căutat mult de-a lungul timpului. Este plin de viaţă şi ofertant
    pentru business, are oameni prietenoşi şi deschişi, gata să sară mereu în
    ajutor atunci când are nevoie de un sfat. Şi a avut din plin nevoie în 2018,
    atunci când s-a mutat aici din Franţa şi s-a lansat în lumea antreprenoriatului
    împreună cu prietenul său din copilărie, Hugo Pillegand. Acum cei doi
    gestionează un spaţiu de co-living sau de locuit împreună, care poate găzdui
    cel puţin 10 oameni. Casa se află într-o zonă pitorească a Bucureştiului, pe o
    stradă din apropierea parcului Carol.

    Cum a ajuns în România ne spune chiar
    Arthur Bergeret: Mai întâi vă mulţumesc pentru
    invitaţie. Am sosit în România în februarie 2018, aşadar în urmă cu mai mult de
    un an, împreună cu unul din prietenii cu care am copilărit. Am început foarte
    repede să punem bazele unui spaţiu de co-living, adică o casă mare care seamănă
    cu un hostel, dar care are un alt regim. Noi avem 14 camere care pot fi închiriate
    minimum o lună, chiar şase luni sau un an, în funcţie de nevoi. Avem acolo o
    comunitate din care fac parte atât români, cât şi străini- avem francezi,
    englezi, italieni, nemţi. Ideea este de a constitui o comunitate de persoane
    care locuiesc sub acelaşi acoperiş, fiecare în camera sa şi care împart
    spaţiile comune: bucătăria, baia, salonul şi terasa. În prelungirea acestui
    proiect ne gândim să deschidem un spaţiu de co-working, un spaţiu de
    locuire şi unul de lucru, care să fie în aceeaşi clădire.


    Arthur vine din Lyon şi a ajuns la Bucureşti dintr-o întâmplare. I-a
    plăcut oraşul foarte mult şi a descoperit numeroase asemănări cu atmosfera
    franceză. A cunoscut câţiva conaţionali care locuiau aici de mai mult timp şi a
    hotărât să rămână. Nu era la prima experienţă în străinătate, însă Bucureştiul
    i s-a părut special, aşadar a decis împreună cu Hugo să deschidă aici afacerea:

    Amândoi călătoriserăm mult în Europa, iar
    eu am şi locuit în afara Franţei, în Brazilia, aşadar am avut ocazia de a vedea
    multe locuri diferite. De ce am ales Bucureştiul? Pentru că, deşi am nimerit
    aici un pic din întâmplare, amândurora ne-a plăcut încă de la început oraşul,
    care e destul de aproape de Franţa ca distanţă- sunt doar două ore cu avionul
    până acolo, aşadar e uşor să ne facem planuri cu familia, spre exemplu şi e
    plăcut să ştii că poţi ajunge aşa rapid în Franţa. Ce ne-a mai plăcut la
    Bucureşti este faptul că, deşi e un oraş dintr-o ţară diferită, nu te simţi
    prea departe de casă. Vă dau un exemplu care m-a impresionat: când am ajuns la
    Bucureşti, pe drumul care merge de la aeroport până în centrul oraşului, am
    văzut o mulţime de sigle şi firme comerciale pe care le cunoşteam din Franţa,
    supermarketuri şi firme de construcţii pe care le vedem peste tot la noi în
    ţară şi aveam sentimentul că nu am plecat cu adevărat de acasă. Apoi, pe drum
    am văzut Arcul de Triumf, care e un cadou al francezilor pentru români, iar la
    final, când am ajuns pe Calea Victoriei, ne-am dat seama că arhitectura nu mai
    e aceeaşi, că începeam să intrăm în adevăratul Bucureşti. Oraşul are o parte care te dezrădăcinează, dar în acelaşi
    timp, un aer familiar. Ce îmi place mult la Bucureşti sunt oamenii lui.

    Imediat
    ce am ajuns în România a fost foarte uşor să comunic, chiar dacă exista bariera
    lingvistică- acum vorbesc puţin româneşte şi bariera a dispărut. Dar chiar şi
    când era prezentă, îmi era foarte simplu să comunic cu ceilalţi, ceea ce e
    foarte important când nu eşti în ţara ta, să ai lângă tine oameni cu care poţi
    vorbi, fie în engleză, fie în franceză- am întâlnit o grămadă de români care
    vorbesc franceză, iar acest lucru m-a ajutat mult. Iubesc Bucureştiul, mi se
    pare un oraş foarte frumos, care din păcate, deşi are o arhitectură şi un
    trecut minunat, are această latură modernă din care uneori rezultă un fel de
    amestec ciudat. Există aici în Bucureşti o parte haotică, însă în acelaşi timp
    un mod de organizare care în cele din urmă îmi place, însă sper că nu se va
    merge prea departe cu anumite aspecte. Sunt aici multe clădiri şi cartiere
    întregi dărăpănate, semi-abandonate, care fac şarmul oraşului şi dacă am putea
    găsi un mod de a le restaura şi de a le reda acestor cartiere un pic mai multă
    viaţă, ar fi absolut grozav.






    Începutul
    a fost un succes, integrarea a fost rapidă. Arthur a luat cursuri de limba
    română şi a stabilit legături atât cu compatrioţi care l-au ajutat cu sfaturi
    utile despre cum să-şi facă o afacere în România, cât şi cu localnici, care
    i-au devenit prieteni.

    Cum e Arthur Bergeret după aproape doi ani în România: Cred că acum sunt un om mult mai împlinit, fiindcă ceea ce fac este
    exact tipul de muncă ce mi se potriveşte cel mai bine şi chiar asta îmi doream
    să fac. Am
    avut ocazia să lucrez în domeniul publicităţii în aceeaşi firmă timp de cinci ani
    şi îmi amintesc că nu era ceva ce mă făcea fericit, că aveam nevoie de propriul
    meu proiect. Cred că faptul că am plecat în străinătate e la fel de important
    pentru mine, fiindcă în anii aceştia
    din urmă mi-a plăcut mult să călătoresc şi să mă pun în situaţii care mă fac să
    ies din zona de confort. Când lucrurile devin prea comode, am tendinţa de a mă
    plictisi, iar faptul că am ales
    să vin în România şi să încerc să fac antreprenoriat a fost pentru mine o
    adevărată aventură.


    Cred că m-am schimbat mult, mă simt mai împlinit şi mai
    fericit să fac ceea ce fac acum şi mai ales pentru că se întâmplă în România.
    Sunt foarte mulţumit să fiu aici, pentru încă un motiv. România e o ţară care
    are parte de anumite stereotipuri în Franţa, iar atunci când spune cineva că
    merge în România, se declanşează nişte clişee. Eu sunt fericit să fac o
    publicitate pozitivă ţării voastre când mă întorc în Franţa. I-am convins şi pe
    ai mei să vină aici, familia mea m-a vizitat deja de mai multe ori şi toţi au
    adorat România. Au ajuns aici şi o mulţime de prieteni francezi, aşa încât
    toate acestea contribuie la schimbarea imaginii pe care o are această ţară. Mi
    se pare importantă contribuţia pe care o putem aduce
    cu proiectul nostru şi cu eforturile noastre ca totul să meargă bine şi să
    arătăm că se pot face lucruri aici, lucruri care chiar funcţionează.

  • Alina Elena Râmaru, consul onorific al României în Insulele Canare

    Alina Elena Râmaru, consul onorific al României în Insulele Canare

    Alina Elena Râmaru, consul onorific al
    României în Insulele Canare, fondatoare a Asociaţiei Românilor din
    Insulele Canare Rumacan


  • Gianluca Dova (Italia)

    Gianluca Dova (Italia)

    Pentru Gianluca Dova acasă înseamnă București, deși
    s-a născut la Roma. A sosit în România în 1995, așadar locuiește aici de
    aproape 25 de ani. Era foarte tânăr pe atunci, iar între timp și-a făcut o
    familie și o viață nouă, pentru că România a reprezentat pentru el o mare oportunitate,
    atât pe plan profesional, cât și personal. Ascultăm în continuare povestea
    stabilirii sale pe meleagurile noastre:



  • Jan Erik Cardon

    Jan Erik Cardon


    Jan Erik Cardon este francez, vine din Marsilia şi este de meserie inginer. Povestea sa în România începe cu mulţi ani în urmă, când a sosit prima oară, în 1993. A locuit atunci doi ani la Bucureşti, timp în care a lucrat în departamentul economic al Ambasadei Franceze la Bucureşti, unde era responsabil cu primirea firmelor franceze care căutau parteneri în România. Tot atunci a cunoscut-o pe soţia sa, cu care s-a căsătorit în Franţa. Au locuit împreună timp de 20 de ani la Marsilia, după care au decis să se întoarcă şi să se stabilească în România.




  • Reprezentanții RePatriot, la Palatul Victoria

    Reprezentanții RePatriot, la Palatul Victoria

    Guvernul sprijină reîntoarcerea românilor din diaspora în ţară


    Premierul Mihai Tudose s-a întâlnit, luni, la Palatul Victoria, cu reprezentanții proiectului RePatriot, care are ca obiectiv întoarcerea românilor în țară, prin intermediul antreprenoriatului.



    În cadrul întâlnirii, reprezentanții Repatriot au cerut politici publice și un cadru legislativ favorabil pentru antreprenorii români din străinătate, arătând că, 57% dintre românii din diaspora doresc să se întoarcă în țară, conform unui studiu realizat în diaspora.



    Premierul Mihai Tudose a arătat că guvernul va sprijini eforturile făcute pentru atragerea românilor din diaspora în țară precizând că întoarcerea lor ar fi un real progres și că sprijinul guvernamental de care este nevoie pentru ca acest deziderat să devină realitate nu trebuie să depindă de apartenența politică.



    “Misiunea noastra este aceea de a ne asigura că, indiferent de culoarea politică a celor aflați la masa discuțiilor, lucrurile se întâmplă”, a spus prim-ministrul Mihai Tudose.


    Guvernul României își dorește să asigure toate condițiile pentru sprijinirea reîntoarcerii românilor din diaspora și integrării lor în România, respectiv în mediul antreprenorial românesc, și este interesat să creeze un cadru legislativ adaptat nevoilor lor actuale. În acest sens, s-a agreat menținerea dialogului dintre reprezentanții diasporei și Aparatul de lucru al prim-ministrului pe marginea inițiativelor aflate în lucru și a oricăror alte idei și proiecte sustenabile pentru crearea de punți de legătură între românii din diaspora și românii din țară.



    La nivel legislativ, în Parlament, există trei proiecte de lege care au scopul de a îmbunătăți condițiile pentru românii din diaspora: un proiect de lege pentru modificarea și completarea Legii nr. 299/ 2007 privind sprijinul acordat românilor de pretutindeni, un proiect de lege pentru modificarea și completarea Legii nr. 321/2006 privind regimul acordării finanțărilor nerambursabile pentru programele, proiectele sau acțiunile privind sprijinirea activității românilor de pretutindeni și a organizațiilor reprezentative ale acestora și un alt proiect de Lege pentru modificarea și completarea Legii nr. 86/2016 privind instituirea centrelor comunitare româneşti în străinătate.



    La discuții au mai participat, din partea Guvernului României, secretarul general al Guvernului, Mihai Busuioc, și consilierii de stat Florin Vodiță, Felix Rache și Ramona Lohan.



    Din delegația reprezentanților proiectului RePatriot au făcut parte Felix Pătrășcanu, lider proiect RePatriot, Manging Partner Fan Courier; Alexandra Bădicioiu, project manager RePatriot; Simina Cristea Bossennec — Head of Financial Crime Compliance Operations la HSBC Private Bank Monaco; Cristian Anastasiu, Managing Director, Chapman Mergers&Acquisitions; Mircea Divricean, Consul Onorific al României în SUA, Utah și Președinte și Director Executiv Kostopulos Dream Foundation și Michael Divricean, Chief Operation Officer Kostopulos Dream Foundation, Președinte Asociația Românilor din Utah.