Tag: antreprenor

Arthur Bergeret
locuieşte în România de aproape
doi ani, timp în care viaţa sa a luat o turnură foarte interesantă. A ajuns să
facă ceea ce şi-a dorit dintotdeauna, iar Bucureştiul este un tip de oraş pe
care l-a căutat mult de-a lungul timpului. Este plin de viaţă şi ofertant
pentru business, are oameni prietenoşi şi deschişi, gata să sară mereu în
ajutor atunci când are nevoie de un sfat. Şi a avut din plin nevoie în 2018,
atunci când s-a mutat aici din Franţa şi s-a lansat în lumea antreprenoriatului
împreună cu prietenul său din copilărie, Hugo Pillegand. Acum cei doi
gestionează un spaţiu de co-living sau de locuit împreună, care poate găzdui
cel puţin 10 oameni. Casa se află într-o zonă pitorească a Bucureştiului, pe o
stradă din apropierea parcului Carol.

Cum a ajuns în România ne spune chiar
Arthur Bergeret: Mai întâi vă mulţumesc pentru
invitaţie. Am sosit în România în februarie 2018, aşadar în urmă cu mai mult de
un an, împreună cu unul din prietenii cu care am copilărit. Am început foarte
repede să punem bazele unui spaţiu de co-living, adică o casă mare care seamănă
cu un hostel, dar care are un alt regim. Noi avem 14 camere care pot fi închiriate
minimum o lună, chiar şase luni sau un an, în funcţie de nevoi. Avem acolo o
comunitate din care fac parte atât români, cât şi străini- avem francezi,
englezi, italieni, nemţi. Ideea este de a constitui o comunitate de persoane
care locuiesc sub acelaşi acoperiş, fiecare în camera sa şi care împart
spaţiile comune: bucătăria, baia, salonul şi terasa. În prelungirea acestui
proiect ne gândim să deschidem un spaţiu de co-working, un spaţiu de
locuire şi unul de lucru, care să fie în aceeaşi clădire.

Arthur vine din Lyon şi a ajuns la Bucureşti dintr-o întâmplare. I-a
plăcut oraşul foarte mult şi a descoperit numeroase asemănări cu atmosfera
franceză. A cunoscut câţiva conaţionali care locuiau aici de mai mult timp şi a
hotărât să rămână. Nu era la prima experienţă în străinătate, însă Bucureştiul
i s-a părut special, aşadar a decis împreună cu Hugo să deschidă aici afacerea:

Amândoi călătoriserăm mult în Europa, iar
eu am şi locuit în afara Franţei, în Brazilia, aşadar am avut ocazia de a vedea
multe locuri diferite. De ce am ales Bucureştiul? Pentru că, deşi am nimerit
aici un pic din întâmplare, amândurora ne-a plăcut încă de la început oraşul,
care e destul de aproape de Franţa ca distanţă- sunt doar două ore cu avionul
până acolo, aşadar e uşor să ne facem planuri cu familia, spre exemplu şi e
plăcut să ştii că poţi ajunge aşa rapid în Franţa. Ce ne-a mai plăcut la
Bucureşti este faptul că, deşi e un oraş dintr-o ţară diferită, nu te simţi
prea departe de casă. Vă dau un exemplu care m-a impresionat: când am ajuns la
Bucureşti, pe drumul care merge de la aeroport până în centrul oraşului, am
văzut o mulţime de sigle şi firme comerciale pe care le cunoşteam din Franţa,
supermarketuri şi firme de construcţii pe care le vedem peste tot la noi în
ţară şi aveam sentimentul că nu am plecat cu adevărat de acasă. Apoi, pe drum
am văzut Arcul de Triumf, care e un cadou al francezilor pentru români, iar la
final, când am ajuns pe Calea Victoriei, ne-am dat seama că arhitectura nu mai
e aceeaşi, că începeam să intrăm în adevăratul Bucureşti. Oraşul are o parte care te dezrădăcinează, dar în acelaşi
timp, un aer familiar. Ce îmi place mult la Bucureşti sunt oamenii lui.

Imediat
ce am ajuns în România a fost foarte uşor să comunic, chiar dacă exista bariera
lingvistică- acum vorbesc puţin româneşte şi bariera a dispărut. Dar chiar şi
când era prezentă, îmi era foarte simplu să comunic cu ceilalţi, ceea ce e
foarte important când nu eşti în ţara ta, să ai lângă tine oameni cu care poţi
vorbi, fie în engleză, fie în franceză- am întâlnit o grămadă de români care
vorbesc franceză, iar acest lucru m-a ajutat mult. Iubesc Bucureştiul, mi se
pare un oraş foarte frumos, care din păcate, deşi are o arhitectură şi un
trecut minunat, are această latură modernă din care uneori rezultă un fel de
amestec ciudat. Există aici în Bucureşti o parte haotică, însă în acelaşi timp
un mod de organizare care în cele din urmă îmi place, însă sper că nu se va
merge prea departe cu anumite aspecte. Sunt aici multe clădiri şi cartiere
întregi dărăpănate, semi-abandonate, care fac şarmul oraşului şi dacă am putea
găsi un mod de a le restaura şi de a le reda acestor cartiere un pic mai multă
viaţă, ar fi absolut grozav.

Începutul
a fost un succes, integrarea a fost rapidă. Arthur a luat cursuri de limba
română şi a stabilit legături atât cu compatrioţi care l-au ajutat cu sfaturi
utile despre cum să-şi facă o afacere în România, cât şi cu localnici, care
i-au devenit prieteni.

Cum e Arthur Bergeret după aproape doi ani în România: Cred că acum sunt un om mult mai împlinit, fiindcă ceea ce fac este
exact tipul de muncă ce mi se potriveşte cel mai bine şi chiar asta îmi doream
să fac. Am
avut ocazia să lucrez în domeniul publicităţii în aceeaşi firmă timp de cinci ani
şi îmi amintesc că nu era ceva ce mă făcea fericit, că aveam nevoie de propriul
meu proiect. Cred că faptul că am plecat în străinătate e la fel de important
pentru mine, fiindcă în anii aceştia
din urmă mi-a plăcut mult să călătoresc şi să mă pun în situaţii care mă fac să
ies din zona de confort. Când lucrurile devin prea comode, am tendinţa de a mă
plictisi, iar faptul că am ales
să vin în România şi să încerc să fac antreprenoriat a fost pentru mine o
adevărată aventură.

Cred că m-am schimbat mult, mă simt mai împlinit şi mai
fericit să fac ceea ce fac acum şi mai ales pentru că se întâmplă în România.
Sunt foarte mulţumit să fiu aici, pentru încă un motiv. România e o ţară care
are parte de anumite stereotipuri în Franţa, iar atunci când spune cineva că
merge în România, se declanşează nişte clişee. Eu sunt fericit să fac o
publicitate pozitivă ţării voastre când mă întorc în Franţa. I-am convins şi pe
ai mei să vină aici, familia mea m-a vizitat deja de mai multe ori şi toţi au
adorat România. Au ajuns aici şi o mulţime de prieteni francezi, aşa încât
toate acestea contribuie la schimbarea imaginii pe care o are această ţară. Mi
se pare importantă contribuţia pe care o putem aduce
cu proiectul nostru şi cu eforturile noastre ca totul să meargă bine şi să
arătăm că se pot face lucruri aici, lucruri care chiar funcţionează.