Tag: anxietate

  • “Gala Părinților – Educație pentru Viitor”

    “Gala Părinților – Educație pentru Viitor”


    Statisticile arată că peste 50% dintre copii din România sunt copleșiți de depresie și anxietate, pierduți ore în șir în fața ecranelor, erodându-și empatia, motivația și performanța academică, prizonieri ai propriei lor incertitudini.


    În fața acestei realități, Gala Părinților – Educație pentru Viitor s-a concretizat nu doar ca un eveniment caritabil, prin care banii strânşi în urma vânzării de bilete să susţină copiii din mediile defavorizate în continuarea parcursului educaţional, ci şi ca un catalizator al schimbării.


    Răzvan Vasile, organizatorul acestui eveniment ne-a spus cum a fost Gala: Absolut fantastic! Ştiam că aşa va fi, dar parcă a fost peste ce am anticipat. Şi pot să spun şi de ce: în primul rând, acolo, părinţii împreună cu noi, cu toţi partenerii, am învăţat care e cea mai mare problemă a unui copil. Ce cred 88% dintre copii: că ei nu sunt suficient de buni, că ei nu merită, automat, că ei nu pot, că e greu, că nu e pentru mine. Şi toate astea vin de la faptul că noi părinţii, care nu ne-am educat, nu ne-am pregătit, nu din lipsă de iubire, ci din lipsă de resurse şi timp, le-am furat cea mai mare putere a lor, care este unicitatea. Unicitatea copiilor este cea mai mare putere, pentru că, în viaţă, dacă eşti cel mai bun, sau dacă tinzi să fii cel mai bun, întotdeauna va fi cineva care va fi mai bubn decât tine. Pe când dacă eşti unic ai rămas unic pe drumul tău, nu ai concurent!



    Cum îi pregătim pe copiii noștri pentru un viitor împlinit, cum îi încurajăm să-și descopere adevăratul potențial interior, să privească înainte cu încredere? Răzvan Vasile: Părinţii s-au raportat la viitor. Am spus că 85% din joburile anului 2030 nu există astăzi, am spus că degeaba le furăm puterea de care vorbeam şi îi comparăm, criticăm pentru nişte note, când joburile viitorului sunt total altele. Şi atunci, am adus pe scenă şi un robot, cu Inteligenţă artificială, care a bătut palma cu toată lumea, a primit oamenii pe scenă, (n.r. i-a însoţit) la coborârea de pe scenă şi am înţeles că viitorul este aici şi că noi trebuie să antrenăm copiii atât pentru prezent, cât şi pentru viitor. Iar copiii s-au raportat la părinţi exact cum trebuie: ca nişte profesori. Copiii îşi aleg părinţii pentru a fi profesorii lor. Iar părinţii pentru copii ce sunt? Oglinzile copilor!



    900 de părinți, alături de personalități, experți și specialiști de renume s-au reunit la Gală, penbtru a învăţa din poveştile pline de îndemnuri auzite. Un model fenomenal, care s-a alăturat Galei a fost Costel, după cum ne-a povestit Răzvan Vasile: Costel a fost un copil abandonat la orfelinat până la 4 ani, apoi preluat de mama lui, care s-a gândit, hai, că poate cu tine îmi iau şi eu un apartament, în acel periplu de a căuta acel apartament, Costel a dormit numai prin case care se dărâmau, a fost accidentat şi cea mai gravă problemă a fost că el a căzut din tramvai şi i s-au tăiat ambele picioare şi mâna dreaptă. Asta i s-a întâmplat lui Costel, de 12 ani. Cine este Costel acum, la 38 de ani? Un om bogat, un om care este psiholog, un om care a cucerit Kilimanjaro, Maciupiciu, Everest, un om care cântă la nai, concurează lejer pe (Damian) Drăghici, să nu se supere pe noi, un om care şi-a construit o casă cu mâna lui şi un om care are doi copii de excepţie. Dacă eu, a zis Costel, o jumătate de om, fără două picioare şi fără mâna dreaptă am reuşit, am vorbit cu mine, am vorbit cu Dumnezeu şi am reuşit, voi? Voi ce problemă aveţi? Toată lupta noastră se dă doar în mintea noastră! Mintea noastră este singurul câmp de bătălie. Acolo trebuie să câştigăm!



    Răzvan Vasile a transmis şi un mesaj către copii şi căttre părinţii lor: Vreau să le transmit că viitorul, succesul constă nu neapărat în a învăţa obligatoriu ceva nou, ci constă în a te dezvăţa de lucruri pe care le ştii şi le ştii greşit. Vreau să le mai transmit că noi, oamenii, şi toţi copiii, eu am fost copil, toată lumea a fost copil, iar ei, copiii, vor fi părinţi, noi avem peste 90 de mii de gânduri în fiecare zi, dintre care 90% negative. Haideţi să ne concentrăm pe soluţii, pe pozitiv, nu pe obstacole, nu pe negativ. Haideţi să înţelegem, că dacă vrem să schimbăm ceva, trebuie să facem ceva! Să acţionăm! Ce spunea Einstein? Ne aşteptăm să se întâmple lucruri noi, dar noi facem azi ce am făcut şi ieri şi întotdeauna? Vreau să le spun copiilor, acum, să aibă curaj! Feriţi-vă de ruşine, de vinovăţie, de frică, de durere, toate sunt invenţii ale minţii şi să se gânească întotdeauna în recunoştinţă, să curgă cu viaţa, să nu se opună, pentru că orice criză presupune un salt al tău, ca şi copil, ca părinte, un salt în care tu devii un om mai bun. Iar dacă tu înţelegi că tu ai fost creatorul acestei mici crize şi această criză vine cu un mesaj, care te ridică ca o rampă, atunci ai ieşit din acest triunghi al dramei, un triunghi iluzoriu al dramei, în care oamenii sunt victime, există un abuzator şi un salvator.



    Organizatorul Galei Părinților – Educație pentru Viitor, Răzvan Vasile, a adăugat Vreau să mai spun încă ceva extrem de important: să se gândească toată lumea, la un adevăr real, toate formele de viaţă se luptă să îşi atingă potenţialul maxim, fără excepţie. Un copac, o pisică, un gândăcel, o floare, mai puţin noi, oamenii. O floare nu spune azi e cald, azi e frig, azi nu fac fotosinteză, dar omul are puterea de a alege, are liberul arbitru. Ce vreau să subliniez este că noi decidem dacă vrem succesul sau dacă vrem insuccesul! Dar cine decide? Liberul nostru arbitru. Trebuie să fim foarte, foarte siguri că liberul nostru arbitru este într-adevăr liber! Şi trebuie să ţtim că nimic nu e gratis. Dacă vrem să fim de succes trebuie să plătim un preţ. Nimic nu e simplu, trebuie să gândim diferit, să fim diferiţi şi să acţionăm diferit. Să fim unici!



    Cu o mai mare implicare a părinţilor în educarea copiilor şi cu o mai mare deschidere în înţelegerea a ceea ce înseamnă educaţie, îmbrăţişând şi sfera emoţiilor, viitorul pare mai promiţător!






  • Podcastul lui Puican la RRI episodul 6

    Podcastul lui Puican la RRI episodul 6

    Ce tipuri de clienți ajung la psiholog? (partea a 2-a)



    În această a doua parte explorăm următoarele tipuri de clienți care ajung în cabinetul psihologic sau într-un proces psihoterapeutic:


    4. Persoanele care suferă de tulburare de stres sau burnout.


    5. Persoanele care au probleme legate de mediul familial


    6. Persoanele cu nevoi sau probleme legate de dezvoltarea personală


    7. Persoanele care suferă de dependențe




  • Podcastul lui Puican la RRI episodul 5

    Podcastul lui Puican la RRI episodul 5

    Ce tipuri de clienți ajung la psiholog?



    În această primă parte a episodului despre acest subiect, discutăm despre:



    1. Persoanele care suferă de tulburări psihice precum: anxietate, stres, depresie, burnout (în diferite forme sau niveluri) sau până la diagnostice clinice precum: borderline, bipolaritate, histrionism, narcisism etc.



    2. Cuplurile. Cupluri care întâmpină probleme în viața de familie sau chiar cuplurile care intră într-o relație și vor să aducă funcționalitate, înțelegere reciprocă și echilibru în viața lor.



    3. Persoanele care au suferit o traumă, fie că vorbim de o traumă punctuală (eveniment traumatic) sau de o traumă recurentă, repetitivă (greu de depistat și gestionat).



  • Europenii consideră că sănătatea mintală este importantă

    Europenii consideră că sănătatea mintală este importantă

    Trebuie spus înainte de toate că sondajul de tip Eurobarometru a fost realizat în luna iunie în toate statele membre ale Uniunii și confirmă faptul că anumite evenimente recente, cum ar fi pandemia de COVID-19, agresiunea Rusiei în Ucraina, schimbările climatice, dar și alte provocări sociale și economice au venit la pachet cu presiuni tot mai mari asupra sănătății mintale. Recunoaște acest lucru public chiar Comisia Europeană.

    Potrivit datelor oficiale, înainte de pandemie, mai puțin de doi din 10 europeni au avut de suferit de pe urma problemelor de sănătate mintală. Acum, situația s-a înrăutățit în condițiile în care aproape jumătate dintre respondenți (mai bine de 4 din 10) spun că s-au confruntat în ultimele douăsprezece luni cu o problemă emoțională sau psiho-socială, stări de depresie sau anxietate.

    Majoritatea celor care au participat la sondaj spun că evenimentele internaționale recente le-au influențat sănătatea mintală într-o oarecare măsură (44 la sută) sau în mare măsură (18 procente).

    Majoritatea celor chestionați (6 din 10 ) consideră că cei mai importanți factori care favorizează o bună sănătate mintală sunt condițiile de viață, urmate de securitatea financiară (mai bine de 5 din 10).

    Pentru mai mult de o treime dintre europeni, starea de bine este dată de contactul cu natura sau de spațiile verzi din marile orașe, de obiceiurile sănătoase legate de somn, de activitatea fizică, sport și mișcare, dar și de relațiile sociale.

    Pe de altă parte, în toate statele membre, marea majoritate a europenilor consideră că utilizarea platformelor de comunicare socială poate avea un impact negativ asupra sănătății mintale, în special a tinerilor.

    În ceea ce privește modalitățile prin care Uniunea poate contribui la îmbunătățirea sănătății mintale, cea mai mare parte a europenilor optează pentru îmbunătățirea calității generale a vieții (45 la sută), dar și pentru un acces mai bun și sprijin pentru diagnosticarea, tratarea și îngrijirea pacienților cu probleme de sănătate mintală (37 la sută) și de sprijinirea sănătății mintale a celor mai vulnerabile persoane (35 la sută).

    Cu toate acestea, potrivit sondajului, mai mult de jumătate dintre respondenții cu probleme de sănătate mintală nu au primit ajutor din partea unui profesionist. Fie pentru că nu au avut acces, fie pentru că nu au solicitat.


  • Eurobarometru privind sănătatea mintală în UE

    Eurobarometru privind sănătatea mintală în UE


    În fiecare an, pe 10 octombrie, este marcată Ziua Mondială a Sănătății Mintale. Cu acest prilej, Comisia Europeană publică datele unui nou sondaj Eurobarometru care arată că larga majoritate a europenilor (89%) consideră că promovarea sănătății mintale este la fel de importantă ca promovarea sănătății fizice.



    46% dintre cei chestionați spun că s-au confruntat în ultimele 12 luni cu o probleme emoționale sau psihosociale, precum stări de depresie sau anxietate. În România, doar 42% au avut același răspuns. Totodată, 54% dintre cei care au spus că au avut probleme de sănătate mintală nu au primit sau nu au căutat ajutor din partea unui profesionist. Aproape două treimi dintre români (62%) au fost în aceeași situație. Cei mai mulți români (16%) au apelat la ajutorul unui medic generalist (19% media UE), 12% au consultat un psihiatru (14% – UE27) și numai 8% au mers la un psiholog (14% – UE27).



    Majoritatea respondenților au declarat că ei sau membri familiilor nu au întâmpinat probleme în accesarea serviciilor medicale pentru sănătatea mintală. Dintre cei care au întâmpinat probleme, cele mai întâlnite răspunsuri au fost: prețul prea mare (52% în România și 35% UE27) și lista lungă de așteptare sau întârzieri în diagnosticare sau primirea unui tratament (38% în România și 67% UE27).



    Cei mai mulți români (67%) sunt de părere că cei mai importanți factori pentru o bună sănătate mintală sunt: condițiile de viață (60% media UE), securitatea financiară (52% în România și 53% – UE27), activitatea fizică (44% în România și 41% – UE27) și relațiile sociale (38% în România și 41% – UE27).



    Datele sondajului Eurobarometru mai arată că anumite evenimente din ultimii ani — pandemia de COVID-19, agresiunea Rusiei în Ucraina, criza climatică și alte presiuni societale și economice — au influențat sănătatea mintale a europenilor. Astfel, 41% dintre români (44% – UE27) au spus că aceste evenimente au avut un impact într-o oarecare măsură” (44 %), iar 14%, în mare măsură” (18% media UE).



    Înainte de pandemia de COVID-19, una din șase persoane din UE suferea de pe urma problemelor de sănătate mintală, iar situația s-a înrăutățit, se arată în comunicatul Comisiei.



    Participanții la sondaj au mai fost întrebați care sunt modalitățile prin care UE poate contribui cel mai mult la îmbunătățirea sănătății mintale a europenilor. Cel mai des întâlnit răspuns a fost îmbunătățirea calității generale a vieții” (59% dintre români și 45% media UE), urmată de sprijinirea sănătății mintale a celor mai vulnerabile persoane” (39% în România și 35% – UE27), și de îmbunătățirea accesului și a sprijinului pentru diagnosticarea, tratamentul și îngrijirea pacienților cu probleme de sănătate mintală” (38% în România și 37% – UE27)



    Sondajul Eurobarometru mai relevă că 85% dintre respondenții din țara noastră consideră că pacienții a căror sănătate mintală este afectată sunt judecați diferit față de pacienții cu alte afecțiuni (77% media UE). De asemenea, 43% dintre româniși numai o treime dintre europeni (33%) sunt de acord total sau parțial față de afirmația că pacienții cu probleme de sănătate mintală beneficiază de îngrijire la același nivel cu pacienții cu afecțiuni fizice.





  • Copiii în risc de separare

    Copiii în risc de separare

    Guvernul României a aprobat recent un proiect
    de lege menit să reglementeze activitatea de prevenire a separării copilului de
    familie. Textul face referire mai ales la comunitățile vulnerabile, care au
    nevoie de sprijin permanent. Situația economică precară a acestor familii îi
    obligă pe mulți să părăsească țara pentru un loc de muncă ceva mai bine plătit,
    iar acest lucru are implicații emoționale dramatice pentru copiii rămași în
    urmă.


    Mulți părinți aleg să sacrifice echilibrul
    emoțional al copiilor lor și pleacă să muncească în străinătate. Schilodiți de
    lipsa de iubire a părinților, unii copii dezvoltă comportamente aberante. Au
    probleme cu școala, cu ceilalți membri ai familiei, se răzvrătesc în fel și
    chip. Școala nu știe să gestioneze aceste crize și nici ceilalți membri ai
    familiei. Întorși acasă, părinții regăsesc cu totul alți copii decât cei
    pe care I-au lăsat când au plecat din țară.


    Aici intervine (sau își propune) să intervină
    legea. Potrivit purtătorului de cuvânt al Guvernului, Dan Cărbunaru, proiectul
    de lege va permite implementarea unor de prevenire a separării prin acordarea
    unor ajutoare de urgență pentru aceste familii. Prin acest proiect
    de lege se înființează Observatorul Național al Copilului – un modul informatic
    care va fi inclus în Sistemul Național Informatic. Mai pe românește,
    autoritățile publice locale vor avea situații exacte cu fiecare familie cu
    copii aflați în risc de separare. Proiectul prevede și măsuri care vizează reabilitarea
    copilului cu dizabilități, servicii de intervenție pihologică și psihoterapie
    pentru acești copii.


    Aceasta pentru că nu e de glumit cu
    dezvoltarea psihologică și emoțională a copiilor noștri. Traumele din copilărie
    riscă să ne urmărească toată viața, iar dacă nu intervenim din timp, mai târziu
    o să fie și mai greu.


    Psihologii vorbesc despre o diferență dintre
    teama de separare și anxietatea de separare. Elena Maria Dumitrescu este
    psihoterapeut pe probleme cognitiv-comportamentale și ne explică foarte clar despre
    teama și anxietatea de separare:




    Cred
    că este important să facem o diferență între teama de separare și anxietatea de
    separare. De când ne naștem, avem nevoie de siguranță, iar asta face ca bebelușul
    și, respectiv, copilul mic, să manifeste teama de separare de persoana de
    atașament. Este un proces firesc prin care trecem cu toții în experiența
    noastră timpurie. Important este cum parcurgem această etapă, iar asta are
    legătură cu felul în care persoanele semnificative din viața noastră ne
    satisfac atât nevoile emoționale, cât și pe cele materiale».


    Prin urmare, teama de abandon este cea mai
    mare temere a copilului nou-născut și mic, iar modul în care părintele își
    exprimă afecțiunea e vital pentru dezvoltarea echilibrată a acestuia.


    Înțelegem cât este de vulnerabil copilul
    aflat în aceste comunități în care părinții nu știu cum s-o scoată mai bine la
    capăt – să le dea suport material mai întâi, sacrificându-i emoțional pe copii,
    sau să le dea iubire, dar în schimbul sărăciei și al lipsurilor de tot
    felul. Începe apoi o cavalcadă emoțională de care nu mai știe nimeni
    cum să-i dea de cap. Psihoterapeutul Elena Maria Dumitrescu ne spune
    cum poate degenera comportamentul copilului care nu primește iubirea
    părinților.




    «Anumite
    evenimente, precum și nesatisfacerea corectă a acestor nevoi vor fi percepute
    de către copil ca nesiguranță și vor face trecerea de la teama de separare la
    anxietatea de separare, generând, astfel, un control perceput scăzut al
    realității. Putem observa acest lucru la copiii care își limitează
    posibilitățile de a explora mediul, de a-și dezolta abilități noi, de a face faţă
    anumitor provocări noi sau de a solicita ajutor. Sunt situații în care copilul
    este separat de familia lui, iar el va percepe atât distanțarea fizică, cât și
    distanțarea emoțională de persoanele dragi din viața lui. Acest lucru va
    conduce către o toleranță tot mai scăzută la incertitudine, mecanism ce stă la
    baza manifestării stării de anxietate».




    Cum vor reuși programele pe care Guvernul
    vrea să le implementeze în comunitățile vulnerabile rămâne de văzut.
    Deocamdată, aflați că numai în Tulcea, estul României, peste 300 de copii
    aflați în pericol de separare au fost ajutați printr-un proiect european al
    Fundației Sera România. Este un număr mai mare de copii decât cel estimat
    inițial și asta nu face decât să demonstreze necesitatea dezvoltării unor
    astfel de programe.


    Până una-alta, să rămânem aproape de copiii
    noștri. E mai important decât orice altceva!


  • Eurodeputații cer acțiune pentru protejarea sănătății mintale

    Eurodeputații cer acțiune pentru protejarea sănătății mintale

    Sănătatea mintală nu este tratată ca o prioritate și în același mod ca cea fizică, arată un raport privind sănătatea mentală în lumea muncii digitale, realizat de Comisia pentru ocuparea forței de muncă și afaceri sociale a Parlamentului European. 64 la sută dintre tinerii cu vârste între 18 și 34 de ani erau expuși riscului de depresie anul trecut, din cauza lipsei unui loc de muncă și a perspectivelor financiare și educaționale, precum și a singurătății și izolării sociale, mai reiese din cercetare.

    Eurodeputatul Maria Walsh este autorul raportului privind sănătatea mintală: Ce am învățat prin digitalizarea locurilor noastre de muncă, de la pandemia de Covid, este că faptul că asistăm la niveluri uriașe de stres la locul de muncă. Suntem epuizați, stresați, avem un nivel ridicat de anxietate, depresie, oboseală și ceață a creierului. Acum avem un birou mobil în orice moment la îndemână. Este extrem de dificil pentru a ști cum să te deconectezi.

    Instituțiile și țările Uniunii Europene trebuie să recunoască nivelul ridicat al problemelor de sănătate mintală legate de muncă și să găsească modalități de a ajuta la prevenirea acestora, se mai precizează în raport. De asemenea, este necesar că violența, discriminarea și hărțuirea la locul de muncă să fie eradicate.

    Eurodeputatul Maria Walsh mai spune că este important că aceste măsuri să fie luate acum:
    Impactul economic și asupra societății pe care l-am văzut în ceea ce privește sănătatea mintală, dacă nu îl abordăm acum, când ne aflăm la acestă răscruce de mari schimbări, nu această generație va avea de suferit de pe urma lui, ci generațiile următoare.

    Parlamentul European propune și soluții la nivelul spațiul comunitar. Un echilibru mai bun între viața profesională și cea privată și dreptul la deconectare. Totodată, solicită ore de lucru flexibile pentru a ajuta la atenuarea stresului legat de muncă, educație în domeniul sănătății mintale și formare pentru angajatori. O altă propunere este ca anul 2023 să fie declarat Anul European al Sănătății Mintale.


  • Efecte psihologice ale pandemiei

    Efecte psihologice ale pandemiei

    Intrată între timp pe un trend descendent, pandemia și-a pus amprenta asupra vieții de zi cu zi a fiecăruia timp de mai bine de doi ani. Iar între efectele acesteia se numără și cele psihologice, care au determinat o creștere masivă la nivel global a incidenței anxietății și depresiei. Este vorba de o sporire cu 25% a cazurilor doar în primul an și, cel mai probabil, mult mai mult în prezent. Situația este confirmată de o analiză a politicilor și a îngrijirii depresiei în România și este în acord cu datele OMS, care estimează că peste 40 de milioane de cetățeni europeni suferă de depresie, adică echivalentul a 4,3% din populația Uniunii Europene. Medicii spun că pandemia a afectat starea unor pacienți la care patologia psihiatrică a debutat post-infecție cu COVID-19, în timp ce în cazul pacienților care aveau deja o tulburare psihică sau mai avuseseră tulburări nervoase de-a lungul vieții, acestea s-au acutizat. La această situație a contribuit în mare măsură proasta informare, care unora le-a indus convingerea că vor muri dacă se îmbolnăvesc, mai ales dacă ajung să fie internați.



    A existat și o presiune a știrilor false care a creat fenomenul de anxietate și, nu în ultimul rând, în acest context al bolii covid, modificările de tip comportamental care pot fi încadrate în sfera sănătății mintale sunt date și de faptul că nu avem o predictibilitate, a explicat la Radio România specialistul în politici de sănătate publică, dr. Ioana Stăncel. Nu am fost obișnuiți să fim izolați, să nu avem o comunicare directă cu medicul, pacienții nu au înțeles mult timp ce se întâmplă cu ei, iar toate acestea au creat un context care nu a fost suficient analizat, nu i s-a acordat suficient de multă atenție, pentru că în sfera clinică s-a pus accentul pe acele sindroame care puneau imediat în pericol viața, spune Ioana Stăncel:



    “Aceste manifestări fiind de termen lung, cred că acum, în această a doua etapă de long-covid se observă, fie diagnosticate corect, fie ca manifestări clinice diagnosticate asociate altor diagnostice. Vedem foarte multe persoane care au acest sindrom de fatigabilitate cronică, pe care nimeni nu-l diagnostichează ca aparținând neapărat sferei bolilor interne sau neuropsihiatriei, dar toată lumea se plânge de oboseală, oboseală cronică și oboseală rebelă, și la odihnă și la un tratament specific. Cred că abia de-acum încolo consecințele sociale ale acestor manifestări le vom observa prin capacitatea de muncă, capacitatea de învățare, capacitatea de a reveni la comportamentul societal anterior bolii.”



    După doi ani extrem de dificili, ne confruntăm acum cu un nou factor de stres major – invazia Rusiei în Ucraina vecină, care mărește nivelul de îngrijorare al populației. Aceasta ar putea contribui inclusiv la creșterea nivelului de agresivitate manifestat deja de anumite persoane în contextul situației pandemice, mai spune Ioana Stăncel, care a făcut o analiză a situației:


    “Din perspectiva pandemiei cred că această perioadă de izolare a dus la o tulburare asupra percepției realității din societate și fiecare și-a creat propriile scenarii în care s-a văzut ca un erou și ca o super-persoană. De aici au apărut și aceste tulburări privind toleranța față de ceilalți, toleranța față de aproape, față de drepturile acelui apropiat și percepția că ni se cuvine tot la nivel individual sau la nivel de grup mic în detrimentul drepturilor celorlalți. În ceea ce privește actualul conflict, probabil că și pandemia a dus la o acutizare a luptei privind resursele, accesul la resurse, la resurse materiale, la resurse naturale, precum și perioada de instabilitate politică pe care puterile implicate nu au știut să o gestioneze încât să se ajungă la un nou echilibru și au apărut dezechilibre privind accesul la resurse, privind accesul la o populație stabilă, privind gestionarea percepției populației asupra riscurilor. În regiunea extinsă a României, Republicii Moldova și Ucrainei au existat mai multe studii, eu am participat la unele dintre ele, privind securitatea societală, în sensul definit de conceptele studiilor de securitate, respectiv percepția riscurilor asupra sinelui exprimate prin amenințările percepute, dar nereale, din partea altor grupuri. Și probabil că acest dezechilibru, această tulburare de securitate societală, de percepție a riscului care nu este neapărat real a făcut ca fiecare dintre grupările implicate să exacerbeze măsurile de înarmare, măsurile de manifestare a puterii în așa fel încât a dus la dezechilibre care au fost și sunt greu de gestionat, care sunt oarecum iremediabile. În același timp, faptul că am avut o pandemie a dus la unele limitări ale libertăților democratice.”



    Simțul umorului este una dintre armele cu care putem lupta cu depresia și anxietatea, spun specialiștii. Sfatul ar fi, în același timp, ca persoanele care au aceste afecțiuni să-și facă planuri pentru prezent, de zi cu zi, astfel încât să se bucure de ceea ce au, să-și stabilească obiective pozitive și realiste, să se concentreze pe lucrurile frumoase, să socializeze mai mult, să se întâlnească cu prietenii, să asculte muzică, să se plimbe, să își ia un animal de companie, să stea departe de sursele de fake-news și să nu se gândească prea mult la viitor, care este incert. În același timp, consideră Ioana Stăncel, cele două componente – duhovnicul, componenta spirituală și specialistul (psiholog, psihiatru), componenta medicală și de sănătate mentală – ar trebui să fie complementare și să coexiste, niciunul neputând să-l înlocuiască pe celălalt.



  • Cum a influențat pandemia starea psihică și emoțională a copiilor

    Cum a influențat pandemia starea psihică și emoțională a copiilor

    Peste un an de pandemie, restricții de tot felul, școală online, cursuri
    ținute fizic, dar cu risc mare pentru sănătate… toate acestea au afectat, cu
    siguranță, bunăstarea emoțională a celor mai tineri. O relevă și o analiză
    efectuată de Asociația Salvați Copiii care, în această perioadă, a acordat
    consiliere psihologică gratuită elevilor din mai multe orașe. Iată ce s-a
    constatat, după o anchetă realizată în rândul celor care au apelat la aceste
    servicii: un copil din trei s-a
    confruntat cu stări de anxietate și a avut nevoie de consiliere și suport
    psiho-emoțional, procentul fiind mai mare în rândul adolecenților, ajungâng
    chiar aproape de 50%. De asemenea, 90% dintre copiii care au avut nevoie de
    terapie psihologică în ultimul an au dezvoltat probleme emoționale în legătură
    cu contextul acesta al pandemiei. Din păcate, o cercetare exhaustivă și oficială
    pe această temă nu există, deocamdată.

    Pe de altă parte, există însă date
    despre modul în care școala și-a informat elevii despre pericolul pandemiei și
    a aplicat măsurile de siguranță sanitară în clase, măsuri care influențează,
    evident, bunăstarea emoțională. Tot Asociația Salvați Copiii în colaborare cu
    Consiliul Național al Elevilor a realizat o anchetă pe aceste teme, intitulată
    Te simți în siguranță în școala ta la care au răspuns aproape 22.000 de elevi. Ce s-a aflat cu această
    ocazie, ne spune Silviu Morcan, Președintele Consiliului Național al Elevilor.

    În ceea ce priveşte activităţile de informare, observăm că informarea
    cu privire la prevenirea transmiterii bolilor s-a facut calitativ în
    majoritatea unităţilor de învăţământ. Peste 86% dintre elevi au indicat
    că au înţeles pe deplin informaţiile transmise din partea personalului
    şcolii. Procente
    mult mai mici dintre respondenţi au declarat că ar fi avut nevoie de mai multe
    lămuriri cu privire la limitarea răspândirii virusului SARS-COV-2 sau chiar nu
    au primit nicio informaţie legată de acest subiect. Campaniile de informare cu
    privire la vaccinare care ar fi trebuit să fie organizate în şcoli au ajuns la
    mai puţini elevi. Peste o treime din
    respondenţi, în jur de 36%, au afirmat că în şcoala lor au avut loc astfel de
    campanii.


    În aceste condiții, este școala percepută ca un loc sigur
    din punct de vedere sanitar? Răspunde tot Silviu Morcan: Sentimentul de siguranță pe care școala îl conferă elevilor a fost un
    alt subiect pe care am vrut să-l atingem. Și, în ciuda frecvenței mari cu care
    au fost raportate situațiile de trecere în online din cauza îmbolnăvirii unui
    coleg, putem observa că subzistă în mare parte sentimentul de siguranță în
    școală, media la nivel de eșantion fiind de 3,53 puncte din 5 unde 1 înseamnă
    deloc in siguranță și cinci pe deplin în siguranță. Peste jumătate dintre
    respondenți au indicat niveluri ridicate ale acestui sentiment de siguranță.
    Altfel răspunsurile la întrebarea deschisă de la finalul consultării noastre
    sunt foarte diverse, opiniile fiind sunt împărțite egal între cei care ar vrea
    o trecere totală în online și cei care spun că școala față în față este o
    variantă sigură și preferată. La fel de împărțite sunt și opiniile privitoare
    la măsurile prevenție, cum sunt masca sau distanțarea, pentru că o parte vrea
    aplicarea lor cu mai multă strictețe și o altă parte dorește renunțarea totală
    la aceste măsuri.


    Cu toate acestea, anxietatea
    și modul în care se strecoară ea fiind extreme de insidioase, e greu de spus și
    ce anume declanșează această tulburare și cum se manifestă ea. La fel, este dificil de constatat dacă exclusiv școala sau întregul context
    al pandemiei reprezintă cauza anxietății. În orice caz autoritățile recunosc că,
    în momentul de față, nu există un instrument prin care să colecteze date
    privind starea psiho-emoțională a elevilor. Dar, totuși, există niște indicii pe care profesorii
    le pot observa și încerca să le rezolve cu ajutorul psihologilor școlari,
    consideră Radu Szekely,
    consilier al Ministrului Educației:

    Din discuțiile noastre, am ajuns cu
    ajutorul specialiștilor la o concluzie: anxietatea există la copii și tineri în
    școli, doar că nu este observată suficient. Copiii nu verbalizează această
    anxietate. Și la nivel emoțional ea este semnalizată prin gesturi de teamă, de
    expresie panicată, uneori poate prin lipsă de interes și la nivel cognitiv.
    Alteori, copiii întreabă despre anumite lucruri care, indirect, semnalizează
    faptul că au o altă preocupare pe când noi în sistemul de învățământ de multe
    ori răspundem foarte direct la întrebarea pusă fără să analizăm ce este în
    spate. Dar este rolul cadrului didactic și al părintelui și vreau să
    cred eu că, în curând, și al psihologului școlar care va fi în fiecare școală să
    observe semnele de mai sus, să le
    identifice cauzele și să rezolve aceste situații, mai ales că, atunci când
    anxietatea este mare, unii copii și tineri au chiar și manifestări la nivel
    somatic.


    De asemenea, acasă părinții
    trebuie să-și observe copiii cu atenție și să discute cu ei, deși noi suntem
    o societate care tinde să reprime emoţiile şi copiii nu au prilejul de a-şi
    exprima trăirile, consideră medicul psihiatru Carmen Truțescu:

    Orice schimbare în rutină sau în comportament este un semnal de alarmă.
    Dacă un copil dormea 10-12 ore pe zi, iar acum doarme 18-20 ore sau nu mai
    doarme deloc, dacă își modifică felul în care mănâncă, dacă e extrem de
    irascibil, pentru că anxietatea e greu de exprimat în cuvinte, însă
    irascibilitatea poate fi un indiciu, toate astea înseamnă că se întâmplă ceva.
    Noi nu avem pretenția ca părintele să pună diagnosticul, dar părintele poate să
    observe modificarea în starea lui emoțională. Mai departe că este anxietate, că
    e depresie, că e boala de adaptare, că este bullying este o altă suferință
    stabilește specialistul care vede copilul. Ar fi ideal să se consulte și cu
    profesorul și să avem această perspectivă dublă. Deci mi-ar plăcea foarte tare
    dacă profesorii într-adevăr ar putea să sesizeze și aceste comportamente care
    sunt atipice: faptul că un copil nu iese din bancă, că nu vorbește cu alții, că
    plânge, că nu mănâncă în pauză. Un copil care nu vorbește în public, care nu
    vorbește în fața altor colegi are poate o particularitate de dezvoltare.


    Ocazia ca, în cadrul școlii, profesorii și părinții să
    coopereze în acest sens ar putea fi oferită printr-o recentă inițiativă
    legislativă: creearea unor cabinete psihologice în fiecare unitate de
    învățământ unde să fie efectuate testări frecvente ale copiilor și unde să fie
    găsite și soluții de remediere a tulburărilor pshio-emoționale astfel
    depistate. Momentan, însă, inițiativa acesta se află în dezbatere parlamentară.