Tag: apa

  • Covrigi de Buzău

    Covrigi de Buzău


    Buzăul se remarcă prin câteva produse cu denumire de origine, fiecare cu o poveste legată de târgurile organizate într-o zonă situată la întretăierea unor drumuri comerciale care legau cele trei mari provincii istorice româneşti: Ţara Românească, Moldova şi Transilvania.



    La apariţia unor produse tradiţionale au contribuit şi refugiaţii de naţionalitate bulgară şi sârbă din ajunşi la sfârşitul secolului al 18-lea în zona Buzăului din cauza războaielor ruso-turce. Sârbării, chiar aşa li s-au spus aşezărilor întemeiate de sârbi în zona Buzăului, unde a apărut babicul de Buzău sau babicul sârbesc de Buzău, un cârnat din carne de porc, uscat şi condimentat cu boia de ardei iute.



    Există şi covrigii de Buzău, mici, cu un diametru de 7… 8 centimetri, vânduţi “la şir”, adică legaţi cu o sfoară, la uşa brutăriei. Se fac din aluat dospit şi sunt copţi în mod tradiţional în cuptoare pe vatră. Se pare că ei au apărut în secolul al 18-lea, fiind comercializaţi de negustorii greci care se stabiliseră în zona Buzăului, aceşti covrigi fiind oferiţi în cârciumi împreună cu băutura comandată. Refugiaţii bulgari, stabiliţi în localitatea Mişcov, erau însă cei care produceau aceşti covrigi, care, uneori, erau daţi şi cu miere. Cu ingrediente simple – făină, drojdie, sare şi apă – se obţinea coca lăsată pentru puţin timp la dospit. Bătrânii covrigari din Buzău consideră că nu ingredientele sunt importante, ci etapele de preparare, adică frământarea, fierberea şi coacerea lor.



    Prepararea unei șarje de covrigi durează circa o oră. După ce a fost lăsat să dospească, aluatul ajunge la modelat. Se obţin astfel acele inele subţiri din cocă, după care covrigii sunt opăriţi în apă în care s-a pus bicarbonat de sodiu. Datorită acestei etape, covrigul de Buzău capătă la coacere o coajă lucioasă şi crocantă, în timp ce în interior rămâne moale, chiar mai multe zile. Până în urmă cu circa 30 de ani, erau utilizate cuptoarele cu boltă din cărămidă, încălzite chiar şi cu lemne, iar covrigii erau lăsaţi pe vatră circa 5 minute, până ce începeau să se rumenească. Apariţia cuptoarelor electrice cu bandă, care asigură o coacere rapidă a produselor de patiserie, a modificat, pentru unii producători, metoda de obţinere a covrigilor de Buzău. Producătorii industriali au pus pe piaţă mai multe variante de covrigi de Buzău: simpli, cu sare, cu mac sau cu susan.



    În august 2018, covrigii de Buzău au devenit marcă atestată şi recunoscută la nivel naţional. La nivel local, se lucrează la dosarul prin care “covrigii de Buzău” să primească din partea Uniunii Europene, eticheta de produs cu Indicaţie Geografică Protejată.






  • Covrigi de Buzău

    Covrigi de Buzău


    Buzăul se remarcă prin câteva produse cu denumire de origine, fiecare cu o poveste legată de târgurile organizate într-o zonă situată la întretăierea unor drumuri comerciale care legau cele trei mari provincii istorice româneşti: Ţara Românească, Moldova şi Transilvania.



    La apariţia unor produse tradiţionale au contribuit şi refugiaţii de naţionalitate bulgară şi sârbă din ajunşi la sfârşitul secolului al 18-lea în zona Buzăului din cauza războaielor ruso-turce. Sârbării, chiar aşa li s-au spus aşezărilor întemeiate de sârbi în zona Buzăului, unde a apărut babicul de Buzău sau babicul sârbesc de Buzău, un cârnat din carne de porc, uscat şi condimentat cu boia de ardei iute.



    Există şi covrigii de Buzău, mici, cu un diametru de 7… 8 centimetri, vânduţi “la şir”, adică legaţi cu o sfoară, la uşa brutăriei. Se fac din aluat dospit şi sunt copţi în mod tradiţional în cuptoare pe vatră. Se pare că ei au apărut în secolul al 18-lea, fiind comercializaţi de negustorii greci care se stabiliseră în zona Buzăului, aceşti covrigi fiind oferiţi în cârciumi împreună cu băutura comandată. Refugiaţii bulgari, stabiliţi în localitatea Mişcov, erau însă cei care produceau aceşti covrigi, care, uneori, erau daţi şi cu miere. Cu ingrediente simple – făină, drojdie, sare şi apă – se obţinea coca lăsată pentru puţin timp la dospit. Bătrânii covrigari din Buzău consideră că nu ingredientele sunt importante, ci etapele de preparare, adică frământarea, fierberea şi coacerea lor.



    Prepararea unei șarje de covrigi durează circa o oră. După ce a fost lăsat să dospească, aluatul ajunge la modelat. Se obţin astfel acele inele subţiri din cocă, după care covrigii sunt opăriţi în apă în care s-a pus bicarbonat de sodiu. Datorită acestei etape, covrigul de Buzău capătă la coacere o coajă lucioasă şi crocantă, în timp ce în interior rămâne moale, chiar mai multe zile. Până în urmă cu circa 30 de ani, erau utilizate cuptoarele cu boltă din cărămidă, încălzite chiar şi cu lemne, iar covrigii erau lăsaţi pe vatră circa 5 minute, până ce începeau să se rumenească. Apariţia cuptoarelor electrice cu bandă, care asigură o coacere rapidă a produselor de patiserie, a modificat, pentru unii producători, metoda de obţinere a covrigilor de Buzău. Producătorii industriali au pus pe piaţă mai multe variante de covrigi de Buzău: simpli, cu sare, cu mac sau cu susan.



    În august 2018, covrigii de Buzău au devenit marcă atestată şi recunoscută la nivel naţional. La nivel local, se lucrează la dosarul prin care “covrigii de Buzău” să primească din partea Uniunii Europene, eticheta de produs cu Indicaţie Geografică Protejată.






  • Criza climatică, în atenția UE și ONU

    Criza climatică, în atenția UE și ONU

    Liderii mondiali s-au reunit la
    Sharm el-Sheikh pentru summitul privind punerea în aplicare a acțiunilor
    climatice , în vederea lansării celei de a 27-a Conferințe a Organizației
    Națiunilor Unite privind schimbările climatice (COP27).

    UE a fost reprezentată
    de președintele Consiliului European, Charles Michel, și de președinta Comisiei
    Europene, Ursula von der Leyen. În discursul său, președintele Michel a
    subliniat necesitatea urgentă de a acționa cu privire la schimbările climatice,
    recunoscând, în același timp, că războiul Rusiei împotriva Ucrainei a făcut ca
    situația să fie mai complicată.

    În acest context, președintele Michel a
    subliniat că angajamentul UE față de neutralitatea climatică rămâne puternic, în pofida provocărilor generate de criza energetică, care a fost exacerbată de
    utilizarea aprovizionării cu energie ca armă de către Rusia. El a afirmat, de
    asemenea, că UE trebuie să își asume partea care îi revine din povara
    tranziției către zero emisii nete de gaze cu efect de seră și că acțiunile în
    domeniul climei implică trei obligații: față de țările în curs de dezvoltare,
    față de generația următoare și față de cetățenii europeni.

    Având în vedere războiul Rusiei împotriva
    Ucrainei și noul context geopolitic, președintele Michel a reafirmat că
    obiectivul UE rămâne același: neutralitatea climatică până în 2050 și zero
    emisii nete. De asemenea, că este necesară regândirea strategiei de tranziție
    și că UE va avea în vedere întregul ansamblu al surselor de energie de
    tranziție și diversificarea acestora, pentru a asigura securitatea
    aprovizionării.

    Înainte de summitul desfășurat la Sharm el-Sheikh,
    europarlamentarul Nicu Ștefănuță, din grupul Renew Europe, a avut o intervenție
    în plenul Parlamentului European, afirmând că haosul climatic nu trebuie să
    devină o criză mai puțin importantă ca altele, o criză de locul 2.

    Degeaba avem ambiții și
    fonduri europene dacă ele nu sunt folosite așa cum trebuie
    , a afirmat în
    speech-ul său europarlamentarul român Nicu Ștefănuță.

    De fiecare dată
    când pronunțăm cuvintele nimeni nu va fi lăsat în urmă, cel puțin o persoană
    moare din cauza lipsei de apă sau a hranei. Cel puțin o familie își pierde
    munca de o viață pentru că apele i-au înghițit gospodăria. Cel puțin un fermier
    rămâne fără recoltă după ce seceta a crăpat pământul și i-a ars culturile.
    Criza climatică a lovit deja, iar cei care vor suferi sunt copiii noștri. Este
    atât de simplu. Cum rămâne pentru ei viitorul? Ce rămâne pentru ei în viață?
    Haideți să nu deviem de la țintele noastre comune și internaționale și să nu
    lăsăm alte crize să pună haosul climatic pe locul 2. Spunea unul din colegii
    din Germania de la un partid de extremă dreapta că factura este mare. Da,
    factura este mare. Dar factura pentru inacțiune este pur și simplu
    catastrofală. Ea înseamnă existența însăși, înseamnă negarea viitorului pentru
    copiii noștri. Și factura asta nu ne putem permite s-o lăsăm la urmă , să
    spunem că copiii nostri nu merită să aibă un viitor.


  • Vechi rețete de friptură de vită

    Vechi rețete de friptură de vită

    Am
    prezentat mai rar vechi rețete, uitate, redescoperite sau reinventate. Una
    dintre acestea este friptura de vacă pregătită precum vânatul, o rețetă
    boierească, de acum un secol. Fiind mai tare, carnea de vacă era ținută în
    baiț, precum cea de vânat, cu două zile înainte de a fi pregătită și servită.
    Mușchiul de vacă este mai fraged, dar lipsit de grăsimi, iar pentru friptură
    era preferată o carne ceva mai suculentă și mai grasă precum antricotul. În
    prezent, pentru macerarea cărnii este folosit otețul balsamic, dar, în urmă cu
    un secol, baițul se făcea dintr-un amestec alcătuit din jumătate de litru de
    oțet și un litru de apă, în care se punea la fiert o ceapă tăiată rondele, 10
    boabe de piper și 5 de ienibahar, precum și două foi de dafin.

    Într-un vas de lut se puneau
    feliile de antricot peste care se turna amestecul, în prealabil lăsat să se
    răcească. Feliile de carne erau lăsate în acest baiț timp de două zile, fiind întoarse de două ori pe zi de pe o parte pe cealaltă. Separat se fierbeau
    câteva oase de vacă, iar zeama rezultată era folosită la prepararea
    fripturii, o metodă mai rar întâlnită în prezent. Feliile de carne erau rumenite într-o tigaie,
    în untură, fiind înăbușite apoi cu zeama de oase și cu baițul în care a stat
    carnea. Înainte de prezentare pe platou, antricotul de vacă era stropit cu un
    sos preparat din făină rumenită în untură, în care se adăuga o linguriță de
    zahăr și care era diluat apoi cu supă și cu puțin baiț. Sosul trebuia dres cu
    puțină smântână înainte de a fi turnat pe feliile de carne.



    Am descoperit o altă rețetă cu jumătate de secol
    mai tânără, în care antricotul era înlocuit de mușchiul de vacă, fără baiț, dar în care erau păstrate același sos
    și supa din oase. Mușchiul de vacă trebuie bătut astfel încât să fie întins
    pentru a fi apoi rulat. Avem nevoie de două cepe, pe care le tocăm și le călim ușor în ulei. Peste ele punem jumătate
    de kg de ciuperci și frunze toate de pătrunjel. În acest amestec adăugăm felii
    subțiri de șuncă, puțin piper râșnit și sare după gust. Întindem acest amestec
    pe mușchi, apoi îl rulăm și îl legăm fie cu o sfoară, fie cu o tulpină de
    țelină. Această ruladă se pune într-un vas în care turnăm puțină supă și apoi
    se lasă în cuptor, la foc domol. Peste carnea rulată se pune, înainte de
    prezentare, sosul preparat din untură și făină.

  • Vechi rețete de friptură de vită

    Vechi rețete de friptură de vită

    Am
    prezentat mai rar vechi rețete, uitate, redescoperite sau reinventate. Una
    dintre acestea este friptura de vacă pregătită precum vânatul, o rețetă
    boierească, de acum un secol. Fiind mai tare, carnea de vacă era ținută în
    baiț, precum cea de vânat, cu două zile înainte de a fi pregătită și servită.
    Mușchiul de vacă este mai fraged, dar lipsit de grăsimi, iar pentru friptură
    era preferată o carne ceva mai suculentă și mai grasă precum antricotul. În
    prezent, pentru macerarea cărnii este folosit otețul balsamic, dar, în urmă cu
    un secol, baițul se făcea dintr-un amestec alcătuit din jumătate de litru de
    oțet și un litru de apă, în care se punea la fiert o ceapă tăiată rondele, 10
    boabe de piper și 5 de ienibahar, precum și două foi de dafin.

    Într-un vas de lut se puneau
    feliile de antricot peste care se turna amestecul, în prealabil lăsat să se
    răcească. Feliile de carne erau lăsate în acest baiț timp de două zile, fiind întoarse de două ori pe zi de pe o parte pe cealaltă. Separat se fierbeau
    câteva oase de vacă, iar zeama rezultată era folosită la prepararea
    fripturii, o metodă mai rar întâlnită în prezent. Feliile de carne erau rumenite într-o tigaie,
    în untură, fiind înăbușite apoi cu zeama de oase și cu baițul în care a stat
    carnea. Înainte de prezentare pe platou, antricotul de vacă era stropit cu un
    sos preparat din făină rumenită în untură, în care se adăuga o linguriță de
    zahăr și care era diluat apoi cu supă și cu puțin baiț. Sosul trebuia dres cu
    puțină smântână înainte de a fi turnat pe feliile de carne.



    Am descoperit o altă rețetă cu jumătate de secol
    mai tânără, în care antricotul era înlocuit de mușchiul de vacă, fără baiț, dar în care erau păstrate același sos
    și supa din oase. Mușchiul de vacă trebuie bătut astfel încât să fie întins
    pentru a fi apoi rulat. Avem nevoie de două cepe, pe care le tocăm și le călim ușor în ulei. Peste ele punem jumătate
    de kg de ciuperci și frunze toate de pătrunjel. În acest amestec adăugăm felii
    subțiri de șuncă, puțin piper râșnit și sare după gust. Întindem acest amestec
    pe mușchi, apoi îl rulăm și îl legăm fie cu o sfoară, fie cu o tulpină de
    țelină. Această ruladă se pune într-un vas în care turnăm puțină supă și apoi
    se lasă în cuptor, la foc domol. Peste carnea rulată se pune, înainte de
    prezentare, sosul preparat din untură și făină.

  • Managementul apei şi schimbările climatice

    Managementul apei şi schimbările climatice

    Hrana, apa și energia sunt valorile supreme într-o lume dominată de poluare, suprapopulare, tensiuni și chiar războaie. Riscurile la adresa aprovizionării cu apă sunt multiple, de la poluare, la secetă și, deloc neimportant, la risipă. România are 30 de râuri cu o lungime de circa 9.400 de kilometri cel mai mare curs de apă fiind Dunărea, urmat de Tisa, Mureș, Prut și Olt.



    Dan Horea de la Radio România Cluj a discutat cu cu europarlamentarul Eugen Tomac, cu inginerul Ioan Curt, directorul Administrației Bazinale de Apă Someș-Tisa şi cu Mihai Goţiu, fost parlamentar şi activist de mediu despre o bună gstionare a apelor din România.




  • Hăbări ditu bana românească şi internaţională

    Hăbări ditu bana românească şi internaţională

    Dalgă di căldură. Căñina va s’hibă ma largu tru România tru dzălili ţi yinu. Fu apufusită ună avertizare cod galben ti căldură și un indiţi analtu di temperatură-umiditate până gioi, tru centrul, estul și vestul a văsiliillei. S’așteaptă ca inditili di temperatură-umiditate s’treacă di nivelul critic 80, di aduţi un disconfort extrem, kiro tru cari maximele sunt prognozate anamisa di 33 și 37 di gradi Celsius. Un cod di chihlimbar ti creaștirea a căldurălli va s’hibă apufusitu marță tru sudul și vestul a văsiliillei cu maxime di 37 până la 40 di gradi și minime di 20-22 di gradi.



    Apă. Dibitul a fluviului Dunărea pi tronsonul românesc va să s’scadă tru dzălili ţi yinu la 1.850 di metri cubi pi secundă, dimi di trei ori sum media ditu aluaru di 5.350, uidisitu cu unu raportu tipusitu di hidrologi. Prognozili inițiale nu s’aștipta ca aestu nivel să scadă sumu 2.500. Dibitili fluviale a arăurloru interne va s’armănă relativ stabile. Dibitlu a fluviului Dunărea scădzu di itia a xerillei și a temperaturilor excesiv di analti. Rezerva di apă ditu nai ma mărli 40 di lacuri rezervor ditu văsilie scădzu andicra di aoa şi dauă stămâñi la 3,3 miliardi di metri cubi. Furnizorlli bagă restricții ti cantitatea di apă livrată tra s’aibă kiro să-și umplă diznău rezervele. Autoritățli locale și Inspectoratele Judițene tră Situații di Urgență diadiră asistență a populațiillei ditu zonele nai ma greu aguditi di xeri, maxusu tru căsăbadzlli şi horli ñiţ ditu estul ali Românie, tră ș-asigura aprovizionarea cu apă potabilă și apă tră prăvdză.



    Schengen. Tru ună diclarație di Dzuua ali Poliție di Frontieră Române, premierlu Nicolae Ciucă spusi căaţelu ditu soni raportu mutrinda catandisea a spațiului Schengen căndăseaşti Consiliul European s’adoptă dicizii cari s’da izini ti adirarea ali Românie la aestă zonă fără pașapoarte easte ună pricunoastiri a eforturilor ţi li feaţi aestă văsilie tra ș-asigura sinurli. Ciucă nica spusi că aţelli ditu soni añi reprezentară ună provocari tră personalu ali poliție di sinuru, cari fu tru ananghea tra s’tănă cheptu a niscăntru dăldză di babageani di itia ali pandimie și, maxusu, a agresiunillei aruse contra ali Ucraină. El adăvgă că guvernul va li ducă ma largu gaereţli di securizare a sinurloru a văsiliillei, tru simfunie cu angajamentele loati di România tru harea di membru ali Uniunii Europene și tru harea di candidat la adirarea la spațiul Schengen.






    Asistenţă. Dauă avioane C-27 J Spartan ale Forțelor Aeriene Române feaţiră un azboiur di asistență tru ună zonă afectată di incendii ditu Slovenia, eliberânda 10.000 di litri di apă. Uidisitu cu un comunicat a Ministerului român ali Apărari, la aestă misiune internațională llia parti 30 di militari, nica şi piloț, membri a echipajului, personal auxiliar, cum și un ofițer ditu cadrul a Inspectoratlui General tră Situații di Urgență, aflat tru ligătură cu autoritățile slovene. Agiutorlu dat di România yine dupu căftarea faptă di Sloveniei tru cadrul Mecanismului European di Protecție Civilă.










    Autoru: Udălu a hăbărloru


    Armânipsearia: Taşcu Lala

  • Investiţii în reţeaua de apă şi canalizare din judeţul Constanţa

    Investiţii în reţeaua de apă şi canalizare din judeţul Constanţa

    În unele colțuri ale lumii, oamenii planifică excursii în
    spațiul cosmic. În altele, oamenilor le lipsesc chiar și cele mai elementare
    utilități – cum ar fi apa curentă sau o rețea de canalizare.


    Sunt
    discrepanțele lumii în care trăim. Și pare că vor trece ani lumină până când
    diferențele vor începe să se estompeze – ar spune pesimiștii.


    Optimiștii
    ar fi de altă părere și ne-ar atrage atenția că se lucrează la o îmbunătățire a
    condițiilor de trai și în zonele în care oamenii nu mai ajung la stele nici
    măcar cu gândul.


    Sunt politici
    de dezvoltare, proiecte, idei și surse de finanțare care pot fi accesate pentru
    ca acești oameni să aibă acces la condiții mai bune.


    Astfel de
    proiecte se desfășoară și în România.


    Regia
    Județeană de apă Constanța a semnat 51 de contracte pentru lucrări finanțate
    din fonduri europene – cel mai recent fiind semnat luna trecută, la Medgidia.


    Directorul general al RAJA, Aurel
    Presură: Am
    semnat 51 de contracte de lucrări, dintre 45 de contracte de lucrări și 5
    contracte de servicii. Mai sunt două documentații de atribuire în lucru și nu
    în ultimul rând este acest SRC care trebuie să-l ridicăm pe SEAP. Este cel mai
    important proiect care va alimenta zona de sud a județului Constanța, în
    special zona turistică. Noi avem proiecte în 91 de localități. În momentul de
    față lucrăm în 82 de localități, avem 82 de șantiere. În cinci localități am
    finalizat aceste lucrări. Vorbesc de Comana, Tătaru, Jegălia, Gâldău, Iezeru.


    Și
    ca să vedeți care-i dimensiunea acestui proiect, să știți că vom face lucrări
    de apă și canalizare pe 2.766 de străzi. Am alocat pentru municipiul Constanța
    106 milioane de euro. Deci sunt 196 de străzi în sistemul de alimentare cu apă
    și 68 de străzi pentru sistemul de alimentare cu canalizare. În momentul de
    față am finalizat 22 de străzi. Se lucrează în acest moment pe 44 de străzi. Nu
    există un proiect în țara asta, mai mare decât cel de la Constanța.





    Investițiile vor crește eficiența
    sistemelor de apă potabilă, dar și a celor de colectare și tratare a apelor
    uzate.


    În cadrul aceluiași proiect amplu, au
    fost realizate 11 parcuri fotovoltaice iar alte 36 sunt în diferite faze de
    realizare.


    Cu ajutorul lor, RAJA va reduce
    costurile cu energia electrică, în prezent Regia de fiind cel mai mare
    consumator de energie electrică din județul Constanța.


    Producerea de energie electrică în regim
    propriu va aduce societății RAJA o economie de 3 milioane de euro, până în 2025, susține conducerea
    regiei.














  • Pâine și mâncăruri la țest

    Pâine și mâncăruri la țest

    Specifică Olteniei, pâinea la ţest are o istorie milenară având la origine metodele folosite de populaţia dacică pentru coacerea turtelor din mei, secară şi grâu în interiorul unui vas de lut aşezat cu gura în jos pe vatra încinsă. Metoda a fost folosită în perioada colonizării romane, apoi în Evul mediu, fiind păstrată şi în zilele noastre. De fapt, cuvântul ţest are o origine latină – testum, care înseamnă carapace de broască ţestoasă şi care sugerează forma vasului din lut. Metoda de coacere a pâinii în ţest a fost destul de răspândită în Balcani. În comparaţie cu cuptorul care are dimensiuni mari, ţestul are avantajul că se încinge mult mai repede, la ardere putând fiind folosite nu lemne, ci surcele şi resturi vegetale de la floarea soarelui, porumb sau chiar vegetaţie uscată. Un alt avantaj este că, pe lângă pâine, în ţest se pot pregăti şi mâncăruri cu carne şi legume. Înainte de a prezenta metoda de preparare a pâinii la ţest, trebuie să menţionăm că acest cuptor mobil, era făcut, conform tradiţiei doar la sărbătoarea Ropotinului, ţinută în a treia marţi după Paşte sau, conform unor alte tradiţii locale, în primele trei zile de marţi, joi şi sâmbătă de după Paşte. Confecţionarea ţestelor avea un caracter ritualic, având ca scop, între altele, alungarea grindinei care ar fi putut lovi culturile agricole. Ţestul era modelat din lut galben, amestecat cu balegă de cal şi cu câlţi sau cu paie care aveau rol de armătură şi apoi, înainte de a fi utilizat, trebuia ars ca orice obiect de lut de uz gospodăresc. Este prevăzut fie cu o toartă pentru a fi prins cu un lanţ atunci când se află deasupra vetrei, fie cu orificii prin care este trecută o vergea metalică care are acelaşi rol, de a ridica sau coborî ţestul pe vatra încinsă.

    Înainte de a pune pâinea la copt, se face focul, iar jarul se adună sub ţest pentru circa jumătate de oră. Aluatul se pregăteşte uşor, din făină, apă, sare şi drojdie de bere. În vechime, în loc de drojdie se folosea, pur şi simplu, spumă de la fructele puse la fermentat în cazan pentru ţuică. După frământare, aluatul se lasă la dospit după care, modelat ca o lipie, se pune în ţestul încins, suprafaţa fiind unsă cu ou sau cu suc de roşii. Ţestul se pune deasupra vetrei încinse şi se lasă circa jumătate de oră. În cazul în care dogoarea a fost prea mare, stratul ars de la suprafaţă poate fi îndepărtat. Pentru a preveni acest lucru, deasupra aluatului pot fi puse foi de varză proaspătă, care sunt apoi înlăturate.

    În loc de pâine, în ţest pot fi
    pregătite şi mâncăruri. Astfel, într-un vas de lut nesmălţuit poate fi pus un
    pui, condimentat şi uns cu puţin ulei, alături de cartofi, tăiaţi în cuburi,
    morcovi, tăiaţi rondele, ardei gras, tăiat în suviţe, ceapă, tocată mărunt şi
    fasole păstăi. Vasul se ţine pe vatra încinsă, sub ţest, circa jumătate de oră,
    mâncarea fiind servită imediat. Metoda era folosită pentru a pregăti masa
    pentru cei aflaţi la câmp şi care erau departe de gospodăriile lor.

  • Pâine și mâncăruri la țest

    Pâine și mâncăruri la țest

    Specifică Olteniei, pâinea la ţest are o istorie milenară având la origine metodele folosite de populaţia dacică pentru coacerea turtelor din mei, secară şi grâu în interiorul unui vas de lut aşezat cu gura în jos pe vatra încinsă. Metoda a fost folosită în perioada colonizării romane, apoi în Evul mediu, fiind păstrată şi în zilele noastre. De fapt, cuvântul ţest are o origine latină – testum, care înseamnă carapace de broască ţestoasă şi care sugerează forma vasului din lut. Metoda de coacere a pâinii în ţest a fost destul de răspândită în Balcani. În comparaţie cu cuptorul care are dimensiuni mari, ţestul are avantajul că se încinge mult mai repede, la ardere putând fiind folosite nu lemne, ci surcele şi resturi vegetale de la floarea soarelui, porumb sau chiar vegetaţie uscată. Un alt avantaj este că, pe lângă pâine, în ţest se pot pregăti şi mâncăruri cu carne şi legume. Înainte de a prezenta metoda de preparare a pâinii la ţest, trebuie să menţionăm că acest cuptor mobil, era făcut, conform tradiţiei doar la sărbătoarea Ropotinului, ţinută în a treia marţi după Paşte sau, conform unor alte tradiţii locale, în primele trei zile de marţi, joi şi sâmbătă de după Paşte. Confecţionarea ţestelor avea un caracter ritualic, având ca scop, între altele, alungarea grindinei care ar fi putut lovi culturile agricole. Ţestul era modelat din lut galben, amestecat cu balegă de cal şi cu câlţi sau cu paie care aveau rol de armătură şi apoi, înainte de a fi utilizat, trebuia ars ca orice obiect de lut de uz gospodăresc. Este prevăzut fie cu o toartă pentru a fi prins cu un lanţ atunci când se află deasupra vetrei, fie cu orificii prin care este trecută o vergea metalică care are acelaşi rol, de a ridica sau coborî ţestul pe vatra încinsă.

    Înainte de a pune pâinea la copt, se face focul, iar jarul se adună sub ţest pentru circa jumătate de oră. Aluatul se pregăteşte uşor, din făină, apă, sare şi drojdie de bere. În vechime, în loc de drojdie se folosea, pur şi simplu, spumă de la fructele puse la fermentat în cazan pentru ţuică. După frământare, aluatul se lasă la dospit după care, modelat ca o lipie, se pune în ţestul încins, suprafaţa fiind unsă cu ou sau cu suc de roşii. Ţestul se pune deasupra vetrei încinse şi se lasă circa jumătate de oră. În cazul în care dogoarea a fost prea mare, stratul ars de la suprafaţă poate fi îndepărtat. Pentru a preveni acest lucru, deasupra aluatului pot fi puse foi de varză proaspătă, care sunt apoi înlăturate.

    În loc de pâine, în ţest pot fi
    pregătite şi mâncăruri. Astfel, într-un vas de lut nesmălţuit poate fi pus un
    pui, condimentat şi uns cu puţin ulei, alături de cartofi, tăiaţi în cuburi,
    morcovi, tăiaţi rondele, ardei gras, tăiat în suviţe, ceapă, tocată mărunt şi
    fasole păstăi. Vasul se ţine pe vatra încinsă, sub ţest, circa jumătate de oră,
    mâncarea fiind servită imediat. Metoda era folosită pentru a pregăti masa
    pentru cei aflaţi la câmp şi care erau departe de gospodăriile lor.

  • Modernizarea infrastructurii de apă şi canalizare din Ţara Făgăraşului

    Modernizarea infrastructurii de apă şi canalizare din Ţara Făgăraşului

    Peste 28 de milioane de euro vor fi investiți pentru modernizarea rețelelor de
    apă și canalizare din Ţara Făgărașului.


    Finanțarea
    va fi asigurată printr-un proiect regional de dezvoltare a infrastructurii de
    apă şi apă uzată în judeţele Sibiu şi Braşov.


    Contractul
    a fost semnat în 6 ianuarie. Valoarea totală a acestui proiect investiţional
    este de 174 milioane euro, fondurile fiind asigurate în cadrul Programului
    Operaţional Infrastructură Mare 2014-2020.


    Investiţiile prevăzute în proiect vor fi realizate în 19 unităţi
    administrativ-teritoriale din judeţul Sibiu şi 7 UAT-uri din judeţul Braşov.


    În județul Brașov, președintele Consiliului Județean, Adrian Veștea, a explicat
    că beneficiarii sunt municipiul Făgăraș și cinci comune: Lisa, Voila, Recea,
    Mândra și Beclean (cu satele arondate):


    Se
    vor face reabilitări și introducere de apă potabilă în 7 localități. Vor fi
    lucrări de canalizare și stații de epurare. Practic vor fi montate mai multe
    bazine și captări de apă și se vor face racordurile până la limita de
    proprietate.

    Momentan am semnat contractul de finanțare și urmează să se
    finalizeze procedura de achiziție, și după ce vom avea constructorul, vom da
    ordinul de începere. Va fi o procedură de achiziție extrem de amplă, unde va
    trebui să dăm foarte multe clarificări. Cam într-un an de zile vor începe
    lucrările, iar perioada de implementare este de 3 ani de zile. Consider că este
    o investiție extrem de importantă și va reuși să rezolve o mare parte din
    problemele de apă uzată și aducțiune de apă potabilă pentru o parte din
    localitățile din Țara Făgărașului.




    Potrivit proiectului, în cele 2 județe, populația totală care va beneficia de
    lucrările de extindere şi modernizare a infrastructurii de apă şi canalizare
    este de 133.128 locuitori. Dintre aceștia 73.618 locuitori sunt din judeţul
    Brașov.


    Practic,
    37.182 de cetăţeni din Ţara Făgăraşului vor beneficia de servicii de furnizare
    a apei potabile, ca urmare a investițiilor care vor fi realizate în alimentarea
    cu apă, iar 36.436 de locuitori vor fi racordaţi la canalizare, după
    finalizarea investițiilor în infrastructura de apă uzată.


  • Dezvoltarea infrastructurii de apă şi apă uzată

    Dezvoltarea infrastructurii de apă şi apă uzată

    Un trai decent, fie
    că vorbim de mediul urban, fie că vorbim de cel de la sate, este legat de accesul la servicii, bunuri,
    infrastructură de diferite tipuri. În acest sens, prezența sau absența acestora
    dă notă asupra calității vieții. Uniunea Europeană, prin finanțări, susține
    demersurile administrațiilor publice locale și județene pentru a înlătura
    anumite decalaje. Este și cazul a ceea ce urmează să se întâmple în județul
    Suceava. Să adăugăm că, recent, a fost semnat contractul de finanțare; sume
    importante care se vor regăsi ca lucrări, investiții în întregul județ.
    Informații pe acest subiect sunt oferite de domnul Viorel Seredenciuc,
    vicepreședinte al Consiliului Județean Suceava.




    Una dintre cele mai
    importante investiții, dacă nu cea mai importantă a județului cu fonduri
    europene.






    Așa este, cea mai mare investiție pe fonduri europene
    din județul Suceava. Contractul a fost semnat în luna decembrie. Proiectul este
    în valoare de 234 de milioane de euro, bani care vin în mare majoritate de la
    Uniunea Europeană. Vorbim de paisprezece localități unde se va completa
    necesarul de conducte de apă și de
    canalizare și stații de epurare, în unele din ele, iar în alte localități,
    localități mari, se va lua de la zero
    introducerea de apă și de canalizare.

    Vorbim de nouă orașe și municipii și
    cinci comune. Numărul de beneficiari ai acestui proiect este mare, aproximativ
    226 de mii de locuitori ai județului, astfel încât, pe aria de acoperire a proiectului, va crește gradul de conectare,
    pentru apă, cu 17%, ajungând la 82%, iar pentru canalizare va crește cu peste
    20%, ajungând până la 91%. Astfel, vom încerca să ne conformăm directivelor
    Uniuni Europene, în primul rând, pentru canalizare, pentru localitățile cu mai
    mult de 2000 de locuitori, echivalent.





    La sfârșitul anului
    2019, a fost semnat contractul de finanțare, care este termenul de realizare a
    tuturor acestor lucrări?




    Sunt câțiva pași
    care trebuie urmați, pași obligatorii. Sperăm ca în acest an să avem
    consultantul, iar, probabil, spre sfârșitul anului sau, cel târziu, la
    începutul anului viitor, vom trece la atribuirea contractelor de lucrări; iar
    termenul de realizare va fi, probabil, de circa doi ani de zile.


  • Anunţ istoric de la NASA

    Anunţ istoric de la NASA

    Motorul de căutare Google şi-a
    schimbat, pe 28 septembrie, logoul, pentru a marca descoperirea dovezilor
    spectrale ale prezenţei sărurilor hidratate pe Marte. Agenţia Aerospaţială
    Americană, care a făcut anunţul istoric privind existenţa apei în stare lichidă
    pe planeta Marte, a precizat, însă, că nu au fost găsite probe directe ale
    acestei prezenţe. Savanţii americani sunt de părere, însă, că fâşiile de sare
    hidratată – care au o culoare întunecată – ce apar pe scoarţa Planetei Roşii
    sunt în mod direct asociate cu fluxurile de apă care curg în mod periodic pe
    Marte.


    În prezent, NASA controlează cinci misiuni de explorare
    pe orbită şi la suprafaţa acestei planete – roverele
    robotizate Opportunity şi Curiosity, care au ajuns la
    suprafaţa lui Marte în 2004 şi respectiv 2012, precum şi sondele orbitale Mars Odyssey, MRO
    şi MAVEN. Sonda europeană Mars Express şi cea indiană Mars
    Orbiter Mission transmit, de asemenea, date de pe orbita marţiană. Datele transmise de sateliţi
    arată o serie de elemente de relief care apar pe versanţii marţieni, elemente
    asociate cu depozitele de sare. Astfel de depozite de sare ar putea să modifice
    punctele de îngheţare şi de evaporare ale apei în atmosfera rarefiată de pe
    Marte, păstrând apa respectivă în stare lichidă suficient de mult timp pentru
    ca aceasta să poată să curgă la nivelul scoarţei marţiene. Altfel spus, probele
    specialiştilor sugerează că apa apare şi dispare pe planetă odată cu anotimpurile
    marţiene.

    Prezenţa apei în stare lichidă va avea implicaţii majore în
    eforturile oamenilor de a explora planeta Marte – este de părere jurnalistul de
    ştiinţă Alexandru Mironov: Eu cred că proiectanţii viitoarelor
    călătorii spre Marte – care nu sunt îndepărtate, sunt chiar mai aproape decât
    credem – pot răsufla usuraţi – nu mai trebuie să transportăm apa în containere
    gigantice, de aici şi până pe planeta vecină. Pentu că apa este, ca să zic aşa,
    la bordul viitoarei planete pe care o va locui Homo Sapiens, marţianul,
    pământeanul transformat în marţian. Inginerii vor găsi metode de a scoate apa
    curată din amestecul de săruri cu apă, sunt nişte săruri de clorat şi perclorat
    de magneziu şi de sodiu, iar din ele se poate scoate apa, care apare destul de
    des pe planetă, în fiecare vară a planetei.

    Se poate considera că dovezile
    privind existenţa apei în stare lichidă pe Marte deschid calea unei descoperiri
    mult mai importante, anume existenţa vieţii pe această planetă? Alexandru Mironov: Eu nu mă îndoiesc că există forme de viaţă. Ele
    se numesc bacterii extremofile, care trăiesc în condiţii extreme, aşa cum pe
    Pământ se găsesc în deşerturile Atacama, în Sahara, şi cu siguranţă acolo le
    vom găsi. Prin urmare viaţa marţiană există, poate că e abia la începutul
    dezvoltării şi evoluţiei ei, sau poate, aşa cum se bănuieşte, planeta Marte a
    fost prima care a adăpostit viaţa, după care un eveniment cosmic, o catastrofă
    cosmică a făcut ca atmosfera să se subţieze, ca apa să se sublimeze, să dispară
    în spaţiul cosmic sau să fie transferată pe Pământ. Ceea ce e posibil să se fi
    întamplat.

    Alexandru Mironov crede că în 2019 e probabil să se facă prima testare
    a zborului uman spre Marte. Un echipaj va porni de pe Pământ, o navă având
    un cuplu la bord va da ocol planetei Marte şi se va întoarce acasă după un zbor
    de 501 zile. Astronomii au aceasta matematică celestă care funcţionează
    impecabil. Ştim précis că atât va dura drumul dus-întors. Va da ocolul planetei
    Marte exact aşa cum a făcut în 1968 o navă pământeană care a plecat chiar în
    ziua de Crăciun, a dat ocol Lunii şi s-a întors acasă, iar acesta a fost
    semnalul că peste un an, în 1969, Neil Armstrong avea să pună piciorul pe
    satelitul Pământului. Asta se va întâmpla în 2019 cu zborul până la Marte şi
    înapoi, fără escală. De ce 2019? Atunci va fi o fereastră, adică un
    moment de maximă apropiere a planetelor. Omul va avea ocazia să pună piciorul
    pe Marte în 2031, când NASA are programată o asemenea misiune, a
    explicat Alexandru Mironov: Probabil va fi o echipă internaţională, pentru
    că o asemenea aventură este a întregii omeniri şi minţile cele mai luminate,
    oamenii cei mai dibaci vor fi folosiţi la aventura asta. Eu apreciez că în
    următorii ani va porni un program care va consta în trimiterea mai multor nave,
    dintre care prima e robotică şi lansează la sol un fel de fabrică dotată cu
    roboţi pentru a asigura cele necesare viitorilor marţieni, al doilea echipaj va
    fi uman, al treilea va fi din nou de roboţi, al patrulea va fi uman şi tot aşa.
    Şi de fiecare dată pe orbită în jurul planetei va fi lansată o navă care să-i
    aştepte pe cei de jos pentru a se întoarce acasă.

    Roboţii vor construi
    o staţie specială care va include şi o uzină de produs oxigen. Toate acestea înseamnă că pe Marte
    există, peste 300-400 de ani, un viitor pentru civilizaţia Pământului. Omenirea
    există de 200.000 de ani, omenirea sub forma Homo Sapiens. Nu mai încăpem pe
    Pământ, e clar, suntem 7,4 miliarde, aminteşte Alexandru Mironov.

  • Băile Herculane – Întoarcerea la apă

    Băile Herculane – Întoarcerea la apă

    “Întoarcere la apă! Echilibru şi sănătate”. Aşa ar putea fi promovată una dintre cele mai vechi staţiuni balneare din România şi chiar din lume, atestată documentar în anul 153 e.n. Situată în vestul României, staţiunea face parte din Parcul Naţional Valea Cernei — Domogled şi se află pe aceeaşi paralelă cu Nisa sau Veneţia. Nu puţini au fost cei care au apreciat climatul mediteranean. Însă şi mai mulţi au fost cei care au recunoscut puterea tămăduitoare a apelor termale din Băile Herculane.



    Staţiunea Băile Herculane merită o atenţie mai mare decât a avut-o în ultimii 25 de ani, spune dr. Viorel Silvoşeanu, medic primar specializat în recuperare, medicină fizică şi balneologie. Destinaţia pe care v-o propunem azi dispune de factori de tratament ce o atestă de 2.000 de ani.


    Aici există un puternic aer ionizat, oxigenat, mereu proaspăt datorită curenţilor de aer de pe Valea râului Cerna şi a altitudinii. Ionizarea e cea mai accentuată în această zonă şi e variabilă în funcţie de momentul zilei — seara fiind şi mai accentuată. Ce înseamnă ionizarea negativă intensă? În marile oraşe, prezenţa ionilor este de 80-100 pe centimetru cub. Dacă la Herculane cifra creşte la 2.000, influenţa e clar pozitivă. Ei sunt cei care ne fac un somn uşor, care ne echilibrează sistemul nervos. Ionii negativi stimulează metabolismul şi favorizează cicatrizarea. Dispunem de o gamă largă de factori terapeutici şi de proceduri. Prima şi cea de bază este baia sulfuroasă termală, care le face bine tuturor celor care vizitează staţiunea. Pe lângă baia sulfuroasă, avem în ofertă băi termale de plante. Subliniez că sunt plante autentice şi nu esenţe chimice. Folosim menta, păducelul, gălbenelele, florile de salcâm, coada şoricelului şi, nu în ultimul rând, lavanda. Folosim fizioterapia de joasă, medie sau înaltă frecvenţă — magnetică, laser, cu infraroşii, prezentă în toate hotelurile de cură în România, oferim şi masaj terapeutic de relaxare, hidrokineto şi kineto la sală, consiliere psihologică şi educaţie medicală continuă.”



    Dr. Viorel Silvoşeanu ne-a precizat de ce e atât de recomandată baia generală sulfuroasă ca tratament curativ: O folosim în tratamentul afecţiunilor degenerative. În termeni internaţionali e vorba despre osteoartroză, reumatism cronic degenerativ. Folosim această baie pentru afecţiuni ale aparatului locomotor, afecţiuni ale sistemului nervos, ale pielii, ale aparatului genital sau neurologice, fie centrale sau periferice. Nu în ultimul rând, o folosim în cazul afecţiunilor posttraumatice rezultate din accidente de muncă sau de circulaţie, care lasă în urma lor destul de multe sechele. Baia sulfuroasă are o acţiune benefică asupra organismului prin trei factori majori: chimic, termic şi mecanic. Componenta chimică majoră e sulful, nu cel pe care îl întâlnim în tabelul lui Mendeleev, ci hidrogen sulfurat. Aşa cum e prezent el la noi, pătrunde pe cale cutanată în circuitul sanguin, dar şi pe cale inhalatorie. Acesta reface cartilagiile articulare, un fapt necesar pentru cei cu uzură a articulaţiilor.”



    Staţiunea Băile Herculane are o tradiţie neîntreruptă, bimilenară. Este un colţ de rai, în frumoasa grădină a Banatului, situată pentru eternitate la poalele păduroase ale Carpaţilor sudici, în valea romantică a râului Cerna, spune Dorin Bălteanu, istoric: Romanii şi-au dat seama de efectul terapeutic ale acestor ape. Ele erau utilizate şi de către strămoşii noştri, dacii. Ei foloseau construcţii uşoare, din lemn, la locul de emergenţă al izvoarelor. Romanii, după cucerirea Daciei, le-au demolat şi au construit primele terme romane. Altarul din centrul vechi (al staţiunii) datează din anul 153. Este una dintre cele mai vechi staţiuni balneare din lume. Izvoarele termale de pe Valea Cernei, din poziţia lor pitorească, au captat atenţia administraţiei romane, care a făcut primele investiţii, a construit primele drumuri, apeducte, viaducte, terme romane. Staţiunea avea să devină în scurt timp un loc faimos de recreere şi de tratament, vizitat atât de simpli cetăţeni cât şi de importante personalităţi politice ale Imperiului Roman. Locul e plin de legende. Avem legenda lui Hercules, despre care se spune că, îmbăindu-se în apa miraculoasă a izvoarelor, s-a luptat cu Hydra de pe Valea Cernei. Avem statui megalitice, Sfinxul Cernei, Sfinxul Bănăţean de la Topleţ, basorelieful de la Băile Imperiale Romane, mărturii ale luptei lui Hercules cu Hydra pe Valea Cernei.”



    Herculane poate să însemne tratament, o călătorie prin oraşul liniştit, chiar romantic, pe dealurile dimprejur. Totuşi, bloggerul de turism Florin Arjocu, crede că poate să mai însemne ceva: Poate fi o tabără pentru călătorii în diverse părţi pe o rază de 100-200 de km împrejur. Turistul pleacă în drumeţii, iar apoi se întoarce la o baie termală, avantajul fiind că nu-şi mai cară după el bagajele. Există agenţii care au astfel de programe. Anul acesta am adăugat un circuit nou la cele existente. Prima pe lista mea ar fi o croazieră pe Dunăre. Se pleacă de la Orşova, se poate face o vizită şi la Muzeul Hidrocentralei Porţile de Fier. Pe Dunăre se va vedea Tabula Traiana, Statuia lui Decebal, Cazanele, se pot vizita şi câteva peşteri de pe Dunăre. Un alt exemplu pe care vi-l propun şi se va întâmpla din vara aceasta este excursia cu trenul pe ruta Oraviţa-Anina. 30 de km sunt parcurşi în două ore în care traseul înseamnă pod-tunel-pod şi tot aşa. Trenul e şi el foarte vechi, arată foarte bine. Este o experienţă grozavă. Vă recomand cu tărie să mergeţi cu acest tren. O altă destinaţie cu siguranţă mai puţin cunoscută. Sunt câteva sate, la vreo 20 de km de Herculane, în amonte, la care se ajunge urcând pe nişte scări din lemn. Odată ajunşi în vârful muntelui, peisajele sunt fantastice.”



    Fondator al portalului de turism Infotravel România, care va împlini 13 ani de activitate anul acesta, Petre Dordea, vă lansează invitaţia de final: Ne adresăm în primul rând celor care-şi doresc să vadă natură, istorie şi tradiţie, nu neapărat condiţii de cinci stele şi oferte all inclusive. Vă invit în România pentru că România e frumoasă, merită, aveţi multe lucruri interesante şi frumoase de văzut şi nu ştiu dacă e cea mai ieftină, dar în nici un caz nu e cea mai scumpă.”



    Până data viitoare, când vă aştept cu o nouă destinaţie, drum bun şi vreme frumoasă!