Tag: apicultori

  • Deputații cer UE și statelor membre să investească mai mult în protejarea sănătății albinelor

    Deputații cer UE și statelor membre să investească mai mult în protejarea sănătății albinelor

    Rezoluția adoptată la începutul lunii de Parlamentul European pune accentul pe nevoia unei strategii pe termen lung de sprijinire a apicultorilor.

    În momentul de față, Uniunea Europeană este al doilea cel mai mare producător de miere din lume, după China. În întreg spațiul comunitar sunt peste 600 de mii de apicultori, iar producția anuală ajunge la aproape 250 de mii tone de miere pe an. Cea mai mare cantitate provine din România, Spania și Ungaria. Cele trei țări sunt urmate de Germania, Italia și Grecia.

    În fiecare an însă sunt importate aproape 200 de mii tone de miere, adesea la un preț mai mic și de o calitate inferioară sau contrafăcută.

    În plus, epidemiile, agricultura intensivă, expunerea la substanțe chimice și condițiile meteo nefavorabile amenință capacitatea de producție a stupilor din statele membre.

    Trebuie să facem tot ce putem pentru a proteja mierea și albinele, întrucât 76 la sută din producția alimentară din Europa se bazează pe polenizare, albinele fiind indispensabile pentru securitatea noastră alimentară, a afirmat europarlamentarul maghiar, Norbert Erdos.

    Iar rezoluția adoptată în baza raportului întocmit de el cere executivului comunitar să crească bugetul pentru programele naționale apicole cu 50 la sută și să creeze scheme specifice de ajutor pentru crescătorii de albine în politica agricolă de după 2020.

    Prezent în plenul legislativului comunitar, Comisarul European pentru agricultura, Phil Hogan, a evitat să dea un răspuns clar: Prin politica agricolă comună Uniunea Europeană susține programele apicole naționale ale statelor membre. Contribuția este de 50 la sută din valoarea acestora. Acest lucru înseamnă 36 de milioane de euro în fiecare an. Considerați că această contribuție ar trebui mărită. Însă toată lumea cere mai mulți bani. Este un subiect pe care trebuie să îl discutăm la stabilirea viitorului buget multianual al Uniunii și în negocierile pentru reforma politicii agricole comune.

    Parlamentul European cere totodată un plan de acțiune la nivel comunitar pentru a combate mortalitatea albinelor şi programe pentru a crește rezistența la specii invadatoare. Este nevoie totodată de noi medicamente și de interzicerea tuturor pesticidelor cu efective negative asupra sănătății albinelor.

    Rezoluția legislativului comunitar conține totodată prevederi în privința mierii de import și a standardelor de calitate care trebuie respectate. În această privință, europarlamenarii cer o armonizare a inspecțiilor la frontieră, proceduri de testare în laborator mai eficiente și sancțiuni mai aspre pentru cei care încalcă regulile.

    Nu în ultimul rând, cred membrii Parlamentului European, Statele membre are trebui să facă mai mult pentru a informa publicul, și mai ales pe copiii, despre beneficiile consumului de miere și despre utilizările terapeutice ale produselor apicole.


  • Cristina Mateescu ne spune care sunt avantajele consumului de miere

    Cristina Mateescu ne spune care sunt avantajele consumului de miere

    Daca apicultorii se pregatesc sa extraga prima recolta
    de miere, Cristina Mateescu, Directoarea Institutului de Cercetare Dezvoltare
    in Apicultura ne spune care sunt avantajele consumului de miere, ce proprietati
    are fiecare tip de miere in parte si cat de eficienta este apicultura
    romaneasca.

    Aici puteţi asculta Reporter RRI din 29 mai 2015.


  • Sprijin pentru agricultura românească

    La începutul anilor ’70, la Băneasa, o zonă limitrofă Bucureştiului, apărea primul combinat apicol din lume. Era dovada scarei largi la care se practica apicultura în România, într-o perioadă în care, ce-i drept, agricultura, alături de industrie, era motorul economiei, una centralizată, de tip comunist. Apicultura, ce, în vremea aceea, era considerată o ramură de prim rang a agriculturii, producea mai mult pentru export, care, în viziunea regimului, contribuia enorm la buna imagine externă a ţării.



    După apusul regimului, în 1989, apicultura, ca întreg domeniul agricol, a cunoscut un declin accentuat, în special din cauza dispariţiei celebrelor cooperative agricole de productie (CAP), structuri locale în care regimul împărţise activitatea în domeniu, după colectivizarea forţată pe care comuniştii o făcuseră de la sfârşitul anilor ’40 până la începutul anilor ’60. După alţi 25 de ani, apicultura românească se află într-un moment bun, în care producţia, locul patru în Europa, şi calitatea, susţin specialiştii, îi conferă o bună carte de vizită.



    Totuşi, la fel ca-n perioada comunistă, mierea românească ia drumul străinătăţii, în condiţiile în care consumul intern pe cap de locuitor este aproape incomparabil cu cel din alte state europene — 500 de grame, pe an, în România, faţă de 2 kilograme, în Germania, cel mai mare consumator de pe continent. Totuşi, din cauza vremii nefavorabile, producţia internă a avut mult de suferit. Este motivul pentru care Guvernul de la Bucureşti, prin ministrul agriculturii, Daniel Constantin, a promis că, săptămâna aceasta, va aproba un ajutor, de aproape un milion de euro, destinat crescătorilor de albine.



    Pe de altă parte, a anunţat acelaşi oficial, executivul caută soluţii şi pentru contracararea pierderilor crescătorilor de vite şi oi care nu mai pot exporta animale vii din cauza bolii limbii albastre. Daniel Constantin, despre posibilele soluţii: ”Dacă exporturile de animale vii vor fi restricţionate, să încercăm să exportăm carcasă, să încercăm să dezvoltăm abatoarele şi probabil că vom face o strategie în acest sens pentru perioada următoare”.



    La rându-le, producătorii nu şi-au pierdut speranţa. Dumitru Andreşoiu, vicepreşedintele Federaţiei Pro Ovis: ”Sperăm să o localizăm, să nu se extindă în toată ţara. Exportul putem spune că a stagnat, nu putem spune chiar s-a blocat”. Problemele au apărut odată cu anunţul Iordaniei că interzice importurile de carne din Romania – al doilea exportator, după Australia, pentru ţara din Orientul Mijlociu.