Antichitatea
romană își glorifica învingătorii prin titluri, serbări publice și monumente de
for public. Unul dintre aceste monumente a fost și Trofeul lui Traian sau
Tropaeum Traiani, în limba latină, ridicat în Dobrogea, în sud-estul României,
în comuna Adamclisi. În cinstea împăratului roman Traian, Senatul și poporul
roman și-au omagiat liderul ridicând un monument impresionant pentru victoria
din primul război dacic din anii 101-102. Trofeul lui Traian este considerat
unul dintre cele mai mari și reprezentative monumente antice din România de azi
și de fapt el este elementul central al unui întreg ansamblu. Ceea ce se poate
vedea astăzi este o reconstruire sub supravegherea arheologilor, finalizată în
anul 1977.
Primele săpături la Adamclisi au
început în anul 1882, la 4 ani după ce România a primit Dobrogea în urma
războiului ruso-româno-turc din 1877-1878. Grigore Tocilescu, fondatorul școlii
române de arheologie, a fost cel care a inițiat campaniile de săpături și
cercetări care se vor desfășura pentru următorii o sută de ani. Monumentul
central este un soclu cilindric cu diametrul de 40 de metri și are mai multe
rânduri de trepte circulare. Deasupra soclului cilindric este amplasat un
acoperiș tronconic cu ornamente în formă de solzi, din mijlocul soclului înălțându-se
o structură hexagonală. În vârful structurii se află trofeul, un legionar roman
cu patru scuturi, înalt de aproape 11 metri. La baza trofeului se află două
grupuri statuare care conțin reprezentarea a trei prizonieri daci. Înălțimea întregului
monument este aproximativ egală cu diametrul bazei de 40 de metri.
Arheologul
Alexandru Barnea a condus săpături pe şantierul arheologic de la Adamclisi și
ne-a oferit detalii despre amplasamentul monumentului:
Monumentul de la Adamclisi face parte, de fapt, dintr-un
complex de monumente care se află pe dealul din apropierea satului actual şi
care este, de departe, cel mai impozant şi mai cunoscut de către toată lumea.
În apropiere există şi alte două monumente importante şi ruinele unui oraş.
Monumentul triumfal are în apropiere un tumul funerar, mormântul unui comandant
al cărui nume nu-l cunoaştem.
Puţin mai departe, la cîteva sute de metri, se
află ruinele unui altar funerar închinat celor care au căzut în bătălia care a
avut loc în această zonă. Este vorba despre luptele care au avut loc în
apropierea satului actual, pe platoul unde e astăzi monumentul, dar şi în
împrejurimi, între daci şi romani. Aceasta se întâmpla în anul 102, la
sfîrşitul aşa-numitului prim război dacic când dacii au încercat să-i atace pe
romani în propria provincie.
Prezența
romană la Dunărea de Jos era una consolidată cu un secol și jumătate înainte de
războaiele dacilor cu romanii. Alexandru Barnea a arătat că provincia Moesia Inferior, numele antic al
Dobrogei, era parte integrantă a civilizației și culturii romane:
Dacă avem o hartă în faţă, una
istorică, vom vedea că Dobrogea se afla în Imperiul roman, adică făcea parte
dintr-o provincie a imperiului care se numea Moesia Inferior. În această
provincie deja organizarea romană prinsese viaţă, exista armată romană,
administraţia romană funcţiona.
În acel moment dramatic pentru daci, regele
Decebal împreună cu aliaţii săi germanici i-au atacat pe romani în propriul
teritoriu încercînd să facă, în iarna anului 102, o diversiune. Atacaţi prin
surpindere, romanii au rezistat cu îndârjire, au avut pierderi multe, după
care, treptat, şi-au revenit, trupele trimise acolo au înfrînt alianţa daco-germanică
a lui Decebal. În urma acestor bătălii, romanii au decis, împăratul Traian
însuşi, să ridice aici un monument în amintirea acelor lupte tragice.
Ansamblul, din care făcea parte
monumentul, mai cuprindea un altar funerar, pe ai cărui pereți se aflau
înscrise numele celor aproximativ 3.800 de soldați romani căzuți în lupta de la
Adamclisi. De asemenea, există un mausoleu cu trei ziduri concentrice în care a
fost înmormântat comandantul roman care cu prețul vieții sale a decis victoria romană
din anul 102. Despre interpretările date monumentului ne-a vorbit Alexandru
Barnea:
Monumentul ridicat
se pare cu proiectul celebrului arhitect Apollodor din Damasc a fost inaugurat
în anul 109. Cu câţiva ani după aceea, când pacea se instalase şi aici, în zona
Dunării de Jos, şi în Dacia devenită provincie romană, în anul 113 mai exact,
era inaugurată la Roma Columna lui Traian. Columna, împreună cu monumentul de
la Adamclisi, am putea spune că sînt două acte de naştere, un original şi un
duplicat, al poporului român.
De altfel, mulţi istorici au şi spus acest lucru
despre aceste două monumente. Unele speculaţii privind monumentul de la
Adamclisi cum că ar fi fost refăcut sau făcut mai târziu decât data stabilită,
că ar fi o operă de refacere datând din perioada constantiniană nu s-au
adeverit în urma cercetărilor întreprinse în anii 1980. Cercetările la acest
monument, la tumulul şi la altarul funerar au fost mai demult încheiate, nu mai
sunt prea multe lucruri de spus despre partea de interpretare arheologică. Mai
rămân poate încă destul de multe în legătură cu interpretarea artistică şi
poate şi despre interpretarea istorică a reprezentărilor de pe monumentul
triumfal.
La
Adamclisi mai există o cetate romană întemeiată de împăratul Traian pe locul vechii
așezări geto-dacice. O bazilică păstrată in situ completează moștenirea de acum
aproape 2000 de ani.