La
sfârşitul săptămânii trecute, staţiunea Mneas din judeţul Arad a fost gazda unui festival cu o tradiţie de peste 20 de ani, Parada
Clătitelor. Pentru că la ediţia de anul trecut au venit aşa de mulţi spectatori
încât poliţia a dirijat cu greu traficul auto, pentru evenimentul din acest an
au fost pregătite 20 de mii clătite faţă de cele 15 mii de anul trecut. Parada
Clătitelor din nu este însă singurul festival de acest fel organizat în
România. La Prejmer, în judeţul Braşov, în februarie – martie este organizată o Caravană a
Clătitelor, eveniment care şi-a propus să aducă astfel în atenţie un obicei al
saşilor din zona Braşovului, legat, se pare, de plecarea tinerilor în armată.
Aceştia colindau prin sat pentru a-şi lua rămas bun, împărţind tuturor clătite
pentru ca oamenii să nu îi uite.
Pentru aluatul de
clătite avem nevoie de un pahar de făină, de un ou, de jumătate de pahar de
lapte, de apă minerală sau sifon, de ulei şi sare. Amestecăm făina cu oul
într-un castron şi adăugăm laptele până când obţinem un aluat cremos, de
consistenţa smântânii. Clătitele se prăjesc în tigaie în care turnăm foarte puţin
ulei pe care îl încingem înainte de a turna aluatul, cu ajutorul unui polonic.
Stratul trebuie să fie subţire şi uniform, iar clătita se prăjeşte până ce
capătă o culoare aurie, după care, cu ajutorul unei spatule sau, dacă aveţi
dexteritate, printr-o mişcare energică în sus a tigăii, o întoarceţi pe partea
cealaltă.
Inventate,
se pare, în Franţa, clătitele s-au răspândit în Europa astfel încât le putem
întâlni sub diferite nume în vestul Europei şi pe continentul nord-american,
dar şi în Europa centrală şi de Est. Pot fi servite ca desert, umplute cu
dulceaţă, gem sau cremă de ciocolată, dar şi ca aperitiv atunci când sunt
umplute cu legume sau cu carne. Uneori sunt consumate împreună cu felul
principal, de exemplu în Slovacia, unde friptura de gâscă este servită cu varză
roşie călită şi cu clătite. Şi în România le găsim pretutindeni, cel mai
frecvent ca desert, cu umplutură de dulceaţă.
În Transilvania găsim şi clătite cu umplutură
de carne tocată, de pui, de porc sau de vită, amestecată cu ceapă şi cu
ciuperci călite şi condimentată cu piper, cimbru, mărar sau boia. În Maramureş
am întâlnit însă un preparat inedit, dar care ţine cont de tradiţiile
gastronomice ale regiunii, clătite cu cârnaţi. Şi în zona Braşovului (centrul
României) am întâlnit o reţetă de clătite cu carne. După ce am pregătit clătite
de dimensiuni mai mari, fără a folosi zahăr, pregătim și umplutura. Avem nevoie de o ceapă, de un sfert de kg
de ciuperci, de un sfert de kg de carne tocată, de pui, de porc sau de vită şi
de condimente specifice (piper, cimbru, mărar sau boia). Călim uşor ceapa,
tocată mărunt, adăugăm carnea şi ciupercile, de asemenea, tocate, apoi turnăm
un pahar cu apă şi lăsăm umplutura să fiarbă înăbuşit. Condimentăm cu piper, cimbru și mărar mărunțit și adăugăm
sare după gust. Umplem clătitele, le înpăturim, le dăm prin ou şi pesmet şi le
prăjim în ulei. Există şi varianta de a le pune într-un vas, una peste alta,
între ele fiind straturi de carne tocată în amestec cu ciuperci și ceapă. Le
acoperim cu smântână şi le lăsăm în cuptor la foc mediu, pentru circa 20 de
minute. Se porționează și se servesc imediat.