Intrată de mult timp în folclorul urban bucureştean, printr-un cântec licenţios şi diverse anecdote, coana Miţa Biciclista a fost înconjurată mereu de o aură enigmatică: nu se ştia bine dacă chiar a existat sau nu. Asta s-a întâmplat până acum căţiva ani, când un imobil grandios, de patrimoniu, din zona istorică a Bucureştiului, a intrat în reparaţii. Era vorba chiar de casa Miţei Biciclista care-şi făcuse averea fiind prostituată de lux în prima parte a secolului XX. Numele ei adevărat era Maria Mihăescu, se născuse în 1885 într-un sat din judeţul Prahova şi provenea dintr-o familie extrem de modestă. Pe la 14-15 ani se pare că a început cariera de curtezană care a făcut rapid furori în Bucureşti: artişti plastici, scriitori, oameni politici şi aristocraţi au fost fermecaţi de ea. Astfel, Maria Mihăescu a reuşit să-şi depăşească statutul social şi chiar să devină deschizătoare de drumuri în capitală.
Casa ei, recent restaurată şi redeschisă publicului larg, este la fel de remarcabilă precum a fost şi prima ei proprietară, ne povesteşte Edmond Niculuşcă, preşedintele Asociaţiei Române pentru Cultură, Educaţie şi Normalitate ARCEN.
Casa este ridicată între 1908 și 1910. Este deci gata înaintea Marelui Război. I-a fost făcută cadou de către principele Ferdinand (viitorul rege al României, Ferdinand) frumoasei, extravagantei și foarte cunoscutei pe-atunci Maria Mihăiescu. Clădirea a fost proiectată de Nicolae Mihăescu, fără legătură de rudenie cu Maria Mihăescu. Pur şi simplu aşa se numea și arhitectul. E o clădire atipică pentru București, cu elemente Art Nouveau, ceea ce e rar în capitală. E o clădire mare, impresionantă, ridicată peste drum de Biserica Amzei, la intersecția dintre zona comercială a Pieței Amzei, unde pe atunci se aflau halele ridicate în timpul lui Carol I, și cartierul aristocratic plin de case ale bunelor familii din capitală: familia Kretzulescu, familia Monteoru, familia Brătianu și așa mai departe. Casa este primită cadou, așadar, de Maria Mihăescu. La doar 23 de ani, ea devenise celebră cu câțiva ani înainte, câștigase o bătaie cu flori pe Coasta de Azur, în Franța, apoi o un concurs de pălării în Monaco și faima i se datorează şi presei franceze care scrie despre frumusețea și extravaganța acestei demi-mondene, cum a fost numită de presa bucureșteană.
Pe vremea aceea, unele din fetele sărace se vedeau nevoite să recurgă la prostituţie, căci altfel decât prin căsătorie, existau puţine şanse ca femeile să se întreţină. Se pare că la 1927 în România practicau prostituţia în jur de 12.000 de femei, majoritatea în condiţii precare. Curtezanele de lux precum Maria Mihăescu erau destul de puţine, iar atunci când apărea una ce îmbina şi curajul, şi farmecul personal, era imediat remarcată precum cea care-şi va câştiga faima drept Miţa Biciclista.
Edmond Niculuşcă revine cu amănunte: Tot presa bucureșteană, cea de satiră, o numește Mița Biciclista, pentru că este prima femeie care se urcă pe bicicletă, care poartă pantaloni la București, care făcea plajă la bustul gol pe malul lacului Herăstrău, motiv pentru care este și ridicată de poliție. Așadar, o extravagantă, dar în același timp o feministă înainte de vremuri, care sucește, am putea spune, mințile multor bărbați din capitală și nu doar din Capitală. Era cât pe ce să devină soția regelui Portugaliei, Manuel, Chiar dacă nu a ajuns să se căsătorească cu el, a fost însă o regină sau o prințesă a timpurilor ei. În București și casa din Piața Amzei a adăpostit multe evenimente mondene, unde s-au stabilit și legături politice, alianțe politice și comerciale și așa mai departe.
În anii 1940, Maria Mihăescu se mărită cu generalul Alexandru Dimitrescu, dar curând încep să apară şi problemele financiare. Iar în timpul comunismului casa ei va fi naţionalizată. Maria a trăit, însă, peste 80 de ani, murind în 1968 în timp ce legenda Miţei Biciclista s-a consolidat.
