Radio România Internațional

Tag: ardei

  • Tocan gorjenesc

    Tocan gorjenesc

    Fiecare provincie a
    României are mâncăruri specifice sau cu denumiri de origine, precum vinurile.
    Amestec de bucăţi de carne în sos, cu sau fără cartofi, tocana sau tocăniţa este însoţită
    uneori de denumirea de origine. Există, de exemplu, tocăniţă muntenească cu
    carne de viţel, tocăniţă ardelenească cu pui şi tocăniţă moldovenească.


    În această ediţie vă prezentăm reţeta de tocan de oaie gorjenesc. Este
    o mâncare despre care
    oamenii din zona Gorjului spun că este specifică
    acestor locuri, fiind asociată cu o îndeletnicire tradiţională, oieritul. Se
    pregăteşte în ceaun de fontă, la cârlig. Conform obiceiului ciobanilor din
    zona Gorjului, ceaunul de fontă trebuie atârnat într-un cârlig, deasupra
    focului făcut, în mod tradiţional, cu lemne din pădure. Tocanul poate fi
    pregătit însă şi în bucătărie, pe plită, preferabil tot într-un vas de fontă.
    Avem nevoie de carne de oaie, pulpă sau coaste, de câteva cepe şi de câţiva ardei
    uscaţi. De menţionat că în Oltenia, există obiceiul de a pune la uscat ardei
    roşii, asemănători cu capia, dar mai puţin cărnoşi din care se fac diverse
    mâncăruri şi care, datorită aromei lor, sunt folosiţi şi la prepararea
    tocanului. Li se mai spune şi ardei raci. Mai avem nevoie de câteva boabe de
    piper negru, de una, două foi de dafin şi de câteva boabe de ienibahar.


    La
    început se pune grăsimea sau seul de oaie în tuci şi se lasă să se topească,
    urmează bucăţile de carne de oaie, se adaugă apă şi se lasă să fiarbă la foc
    mic până când carnea se desprinde de pe oase. Se îndepărtează oasele, adăugăm
    cepele, tăiate solzişori şi ardeii, tocaţi mărunt, precum şi celelealte
    condimente, iar carnea se va prăji uşor,
    în seu, la foc mic. Spre sfârşit, punem şi sare, după gust. Tocanul gorjenesc
    se serveşte cu mămăligă, preferabil cu murături şi cu un pahar de vin roşu, sec
    sau demisec.

  • Tocan gorjenesc

    Tocan gorjenesc

    Fiecare provincie a
    României are mâncăruri specifice sau cu denumiri de origine, precum vinurile.
    Amestec de bucăţi de carne în sos, cu sau fără cartofi, tocana sau tocăniţa este însoţită
    uneori de denumirea de origine. Există, de exemplu, tocăniţă muntenească cu
    carne de viţel, tocăniţă ardelenească cu pui şi tocăniţă moldovenească.


    În această ediţie vă prezentăm reţeta de tocan de oaie gorjenesc. Este
    o mâncare despre care
    oamenii din zona Gorjului spun că este specifică
    acestor locuri, fiind asociată cu o îndeletnicire tradiţională, oieritul. Se
    pregăteşte în ceaun de fontă, la cârlig. Conform obiceiului ciobanilor din
    zona Gorjului, ceaunul de fontă trebuie atârnat într-un cârlig, deasupra
    focului făcut, în mod tradiţional, cu lemne din pădure. Tocanul poate fi
    pregătit însă şi în bucătărie, pe plită, preferabil tot într-un vas de fontă.
    Avem nevoie de carne de oaie, pulpă sau coaste, de câteva cepe şi de câţiva ardei
    uscaţi. De menţionat că în Oltenia, există obiceiul de a pune la uscat ardei
    roşii, asemănători cu capia, dar mai puţin cărnoşi din care se fac diverse
    mâncăruri şi care, datorită aromei lor, sunt folosiţi şi la prepararea
    tocanului. Li se mai spune şi ardei raci. Mai avem nevoie de câteva boabe de
    piper negru, de una, două foi de dafin şi de câteva boabe de ienibahar.


    La
    început se pune grăsimea sau seul de oaie în tuci şi se lasă să se topească,
    urmează bucăţile de carne de oaie, se adaugă apă şi se lasă să fiarbă la foc
    mic până când carnea se desprinde de pe oase. Se îndepărtează oasele, adăugăm
    cepele, tăiate solzişori şi ardeii, tocaţi mărunt, precum şi celelealte
    condimente, iar carnea se va prăji uşor,
    în seu, la foc mic. Spre sfârşit, punem şi sare, după gust. Tocanul gorjenesc
    se serveşte cu mămăligă, preferabil cu murături şi cu un pahar de vin roşu, sec
    sau demisec.

  • Bograci

    Bograci

    Ardeiul
    gras, ardeii kapia şi gogoşarii fac parte din generoasa ofertă de toamnă din
    pieţele agroalimentare din România. În stare proaspătă, ardeiul gras este
    combinat, în salate, cu roşii, ceapă şi castraveţi, precum şi cu cuburi de
    brânză sau cu brânză rasă. Tot în stare proaspătă, ardeiul gras poate fi umplut
    fie cu salată de vinete coapte sau cu o cremă de brânză. De asemenea, ardeii
    graşi pot fi umpluţi cu orez, ciuperci sau carne tocată şi pregătiţi în cuptor.
    Tăiaţi în suviţe, pot fi folosiţi, împreună cu alte legume mărunţite, la ciorbe
    sau la mâncăruri pregătite pe plită sau în cuptor.


    În partea vestică a
    României, este pregătită o mâncare la
    care ardeiul gras este folosit într-o proporţie semnificativă. Se numeşte
    bograci şi este o mâncare specifică bucătăriei maghiare, a cărei reţetă a fost adaptată pentru a fi
    pregătită în aer liber. Se spune că atunci când este gătită în aer liber, în
    cazan de tuci (fontă), această mâncare capătă un gust cu totul şi cu totul
    deosebit.


    Nu
    este dificil să pregăteşti bograci, însă este o mâncare din categoria slow
    food, deoarece durează circa 3 ore. Se spune că lucrul cel mai important este
    ceapa, care trebuie pusă din belşug. Dacă avem două kg de carne, atunci trebuie
    curăţate şi tocate nu mai puţin de două kg de ceapă. Mai avem nevoie de câteva
    roşii, de suc de roşii sau de bulion, de doi, trei ardei iuţi şi de câţiva
    ardei graşi, de boia dulce, de câţiva căţei de usturoi, două foi de dafin,
    ulei, piper măcinat şi sare.


    Ceapa,
    tocată mărunt, se căleşte uşor în ulei, după care adăugăm şi carnea, tăiată în
    cubuleţe. Caracteristic pentru această mâncare este amestecul de cărnuri. Poate
    fi folosită carne de vită în amestec cu carne de porc sau carne de porc, vită
    şi oaie laolaltă. Se pun şi celelalte legume, tocate mărunt, inclusiv ardeii
    graşi, tăiaţi în feliuţe subţiri. Putem renunţa la ardeii iuţi dacă nu dorim să
    fie prea condimentat. Important este ca boiaua dulce să fie presărată acum în
    ceaun pentru a da culoare şi gust deoarece ea se dizolvă doar în ulei. Turnăm
    apoi puţină apă şi suc de roşii sau bulion, cât să acopere compoziţia, punem şi
    foile de dafin, puţin piper şi lăsăm să fiarbă încet, amestecând din când în
    când. Când este aproape gata, adăugăm sare după gust, precum şi frunze tocate
    de pătrunjel. Se serveşte cald, alături de cartofi natur, mămăligă sau paste.

  • Bograci

    Bograci

    Ardeiul
    gras, ardeii kapia şi gogoşarii fac parte din generoasa ofertă de toamnă din
    pieţele agroalimentare din România. În stare proaspătă, ardeiul gras este
    combinat, în salate, cu roşii, ceapă şi castraveţi, precum şi cu cuburi de
    brânză sau cu brânză rasă. Tot în stare proaspătă, ardeiul gras poate fi umplut
    fie cu salată de vinete coapte sau cu o cremă de brânză. De asemenea, ardeii
    graşi pot fi umpluţi cu orez, ciuperci sau carne tocată şi pregătiţi în cuptor.
    Tăiaţi în suviţe, pot fi folosiţi, împreună cu alte legume mărunţite, la ciorbe
    sau la mâncăruri pregătite pe plită sau în cuptor.


    În partea vestică a
    României, este pregătită o mâncare la
    care ardeiul gras este folosit într-o proporţie semnificativă. Se numeşte
    bograci şi este o mâncare specifică bucătăriei maghiare, a cărei reţetă a fost adaptată pentru a fi
    pregătită în aer liber. Se spune că atunci când este gătită în aer liber, în
    cazan de tuci (fontă), această mâncare capătă un gust cu totul şi cu totul
    deosebit.


    Nu
    este dificil să pregăteşti bograci, însă este o mâncare din categoria slow
    food, deoarece durează circa 3 ore. Se spune că lucrul cel mai important este
    ceapa, care trebuie pusă din belşug. Dacă avem două kg de carne, atunci trebuie
    curăţate şi tocate nu mai puţin de două kg de ceapă. Mai avem nevoie de câteva
    roşii, de suc de roşii sau de bulion, de doi, trei ardei iuţi şi de câţiva
    ardei graşi, de boia dulce, de câţiva căţei de usturoi, două foi de dafin,
    ulei, piper măcinat şi sare.


    Ceapa,
    tocată mărunt, se căleşte uşor în ulei, după care adăugăm şi carnea, tăiată în
    cubuleţe. Caracteristic pentru această mâncare este amestecul de cărnuri. Poate
    fi folosită carne de vită în amestec cu carne de porc sau carne de porc, vită
    şi oaie laolaltă. Se pun şi celelalte legume, tocate mărunt, inclusiv ardeii
    graşi, tăiaţi în feliuţe subţiri. Putem renunţa la ardeii iuţi dacă nu dorim să
    fie prea condimentat. Important este ca boiaua dulce să fie presărată acum în
    ceaun pentru a da culoare şi gust deoarece ea se dizolvă doar în ulei. Turnăm
    apoi puţină apă şi suc de roşii sau bulion, cât să acopere compoziţia, punem şi
    foile de dafin, puţin piper şi lăsăm să fiarbă încet, amestecând din când în
    când. Când este aproape gata, adăugăm sare după gust, precum şi frunze tocate
    de pătrunjel. Se serveşte cald, alături de cartofi natur, mămăligă sau paste.

  • Mâncăruri de post din vinete

    Mâncăruri de post din vinete

    Pe lângă roşii şi ardei, vinetele sunt nelipsite
    din alimentaţia românilor sub formă de salată în lunile călduroase de vară şi
    de mâncăruri mai mult sau mai puţin sofisticate în perioada toamnei. Coapte pe jar
    sau pe plită, vinetele se transformă uşor în salată sau umplutură pentru
    diferite alte legume. Tăiate în felii şi rumenite în tigaie, împănate sau
    umplute şi apoi introduse în cuptor, cu diferite sosuri, acestea sunt câteva
    dintre modalităţile prin care vinetele se transformă în delicioase aperitive
    sau mâncăruri. Vinetele au pătruns în spaţiul românesc odată cu
    expansiunea otomană în Europa. Mai mult decât atât, turcii au răspândit în
    Balcani şi reţete de preparare a vinetelor, precum şi denumiri comune de
    mâncăruri precum musacaua cu carne tocată de porc sau de pui.


    Se poate pregăti şi musaca fără carne, dar cu cartofi, ciuperci, ardei,
    ceapă şi smântână. Opţional se mai poate pune caşcaval. Avem nevoie de 6
    cartofi de mărime medie, de două vinete de mărime potrivită, de jumătate de kg
    de ciuperci, de 2 cepe şi de un ardei gras. Tăiaţi în cubuleţe, cartofii
    trebuie rumeniţi uşor în ulei după care sunt puşi într-un vas. Peste ei se pun
    vinetele, tăiate pe lung în felii subţiri şi rumenite puţin în ulei. Deasupra
    vinetelor se toarnă un amestec de legume călite în ulei, amestec alcătuit din
    ciuperci, ceapă şi ardei, toate mărunţite. Deasupra se toarnă smântână pe care
    o încălzim puţin pentru a o subţia şi în care adăugăm puţină sare şi mărar
    tocat mărunt. Vasul se lasă în cuptor la foc mic pentu circa 45 de minute. Spre
    sfârşit, deasupra se poate pune caşcaval ras. Smântâna poate fi înlocuită cu
    suc de roşii în care adăugăm frunze tocate de pătrunjel.


    Un alt preparat din vinete şi un amestec de legume călite îl întâlnim
    fie sub denumirea de vinete împănate, fie sub denumirea turcească imam bayaldî, care ar însemna imamul a leşinat. Se spune că de plăcere după a consumat
    această mâncare! Avem nevoie de două vinete mari, de câteva cepe, de jumătate de
    kg de roşii, de o căpăţână de usturoi, de 2…3 ardei graşi, de 2 morcovi şi de
    o ţelină, de un ardei iute, de o legătură de pătrunjel verde şi de ulei de
    măsline. Îndepărtăm cozile vinetelor şi le tăiem longitudinal, în jumătăţi.

    Le
    opărim uşor, le sărăm şi le lăsăm pentru o jumătate de oră să se scurgă. În
    acest interval de timp, într-o tigaie în care am pus ulei de măsline călim
    ceapa, apoi adăugăm morcovii şi ţelina, ardeii graşi, tăiaţi în fâşii subţiri
    şi roşiile tăiate în cubuleţe, iar la sfârşit usturoiul tăiat, de asemenea,
    mărunt. Punem apoi jumătăţile de vinete într-o tavă, iar în scobiturile pe care
    le facem în interiorul lor prin presare, cu o lingură, turnăm acest amestec de
    legume călite în care adăugăm şi frunzele de pătrunjel, tocate mărunt şi
    ardeiul iute, tăiat în felii subţiri. Băgăm tava la cuptor la foc potrivit
    pentru o jumătate de oră, după care punem jumătăţile de vinete în farfurii,
    presărând deasupra pătrunjel verde tocat. Poftă bună sau, în acest caz, leşin
    plăcut!



  • Mâncăruri de post din vinete

    Mâncăruri de post din vinete

    Pe lângă roşii şi ardei, vinetele sunt nelipsite
    din alimentaţia românilor sub formă de salată în lunile călduroase de vară şi
    de mâncăruri mai mult sau mai puţin sofisticate în perioada toamnei. Coapte pe jar
    sau pe plită, vinetele se transformă uşor în salată sau umplutură pentru
    diferite alte legume. Tăiate în felii şi rumenite în tigaie, împănate sau
    umplute şi apoi introduse în cuptor, cu diferite sosuri, acestea sunt câteva
    dintre modalităţile prin care vinetele se transformă în delicioase aperitive
    sau mâncăruri. Vinetele au pătruns în spaţiul românesc odată cu
    expansiunea otomană în Europa. Mai mult decât atât, turcii au răspândit în
    Balcani şi reţete de preparare a vinetelor, precum şi denumiri comune de
    mâncăruri precum musacaua cu carne tocată de porc sau de pui.


    Se poate pregăti şi musaca fără carne, dar cu cartofi, ciuperci, ardei,
    ceapă şi smântână. Opţional se mai poate pune caşcaval. Avem nevoie de 6
    cartofi de mărime medie, de două vinete de mărime potrivită, de jumătate de kg
    de ciuperci, de 2 cepe şi de un ardei gras. Tăiaţi în cubuleţe, cartofii
    trebuie rumeniţi uşor în ulei după care sunt puşi într-un vas. Peste ei se pun
    vinetele, tăiate pe lung în felii subţiri şi rumenite puţin în ulei. Deasupra
    vinetelor se toarnă un amestec de legume călite în ulei, amestec alcătuit din
    ciuperci, ceapă şi ardei, toate mărunţite. Deasupra se toarnă smântână pe care
    o încălzim puţin pentru a o subţia şi în care adăugăm puţină sare şi mărar
    tocat mărunt. Vasul se lasă în cuptor la foc mic pentu circa 45 de minute. Spre
    sfârşit, deasupra se poate pune caşcaval ras. Smântâna poate fi înlocuită cu
    suc de roşii în care adăugăm frunze tocate de pătrunjel.


    Un alt preparat din vinete şi un amestec de legume călite îl întâlnim
    fie sub denumirea de vinete împănate, fie sub denumirea turcească imam bayaldî, care ar însemna imamul a leşinat. Se spune că de plăcere după a consumat
    această mâncare! Avem nevoie de două vinete mari, de câteva cepe, de jumătate de
    kg de roşii, de o căpăţână de usturoi, de 2…3 ardei graşi, de 2 morcovi şi de
    o ţelină, de un ardei iute, de o legătură de pătrunjel verde şi de ulei de
    măsline. Îndepărtăm cozile vinetelor şi le tăiem longitudinal, în jumătăţi.

    Le
    opărim uşor, le sărăm şi le lăsăm pentru o jumătate de oră să se scurgă. În
    acest interval de timp, într-o tigaie în care am pus ulei de măsline călim
    ceapa, apoi adăugăm morcovii şi ţelina, ardeii graşi, tăiaţi în fâşii subţiri
    şi roşiile tăiate în cubuleţe, iar la sfârşit usturoiul tăiat, de asemenea,
    mărunt. Punem apoi jumătăţile de vinete într-o tavă, iar în scobiturile pe care
    le facem în interiorul lor prin presare, cu o lingură, turnăm acest amestec de
    legume călite în care adăugăm şi frunzele de pătrunjel, tocate mărunt şi
    ardeiul iute, tăiat în felii subţiri. Băgăm tava la cuptor la foc potrivit
    pentru o jumătate de oră, după care punem jumătăţile de vinete în farfurii,
    presărând deasupra pătrunjel verde tocat. Poftă bună sau, în acest caz, leşin
    plăcut!



  • Mâncăruri din prune afumate

    Mâncăruri din prune afumate

    În România sunt pregătite multe şi gustoase mâncăruri de post, fiind utilizate
    preponderent cartofi, orez, varză murată, prune afumate, gutui, suc de roşii şi
    altele. Mâncarea de prune uscate la fum sau, pe scurt, prune
    afumate este una dintre acestea. Avem nevoie de un kg de prune uscate, de două
    cepe, de o ceaşcă de orez, de ulei, zahăr şi sare. Prepararea începe cu
    spălarea prunelor în apă caldă, după care acestea se pun la fiert în apă rece.
    După primul clocot, se adaugă orezul şi ceapa tocată mărunt. Se lasă totul la
    fiert la foc mic, dar prunele trebuie să rămână întregi, iar la final adăugăm
    puţin ulei, zahăr şi sare după gust. Ca să obţinem o culoare mai frumoasă,
    pasăm câteva prune mai fierte, apoi le introducem în mâncare şi amestecăm uşor.
    Mâncarea se serveşte caldă, cu gogonele sau castraveţi muraţi.


    Prunele afumate pot fi
    folosite şi drept garnitură. Un preparat care, pe lângă efectul olfactiv, are şi unul vizual este puiul umplut cu prune. Avem nevoie de un pui, de circa
    un sfert de kg de prune afumate, cărora le scoatem sâmburii,
    de câteva ciuperci, de un
    morcov, un ardei gras şi de o
    ceapă. Ne mai trebuie câtiva căţei de usturoi, o legătură de pătrunjel, piper şi sare. Călim ceapa, tăiată solzişori, în puţin ulei, adăugăm ciupercile tăiate în felii subţiri,
    ardeiul gras tăiat în cubuleţe şi morcovul dat prin răzătoare. Lăsăm acest amestec la
    foc mic pentru 10 minute, apoi adăugăm şi prunele uscate pentru câteva minute. Condimentăm puiul şi pe interior, şi pe
    exterior şi îl umplem cu amestecul de legume călite. Dacă mai rămâne ceva, punem restul de
    legume călite într-o tavă, în care punem şi
    puiul umplut. Adăugăm o cană cu apă şi băgăm tava la cuptor pentru circa 45 de minute, la foc potrivit, până când puiul se rumeneşte. Puiul poate fi prezentat pe un platou şi apoi poate fi porţionat, amestecul de legume călite fiind garnitura.

  • Mâncăruri din prune afumate

    Mâncăruri din prune afumate

    În România sunt pregătite multe şi gustoase mâncăruri de post, fiind utilizate
    preponderent cartofi, orez, varză murată, prune afumate, gutui, suc de roşii şi
    altele. Mâncarea de prune uscate la fum sau, pe scurt, prune
    afumate este una dintre acestea. Avem nevoie de un kg de prune uscate, de două
    cepe, de o ceaşcă de orez, de ulei, zahăr şi sare. Prepararea începe cu
    spălarea prunelor în apă caldă, după care acestea se pun la fiert în apă rece.
    După primul clocot, se adaugă orezul şi ceapa tocată mărunt. Se lasă totul la
    fiert la foc mic, dar prunele trebuie să rămână întregi, iar la final adăugăm
    puţin ulei, zahăr şi sare după gust. Ca să obţinem o culoare mai frumoasă,
    pasăm câteva prune mai fierte, apoi le introducem în mâncare şi amestecăm uşor.
    Mâncarea se serveşte caldă, cu gogonele sau castraveţi muraţi.


    Prunele afumate pot fi
    folosite şi drept garnitură. Un preparat care, pe lângă efectul olfactiv, are şi unul vizual este puiul umplut cu prune. Avem nevoie de un pui, de circa
    un sfert de kg de prune afumate, cărora le scoatem sâmburii,
    de câteva ciuperci, de un
    morcov, un ardei gras şi de o
    ceapă. Ne mai trebuie câtiva căţei de usturoi, o legătură de pătrunjel, piper şi sare. Călim ceapa, tăiată solzişori, în puţin ulei, adăugăm ciupercile tăiate în felii subţiri,
    ardeiul gras tăiat în cubuleţe şi morcovul dat prin răzătoare. Lăsăm acest amestec la
    foc mic pentru 10 minute, apoi adăugăm şi prunele uscate pentru câteva minute. Condimentăm puiul şi pe interior, şi pe
    exterior şi îl umplem cu amestecul de legume călite. Dacă mai rămâne ceva, punem restul de
    legume călite într-o tavă, în care punem şi
    puiul umplut. Adăugăm o cană cu apă şi băgăm tava la cuptor pentru circa 45 de minute, la foc potrivit, până când puiul se rumeneşte. Puiul poate fi prezentat pe un platou şi apoi poate fi porţionat, amestecul de legume călite fiind garnitura.

  • Ciorbă rădăuțeană

    Ciorbă rădăuțeană

    Astăzi vă prezentăm reţeta unei ciorbe
    inventate într-un oraş din Bucovina (provincie istorică din nordul României) şi
    care se numeşte chiar ciorbă rădăuţeană. Situat la circa 40 de km nord faţă de
    Suceava, oraşul Rădăuţi este una dintre cele mai vechi aşezări moldoveneşti,
    atestată documentar în anul 1413.


    Ciorba
    rădăuţeană a apărut în urmă cu peste patru decenii când o bucătăreasă din oraş
    a dorit să modifice ceva la ciorba de burtă, un preparat întâlnit oriunde în
    România, dar care în acest oraş nu prea se afla printre preferinţele
    consumatorilor. Încet, încet acest preparat s-a răspândit nu numai în Bucovina,
    ci și alte regiuni ale României, fiind întâlnit cu această denumire de origine
    în meniurile multor restaurante.


    Pentru
    prepararea acestei ciorbe avem nevoie de 4 pulpe de pui sau bucăţi de piept de
    pui. Alte ingrediente: 2 rădăcini de pătrunjel, câţiva morcovi, un ardei capia
    sau un ardei gras, 3-4 gălbenuşuri de ou, oţet, usturoi, puţină verdeaţă şi
    smântână, folosită la multe preparate bucovinene. Astfel, cu smântână se drege
    borșul de sfeclă roșie, venit în Bucovina pe filiera slavă, dar și borșul
    polonez cu cartofi și sfeclă roșie. Smântâna se folosește și la ciulamaua de
    ciuperci, ba chiar și păstrăvul se poate fierbe în smântână.


    Modul
    de preparare a ciorbei rădăuțene este destul de simplu. Se pun la fiert,
    într-un vas de maxim 3 litri, legumele, în prealabil curăţate, şi carnea de
    pui. Se lasă la fiert până ce carnea începe să se desprindă de pe oase. Apoi
    trebuie strecurată zeama astfel obţinută. Carnea dezosată şi legumele trebuie
    tăiate în bucăţi mici şi puse la fiert în zeama pe care am strecurat-o. Apoi se
    amestecă gălbenuşurile de ou şi smântâna şi, când zeama începe să dea in
    clocot, se toarnă amestecul de ou şi smântână, amestecând continuu pentru
    omogenizare. Ciorba rădăuţeană trebuie acrită cu oţet, după gust, şi i se
    adaugă, tot după gust, usturoiul zdrobit, puţin piper şi puţină verdeaţă
    mărunţită.

  • Ciorbă rădăuțeană

    Ciorbă rădăuțeană

    Astăzi vă prezentăm reţeta unei ciorbe
    inventate într-un oraş din Bucovina (provincie istorică din nordul României) şi
    care se numeşte chiar ciorbă rădăuţeană. Situat la circa 40 de km nord faţă de
    Suceava, oraşul Rădăuţi este una dintre cele mai vechi aşezări moldoveneşti,
    atestată documentar în anul 1413.


    Ciorba
    rădăuţeană a apărut în urmă cu peste patru decenii când o bucătăreasă din oraş
    a dorit să modifice ceva la ciorba de burtă, un preparat întâlnit oriunde în
    România, dar care în acest oraş nu prea se afla printre preferinţele
    consumatorilor. Încet, încet acest preparat s-a răspândit nu numai în Bucovina,
    ci și alte regiuni ale României, fiind întâlnit cu această denumire de origine
    în meniurile multor restaurante.


    Pentru
    prepararea acestei ciorbe avem nevoie de 4 pulpe de pui sau bucăţi de piept de
    pui. Alte ingrediente: 2 rădăcini de pătrunjel, câţiva morcovi, un ardei capia
    sau un ardei gras, 3-4 gălbenuşuri de ou, oţet, usturoi, puţină verdeaţă şi
    smântână, folosită la multe preparate bucovinene. Astfel, cu smântână se drege
    borșul de sfeclă roșie, venit în Bucovina pe filiera slavă, dar și borșul
    polonez cu cartofi și sfeclă roșie. Smântâna se folosește și la ciulamaua de
    ciuperci, ba chiar și păstrăvul se poate fierbe în smântână.


    Modul
    de preparare a ciorbei rădăuțene este destul de simplu. Se pun la fiert,
    într-un vas de maxim 3 litri, legumele, în prealabil curăţate, şi carnea de
    pui. Se lasă la fiert până ce carnea începe să se desprindă de pe oase. Apoi
    trebuie strecurată zeama astfel obţinută. Carnea dezosată şi legumele trebuie
    tăiate în bucăţi mici şi puse la fiert în zeama pe care am strecurat-o. Apoi se
    amestecă gălbenuşurile de ou şi smântâna şi, când zeama începe să dea in
    clocot, se toarnă amestecul de ou şi smântână, amestecând continuu pentru
    omogenizare. Ciorba rădăuţeană trebuie acrită cu oţet, după gust, şi i se
    adaugă, tot după gust, usturoiul zdrobit, puţin piper şi puţină verdeaţă
    mărunţită.

  • Ghiveci cu legume de toamnă

    Ghiveci cu legume de toamnă


    În România întâlnim mai multe moduri
    de a pregăti acel fel de mâncare în care sunt puse laolaltă multe dintre
    legumele toamnei şi anume ghiveci. Să precizăm că acest cuvânt, ghiveci, este
    folosit în vorbirea curentă nu doar în sens gastronomic, ci şi pentru a exprima
    o situaţie nedefinită, cu multe elemente disparate sau pentru a spune cuiva că
    a făcut un lucru prost, expresia folosită fiind ai făcut un ghiveci!.


    În mod obişnuit, la ghiveci se pun
    cartofi, ceapă, varză, morcovi, conopidă, ţelină şi ardei gras. Pentru a obţine
    8 -10 porţii, avem nevoie de un kg de cartofi, jumătate de kg de morcovi, o
    varză albă mică sau o conopidă, de vreo jumătate de kg, o ţelină, 5 cepe de
    mărime potrivită, câţiva căţei de usturoi, ulei, bulion sau suc de roşii, sare,
    piper. Tăiem în cubuleţe cartofii şi ţelina, tăiem în rondele morcovii, tăiem
    în felii subţiri ceapa şi mărunţim conopida şi varza. Ceapa trebuie călită uşor
    în ulei, apoi transferată într-o cratiţă cu apă, unde adăugăm, pe rând,
    celelalte legume. Când legumele sunt fierte, adăugăm o lingură de bulion şi
    usturoiul tocat mărunt şi apoi lăsăm compoziţia pentru jumătate de oră în
    cuptor, la foc mic. De menţionat este faptul că nu trebuie să amestecăm
    legumele în vas deoarece, fiind fierte, acestea se pot sfărâma. În final,
    adăugăm sare şi eventual piper după gust. Se consumă imediat, după ce se
    presară frunze proaspete de ţelină şi pătrunjel, tăiate mărunt. La aceste
    legume poate fi adăugată şi carne de pui sau de porc. În acest caz, la început
    punem în vas la fiert carnea, tăiată cubuleţe, pe care o spumăm, după care
    urmăm etapele pe care deja le-am prezentat.


    În Oltenia există un ghiveci de …
    mămăligă, în mod tradiţional făcut în ceaun, la vreme de toamnă. Nu se folosesc
    cartofii, însă în reţetă apar vinetele, dovleceii, roşiile, ciupercile şi fasolea verde, precum
    şi smântâna şi două ouă. Trebuie pregătită o mămăligă, din care luăm ca să
    întindem un strat pe fundul unui ceaun uns cu puţin ulei. Peste acest strat
    punem roşiile, făcute cubuleţe, ciupercile mărunţite şi ardeiul gras, tăiat
    suviţe. Batem cele două ouă, le amestecăm cu smântâna, cu puţin cimbru, cu
    piper negru măcinat şi cu puţină sare şi turnăm o parte peste legumele aflate
    în ceaun. Întindem un nou strat de mămăligă peste care punem vinetele,
    conopida, dovleceii şi varza, toate mărunţite, după care turnăm din nou
    smântână amestecată cu ou. Întindem un nou strat de mămăligă peste care punem fasole
    păstăi, roşii, tăiate cubuleţe şi puţin usturoi, tocat mărunt. Întindem un alt
    strat de mămăligă, ultimul, peste care punem telemea de oaie, dată pe răzătoare
    sau caşcaval peste care se toarnă restul de smântână cu ou. Dacă în loc de
    ceaun am folosit o cratiţă, atunci o putem lăsa în cuptor, la foc mic, pentru
    circa jumătate de oră. Chiar că am făcut nu ghiveci, nu-i aşa?

  • Ghiveci cu legume de toamnă

    Ghiveci cu legume de toamnă


    În România întâlnim mai multe moduri
    de a pregăti acel fel de mâncare în care sunt puse laolaltă multe dintre
    legumele toamnei şi anume ghiveci. Să precizăm că acest cuvânt, ghiveci, este
    folosit în vorbirea curentă nu doar în sens gastronomic, ci şi pentru a exprima
    o situaţie nedefinită, cu multe elemente disparate sau pentru a spune cuiva că
    a făcut un lucru prost, expresia folosită fiind ai făcut un ghiveci!.


    În mod obişnuit, la ghiveci se pun
    cartofi, ceapă, varză, morcovi, conopidă, ţelină şi ardei gras. Pentru a obţine
    8 -10 porţii, avem nevoie de un kg de cartofi, jumătate de kg de morcovi, o
    varză albă mică sau o conopidă, de vreo jumătate de kg, o ţelină, 5 cepe de
    mărime potrivită, câţiva căţei de usturoi, ulei, bulion sau suc de roşii, sare,
    piper. Tăiem în cubuleţe cartofii şi ţelina, tăiem în rondele morcovii, tăiem
    în felii subţiri ceapa şi mărunţim conopida şi varza. Ceapa trebuie călită uşor
    în ulei, apoi transferată într-o cratiţă cu apă, unde adăugăm, pe rând,
    celelalte legume. Când legumele sunt fierte, adăugăm o lingură de bulion şi
    usturoiul tocat mărunt şi apoi lăsăm compoziţia pentru jumătate de oră în
    cuptor, la foc mic. De menţionat este faptul că nu trebuie să amestecăm
    legumele în vas deoarece, fiind fierte, acestea se pot sfărâma. În final,
    adăugăm sare şi eventual piper după gust. Se consumă imediat, după ce se
    presară frunze proaspete de ţelină şi pătrunjel, tăiate mărunt. La aceste
    legume poate fi adăugată şi carne de pui sau de porc. În acest caz, la început
    punem în vas la fiert carnea, tăiată cubuleţe, pe care o spumăm, după care
    urmăm etapele pe care deja le-am prezentat.


    În Oltenia există un ghiveci de …
    mămăligă, în mod tradiţional făcut în ceaun, la vreme de toamnă. Nu se folosesc
    cartofii, însă în reţetă apar vinetele, dovleceii, roşiile, ciupercile şi fasolea verde, precum
    şi smântâna şi două ouă. Trebuie pregătită o mămăligă, din care luăm ca să
    întindem un strat pe fundul unui ceaun uns cu puţin ulei. Peste acest strat
    punem roşiile, făcute cubuleţe, ciupercile mărunţite şi ardeiul gras, tăiat
    suviţe. Batem cele două ouă, le amestecăm cu smântâna, cu puţin cimbru, cu
    piper negru măcinat şi cu puţină sare şi turnăm o parte peste legumele aflate
    în ceaun. Întindem un nou strat de mămăligă peste care punem vinetele,
    conopida, dovleceii şi varza, toate mărunţite, după care turnăm din nou
    smântână amestecată cu ou. Întindem un nou strat de mămăligă peste care punem fasole
    păstăi, roşii, tăiate cubuleţe şi puţin usturoi, tocat mărunt. Întindem un alt
    strat de mămăligă, ultimul, peste care punem telemea de oaie, dată pe răzătoare
    sau caşcaval peste care se toarnă restul de smântână cu ou. Dacă în loc de
    ceaun am folosit o cratiţă, atunci o putem lăsa în cuptor, la foc mic, pentru
    circa jumătate de oră. Chiar că am făcut nu ghiveci, nu-i aşa?

  • Ardei umpluţi

    Ardei umpluţi

    Generoasă oferta de legume a pieţelor agroalimentare din România ne-a dat ideea culinară pentru această săptămână. Ardeii umpluţi fie cu orez, ciuperci sau carne tocată reprezintă un preparat savuros. Nu trebuie să petreceţi timp îndelungat în bucătărie pentru prepararea lor, care este şi destul de simplă. Avem nevoie de circa 2 kg de ardei gras, de mărime medie cărora le scoatem cu grijă cotorul, nervurile şi seminţele din interior.



    Separat, pregătim umplutura. Avem nevoie de circa jumătate de kg de orez, de două cepe, de doi morcovi, de mărar şi frunze de pătrunjel, suc de roşii sau bulion şi de câteva roşii din al căror înveliş vom realiza capacele pentru ardeii umpluţi. Spălăm orezul şi îl lăsăm puţin la înmuiat. Tocăm cepele pe care le călim uşor în ulei, alături de morcovii dati pe răzătoare şi de cubuleţe făcute din miezul roşiilor al căror înveliş îl tăiem în rondele potrivite pentru a astupa ardeii. Amestecăm legumele călite cu orezul şi cu mărarul tocat mărunt.



    Condimentăm cu piper, punem sare după gust şi umplem ardeii cu această compoziţie, după care le punem capacele din roşii. Punem ardeii într-o cratiţă, fie culcaţi, fie cu capacele în sus, în orice caz turnăm apă şi suc de roşii astfel încât să îi acopere. Lăsăm să fiarbă la foc mic circa jumătate de oră, apoi se lasă cratiţa în cuptor pentru încă jumătate de oră. Spre final, se presară frunze tocate de pătrunjel. Ardeii umpluţi se servesc calzi, ornaţi cu frunze tocate de pătunjel şi acoperiţi cu iaurt sau cu smântână.



    Putem face umplutura şi cu ciuperci pe care le călim uşor în ulei împreună cu ceapa şi cu morcovii raşi, însă în acest caz vom folosi o cantitate mai mică de orez. De asemenea, putem folosi şi carne tocată, de porc, de vită sau în amestec. În acest caz, amestecăm carnea tocată cu orezul curăţat de eventualele impurităţi, spălat şi scurs şi cu cepele tăiate mărunt. De această dată nu mai este cazul să mai folosim morcovi. În compozitie adăugăm mărar tocat mărunt, piper şi sare după gust.



    Turnăm apă şi suc de roşii astfel încât să acopere ardeii, adăugăm şi miezul roşiilor din care am obţinut capacele pentru ardei şi lăsăm cratiţa la foc mic circa 45 de minute. Apoi băgăm cratiţa la cuptor şi o lăsăm la foc mic până când sosul scade suficient de mult. Ardeii umpluţi se servesc calzi, unul sau doi pe farfurie. Deasupra lor presărăm frunze de pătrunjel tocate mărunt şi turnăm puţină smântână. Un pahar de vin roşu demisec sau sec, servit la temperatura camerei, se adaugă în mod fericit acestui preparat al bucătăriei româneşti.

  • Ardei umpluţi

    Ardei umpluţi

    Generoasă oferta de legume a pieţelor agroalimentare din România ne-a dat ideea culinară pentru această săptămână. Ardeii umpluţi fie cu orez, ciuperci sau carne tocată reprezintă un preparat savuros. Nu trebuie să petreceţi timp îndelungat în bucătărie pentru prepararea lor, care este şi destul de simplă. Avem nevoie de circa 2 kg de ardei gras, de mărime medie cărora le scoatem cu grijă cotorul, nervurile şi seminţele din interior.



    Separat, pregătim umplutura. Avem nevoie de circa jumătate de kg de orez, de două cepe, de doi morcovi, de mărar şi frunze de pătrunjel, suc de roşii sau bulion şi de câteva roşii din al căror înveliş vom realiza capacele pentru ardeii umpluţi. Spălăm orezul şi îl lăsăm puţin la înmuiat. Tocăm cepele pe care le călim uşor în ulei, alături de morcovii dati pe răzătoare şi de cubuleţe făcute din miezul roşiilor al căror înveliş îl tăiem în rondele potrivite pentru a astupa ardeii. Amestecăm legumele călite cu orezul şi cu mărarul tocat mărunt.



    Condimentăm cu piper, punem sare după gust şi umplem ardeii cu această compoziţie, după care le punem capacele din roşii. Punem ardeii într-o cratiţă, fie culcaţi, fie cu capacele în sus, în orice caz turnăm apă şi suc de roşii astfel încât să îi acopere. Lăsăm să fiarbă la foc mic circa jumătate de oră, apoi se lasă cratiţa în cuptor pentru încă jumătate de oră. Spre final, se presară frunze tocate de pătrunjel. Ardeii umpluţi se servesc calzi, ornaţi cu frunze tocate de pătunjel şi acoperiţi cu iaurt sau cu smântână.



    Putem face umplutura şi cu ciuperci pe care le călim uşor în ulei împreună cu ceapa şi cu morcovii raşi, însă în acest caz vom folosi o cantitate mai mică de orez. De asemenea, putem folosi şi carne tocată, de porc, de vită sau în amestec. În acest caz, amestecăm carnea tocată cu orezul curăţat de eventualele impurităţi, spălat şi scurs şi cu cepele tăiate mărunt. De această dată nu mai este cazul să mai folosim morcovi. În compozitie adăugăm mărar tocat mărunt, piper şi sare după gust.



    Turnăm apă şi suc de roşii astfel încât să acopere ardeii, adăugăm şi miezul roşiilor din care am obţinut capacele pentru ardei şi lăsăm cratiţa la foc mic circa 45 de minute. Apoi băgăm cratiţa la cuptor şi o lăsăm la foc mic până când sosul scade suficient de mult. Ardeii umpluţi se servesc calzi, unul sau doi pe farfurie. Deasupra lor presărăm frunze de pătrunjel tocate mărunt şi turnăm puţină smântână. Un pahar de vin roşu demisec sau sec, servit la temperatura camerei, se adaugă în mod fericit acestui preparat al bucătăriei româneşti.