Tag: AREAl

  • Cancer Coregrafiat

    Cancer Coregrafiat


    Astăzi vorbim despre un subiect delicat, cancerul, în special cel de sân şi o abordare nespecifică a lui, spectacolul de dans contemporan “Cancer, Coregrafiat”. Acesta s-a născut în urma întâlnirii dintre Cătălina Florescu, dramaturgă și profesoară la Pace University din New York, și coregraful Cosmin Manolescu. Punând în centru un personaj masculin afectat de cancerul la sân, performance-ul își propune să atragă atenția asupra persoanelor care, indiferent de gen, suferă de această afecțiune, dar și asupra felului în care societatea răspunde sau eșuează să răspundă nevoilor lor medicale, sociale și afective. Conceput în cadrul unei rezidențe coregrafice desfășurate în anul 2022 la sediul AREAL din București, spectacolul este gândit ca o “călătorie emoțională cathartică și participativă”. Coregrafia şi interpretarea aparţin Cristinei Lilienfeld şi lui Cosmin Manolescu, membri fondatori ai AREAL spațiu pentru dezvoltare coregrafică (arealcolectiv.ro). Dar echipa de proiect este mult mai mare.



    Cosmin Manolescu a spus că pentru el însăşi ideea de a dansa este o celebrare a vieţii şi a morţii: “Cancer Coregrafiat vorbeşte despre un subiect destul de dificil, foarte emoţional pentru cei care au trecut prin cancer sau care lucrează cu cancerul şi, din această perspectivă, mă bucur să îi am alături de mine pe aceşti oameni frumoşi, care au zis “da” când le-am propus să se alăture acestui proiect. Cancerul nu e o boală care apare doar la femei, ci şi la bărbaţi, iar pentru aceasta, la premiera spectacolului, de la New York, vom avea cu noi, pe scenă un supravieţuitor al cancerului de sân, Michael Singer, care este o persoană foarte specială şi care va veni pe scenă să vorbească cu noi, în America. Eu am trecut indirect printr-o experienţă puternică cu cancerul şi cumva cred că această experienţă a ajutat la forma în care spectacolul ajunge la spectatori.”



    “Ce rămâne cu tine din această viaţă?” se întreabă pe rând protagoniştii, iar întrebarea ne d de gândit, ca spectatori. Cristina Lillienfeld a povestit despre îndepărtarea de textul iniţial, fără a ieşi însă din orizontul deschis de acesta: “Chiar de la început exista ideea aceasta de acceptare a morţii, a suferinţei şi de celebrare. Şi ce am făcut noi, a fost de fapt să facem mult mai explicite lucrurile astea, prin nişte gesturi performative. Pentru că e important să plece oamenii cu speranţă şi cu această idee că fiecare clipă trebuie trăită cât se poate de intens, dar sămânţa am simţit că e dintotdeauna acolo şi cred că de aceea a fost atât de flexibilă Cătălina, pentru că uneori dramaturgii ţin foarte mult la formatul pe care îl propun, iar ea chiar a fost extrem de deschisă la orice schimbare pe care am propus-o. Pentru că eram pe aceeaşi lungime de undă, de fapt.”



    La sfârşitul lunii septembrie 2022, compozitoarea Sabina Ulubeanu a fost cooptată în echipă, după cum a povestit: “Eu am rezonat imediat cu toată ideea textului şi cu tot ce făceau. Am participat şi la repetiţii, am participat şi la workshopurile lor. M-am apropiat cumva de această lume a lor, pornită din lectura textului Cătălinei, de la New York şi a fost foarte interesant pentru mine, pentru că în momentul în care am scris aceste lucrări, deşi aveam foarte mult material, enorm, video, aveam discuţiile, aveam textul, aveam absolut totul, m-am prefăcut că le uit şi am lăsat intuiţia să mă ghideze şi practic am accesat stratul acela care a rezonat în mine în timpul repetiţiilor şi în timpul discuţiilor. Şi am scris doar de acolo.”



    Cinty Ionescu este responsabilă cu video designul spectacolului: “Cred că nici în spectacolul acesta nu am încercat să urmăresc un oarecare fir epic în acest film pe care l-am făcut pentru spectacol, din care m-am inspirat ulterior cu direcţii pentru diversele momente ale spectacolului. Din pricina tematicii, care este destul de grea pentru toată lumea şi personală pentru foarte mulţi dintre noi, mie mi-a fost foarte greu să mă apuc de lucru. Şi au fost foarte utile toate aceste întâlniri, discuţii, momente de mişcare pe care le-am avut alături de Cristina şi Cosmin şi am ajuns în punctul ăsta.”



    Cadrul creat te ţine cu sufletul la gură, dar este contrapunctat cu elemente simbolizând viaţa, cea care învinge mereu. Aceasta este părerea unanimă a celor din echipa spectacolului de dans contemporan, “Cancer, Coregrafiat”, echipă din care face parte şi Alina Comănescu, navigatoare de pacienţi, ce vine cu un mesaj clar chiar în spectacol: prevenţia poate face să ieşi din statistici. (Alina Comănescu) “Ceea ce se vede pe scenă este o pledoarie pentru prevenţie. Din păcate, statistic vorbind, unul din trei poate face cancer. E cam dură această statistică. Numai că 40% dintre aceste cazuri sunt prevenibile, dacă avem un stil de viaţă sănătos şi echilibrat. Şi cred că despre asta este totul: încercăm nu să stigmatizăm, ci să transmitem un mesaj că dacă eşti bine cu tine, înveţi să fii bine cu tine, cred că e foarte important ca să nu fii acel 1 din 3.”



    Alexandros Raptis, lumini şi live DJ, a adăugat: “E o temă foarte grea şi mult mai comună sau cunoscută de mult mai mulţi oameni, din păcate. E foarte greu când lucrezi să nu cazi într-o formă de teatralitate super apăsătoare, că vii la spectacol care are şi titlul “Cancer Coregrafiat” şi te aştepţi să fie ceva. În acelaşi timp foarte uşor evitând asta poţi să cazi într-un derizoriu. Cel mai mult mi-a plăcut, dacă aş putea să spun aşa, alternarea stărilor. Legat de spectacol, câteodată pare că e teatru, că e spectacol, alteori pare că e performance şi alteori pare că noi facem o petrecere.”



    Premiera națională a spectacolului a avut loc pe 6 și 7 aprilie 2023 la ARCUB, în timp ce premiera internațională este programată în datele de 26 aprilie 2023 la Jersey Theatre City Center și 28 aprilie 2023 la ICR New York, pentru ca mai apoi să revină în România în luna iunie.




  • “Bucureşti – Oraş deschis”

    “Bucureşti – Oraş deschis”


    Intitulată “Bucureşti – Oraş deschis”, sesiunea din acest an a programului de finanţare nerambursabilă demarată de Primăria Capitalei prin ARCUB acordă susţinere financiară pentru 51 de programe, proiecte şi acţiuni culturale. Pentru a încuraja reactivarea sectorului creativ din Bucureşti, afectat de restricţiile impuse de pandemie, ediţia din 2021 a programului de finanţare “Bucureşti – Oraş deschis” susţine proiecte culturale care pun accent pe dezvoltarea şi inovarea sectorului cultural, pe reactivarea spaţiului public şi pe participarea şi implicarea locuitorilor atât în spaţii fizice, cât şi online, în acord cu priorităţile Strategiei Culturale a Municipiului Bucureşti 2016-2026. Printre proiectele culturale susţinute în cadrul sesiunii de finanţare “Bucureşti – Oraş deschis” se numără cea de-a 16-a ediţie a singurului festival internaţional de animaţie din Bucureşti, Animest, precum şi Noaptea Albă a Galeriilor şi Festivalul Internaţional de Muzică de Cameră Sonoro, Bucharest International Dance Film Festival #7, dar şi prima ediţie a Festivalului Internaţional de Teatru Rom din Bucureşti – Kathe Akana!, proiecte de artă urbană şi de educaţie prin cultură.



    Mihaela Păun, directoarea ARCUB. “Va fi o toamnă bogată în evenimente culturale. Sigur că ne-am fi dorit să putem începe anul în felul ăsta, numai că a durat ceva timp până când acest program și-a deschis porțile. Evident, există o perioadă în care oamenii fac aplicații și există niște comisii de experți care selectează proiectele. Din cele peste 160 de proiecte depuse se vor desfășura până la sfârșitul lui noiembrie 51 de evenimente. Este vorba despre festivaluri de film, muzică, teatru, dans, expoziții, festivaluri de arte vizuale, proiecte multimedia, proiecte street art, proiecte de activare urbană. Sunt incluse în program extrem de multe proiecte pe care le-am primit de la operatorii culturali independenți, în principiu au fost ONG-uri, dar au putut aplica și instituții publice, avem un proiect al Centrului Național de Dans, care este instituție publică. Instituțiile publice au aplicat în număr mai mic, dar mărturisesc că proiectul oricum și-a propus să fie mai ales un sprijin pentru sectorul cultural independent.


    Am avut această politică și dorim s-o continuăm, politică de a sprijini sectorul cultural independent. De aceea, regretăm când nu putem să finanțăm proiectele sau nu avem suficient buget, anul acesta n-am avut un buget foarte mare, a fost un buget de 3,5 milioane de lei și regret că au rămas foarte multe proiecte bune pe dinafară. Oricum, când am demarat proiectul le-am cerut oamenilor să gândească și varianta de pandemie, eventualitatea online-ului, tocmai pentru a nu fi puși în situația de a opri proiectul sau de a nu-I putea finanța dacă lucrurile duc spre o închidere. Ne dorim foarte mult să-i sprijinim pe toți cei susținuți de noi să-și deruleze proiectele.”



    AREAL – spațiu pentru dezvoltare educațională este un proiect creat de Areal Dans şi co-finanțat de Primăria Capitalei prin ARCUB în cadrul Programului București – Oraș Deschis 2021. “AREAL – spaţiu pentru dezvoltare educaţională” prezintă o serie de cursuri şi ateliere pentru artişti, publicul larg, persoane cu deficienţe de vedere şi nevăzătoare, rezidenţe artistice şi un laborator participativ. Un alt proiect din cadrul Programului București – Oraș Deschis 2021 este “Cel mai bun copil din lume”. “Cel mai bun copil din lume” este un spectacol de teatru bazat pe povestea autobiografică a artistei de etnie romă Alina Șerban, scris, regizat și interpretat de aceasta. Spectacolul spune povestea maturizării unui copil vulnerabil și prezintă puterea de a depăși imposibilul şi eforturile de a face pace cu trecutul şi propria identitate.








  • Про танець як свободу: тіло, мрії, виклики

    Про танець як свободу: тіло, мрії, виклики






    Нещодавно він став 46-м членом Європейської мережі
    танцювальних студій. Це нетрадиційний простір для хореографічного розвитку,
    розташований у центрі Бухареста. Він творчий, відкритий для всіх любителів
    танців, а також для тих, хто зацікавлений у відкритті себе за допомогою танцю. Вхід вільний. Мова йде про AREAL – простір для хореографічного розвитку, під
    керівництвом хореографа Косміна Манолеску, а також про незвичайний майстер-клас,
    проведений на початку червня.




    Хореограф Космін Манолеску розповів про
    майстер-клас «Тіла. Мрії. Виклики». «Цей майстер-клас, проведений в просторі
    хореографічного розвитку AREAL – є новим форматом зустрічей, діалогу, і я думаю,
    що й простором творчості, навколо мрій, сучасного танцю та, звичайно, викликів,
    оскільки формати мого майстер-класу досить атипові. AREAL – це нове приміщення,
    відкрите в Бухаресті за ініціативи чотирьох хореографів. Я – один з них,
    Крістіна Лілієнфельд, Александра
    Белешою та Валентина Де Піанте. Усі проводять танцювальні класи та
    майстер-класи в різних форматах, після чого відбудеться реконструкція сучасного
    танцю на грецьких островах Гавдос і Крит, а на початку серпня ми танцюватимемо
    в Текіргьолі та Чорноморському узбережжі.»




    Ми запитали Косміна Манолеску, в чому виклики
    цього майстер-класу: «Перш за все, я вважаю, що теми, запропоновані учасниками,
    кидають виклик. На мій погляд нам потрібно рухатися та переживати емоції в
    різних формах, важливо вийти зі стану, в який нас завела пандемія, стану
    м’якості, млявості, перебування вдома, на самоті, далеко від людей, від
    культурної діяльності. Тому я думаю, що цей формат, крім зустрічі з емоціями,
    травмами тіла, методом особистої роботи, яка обертається навколо емоційного
    тіла, створює зв’язки між людьми, відкриває душу і тіло.»








    На семінарі учасники обговорювали травми та знаки,
    які дає тіло, мрії, досліджували, танцювали по колу, рухалися з закритими очима
    та пальцями торкалися областей, де є травма, танцювали серцем, поцілунком тощо,
    аж до танців на світанку з містом, на радість чи подив чи навіть обурення
    перехожих. Космін Манолеску розповів про учасників його майстер-класів: «Є дуже
    різноманітні люди, журналісти, які висвітлюють культурну тематику, люди, які
    танцювали зі мною раніше, люди, які вперше зустрічаються з сучасним танцем, і
    це мені дуже подобається, коли нові люди відкривають для себе новий, дуже креативний,
    дуже вільний всесвіт. По суті, це красиві та вільні люди, які шукають себе.»




    І так, мало-помалу, ми підійшли до основного
    питання: що таке сучасний танець? «Це питання, яке я постійно собі задаю. Для
    мене сучасний танець – це форма свободи, форма мужності, брати на себе відповідальність
    за певні речі, зустрічі з собою, зі своїм тілом та своїми емоціями, йти
    назустріч людям, місту, природі. Це елементи, з якими я працюю вже деякий час.
    Мені здається, що сучасний танець змінює наше життя на краще, наближає нас до
    людей і я думаю, що це робить нас трохи кращими.»




    Ми запропонували Косміну
    Манолеску відповісти на запитання, яке йому не задавали і на яке він хотів би
    відповісти: «Наприклад, можливе запитання: чому сучасний танець не
    розвивається? Існує ряд факторів, одні об’єктивні, інші – суб’єктивні. Перш за
    все, скрізь танець вважається «Попелюшкою», хоча на мій погляд це мистецтво,
    яке розвиває і душу, і розум, і тіло. Це складне мистецтво, яке використовується
    в основному тілом і я думаю, що якби ми більше танцювали з дитинства, якби ми
    танцювали в університеті, якби танець був альтернативним фізичному вихованню предметом, то, на мій погляд, ми були б
    кращими, це було б чудово і було б великим досягненням для всіх нас.»




    Й оскільки на цих
    майстер-класах присутні переважно жінки ми поговорили з Косміном Манолеску про
    відсутність інтересу чоловіків
    до них: «Це питання, яке я часто задаю собі. Думаю, чоловіків ця сфера, яка
    досить крихка, цілком особлива, дуже емоційна, не приваблює. Як правило, вони
    віддають перевагу спорту, який для них є повноцінним способом показати себе,
    вдосконалити свої м’язи, тренувати фізичну працездатність і, я думаю, це також
    пов’язано з освітою, яка є основою всього. Наша освітня система, зовсім не
    сприяє зближенню хлопців, чоловіків із цим мистецтвом, і я думаю, що воно зацікавило лише тих, кого
    в певному контексті, штовхають їхні дружини, їхні подруги, як це було раніше,
    багатьох чоловіків, які приходили в мої майстер-класи, спонукали їх партнерки, вони
    не приходили з власної ініціативи. Я думаю, що якби було набагато більше
    освіти, якби танці були більш присутніми навіть на телевізійних екранах, якби
    нам вдалося більше говорити про танець, можливо, хто знає, в якийсь момент
    сучасний танець буде успішним і в світі чоловіків. Треба зізнатися, що я радий,
    що бальні танці починають залучати більше хлопців, до певних танцювальних
    стилів ми вже бачимо більшу відкритість, гадаю, що це питання часу та
    інвестицій і роботи в цьому напрямку. Сподіваюся, що колись ми матимемо однакову
    кількість хлопців та дівчат у майстер-класах сучасного танцю.»




    AREAL продовжує
    організовувати майстер-класи, як у своєму приміщенні, так і просто неба, під
    керівництвом Валентини Де Піанте Нікулає, Александри Белешою, Крістіни
    Лілієнфельд.



  • Freiheit für Tänzer: Das AREAL-Zentrum in Bukarest

    Freiheit für Tänzer: Das AREAL-Zentrum in Bukarest

    Der unkonventionelle choreografische Entwicklungsraum im Zentrum von Bukarest wurde vor kurzem das 46. offizielle Mitglied des European Dancehouse Network. Er ist kreativ, offen für alle Tanzliebhaber, aber auch für diejenigen, die sich selbst durch den Tanz entdecken wollen. Und er ist kostenlos. Wir unterhielten uns über AREAL – den choreographischen Entwicklungsraum – mit einem der Choreographen, der ihn leitet, Cosmin Manolescu. Er erzählte uns auch über einen herausfordernden Workshop, der Anfang Juni stattfand. Der Workshop hieß Körper. Träume. Herausforderungen. Cosmin Manolescu erzählte uns Folgendes dazu:



    Der Workshop bei AREAL – dem choreographic development space“ – ist ein neues Format der Begegnung und des Dialogs. Ich denke, es ist auch ein Raum der Kreativität, rund um Träume, zeitgenössischen Tanz und natürlich Herausforderungen, denn meine Workshop-Formate sind eher untypisch. Areal ist ein neuer Raum, der in Bukarest eröffnet wurde und von vier Choreographen geleitet wird. Ich bin einer von ihnen, Cristina Lilenfeld, Alexandra Bălășoiu und Valentina De Pliante geben auch Tanzkurse und Workshops in verschiedenen Formaten. Auch ein Retreat für zeitgenössischen Tanz auf den griechischen Inseln Gavdos und Kreta steht an, und Anfang August werden wir in Techirghiol und am Schwarzen Meer tanzen.



    Wir haben Cosmin Manolescu gefragt, warum dieser Workshop eine Herausforderung ist:



    Zunächst einmal denke ich, dass die von den Teilnehmern vorgeschlagenen Themen herausfordernd sind. Ich denke, wir müssen uns bewegen und Emotionen in verschiedenen Formen erleben. Und es ist wichtig, aus dem Zustand herauszukommen, in den uns die Pandemie gebracht hat, einem Zustand der Weichheit, der Trägheit, des Zuhauseseins, des Alleinseins, ziemlich weit weg von Menschen, von kulturellen Aktivitäten. Dieses Format schafft einige Verbindungen zwischen Menschen, es öffnet die Seele und den Körper. Dazu kommt noch die Begegnung mit Emotionen, mit den Traumata des Körpers, mit einer persönlichen Arbeitsmethode, die sich um den emotionalen Körper dreht.



    Im Workshop diskutierten die Teilnehmer über Körpertraumata und -zeichen, über Träume, sie erforschten verschiedene Gefühle, indem sie im Kreis tanzten und dabei, mit geschlossenen Augen, die wunden Körperteile berührten, sie tanzten von ganzem Herzen bis in die Morgendämmerung hinein, zur Freude oder vielleicht zum Erstaunen oder auch zur Empörung der Passanten.



    Wir fragten Cosmin Manolescu, wer an seinen Workshops teilnimmt:



    Es sind ganz unterschiedliche Leute, Kulturjournalisten, Leute, die schon mal mit mir getanzt haben, Leute, die zum ersten Mal den zeitgenössischem Tanz erleben. Und das ist es, was ich sehr mag – nämlich, wenn neue Leute ein Universum entdecken, das ich für sehr kreativ und sehr frei halte. Im Grunde sind es schöne und freie Menschen, die auf der Suche nach sich selbst sind.



    Und natürlich kamen wir auch auf die grundlegende Frage: Was ist zeitgenössischer Tanz?



    Es ist eine Frage, die wir uns immer wieder stellen und die ich mir selbst auch schon mehrfach gestellt habe: Was ist zeitgenössischer Tanz? Zeitgenössischer Tanz ist für mich eine Form der Freiheit, eine Form des Mutes, bestimmte Dinge anzunehmen, sich selbst und seinem Körper und seinen Emotionen zu begegnen. Es ist eine unkonventionelle Form der Begegnung mit den Mitmenschen, mit der Stadt, der Natur. Denn das sind die Elemente, mit denen ich im Allgemeinen schon seit einer Weile arbeite. Ich habe den Eindruck, dass der zeitgenössische Tanz unser Leben verändert, und zwar auf eine positive Art und Weise, er bringt uns den Menschen näher und ich glaube, er hilft uns, bessere Menschen zu werden.



    Wir haben Cosmin Manolescu eingeladen, uns eine Frage zu stellen, die ihm noch nicht gestellt wurde und die er gerne beantworten würde:



    Eine mögliche Frage ist zum Beispiel: Warum entwickelt sich der zeitgenössische Tanz nicht? Es gibt eine Reihe von Faktoren, einige sind objektiv, andere vielleicht subjektiv. Zunächst einmal wird der Tanz überall als eine Art Aschenputtel angesehen, obwohl er meiner Meinung nach eine Kunst ist, die sowohl die Seele als auch den Geist und den Körper entwickelt. Es ist eine komplexe Kunst, die in erster Linie den Körper benutzt, und ich denke, wenn wir von klein auf mehr tanzen würden, und wenn wir an der Universität tanzen würden, wenn er statt Sport ein Wahlfach wäre, dann wäre das ein großer Gewinn für uns, für alle.



    Und weil es stimmt, dass die Workshops hauptsächlich von Frauen besucht werden, sprach ich mit Cosmin Manolescu über die Abwesenheit von Männern bei diesen Workshops:



    Das ist eine Frage, die ich mir oft stelle. Ich glaube, Männer fühlen sich nicht zu diesem Bereich hingezogen, der etwas emotional ist. Sie bevorzugen in der Regel den Sport, der für sie die volle Möglichkeit ist, sich vorzustellen, ihre Muskeln zu schärfen, ihre körperliche Leistungsfähigkeit zu trainieren. Und irgendwie, denke ich, kommt das auch von der Bildung, die ja die Basis von allem ist. Das Bildungssystem, in dem wir uns befinden, begünstigt überhaupt nicht die Begegnung von Jungen, von Männern mit dieser Kunst. Nur wenige kommen mit dem zeitgenössischen Tanz in Berührung, meist per Zufall oder weil eine Frau dahinter steckt. Die meisten Männer, die an unseren Workshops teilnahmen, kamen nicht aus eigener Initiative. Ich glaube, wenn es viel mehr Aufklärung gäbe, wenn auch die Massenmedien den Tanz mehr fördern und wir es schaffen würden, mehr über den Tanz zu reden, vielleicht, wer weiß, würden dann irgendwann auch die Männer den zeitgenössischen Tanz mit mehr Offenheit betrachten. Ich muss gestehen, dass ich froh bin, dass sich immer mehr Jungs für den Gesellschaftstanz interessieren. Für bestimmte Tanzstile sehen wir bereits eine gewisse Offenheit. Ich denke, es ist eine Frage der Zeit und der Investitionen sowie der Arbeit in dieser Richtung, und ich hoffe, eines Tages werden wir eine gleiche Anzahl von Jungen und Mädchen bei zeitgenössischen Tanzworkshops haben.



    AREAL organisiert weiterhin Workshops, entweder in ihren Räumen oder im Freien, geleitet von Valentina De Piante Niculae, Alexandra Bălășoiu, Cristina Lilienfeld.

    Audiobeitrag hören:


  • Cultura română, acasă şi în lume 22.04.2021

    Cultura română, acasă şi în lume 22.04.2021

    Noi spații în peisajul cultural bucureștean sub semnul colaborării: Malmaison, AREAL și ALTelier. Invitați: istoricul de artă și criticul Diana Ursan, colaboratoare a Galeriei Ivan, găzduită în noul spațiu de expoziție și ateliere Malmaison, Alina Ușurelu, fotografă și artistă performativă, inițiatoarea spațiului cultural expozițional ALTelier, alături de arhitectul și scenograful Andrei Cincan și Cosmin Manolescu, coregraf și membru al echipei artistice care gestionează AREAL, spațiu de dans contemporan, de cercetare și colaborare artistică multidisciplinară.



  • Parcul Natural Insula Mică a Brăilei

    Parcul Natural Insula Mică a Brăilei

    Situat în lunca inundabilă a Dunări, Parcul Natural Balta Mică a Brăilei
    este un areal cu un regim hidrologic natural şi reprezintă căminul unei bogate
    biodiversităţi de floră şi faună. Peste 200 de specii de păsări găsesc aici loc
    de cuibărit, hrănire şi odihnă în cursul perioadelor de migraţie. De fapt, zona
    se situează pe cel mai important culoar de migraţie a păsărilor din bazinul
    inferior al Dunării de Jos, la jumătatea rutelor de migraţie, între locurile de
    cuibărit din nordul Europei şi refugiile de iernat din Africa. Peste 170
    de specii de aici sunt protejate pe plan internaţional, prin Convenţiile
    de la Berna, Bonn şi Ramsar, acestea reprezentând jumătate din speciile de
    păsări migratoare caracteristice României. Pentru că o mare parte dintre acestea
    sunt păsări acvatice, în anul 2001 Balta Mică a Brăilei a fost declarată sit
    Ramsar, al doilea după Delta Dunării. Aflăm mai multe despre biodiversitatea de
    aici de la Radu Moisei, directorul Parcului Natural Balta Mică a
    Brăilei: Ca
    specii, bineînţeles că păsările sunt cele mai importante. Avem aici 52%
    din avifauna României, avem trei familii de vultur codalb, care sunt cele mai
    mari păsări din România, au anvergura aripilor de 2,5 metri, ele sunt în vârful
    piramidei trofice. Avem pisica sălbatică, specii de păsări rare cum ar fi
    pecăruşul albastru sau cormoranul mic. Această pasăre este rară; în lume
    mai există doar 14 mii de exemplare din care 48% din populaţia mondială
    există în Delta Dunării şi la noi în Parc. Multe păsări sunt în pasaj, în
    trecere pe la noi în această perioadă de primăvara sau de toamnă când vin
    specii care iernează la noi cum ar fi lebăda de iarnă care normal
    cloceşte undeva în lacurile nordice din Finlanda sau în lacurile Mazuriene din
    Polonia. Mai există şi lebăda de vară…. şi
    multe alte specii.


    Un proiect finanţat cu bani europeni se derulează în
    prezent pentru a spori interesul
    turiştilor şi al celor care iubesc natura. Administraţia parcului a investit
    aici câteva milioane de euro pentru infrastructura turistică terestră şi
    navală, pentru reconstrucţia ecologică a 215 hectare din ceea ce era odată
    pădurea aluvială din Balta Brăilei, cât
    şi pentru studii privind biodiversitatea
    existentă în aria protejată. De asemenea, se are în vedere şi îmbunătăţirea percepţiei
    publicului despre valoarea patrimoniului natural din Balta Mică a Brăilei prin
    realizarea unor materiale informative, îndrumare de conduită ecologică, broşuri
    şi un film despre parc. Filmul
    Ecosistemul Chiriloaia, minunea verde de lângă
    Brăila a primit deja un premiu de imagine la Festivalul Internaţional
    de Film Etnografic Zlatna, editia a II-a, 2014. Radu Moisei: E
    vorba de patru observatoare pentru coloniile de păsări. Unde se găsesc aceste
    colonii mixte de cormorani, stârci şi egrete, pe acele lacuri vom amplasa nişte
    observatoare din care turiştii vor putea observa păsările. Mă refer la turişti
    specializaţi în birdwatching şi chiar ornitologi, pentru a face
    cercetări. Acestea vor fi încadrate în peisaj, vor fi acoperite cu stuf şi papură,
    sunt metalice ca să reziste şi peste iarnă… Un alt punct din proiect se
    referă la un centru de vizitare plutitor şi itinerant. Va fi un centru de
    vizitare şi comunicare care va avea sală de conferinţe, muzeu, dormitoare
    pentru voluntari şi o bibliotecă. Deci vom merge cu aceste centre pe la toate
    cele 24 de comunităţi rurale care sunt riverane parcului ocazie cu care le vom comunica localnicilor ce înseamnă
    natura, ce înseamnă să protejezi natura şi să respecţi regulile din parc. E
    vorba de o construcţie navală, un ponton mai mare cu o lungime de 30 de metri
    şi o lăţime de 14 metri şi cu două
    nivele şi care va fi tractat.. Deci parcul se întinde pe un segment de
    62 de km din Dunăre, din cursul inferior al Dunării între podul Giurgeni
    -Vadu Oii în amonte şi municipiul Brăila în aval. Practic, este vorba de 7
    braţe ale Dunării, o salbă de 7 insule şi ostroave în regim liber de inundaţie
    în interiorul cărora se găsesc 52 de lacuri. Pe patru din aceste lacuri vor fi
    puse observatoarele acelea plutitoare. Pe lângă această infrastructură de
    vizitare, avem şi o infrastructură terestră. Este vorba de încă 6 turnuri de
    observaţie, tot pentru avifaună, care s-au adăugat la cele 6 ,făcute anterior
    tot printr-un proiect Life, înainte de a se înfiinţa parcul, în anul 2000, de
    Universitatea Bucureşti care a derulat un proiect în această zonă.


    Odată cu îndiguirile din anii ’60
    s-au înlocuit şi speciile autohtone de
    plop şi salcie cu alte specii euroamericane
    care aveau o creştere mai rapidă şi erau folosite la producerea
    celulozei. S-a constatat însă că rădăcinile acestui plop american nu
    consolidează malurile iar la marile viituri pădurea este luată de ape. De aceea
    s-a trecut la refacerea pădurilor danubiene, care existau cândva, printr-un
    lung proces de reconstrucţie ecologică. In felul acesta, sute de hectare
    de pădure cu plopi canadieni au fost înlocuite de plopi albi, negri şi sălcii.
    In prezent, peste 6000 de hectare din suprafaţa parcului este ocupată de
    pădure.



    Proiectul a fost demarat în 2011 şi şi-a atins deja câteva obiective. Pentru că turiştii sunt din ce în ce mai
    interesaţi să viziteze acest colţ verde de natură, autorităţile locale doresc
    includerea acestei zone într-un circuit turistic. Se doreşte realizarea unui
    sat de vacanţă pe 60 de hectare, stabilirea unor trasee turistice care să
    îmbine plimbările cu pescuitul sportiv şi amenajarea unui port turistic pentru
    a deservi zona.