Cinci dintre cei mai mari arhitecți români – membri ai aceleiași familii Socolescu și-au pus o amprentă puternică pe harta unor edificii devenite emblematice pe parcursul a 100 de ani de istorie a arhitecturii în România. Asistăm la lansarea unei monografii originale dedicată celor cinci de vicepreședinta Uniunii Arhitecților, Gabriela Petrescu și ascultăm mărturia strănepoatei, Laura Socolescu, artistă coregraf.
Ca urmare a efectelor încălzirii globale, majoritatea industriilor sunt implicate în lupta împotriva schimbărilor climatice. Domeniul construcțiilor este unul dintre marii poluatori mondiali, astfel că arhitecți din lumea întreagă inovează și oferă lumii noi alternative ecologice din grijă față de planetă.
Cătălin Glăvan, de la Radio România Oltenia Craiova, s-a aflat în dialog cu europarlamentarul Marian Jean Marinescu și cu arhitectul Răzvan Drînceanu, de la care a aflat care este impactul sectorului construcțiilor asupra mediului și ce putem face pentru a încetini efectele încălzirii globale.
În ultimii ani,
interesul pentru vechile reședințe nobiliare din România a crescut. Fie că e
vorba de numărul din ce în ce mai mare de curioși care pleacă să străbată satele
în căutare de vechi conace, fie că sunt antreprenori care încep aventura de a
readuce astfel de clădiri la frumusețea de altădată, se poate observa un curent
din ce în ce mai amplu de redescoperire a castelelor și reședințelor nobiliare
extraurbane. România are un avantaj foarte mare pe piața patrimoniului cultural
construit, mai ales în definirea sa contextuală spune Alina Chiciudean,
președinta Asociației ARCHÉ.
Avem peisaje naturale și cu
elemente antropice absolut unice. Cei cu care mă întâlnesc eu intră în
categoria turistului care caută ceva mai mult decât monumentele-vedetă. Dacă am
fi o agenție de turism standard, cel mai probabil am vizita Bucureștiul, am
face o excursie de zi undeva spre Valea Prahovei, bifând Castelul Bran,
Castelul Peleș și, eventual, și Delta Dunării, în cazul în care timpul permite.
Însă noi oferim experiențe autentice, în sensul în care, dacă am merge tot dinspre
București înspre nord, ne-am opri la Domeniul Cantacuzino, de la Florești. Aflat
în proximitatea Ploieștiului, este un domeniu impresionant, de 150 de hectare,
fost parc de vânătoare, parc pentru plimbări, clădire principală și anexe. Acolo
nu am vizitadoar locul și nu ne-am plimba doar pe acest frumos domeniu.
Turistul ar cunoaște membri ai comunități locale, copii și tineri din comună
care vin în fiecare săptămână când li se propune câte o activitate de fundația
care administrează acel domeniu și așa ar descoperi adevărata Românie și s-ar
bucura de prospețimea ideilor celor care toată viața au trăit în mediul rural
și au o altă conexiune cu natura, un unghi diferit de a vedea lucrurile.Mi se
pare cea mai frumoasă și mai clăditoare experiență de turism. Sunt multe
situații în care chiar mi se cer astfel de experiențe, mai ales de la
partenerii pe care îi avem în Europa.
În nord-estul
României, în județul Iași, se află comuna Țibănești. Aici se remarcă un
monument de arhitectură construit la începutul secolului al XIX-lea. A fost
ridicat de familia de boieri Carp, originară din țările baltice și stabilită pe
aceste meleaguri în secolul al XVI-lea. Este un alt loc în care cunoașterea
patrimoniului se împletește cu incursiunea în universul fascinant al
artizanilor locali. Alina Chiciudean, președinta Asociației ARCHÉ. Acolo, an de an parteneri și prieteni de-ai noștri organizează evenimente,
fac o școală de vară și au un program multianual complet numit: Batem fierul
la conac. Dacă ar fi să mergem acolo, cel mai probabil ne-am întâlni cu artizani
care chiar lucrează și am participa la experiența completă. Este o experiență
în care vezi meșteșugarul în atelierul său și, apoi, ai norocul să observi că
elemente de acolo sunt încet-încet integrate în procesul de restaurare a
clădirii monument istoric. Sărind dintr-o parte într-alta a României, în sudul
Transilvaniei, la Apoș, pentru turiștii care vin în familie, numele copilului
poate fi frumos scris chiar de el însuși pe o țiglă care este manufacturată de
un meșteșugar tradițional. Avem o multitudine de opțiuni. Important este să
căutăm acest tip de activitate, care este tot mai apreciată. Prin arcul în timp
între cei care au trăit întotdeauna așa și viața contemporană, pot ieși lucruri
realmente frumoase și clăditoare, mai ales pentru tânăra generație.
Asociația ARCHÉ
este o organizație non-guvernamentală, non-profit, care desfășoară activități
de cercetare, conservare, punere în valoare și promovare a patrimoniului
cultural. În cadrul acestei organizații, a fost dezvoltat unicul program de
redescoperire a castelelor mai puțin cunoscute din România:Castle Break. Se
întâmpla acum zece ani. În prezent, agențiile mari de turism încearcă să
integreze aceste monumente, unele dintre elereabilitate, în pachetele pe care
le oferă clienților. De altfel, și profilul turistului s-a schimbat odată cu
timpul, spune Alina Chiciudean, președinta Asociației ARCHÉ.
Ceea
ce remarc, cel puțin după perioada pandemică, este că oamenii nu mai caută o
descoperire pur estetică, ci vor să își lase amprenta asupra locului frumos
unde ajung. Anul trecut, chiar și acum 2 ani, am propus multe inițiative prin
care turistul să poată deveni grădinar pentru o după-amiază, după obținerea
avizelor necesare. Lucrările într-o grădină istorică nu se pot face de către
oricine, astfel că e cu atât mai valoroasă experiența, având în vedere că
respectă toate procedurile și normele în vigoare. Prin urmare, toamna și
primăvara plantăm, curățăm o grădină și știm că prezența noastră și vizita
noastră acolo rămân și dăinuie. Asta este frumusețea patrimoniului. Odată ajuns
într-un astfel de loc, îți dai seama că ai în față sute de ani de muncă, de
lucru croșetat încet-încet, pentru a ajunge cum este acum domeniul sau
monumentul în cauză. Așadar, avem un turism de implicare, iar turiștii străini
îl caută. Ei sunt obișnuiți să participe, să aibă o viață destul de activă. Sunt
oameni tineri, în putere, și, atunci, încercăm să oferim și noi în România
astfel de experiențe standardizate, dar, de cele mai multe ori, la cerere. Avem
o echipă interdisciplinară, arhitecți, istorici, istorici de artă, oameni din
comunicare, toate meseriile conexe patrimoniului cultural. Putem să mergem
împreună cu ei să le explicăm povești adevărate, nu doar basme sau legende ale
locului. Ei vor învăța ceva și vor mânca direct de la fermierul din proximitate
sau de la punctul gastronomic local. Se lucrează un pic în grădină, în aer
liber. Evident, pozele frumoase, inevitabil, vor fi și ele prezente, dar
experiența este completă.
Vorbind despre
reacția turiștilor la plecarea din România, Alina Chciudean, președinta
Asociației ARCHÉ își amintește cu plăcere de unproiect de dezvoltare
profesională a tinerilor care au ales meserii specifice patrimoniului pentru
cariera lor. A însoțit atunci un grup din Regatul Țărilor de Jos într-o vizită
prin centrul Bucureștiului. Vizita n-a fost ghidată de cineva
cu specializare exclusiv în ghidaj turistic, ci de una dintre colegele noastre,
arhitect, cu o specializare de creative writing la Londra. Nu și-au putut
imagina că Bucureștiul are atât de multe de oferit. Amestecul de stiluri, de
culturi, generozitatea oamenilor în a explica alcătuiesc un tip de experiență
care marchează omul atunci când ajunge în România. Este foarte plăcut surprins de
ceea ce găsește și poate că asta e frumusețea României și a locurilor ei,
inclusiv a capitalei. Faptul că poate să surprindă, fiindcă nu înțelegi exact de
pe site-urile web ce te așteaptă. Poate că nici din emisiunea pe care o
realizăm împreună nu este extrem de clar ceea ce poți găsi acolo. Mai degrabă,
este evident că trebuie să vii cu sufletul deschis și să te lași surprins.
Pe teritoriul României, se păstrează astăzi în jur de o
mie de foste reședințe extraurbane ale elitelor locale, din secolul al XVI-lea
până în prima jumătate a secolului XX. Unele au fost restaurate, unele sunt în
degradare, iar altele fac obiectul unor procese între moștenitori. Există
castele și în orașe, în unele funcționând muzee sau fiind organizate diverse
evenimente.
Un sistem funcţional în Danemarca încă din 1970, prezent în Germania, în Belgia şi Olanda şi aflat în creştere în ultimii ani prinde contur şi în ţara noastră prin iniţiativa a doi arhitecţi. Este vorba despre co-housing şi anume crearea unui imobil pentru un grup de prieteni, adaptat la nevoile fiecăruia dintre ei. La sugestiile arhitecților se alege terenul, se configurează imobilul, sunt stabilite spaţiile individuale şi comune, pentru ca mai apoi să fie obţinute avizele şi autorizaţiile şi să fie ales un constructor, totul cu un permanent feedback între asociaţi, astfel încât procesul este urmărit în fiecare moment.
Lucian Luţă, arhitect, ne-a vorbit despre originea proiectului în care a pornit cu asociatul său, Liviu Fabian: “Ideea proiectului a venit practic dintr-o nevoie a noastră, a mea şi a câtorva prieteni, de a locui la un nivel mai bun decât ceea ce oferă piaţa imobiliară la momentul acesta. Practic ce ne doream era să putem să locuim într-un apartament care să ne satisfacă nevoile şi să fie la un preţ decent. Ceea ce am gândit a fost în felul următor: să ne asociem, un grup de 5-6 persoane, un grup de prieteni, colegi, să cumpărăm un teren într-o zonă centrală sau semi-centrală din Bucureşti şi să ne construim propriile noastre apartamente, în funcţie de nevoile fiecăruia.
Cum ar fi să alegi exact locul în care doreşti să locuieşti, selectând vecinii şi cele mai mici detalii? Ne ajută să înţelegem, Lucian Luţă: “Acest sistem nu este nou, nu l-am inventat noi, în străinătate, în Europa el se numeşte co-housing. Un grup de persoane se asociază, cumpără un teren şi apoi fac un proiect, îşi construiesc propriile apartamente. Grupul e bine să fie de câteva persoane şi aşa rezultă un mini-bloc, cu câteva apartamente. Există această locuire ca o comunitate, însă fiecare are apartamentul lui, din acel bloc construit împreună. Practic avantajele acestui sistem sunt: poţi avea acces la un teren central sau semi-central, pe care singur nu ai putea să îl cumperi, îţi poţi customiza apartamentul în funcţie de nevoile tale şi în final costurile de achiziţionare a acestui apartament sunt costuri de construire, deci se elemină nişte adaosuri pe care le plăteşti cumpărând de la un dezvoltator. Evident costurile sunt şi cele de proiectare, avize, autorizaţii, dar ele oricum există şi când cumperi de la dezvoltator. Îţi rămâne mult mai mare libertate de a-ţi configura apartamentul.
Iar Lucian Luţă ne-a asigurat că şi costurile sunt mai mici, fiind similare cu cele implicate de construcţia unei case, fiind mult mai mici decât costurile achiziţionării unui apartament. “Noi suntem deja în desfăşurare cu primul co-housing, un mic bloc cu cinci apartamente, am trecut prin toate fazele acestea şi am descoperit că fiecare asociat a dorit mici modificări în funcţie de necesităţile lui. Unul dorea bucătărie închisă, unul deschisă, unul dorea să aibă la dormitorul copilului un fel de băncuţă de citit şi astfel ferestrele trebuia să aibă o altă configurare faţă de restul ferestrelor ale celorlalţi co-proprietari. Sunt mai multe avantaje care îmbunătăţesc calitatea vieţii. Există, de asemenea, opţiunea, cum este şi în acest co-housing, de a avea şi nişte spaţii comune, diferite de apartamentul în care locuieşti. Acest imobil la care lucrăm în momentul de faţă are un spaţiu comun de 30 metri pătraţi care va fi folosit ca spaţiu de co-working, ca living sau îşi pot lăsa copiii cu cineva care să îi supravegheze. Acest spaţiu comun este deschis către o curte comună, de 100 de metri pătraţi, există şi o terasă comună. Sunt multe facilităţi pe care grupul şi le poate crea.
Singurul dezavantaj l-ar putea reprezenta durata procesului de la asocierea partenerilor până la finalizarea construcţiei, dar avantajele sunt pe măsura răbdării. Şi cum sistemul este nou, deocamdată nu există acorduri cu băncile pentru creditarea unor astfel de proiecte, aşa cum există în occident, dar se fac demersuri şi în acest sens.