Aproape jumătate din numărul de carnivore mari ale Europa se
găsesc în Carpaţii României. Cel mai mare carnivor al zonei, supranumit şi regele
pădurilor europene, este ursul brun – specie protejată în
Uniunea Europeană, fiind inclus pe lista roşie a animalelor pe care de dispariţie. In multe ţări
europene specia a dispărut din habitatele distruse de intervenţia omului, în
schimb, în pădurile din România încă se mai găsesc populaţii viabile de urşi,
dar care sunt greu de gestionat. De câtiva ani, se relatează cazuri în care
urşii coboară din păduri în zonele locuite, producând mari pagube. Mulţi oameni
au fost răniţi şi zeci de animale domestice au fost ucise. S-au
înregistrat stricăciuni şi în culturile agricole, la stâni sau în stupine.
Autorităţile locale din mai multe judeţe din zonele de munte par depăşite de
situaţie şi cer Ministerului Mediului să intervină în soluţionarea acestei
probleme.
Aflăm de ce s-a ajuns la această situaţie de la Cristian Pap,
coordonator regional Arii protejate WWF România: S-a ajuns aici din cauza
unui cumul de factori şi vorbim aici inclusiv de fragmentarea şi reducerea habitatelor
ursului. Asistăm cu toţii la o tăiere masivă a padurilor şi asta se întâmplă în
toate masivele din ţară. Vorbim apoi de reducerea bazei de hrană naturală,
adică există tot mai puţine specii- pradă pentru urşi şi
alte carnivore mari. Dispar şi fructele de pădure, mai ales toamna culegătorii
stau 1- 2 luni prin păduri culegând fructele de
pădure. Pe de altă parte, urşii coboară în localităţi fiind atraşi de către
deşeurile care nu sunt bine depozitate, cât şi de fructele din livezi. Dar putem vorbi şi de o
schimbare a comportamentului acestora datorat managementului cinegetic care se
practică. Există vânători care hrănesc intens ursul pentru a-l menţine cât mai
aproape de fondul lor de vânătoare.
In vara acestui an, din cele 18 asociaţii de vânătoare din
judetul Harghita, 12 au depus cereri de recoltare pentru 73 de urşi şi 12 lupi.
S-a aprobat doar recoltarea a şase exemplare de urs, chiar dacă de la
începutul anului s-au înregistrat, doar în acest judeţ, peste 340 de
pagube produse de animalele sălbatice, din care 80 la sută provocate de urşi.
În aceasta toamnă, Ministerul Mediului a aprobat un ordin pentru prinderea a
cel mult 140 de exemplare periculoase, din toată ţara, însă reprezentanţii
asociaţiilor de vânătoare sunt de părere
că e nevoie de mult mai mult. De exemplu, în judeţul Covasna se
estimează că efectivul optim de urşi ar fi de aproximativ 700 de exemplare,
însă numărul real al acestora este aproape dublu.In timp ce autorităţile locale
cer aprobarea de urgenţă a autorizaţiilor de recoltare a urşilor, ecologiştii
propun soluţii neletale care să protejeze această specie. Ei nu sunt de
acord cu sistemul de derogări care să permită împuşcarea urşilor ca măsură de
prevenire a conflictelor, anticipând modul mascat de vânătoare la trofee.
Activistul
de mediu, Gabriel Păun: Vânătoarea de trofeeestecauza
principală a isteriei de astăzi, care este una artificială din punctul
nostru de vedere şi care a dus la problema cu care ne confruntăm astăzi. Dacă
ne uităm la istoria României, până în anii ’80 şi ’90,
coexistenţa omului cu animalul sălbatic era ceva care funcţiona foarte
bine.. In momentul în care industria trofeelor s-a dezvoltat şi a prins
rădăcini în România a început să fie o problemă care a degenerat până la gradul
de isterie. Această industrie a venit la pachet cu nişte servicii care au
însemnat de fapt instalarea de observatoare pentru împuşcarea urşilor în
imediata vecinătate a comunităţilor locale. Cele mai multe
sunt în judeţele Covasna şi
Harghita unde sunt şi cele mai mari estimări de populaţii de urs. Acolo sunt şi
cele mai mari probleme, pentru că ursii au fost scoşi din pădure, aduşi
la marginea ei, iar dacă nu li se mai dă hrană la acele observatoare ne
confruntăm cu problemele pe care le avem astăzi.
Ecologiştii sunt de parere că ursul brun are nevoie de
habitate întinse în care să se poată deplasa fără a interacţiona cu omul, prin
intermediul unor coridoare de trecere. Cei de la WWF România derulează
deja o serie de proiecteşi
campanii tocmai pentru a proteja mediul natural şi urşii bruni din Carpaţi,
după cum ne spune Cristian Papp, coordonator regional arii protejate WWF
România: Am avut în perioada 2012-2014 un proiect în Maramureş
care s-a numit Graniţe deschise pentru urşii din Carpaţii României şi
Ucrainei unde am încercat să venim cu soluţii pentru conservarea
biodioversităţii, în special a carnivorelor mari, prin păstrarea conectivităţii
ecologice în Carpaţi şi reducerea riscului fragmentării habitatelor. Am
identificat inclusiv nevoile de reconstrucţie ecologică pentru aceste
coridoare, mergând mână în mână cu menţinerea utilizării durabile a resurselor
naturale.. Toate activităţile noastre de conservare merg mână în mână şi cu
această componentă de dezvoltare durabilă a comunităţilor. Sigur că am avut
multe alte proiecte, inclusiv cele din Carpaţii de sud-vest unde am încercat să
identificăm zonele critice pentru habitatele ursului, zone de sălbăticie. In
prezent, avem un proiect în derulareTransgreen,
un proiect internaţional care vine cu soluţii pentru construirea de
infrastructuri de transport cu un impact cât mai redus asupra mediului. Venim
cu soluţii concrete împreună cu autorităţile care să îmbine atât parte de
dezvoltare a infrastructurii, cât şi de menţinere a conectivităţii ecolgice.
Deci, vorbim de o infrastructură verde care este esenţială atât pentru
om, cât şi pentru animale. In acelaşi timp, avem un alt proiect în derulare
care se numeşte EU Large Carnivores – un proiect Life prin care încercăm să
reducem aceste conflicte dintre carnivore şi oameni. Ne uităm inclusiv la
această componentă de conectivitate ecologică, pentru că din cauza lipsei
conectivităţii în anumite zone, putem asista inclusiv la conflicte dintre urşi
şi oameni. Neavând coridoare ecologice care să le faciliteze trecera
dintro zonă în alta, urşii pot să ajungă în anumite zone locuite şi
atunci asistăm la multe accidente, din păcate. Ele ar trebui evitate.
Soluţiile propuse de organizaţiile de mediu se referă la realizarea unor
garduri electrice, înfiinţarea unui Serviciu de Urgenţă al Animalelor Sălbatice
şi o mai bună gestionare a deşeurilor în localităţile de la poalele
munţilor. Unii au mai propus ca urşii să fie relocaţi, însă există riscul
că majoritatea exemplarelor să se întoarcă în zona în care au fost capturaţi. În
tot acest timp, Ministerul Mediului lucrează la un plan de managment
pentru gestionarea populaţiei de urşi şi promite să-l pună în dezbatere publică
cel târziu în ianuarie. Se are în vedere şi un recensământ al urşilor din
Carpaţi, pentru a şti câţi urşi avem.