Tag: Arlette Coposu

  • Arlette Coposu, die leidgeprüfte Frau des „Senioren“

    Arlette Coposu, die leidgeprüfte Frau des „Senioren“

    Über Corneliu Coposu und seine Leidensgeschichte in kommunistischen Gefängnissen ist nach 1989 viel geschrieben worden. Er war ein Vorbild für die Wiederbelebung der rumänischen Demokratie nach 1990 und ein Wahrzeichen dafür, dass man die kommunistische Gefangenschaft mit Würde ertragen kann. In der Zwischenkriegszeit war er persönlicher Sekretär des gro‎ßen christlich-konservativen Politikers Iuliu Maniu (Nationale Bauernpartei – PNŢ). Zwischen 1947 und 1964 wurde er 17 Jahre lang von den kommunistischen Behörden inhaftiert und verbrachte 8 Jahre in Einzelhaft. Im Dezember 1989 baute er mit einigen anderen Überlebenden des kommunistischen Kerkers die Christlich-Demokratische Nationale Bauernpartei (PNŢCD) wieder auf.



    Seine Frau Arlette wurde jedoch weniger Aufmerksamkeit geschenkt, obwohl diese bemerkenswerte Frau es überaus verdient hätte. Sie erlebte ein noch schlimmeres Schicksal als ihr berühmter Ehemann. Nachdem ihr Mann am 14. Juli 1947 verhaftet worden war, wurde sie aus ihrem Haus vertrieben und musste zur Familie ihres Mannes ziehen. Im Jahr 1950 wurde sie zusammen mit ihrer Schwester France verhaftet und unter dem Vorwurf der Spionage für Frankreich inhaftiert. Ihre Schwester starb im Gefängnis, und Arlette, obwohl sie das Gefängnis überlebte, starb 1966, zwei Jahre nach ihrer Entlassung und der Wiedervereinigung mit ihrem Mann, an Krebs. Corneliu Coposu heiratete nie wieder, und das Paar hatte nie Kinder.



    Sie wurde 1915 als Arlette Marcovici in Constanţa geboren. Ihr Vater war der General Ion Marcovici, und ihre Mutter, Jeanne Huser, war französisch-schweizerischer Abstammung. Aus der früheren Ehe ihres Vaters stammten die drei Schwestern France, Odette und Antoinette. Die Familie Marcovici hatte ein Hotel am Meer, das Französische Hotel“, in dem sie 1941 ihren zukünftigen Ehemann, Corneliu Coposu, kennenlernte. Sie heirateten am 24. Oktober 1942 und waren nur 5 Jahre lang zusammen.



    Corneliu Coposu hat eine wichtige Rolle in der jüngsten Geschichte Rumäniens gespielt. Manche Historiker sagen, dass die Demokratie in Rumänien ohne ihn und sein Überleben unter der kommunistischen Verfolgung und Inhaftierung viel schwieriger wiederaufzubauen gewesen wäre. Um ihn über seine Politik hinaus besser kennen zu lernen, muss man seine Familie und seine Empfindlichkeiten betrachten. Ionuţ Gherasim ist Vorsitzender der Stiftung Corneliu Coposu“. Er zitiert für uns ein Porträt von Arlette, das von Flavia Bălescu-Coposu, ihrer Schwägerin, skizziert wurde:



    Dass Arlette in unser Leben trat, war ebenso überraschend wie unerwartet. Es war im Frühjahr 1941, als wir Flüchtlinge waren, weit weg von zu Hause. Unser Vater kam von einem Treffen mit dem päpstlichen Nuntius, Erzbischof Andrea Casulo, zurück und traf Corneliu, der in Begleitung einer blonden, blauäugigen jungen Frau ankam. Sie sprach die schönste rumänische Sprache, die kultivierteste, ohne jede Spur eines regionalen Akzents. Sie war strahlend und blickte einem direkt in die Augen. Vater sagte uns, er habe das Gefühl, dass sie die Braut von Corneliu sein würde. Zeitlich betrachtet dauerte die Ehe 24 Jahre, aber sie verbrachten nur 6 Jahre miteinander. In unserer kurzen Begegnung, liebten und bewunderten wir sie, weil sie die Verkörperung ihres Namens war, denn Arlette bedeutet »Ehre«. Sie war kompetent, aktiv, freundlich, gro‎ßzügig, aufmerksam, ernsthaft, kreativ und temperamentvoll.“




    Die Historikerin Andreea Mâniceanu ist die Autorin einer Biografie über Arlette Coposu. Sie verbrachte viele Stunden mit Flavia und Rodica Coposu, ihren Schwägerinnen, die ihr anhand von Fotos und Dokumenten aus dem Familienarchiv von der Beziehung ihres Bruders zu ihr berichteten. Das Ergebnis war ein kleiner Abschnitt der Geschichte, auf den die Autorin sehr stolz ist. Besonders stolz ist sie darauf, dass sie eine Heldin der jüngeren rumänischen Geschichte in den Vordergrund gestellt hat, die beispiellosem Übel gegenüberstand und es überlebte, um in die Zukunft zu blicken:



    Dies ist eine Lebensgeschichte, die ich auf ewig zu erzählen habe. Es ist die Lebensgeschichte eines Vorbildes von Würde und Bescheidenheit. Sie war eine au‎ßergewöhnliche Frau mit ungebremstem Mut und starkem Glauben. Auf dem Foto, das am Tag ihrer Entlassung nach 14 Jahren in kommunistischen Gefängnissen aufgenommen wurde, fand sie die Kraft, zu lächeln. Es ist das Foto einer Frau, die nach über einem Jahrzehnt der Qualen die Kraft findet, optimistisch in die Zukunft zu blicken. Ihre Geschichte sollte der Historie nicht verloren gehen, sei es auch nur deswegen.“




    Die Geschichte von Arlette Coposu ist den Rumänen heute nicht sehr bekannt, aber sie wäre es würdig, Denkmäler wie die ihres viel bekannteren Mannes in Bukarest und im ganzen Land zu haben.

  • Arlette Coposu

    Arlette Coposu

    Les femmes ont souffert dans les prisons communistes autant que les hommes. Ce fut le cas parmi beaucoup d’autres d’Arlette Coposu, l’épouse du détenu politique Corneliu Coposu, qui a purgé 14 ans de prison en raison de ses convictions et de celles de son époux. Arlette Coposu a été tout aussi intègre, intelligente et dévouée que son célèbre époux, l’homme politique Corneliu Coposu.

    L’histoire de la vie de Corneliu Coposu a été amplement racontée et analysée après la chute du communisme en 1989. Il est d’ailleurs un modèle de la renaissance de la démocratie roumaine et de la souffrance dignement assumée durant l’époque communiste. Secrétaire personnel du grand homme politique roumain Iuliu Maniu durant l’entre deux guerres, Corneliu Coposu a passé 17 ans et demi dans les prisons communistes, de 1947 à 1964, dont 8 ans en isolement. En décembre 1989, alors que la révolution anti-communiste était en plein déroulement, ce fut lui qui aux côtés de plusieurs survivants des prisons communistes, ont rebâti le Parti national paysan chrétien démocrate. Mais Arlette Coposu est moins connue du grand public. Victime des horreurs du communisme, la destinée d’Arlette a été encore plus injuste que celle de son époux, surnommé Seniorul »/« Le Sénior », par ses camarades de parti d’après 1989. Après l’arrestation de Corneliu Coposu le 14 juillet 1947, Arlette a été évacuée de leur maison et a dû s’installer chez sa belle famille. En 1950, aux côtés de sa sœur, France, Arlette a été a été arrêtée et condamnée à 14 ans de prison, étant accusée d’espionnage en faveur de la France. Sa sœur, France, meurt en prison et Arlette, même si elle survit au système carcéral communiste, meurt en 1966 emportée par un cancer, deux ans seulement après sa mise en liberté et les retrouvailles avec son époux. Après le décès de sa femme, Corneliu Coposu ne s’est jamais remarié et n’a pas eu d’enfants.

    Arlette Marcovici, future Arlette Coposu, est née en 1915 à Constanta, sur la côte roumaine de la mer Noire. Son père était le général Ion Marcovici et sa mère d’origine franco-suisse s’appelait Jeanne Huser. Arlette a eu trois sœurs : Odette, issue du premier mariage de son père, France et Antoinette. La famille Marcovici possédait à Constanta un hôtel sur la côte qui s’appelait « Hotelul Francez »/ « L’hôtel français » et ce fut là qu’Arlette Marcovici et Corneliu Coposu se sont rencontrés pour la première fois en 1941. Ils se sont mariés le 24 octobre 1942 et ont vécu ensemble pendant seulement 5 ans, jusqu’à l’arrestation de Corneliu.

    Beaucoup de gens parlent de ce que Corneliu Coposu a signifié dans l’histoire de la Roumanie, et il a certainement été une personnalité remarquable. Certains historiens pensent que la démocratie en Roumanie aurait été beaucoup plus difficile à reconstruire si son personnage n’avait pas survécu au régime communiste. Mais pour mieux connaître la personnalité d’un homme de la taille du « Senior », il est très important d’aller au-delà du personnage politique et de regarder de plus près ses sensibilités et ses proches. Ionuț Gherasim, président de la fondation «Corneliu Coposu», a présenté un portrait de l’épouse de Corneliu Coposu, Arlette, réalisé par Flavia Bălescu-Coposu, sa belle-sœur : « Le nom d’Arlette est entré dans la maison de notre famille d’une façon aussi soudaine que surprenante. C’était au printemps 1941, quand nous nous étions réfugiés loin de chez nous. Mon père était revenu de Bucarest où il avait assisté à une réunion avec l’archevêque Andrea Casulo, le nonce papal. Après la conférence, mon père a rencontré Cornel, qui était accompagné d’une jeune femme blonde aux yeux bleus. Elle parlait la plus belle langue roumaine, le roumain littéraire, sans aucun accent provincial. Elle avait un visage lumineux et un regard direct. Papa nous a dit qu’il était sûr qu’elle serait l’épouse de Cornel. Sur le calendrier, leur mariage a duré 24 ans, mais ils n’ont vécu ensemble que 6. Elle a vécu peu de temps à nos côtés, mais nous l’avons aimée, admirée, elle était vraiment l’incarnation du nom Arlette (« Honneur ») tel qu’il apparaît dans le dictionnaire: compétente, active, sympathique, généreuse, attentive, sérieuse, créative, tempéramentale. »

    L’historienne Andreea Mâniceanu est l’autrice d’une biographie consacrée à Arlette Coposu. Pour l’écrire, elle a passé des dizaines d’heures en compagnie de Flavia Bălescu-Coposu et de Rodica Coposu, les sœurs de Corneliu Coposu et les belles-sœurs d’Arlette Coposu, qui ont raconté des tas de choses sur la relation entre les Corneliu et Arlette, elle a vu des photos et des documents des archives familiales. Le résultat en est un volume de micro-histoire dont Andreea Mâniceanu est très contente, car elle a réussi à trouver pour son héroïne une place dans l’histoire récente de la Roumanie et dans la galerie des femmes qui ont défendu leur honneur contre le mal et ont trouvé la force de regarder vers l’avenir : «Une histoire de vie est continuée. C’est une histoire de vie car Arlette Coposu était un exemple de dignité et de simplicité. C’était une femme extraordinaire, son courage et sa foi étaient inébranlables. En regardant la photo prise le jour de sa sortie de prison, après 14 ans de tourment dans les geôles communistes, Arlette trouve la force de sourire. C’est une photo sur laquelle une femme, après plus d’une décennie de souffrance, trouve cette force de continuer à regarder avec optimisme vers l’avenir. Si ce n’était que cela et son histoire a mérité de ne pas être oubliée par l’histoire. »

    La tragédie d’Arlette Coposu est peu connue des Roumains d’aujourd’hui. Mais justice lui a été tout de même rendue, d’une certaine manière, à travers les deux bustes de son mari et le nom d’un boulevard, à Bucarest, et à travers d’autres monuments du pays. (Şt.B)

  • Arlette Coposu

    Arlette Coposu

    Un exemplu în acest sens a fost Arlette
    Coposu, soția deținutului politic Corneliu Coposu, care a executat 14 ani de închisoare
    pentru convingerile sale și pentru convingerile soțului său. Parteneră de viață
    a mai celebrului său soț, Arlette Coposu nu a fost însă deloc mai prejos de acesta
    din niciun punct de vedere. A fost la fel de integră, inteligentă, caldă și
    devotată precum a fost Corneliu Coposu.



    Despre Corneliu Coposu s-a scris
    suficient de mult după 1989. El este de altfel un model al renașterii
    democrației române și un model al îndurării suferinței extreme, cu demnitate,
    în anii comunismului. În perioada interbelică secretar personal al marelui
    politician Iuliu Maniu, Corneliu Coposu a fost închis 17 ani și jumătate, din
    1947 până în 1964, din care 8 ani în izolare completă. În decembrie 1989 el a
    fost cel care împreună cu câțiva supraviețuitori au reclădit Partidul Național
    Țărănesc Creștin și Democrat.

    Dar despre soția sa Arlette s-a vorbit cu mult
    mai puțin, mai puțin decât ar fi meritat. Victimă a ororilor comunismului,
    Arlette a avut un destin și mai nedrept decât soțul său supranumit Seniorul. După
    arestarea din ziua de 14 iulie 1947 a lui Corneliu Coposu, Arlette a fost dată
    afară din casa în care locuiau cei doi soţi şi s-a mutat la familia soțului său.
    În 1950, împreună cu sora sa France, a fost arestată şi a fost condamnată la 14
    ani de închisoare fiind acuzată de spionaj în favoarea Franţei. Sora sa France
    moare în închisoare, iar Arlette, chiar dacă supravieţuieşte închisorii, moare
    în 1966 de cancer, la doi ani de la eliberare și de la reunirea cu soțul ei.
    După decesul soției sale, Corneliu Coposu nu s-a mai recăsătorit niciodată și
    nu a avut copii.


    Arlette Marcovici viitoare Coposu s-a
    năcut în 1915 la Constanța. Tatăl ei era generalul Ion Marcovici iar mama sa
    era Jeanne Huser de origine franco-elvețiană. Arlette a mai avut trei surori:
    Odette, din prima căsătorie a tatălui său, France și Antoinette. Familia Marcovici
    avea la Constanța un hotel pe malul mării care se numea Hotelul Francez și la
    acest hotel s-au întâlnit Arlette Marcovici și Corneliu Coposu în 1941. S-au
    căsătorit pe 24 octombrie 1942 și au rămas împreună doar 5 ani.


    Multă lume vorbește despre ce a
    însemnat Corneliu Coposu în istoria României, și el a însemnat cu siguranță
    extrem de mult. Sunt unii istorici care cred că democrația în România ar fi
    fost cu mult mai dificil de reconstruit daca figura sa nu ar fi supraviețuit
    regimului comunist. Dar pentru a cunoaște mai bine personalitatea unui om de
    anvergura Seniorului este foarte important de a trece dincolo de personajul
    politic și de a privi la sensibilitățile sale, la cine sunt cei mai apropiați
    precum familia.

    Ionuț Gherasim, președintele fundației Corneliu Coposu, a
    citit un portret al Arlettei Coposu realizat de Flavia Bălescu-Coposu, cumnata
    sa:

    Numele lui Arlette a
    intrat în casa familiei noastre în chip pe cât de neașteptat, pe atât de
    surprinzător. Era în primăvara anului 1941 noi fiind în refugiu, departe de
    casă. Tata se întorsese de la București unde participase la o întâlnire cu
    arhiepiscopul Andrea Casulo, nunțiul papal. După conferință, tata s-a întâlnit
    cu Cornel care a venit însoțit de o domnișoară blondă, cu ochi albaștri. Vorbea
    cea mai frumoasă limbă română, cea literară, fără niciun fel de accent
    provincial. Avea figura luminoasă și privirea directă. Tata ne-a spus că el așa
    simte, că ea va fi mireasa lui Cornel. Căsătoria lor a durat calendaristic 24
    de ani, dar împreună au stat doar 6 ani. În scurta, ei trecere prin viață
    alături de noi, am iubit-o, am admirat-o, iar ea a fost întruchiparea numelui Arlette
    (Onoare) așa cum apare în dicționar: competentă, activă, prietenoasă,
    generoasă, atentă, serioasă, creatoare, temperamentală.


    Istoricul Andreea Mâniceanu este
    autoarea unei biografii dedicată Arlettei Coposu. Autoarea a petrecut zeci de
    ore în compania Flaviei Bălescu-Coposu și Rodicăi Coposu, surorile lui Corneliu
    Coposu și cumnatele Arlettei Coposu, de la care a aflat povești despre relația
    celor doi, a văzut fotografii și documente din arhiva familiei. A rezultat un
    volum de microistorie de care autoarea este foarte mulțumită. Mulțumirea ei se
    datorează faptului că a reușit să îi găsească eroinei sale un loc în istoria
    recentă a României și un loc în memoria femeilor care și-au apărat onoarea în
    fața răului și au găsit puterea de a privi către viitor.

    O poveste de viață este dusă mai departe. Este o poveste de
    viață pentru că Arlette Coposu a fost un exemplu de demnitate și simplitate. A
    fost o femeie extraordinară, cu curaj și credință de neclintit. Privind
    fotografia care a fost realizată în ziua eliberării, după 14 ani de chinuri în
    temnițele comuniste, Arlette găsește puterea să zâmbească. E o fotografie în
    care o femeie, după mai bine de un deceniu de chin, găsește această putere de a
    privi în continuare optimistă către viitor. De-ar fi fost doar acest lucru și
    povestea sa a meritat să nu fie uitată de istorie.


    Tragedia Arlettei Coposu este puțin
    cunoscută de românii de azi. Dar măcar prin cele două busturi ale soțului său
    și numele unui bulevard din București și prin alte monumente din țară i s-a
    făcut dreptate.